Sa ia aminte toti tartorii catuselor din instante si parchete! Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronuntat marti, 23 iulie 2019, o condamnare zdrobitoare impotriva Romaniei. Mai precis, CEDO i-a acordat daune morale de 5.000 de euro asistentei Florentina-Daniela Cirstea (foto 1) de la Maternitatea Giulesti, cea care era de serviciu in tragica zi de 16 august 2010, cand un incendiu a omorat sase bebelusi si a ranit grav alti cinci.

Asa cum puteti citi mai jos, instanta europeana a stabilit ca asistenta (condamnata definitiv in 2015 la 2 ani si 2 luni de inchisoare cu executare) a fost tinuta abuziv in arest timp de 2 luni, in conditiile in care nici Judecatoria Sectorului 6, nici Tribunalul Bucuresti (care i-a impus, respectiv prelungit masura arestului preventiv) nu au stabilit in ce fel ordinea publica ar fi fost afectata in cazul in care Florentina Cirstea ar fi fost lasata in libertate.

Hotararea CEDO, credem noi, ar trebui sa-i faca sa se gandeasca de zece ori pe procurorii care cer, respectiv pe judecatorii care dispun arestarea preventiva a unor inculpati pentru simplul motiv ca in caz contrar ordinea publica ar fi revoltata, fara sa argumenteze in ce fel, concret, s-ar intampla asa ceva. Cu atat mai mult ar trebui ca decizia de marti a CEDO sa le bage mintile-n cap tuturor calailor din parchete si instante care cer si dispun arestari preventive pur si simplu ca sa dea „semnale” opiniei publice. Nu de alta, dar au existat o sumedenie de asemenea cazuri pe vremea dictaturii catuselor, in special in anii de teroare instituita de Binomul SRI-DNA, atunci cand procurorii invocau, iar judecatorii confirmau ca in cazul in care inculpatul ar fi fost lasat in libertate s-ar fi produs un pericol social, iar opinia publica ar fi fost scandalizata. Argumente ce erau folosite pentru a ascunde lipsa oricaror indicii sau probe ca cei vizati de catuse au comis fapta.

Revenind la cazul de fata, trebuie sa mentionam ca solutia din dosarul nr. 10626/11 (format ca urmare a solicitarii inaintate la CEDO pe 15 februarie 2011) a fost data de catre judecatorii Georges Ravarani (Luxemburg, presedinte), Marko Bosnjak (Slovenia) si Peter Paczolay (Ungaria).

In plangerea formulata la CEDO, asistenta Florentina Cirstea, aparata la CEDO de catre avocatul Corneliu-Liviu Popescu (foto 2), a reclamat incalcarea drepturilor stipulate de articolele 3 (interzicerea tratamentelor inumane ori degradante), 5 (dreptul la libertate si la siguranta), 6 (dreptul la un proces echitabil) si 8 (dreptul la respectarea vietii private) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Iata ce prevad aceste articole din Conventia EDO:

Art. 3:

„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”.

Art. 5:

„1. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale:

a. daca este detinut legal pe baza condamnarii pronuntate de catre un tribunal competent;

b. daca a facut obiectul unei arestari sau detineri legale pentru nerespectarea unei hotarari pronuntate de un tribunal, conform legii, ori in vederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege;

c. daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a se banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice ale necesitatii de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia;

d. daca este vorba de detentia legala a unui minor, hotarata pentru educatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legala, in vederea aducerii sale in fata autoritatii competente;

e. daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;

f. daca este vorba despre arestarea sau detentia legala unei persoane in scopul impiedicarii patrunderii ilegale pe teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare.

2. Orice persoana arestata trebuie sa fie informata, in cel mai scurt termen si intr-o limba pe care o intelege, asupra motivelor arestarii sale si asupra oricarei acuzatii aduse impotriva sa.

