Una din cele mai aberante hotarari judecatoresti in materia incredintarii minorilor a fost pronuntata in data de 8.02.2016 de judecatoarea Nicoleta Marasoiu, de la Sectia a V-a Civila a Tribunalului Bucuresti in dosarul 42777/3/2015, in care miliardarul mexican Hector Bitar de la Pena a acuzat ca sotia sa Irina Cristescu i-ar fi rapit fiica si a cerut ca fiica sa ii fie inapoiata. Minora Alessia Miroslava Bitar s-a nascut la 18.01.2014 in SUA, are cetatenia americana dobandita prin nastere, dar detine si cetatenie romana conform certificatului de nastere din 10.06.2014 emis de Consiliul Local al Sectorului 1 – Bucuresti. In aceste conditii, Statul Roman ar fi avut obligatia sa apere interesul superior al copilului, cu atat mai mult cu cat mama – Irina Cristescu este romanca.

Ministerul Justitiei, in calitate de “autoritate centrala din Romania” pentru ducerea la indeplinire a obligatiilor stabililite de Conventia de la Haga privind rapirea internationala de copii ar fi trebuit sa ia masurile necesare pentru apararea drepturilor copilului. In loc de asta, Ministerul Justitiei s-a comportat – ca in atatea alte cazuri – ca un dusman al minorilor romani, limitandu-se doar la a se adresa Baroului Bucuresti pentru ca acesta sa acorde asistenta gratuita miliardarului Hector Bitar de la Pena, Barou care a desemnat un avocat din oficiu, pe avocata Mariana Dancau, care a introdus actiunea la instanta in vederea inapoierii copilului in Mexic.

Culmea, miliardarul Hector Bitar de la Pena nici nu s-a prezentat la proces, nu a avut niciun avocat ales – e chiar posibil sa nici nu il mai intereseze copilul - dar s-a trezit ca a castigat procesul.

Astfel, prin sentinta din 8.02.2016, judecatoarea Nicoleta Marasoiu a decis urmatoarele: “Admite cererea. Dispune inapoierea copilului la resedinta obisnuita din Mexic. Fixeaza termen pentru executarea obligatiei de inapoiere 2 (doua) saptamani de la comunicarea prezentei hotarari, sub sanctiunea unei amenzi civile de 10.000 lei in sarcina paratei si in favoarea Statului Roman. In caz de refuz de executare voluntara a obligatiei de inapoiere a copilului in termenul stabilit, autorizeaza pe reclamant sa preia copilul personal sau, dupa caz, prin reprezentant si obliga parata sa predea reclamantului documentul de calatorie al copilului ori sa-si dea concursul pentru eliberarea unor documente de calatorie pe numele copilului, suplinind prin prezenta acordul sau in caz de refuz. Obliga parata sa suporte toate cheltuielile ocazionate de demersurile intreprinse pentru inapoierea copilului la resedinta obisnuita (speze de calatorie, obtinerea documentelor de calatorie) Stabileste onorariu in suma de 700 lei pentru sesizarea instantei si reprezentarea in prima instanta, de catre avocat Dancau Mariana, desemnat de Baroul Bucuresti sa il reprezinte pe reclamant in cauza, ce se achita din fondurile Statului. Obliga parata la plata catre Stat a cheltuielilor de judecata in cuantum de 700 lei, reprezentand onorariul de avocat. Executorie. Cu drept de recurs la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia pentru minori si familie, in termen de 10 zile de la comunicare. Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea Grefei Instantei”.

Observati afirmatia falsa din dispozitivul acestei sentinte executorii, care nu a fost inca motivata: se spune ca minora va fi inapoiata la “resedinta obisnuita din Mexic”. In fapt nici nu se mentioneaza adresa “resedintei obisnuite”, desi acest aspect era absolut obligatoriu. Probabil ca nici nu se cunoaste aceasta resedinta. Sintagma “resedinta obisnuita” nu are niciun suport, intrucat minora a locuit o luna in SUA (imediat dupa nastere), apoi o luna in Mexic, iar de atunci si pana in prezent, vreme de aproape doi ani a locuit continuu cu mama ei Irina Cristescu in Romania.

Desi poate fi atacata cu recurs, sentinta este executorie si o someaza pe mama, sub sanctiunea unei amenzi uriase sa trimita in doua saptamani copilul pe cheltuiala ei in Mexic, desi copilul are cetatenie romana si locuieste de doi ani in Romania, aici are domiciliul obisnuit si aici s-a adaptat. Iar mama are o situatie materiala foarte buna.

Imaginati-va urmatoarele situatii, in conditiile in care aceasta sentinta ar fi pusa in aplicare:

-cum sa smulgi un copil de doi ani de langa mama lui si sa il traumatizezi psihic poate pe viata?

-unde sa trimita mama copilul in Mexic, pe prima strada la dreapta?

-care e “resedinta obisnuita”?

-cum au putut autoritatile romane si magistratii sa sustina ca fetita are “resedinta obinuita” intr-un loc in care copilul nu a stat, pentru ca de doi ani locuieste in Romania?

-cum poate cineva pe viitor sa verifice unde e copilul in Mexic daca nu s-a indicat o adresa in sentinta?

-daca tatal nu o va dori, unde va fi lasat copilul? In aeroport?

