Pe data de 3 decembrie 2020, Consiliul Superior (in fapt inferior) al Magistraturii, dupa ce a ascultat discursul “ziditor” al Presedintelui Klaus Werner Iohannis, si-a ales un nou presedinte pentru un mandat de un an. Un an in care, dupa scrutinul parlamentar de peste cateva zile, PNL din Romania, sectie a Partidului Popular European de Natiune Germana, planuieste schimbarea (mai exact desfiintarea) Constitutiei, castrarea Curtii Constitutionale si a Avocatului Poporului, desfiintarea Sectiei pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie, revizuirea legilor justitiei, consacrarea prioritatii recomandarilor Comisiei Europene fata de ordinea constitutionala interna si altele asemenea.

Pentru ca obedienta CSM intru realizarea acestui vast program de innoire in spirit #rezist este utila, gardianul independentei justitiei trebuia dotat cu un sef de post corespunzator. Iar acesta a fost gasit in judecatorul Bogdan Mateescu, venit de la talpa justitiei, ca si faimosul sau predecesor Cristi Danilet, pe urmele caruia merge cu sfintenie.

Dl. Mateescu este cunoscut pentru luarile sale de pozitie partizane pe linia scolii de gandire a magistratilor #rezist, precum si prin cateva complicatii personale si familiale care l-au adus in mod direct sau indirect in “negocieri” cu DNA si SIIJ.

Ce va face in noua calitate oficiala pentru care nu il recomanda nici o calitate profesionala se poate anticipa, dar, practic, ramane de vazut. Istoria consemneaza spectaculoase convertiri ale unor personaje putin promitatoare care, odata ajunse, prin concurs de imprejurari, in demnitati coplesitoare, au gasit drumul Damascului. Fi-va Bogdan Mateescu un alt Thomas Becket (putin probabil) sau un alt Lord Macbeth (mai degraba)? Ramane de asteptat proba timpului

Pana atunci un lucru este cert. Cu tot ceea ce se stie in spatiul public despre acest domn si independent de improbabilele surprize placute pe care le-ar putea face in viitor, alegerea sa vorbeste mai mult despre cei care l-au ales, decat despre cel ales.

Or, cine l-a ales? Sa nu uitam acest aspect, caci este esential.

Noul presedinte al CSM, mai exact al lui KWI, s-a inscaunat prin gratia garniturii de amazoane pimpante care, pana la testul adevarului, au mimat principialitatea si si-au dat aere savante de eroine fara noroc, dar care nu au fost si nu sunt nimic mai mult decat niste aparatcici servili ai justitiei politizate, iesiti din acea masa amestecata de belferi ai tribunalelor si ai serviciilor secrete, lipsita de anvergura spirituala, calitatea profesionala, constiinta morala si sentimentul raspunderii care ar trebui sa caracterizeze pe exponentii unei adevarate puteri a statului, adunand ventriloci ai legislatiei dar ignoranti ai dreptului, posesori de diplome dubioase si de doctorate plagiate, cu mintile spalate de Institutul National al Magistraturii (mai degraba al imposturii juridice) unde, in loc sa fie perfectionati profesional au fost indoctrinati politic. (Exceptiile sa ma scuze.)

Oameni care vor sa aiba pentru ca nu pot sa fie, au compromis si compromit tot ceea ce noi, romanticii revolutiei de la inceputul anilor 1990 si mostenitorii marii scoli romane de drept, am crezut ca poate constitui o putere judecatoareasca independenta, in echilibru cu celelalte puteri ale statului, aparata eficient si prestigios de un Consiliu Superior al Magistraturii.

In aceasta lume asezata sub blestemul lui #rezist, judecatoare precum Gabriela Baltag sau Evelina Oprina sunt nuferi singuratici pe o balta pustie.

Dl Mateescu a realizat un scor eclatant de 7 voturi favorabile candidaturii sale contra 2 voturi impotriva. In acest strop statistic se reflecta intregul univers de mizerii al asa zisei puteri / autoritati judecatoresti din Romania momentului actual.

Cam 2 la 7 este si raportul dintre magistratii cu har si impostorii cu lustru, intre caractere si lichele, intre judecatori si calai in justitia romana. Cu un asemenea raport, care justifica impecabil lipsa de incredere a societatii in sistemul judiciar, la ce altceva ne putem astepta decat la o justitie disfunctionala care condamna statul la esec structural?

De acum lucrurile sunt clare. Sistemul nu se poate autoreforma. Acest raport nu poate fi inversat decat cu “dinamita”.