3. Orice persoana arestata sau detinuta in conditiile prevazute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere.

4. Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detentie are dreptul sa introduca recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detentiei sale si sa dispuna eliberarea sa daca detentia este ilegala.

5. Orice persoana, victima a unei arestari sau detineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol, are dreptul la reparatii”.

Art. 6:

„1. Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in mod public si in termen rezonabil, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.

2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita.

3. Orice acuzat are, mai ales, dreptul:

a. sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, despre natura si cauza acuzatiei aduse impotriva sa;

b. sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;

c. sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare remunerarii unui aparator, sa poata fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer;

d. sa audieze sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;

e. sa fie asistat gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere”.

Art. 8:

„1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acesta este prevazut de lege si constituie, intr-o societate democratica, o masura necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii, a moralei, a drepturilor si a libertatilor altora”.

Redam principalele pasaje din comunicatul CEDO, decizia fiind atasata integral la finalul articolului:

„Cazul a vizat plasarea reclamantei in arest preventiv, in cadrul procedurilor ce au urmat unui incendiu dramatic din sectia de terapie intensiva a unei maternitati unde ea (n.r. reclamanta) avea responsabilitati de monitorizare a situatiei.

Curtea a reiterat in hotarari anterioare ca instantele interne trebuie sa ofere motive precise pentru a stabili ca ordinea publica ar fi amenintata daca un inculpat nu ar fi arestat preventiv inainte de proces. Arestarea preventiva a unui inculpat trebuie sa serveasca mai degraba nevoilor anchetei penale decat unei posibile sete de razbunare si de pedeapsa din partea opiniei publice.

Justificarea chiar si pentru o perioada scurta de detentie trebuie sa fie demonstrata convingator de catre autoritati. Faptul ca perioada petrecuta de reclamanta in arest preventiv a durat circa doua luni nu exonereaza autoritatile de obligatia de a oferi justificare adecvata cu privire la impunerea si prelungirea acestei masuri.

Hotararea este definitiva. (...)

Invocand articolele 5 (dreptul la libertate si la siguranta) si 6 (dreptul la un proces echitabil) ale Conventiei Europene [a Drepturilor Omului], reclamanta a considerat ca plasarea ei in arest preventiv nu a fost justificata si ca instantele (n.r. din Romania) nu au evaluat corect si in amanunt cererile ei de eliberare. Invocand articolele 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) si 8 (dreptul la respectarea vietii private), reclamanta s-a plans de publicarea in presa a fotografiilor ce o infatisau. Invocand articolul 13 (dreptul la un remediu efectiv), reclamanta a sustinut ca nu a primit nicio compensatie in Romania in legatura cu drepturile ce i-au fost incalcate prin publicarea de fotografii in presa.

Decizia Curtii

Cu privire la art. 5 alin. 1

Curtea a retinut ca, in legatura cu trimiterea doamnei Cirstea in arest preventiv, instanta de fond (n.r. Judecatoria Sectorului 6) a stabilit ca existau suspiciuni plauzibile ca reclamanta era de vina. In plus, CEDO a stabilit ca reclamanta a fost dusa prompt in fata unui judecator. CEDO a retinut ca arestul preventiv a indeplinit cerintele art. 5 alin. 1 (n.r. din Conventia EDO). Astfel, nu au existat incalcari ale acestui text normativ.

Cu privire la art. 5 alin. 3

Curtea a retinut ca instanta de fond a luat in considerare existenta riscului unei intelegeri secrete in randurile personalului maternitatii. Cu toate acestea, instanta de fond nu a reusit sa explice natura exacta a acestui risc legat de eventuala intelegere secreta sau sa specifice ce fel de probe ar fi putut sa fi fost ascunse, presupunand ca instanta de fond s-ar fi bazat pe spusele doamnei Cirstea.

