Inalta Curte de Casatie si Justitie condusa din august 2010 si pana deunazi de Livia Stanciu (rasplatita de curand de presedintele Klaus Iohannis cu un mandat de 9 ani de judecator la Curtea Constitutionala) a dat publicitatii recent Raportul de activitate al ICCJ pe anul 2015 in care se afirma ca instanta suprema “a inregistrat rezultate semnificative in lupta impotriva coruptiei” si ca judecatorii Sectiei penale au facut eforturi deosebite in cauzele “finalizate cu condamnarea unor persoane politice importante”.

Judecam drept sau ravnim la "rezultate semnificative"?

Asemenea afirmatii sunt inacceptabile pentru un stat democratic si sfideaza legea penala in care se stipuleaza ca rolul instantei de judecata este de a solutiona cauza dedusa judecatii (art. 349 indice 1 Cpp) si ca functiile judiciare in procesul penal sunt separate, functia de judecata fiind incompatibila cu functia de urmarire penala (art. 3 Cpp).

In Raportul de activitate al ICCJ pe anul 2015 semnat de judecatorii Livia Stanciu, Ionut Matei (foto) si altii se afirma la pagina 222, la capitolul de concluzii finale: “Inregistrarea rezultatelor semnificative in lupta impotriva coruptiei, chiar si in circumstante dificile, a calificat actiunile Inaltei Curti de Casatie si Justitie din anul 2015 drept o activitate calitativ superioara si trebuie remarcata performanta judecatorilor care au facut eforturi deosebite pentru accelerarea actului de judecata in conditiile respectarii riguroase a legii penale si a garantiilor procesuale, in cauze complicate, finalizate cu condamnarea unor persoane politice importante.”

Halucinanta concluzie releva faptul ca ICCJ nu este acea instanta obiectiva si impartiala - care ar trebui sa cantareasca cu obiectivitate si impartialitate intre lupta anticoruptie care o duc procurorii (acuzarea) si probele inculpatilor care beneficiaza de prezumtia de nevinovatie (apararea) – ci o instanta care simte nevoia sa se laude si sa obtina “rezultatele semnificative” in lupta impotriva anticoruptie, “in cauze finalizate cu condamnarea unor persoane politice importante”.

ICCJ a fost introdusa din 2013 in “Cercul DNA”, iar judecatoarea Livia Stanciu s-a laudat ca este partenera DNA

Cum e posibil asa ceva? In fapt nu ar trebui sa ne miram prea tare cata vreme vestita sefa a ICCJ Livia Stanciu a declarat in februarie 2014, la bilantul DNA prezentat de Laura Kovesi: “procurorii DNA vor avea in judecatorul Stanciu un partener de nadejde in lupta anticoruptie”.

Mai mult, inca din 2013, din vremea lui Daniel Morar s-a conceput la nivelul DNA schema cooperarii institutionale (vezi facsimil). In „Cercul DNA”, alaturi de ICCJ si instantele de judecata, in hora parchetului anticoruptiei au fost puse: SRI, MAI , ANI, CSM si DLAF. Ce cauta institutiile acuzarii laolalta/ in cooperare, cu ICCJ si instantele de judecata, in conditiile in care potrivit art. 126 din Constitutie „Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege”??? Cum poate sa coopereze o instanta, un judecator cu institutiile de forta ale acuzarii, in conditiile in care instantele si judecatorii ar trebui sa aiba o activitate absolut independenta (obiectiva si impartiala)!?!

Daca adaugam si recunoasterea oficiala a generalului SRI Dumitru Dumbrava ca Serviciul a creat in sistemul judiciar un “camp tactic” care urmareste modul de solutionare al dosarelor penale de la faza de urmarire penala si pana la hotararea judecatoreasca definitiva este limpede ca Romania a devenit un stat represiv, in care principalii actori din institutiile de forta nu se mai sfiesc sa isi recunoasca misiunile trasate.

* Cititi aici integral Raportul de activitate al ICCJ pe anul 2015