-cum a aparat statul roman interesul superior al copilului, care are nevoie sa stea cu mama la o asemenea varsta?

-cum a putut statul roman sa considere ca o mama si-a rapit copilul?

-daca viata minorei va fi pusa in pericol sau copilul va disparea si mama nu il va mai gasi niciodata, cine va raspunde?

Tribunalul Bucuresti a ignorat Ordonanta Presedintiala care stabilise ca fiica sa stea cu mama pana la pronuntarea hotararii de divort

De neinteles de ce judecatoarea Nicoleta Marasoiu, de la Tribunalul Bucuresti a inteles sa trimita fetita in Mexic, desi a fost atentionata asupra deciziei Tribunalului Bucuresti nr. 754A din 26.02.2015 (dosar 16168/299/2014), care a stabilit ca pana la desfacerea casatoriei fetita sa stea cu mama in Romania, la domiciliul mamei, prin urmatoarea solutie:

“Admite cererea. Dispune ca, in mod provizoriu, pana la ramanerea definitiva a sentintei de divort, autoritatea parinteasca asupra minorei Bitar Alessia Miroslova, nascuta la data de 18.01.2014, sa se exercite in mod exclusiv de catre reclamanta. Stabileste, in mod provizoriu, pana la ramanerea definitiva a sentintei de divort, locuinta minorei la reclamanta. Definitiva. Pronuntata in sedinta publica, azi 26.02.2015”.

Chiar daca o hotarare judecatoreasca data pe calea ordonantei presedintiale are un caracter limitat si provizoriu, in cazul nostru pana la desfacerea casatoriei (care inca nu s-a produs), respectiva ordonanta demonstra clar ca minora Alessia locuia din 2014 in Romania, adica de doi ani. Deci nici vorba de “resedinta obisnuita din Mexic” de care a pomenit judecatoarea Nicoleta Marasoiu.

In plus, orice argumente s-ar aduce de judecatoarea Marasoiu in motivarea deciziei sale, aflata in curs de redactare, pentru opinia publica perceptia va fi de ignorare a unei hotarari judecatoresti, care tehnic nu a fost anulata si care ar trebui sa isi produca efectele, pana va fi desfiintata printr-o alta hotarare judecatoreasca!

Foarte important, in Ordonanta Presedintiala, judecatorii Daniela Anica Dudu si Luminita Calciu, de la Tribunalul Bucuresti, au retinut aspecte care trebuiau sa alarmeze autoritatile romane:

“Intre soti au intervenit grave neintelegeri care au fost determinate de comportamentul paratului in sensul ca acesta obisnuia sa consume bauturi alcoolice, sa frecventeze cluburi in care consuma si droguri. Pe acest fond, paratul a manifestat un dezinteres total fata de reclamanra cat si fata de minora, acesta nu se implica in cresterea copilului si nu acorda mamei niciun sprijin in acest sens. Mai mult, ii vorbea urat, o certa, aceste lucruri avand loc in prezenta minorei. Tribunalul mai constata ca reclamanta se afla singura in Mexic, unde nu mai avea alte rude apropiate in afara familiei sotului.

In acest context si pe fondul unor discutii purtate intre sotul sau, sora sa si un alt prieten in sensul de a lua minora si de a o interna pe reclamanta intr-o clinica sau a o deporta pentru a scapa de aceasta, reclamanta a initiat demersuri si a reusit sa se intoarca in Romania, temandu-se pentru viata ei si a minorei (...)

Tribunalul considera ca fata de caracterul paratului (n.r. - Hector Bitar de la Pena) de a fi o fire violenta, care consuma alcool si droguri este in interesul minorei ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in mod exclusiv de catre mama. Se aprecieaza ca cel putin la acest moment, reclamanta a reusit sa faca dovada acestor aspecte, cat si a faptului ca sotul sau face parte in Mexic dintr-o familie bogata si influenta.”

De ce s-au ignorat probele referitoare la convorbiri dintre tatal Hector Bitar de la Pena si sora lui, precum si cu un anume Turcot, cu antecedente penale pentru crime?

La dosar au fost depuse si o serie de probe de catre mama Irina Cristescu (luate in considerare in Ordonanta prezidentiala), dar trecute cu vederea in dosarul in care s-a decis expulzarea fetitei in Mexic, care au surprins discutii alarmante pentru integritatea mamei, care explica pe deplin de ce aceasta a plecat cu fetita sa in Romania.

In aceste convorbiri, tatal spunea urmatoarele:

H.B. - ”Avem cum s-o deportam”?

(...)

A.B - “Chestia e ca trebuie sa i-o luam pe Alessia”

Voce - “Sa i-o rapim... putem sa o declaram nebuna”

H.B. - “Da, absolut, eu nu o mai suport”.

A.B: “-Rabdare frate... hai sa ne gandim cum o rapim pe Alessia si apoi pe ea o deportam”.

Aceste convorbiri, depuse la dosar de mama fetei au fost insotite si de rapoarte de expertiza extrajudiciare, efectuate de experti celebri, care relevau ca tatal fetei are un comportament de natura sa puna in pericol fizic si psihic atat pe sotia sa Irina, cat si pe fiica lor. Despre acestea in editia urmatoare.

(va urma)

* Cititi aici extras din Ordonanta Presedintiala care a incredintat fetita mamei, spre crestere exclusiva in Romania, pana la desfacerea casatoriei