Curtea a retinut ca instanta de fond (n.r. Judecatoria Sectorului 6) s-a referit intr-o maniera generala la aspectele legate de caz, fara sa explice in ce fel situatia concreta a reclamantei ar fi putut conduce la tulburari sociale de natura sa justifice arestul preventiv. Reclamanta nu a fost niciodata suspectata ca ea ar fi pornit focul sau ca ar fi vatamat intentionat victimele (n.r. cei 11 bebelusi arsi). In plus, Curtea a retinut ca desi instanta (n.r. JS6) a exclus ipoteza unor masuri preventive mai putin restrictive, aceeasi instanta nu a oferit o justificare. Nici instantele care ulterior au examinat arestul preventiv aplicat reclamantei nu au aratat in ce fel eliberarea ei ar fi afectat pacea sociala.

Curtea a stabilit deja ca instantele din Romania aveau sarcina de a oferi motive concrete pentru concluzia ca ordinea publica ar fi fost amenintata efectiv daca un inculpat nu ar fi fost plasat in arest preventiv. Arestarea preventiva a unui inculpat trebuie sa serveasca mai degraba nevoilor anchetei penale decat unei posibile sete de razbunare si de pedeapsa din partea opiniei publice.

Curtea reitereaza ca justificarea chiar si pentru o perioada scurta de detentie trebuie sa fie demonstrata convingator de catre autoritati. Faptul ca arestarea preventiva a doamnei Cirstea a durat doar circa doua luni nu exonereaza autoritatile nationale de obligatia privind oferirea unor justificari adecvate pentru impunerea si prelungirea acestei masuri preventive.

Luand in considerare cele de mai sus, Curtea considera ca motivele oferite de instantele interne privind plasarea reclamantei in arest preventiv nu au fost relevante si suficiente in concordanta cu jurisprudenta CEDO. Curtea a stabilit ca a existat o incalcare a art. 5 alin. 3 (n.r. din Conventia EDO).

Cu privire la art. 5 alin. 4

Curtea retine ca doamna Cirstea a fost audiata de instanta (n.r. JS6) care a decis initial ca ea sa fie plasata in arest preventiv si ca astfel reclamanta a avut ocazia sa-si prezinte atat pozitia procesuala, cat si argumentele in apararea sa. De asemenea, reclamanta a putut sa utilizeze caile de atac impotriva deciziilor instantei de fond in legatura cu impunerea si prelungirea arestului preventiv.

Curtea a retinut si ca faptul ca procurorul (n.r. inainte de modificarea legilor justitiei) avea o anumita pozitie in sala de judecata, in timp ce conditiile de care se bucurau avocatii ca sa poata studia dosarele nu este suficient pentru a pune la indoiala respectarea principiului egalitatii de arme.

In consecinta, nu a existat o incalcare a art. 5 alin. 4

Cu privire la art. 8

Curtea retine ca doamna Cirstea nu a depus plangere (n.r. in instantele din Romania) impotriva presei pentru afectarea demnitatii dca urmare a publicarii fotografiilor ce o infatisau in timpul procesului. Articolele 998 si 999 din vechiul Cod civil ii ofereau reclamantei remedii efective, prin aceea ca ea putea ridica pretentii in fata instantelor interne.

Curtea considera ca reclamanta nu a oferit niciun argument in legatura cu faptul ca acest remediu nu ar fi fost efectiv. Astfel, aceste pretentii a trebuit sa fie respinse pe motivul ca nu au epuizat caile interne de atac.

Cu privire la art. 13

Curtea reitereaza ca remediile disponibile au fost efective in legatura cu plangerile vizand presupuse incalcari ale drepturilor prevazute la articolul 8. de aceea, plangerile formulate in baza art. 13 sunt evident nefondate si a trebuit sa fie respinse.

Satisfactie justa (art. 41)

Curtea stabileste ca Romania trebuie sa-i plateasca reclamantei 5.000 de euro daune morale”.

* Cititi aici comunicatul CEDO in limba engleza

* Cititi aici integral hotararea CEDO in limba franceza

Sursa foto Cirstea: A1.ro