Presedintele Romaniei Klaus Iohannis (foto) nu rateaza nicio sansa de a isi arata reaua-credinta si de a se face de ras in fata intregii tari. Asa cum deja bine se stie, Iohannis este disperat sa sumbineze activitatea Guvernului si a coalitiei PSD-ALDE, fiind deja celebre actiunile sale prin care incearca sa intarzie sau sa blocheze orice lege adoptata de actuala putere. Vineri, 3 august 2018, Iohannis a produs insa o premiera. Werner a atacat la CCR decizia premierului Viorica Dancila de a-si delega anumite atributii in perioada in care se afla in concediu, dar, dupa cum se va putea vedea mai jos, si de aceasta data Iohannis nu a reusit decat sa se faca de rusine, credem noi, si sa arate ca singurul scop al sau nu este decat acela de a sabota activitatea Guvernului si a Coalitiei PSD-ALDE.

Concret, Klaus Iohannis a sesizat Curtea Constitutionala cu o cerere de solutionare a unui conflict juridic de natura constitutionala dintre prim-ministrul Romaniei si presedintele Romaniei, cauzat de decizia premierului Viorica Dancila de a-si delega anumite atributii privind “conducerea operativa a activitatii Guvernului Romaniei” vicepremierului Paul Stanescu, in perioada 6-13 august 2018. In cererea sa trimisa la CCR, Iohannis acuza el este cel care trebuia sa desemneze premierul interimar, nu premierul in functie Viorica Dancila, dar si ca notiunea “conducerea operativa a activitatii Guvernului Romaniei” nu se regaseste in Constitutie si nici nu beneficiaza de o definitie legala.

Iohannis pe langa realitate

Totusi, Iohannis si consilierii sai care au facut sesizarea la CCR sunt total pe langa subiect. Argumentele invocate la CCR nu au nicio legatura cu realitatea, iar presedintele Iohannis este contrazis chiar de situatii identice care au avut loc in mandatul sau, fata de care insa nu a avut nicio problema.

In primul rand, decizia Vioricai Dancila nu este de numire a unui premier interimar, ci de delegare a unor atributii catre vicepremierul Paul Stanescu, acesta urmand sa asigure in perioada in care prim-ministrul este in concediu “conducerea operativa a activitatii Guvernului Romaniei”.

Decizia Vioricai Dancila din 31 iulie 2018, atacata de Iohannis la CCR, prevede urmatoarele (vezi facsimil):

“Decizie pentru exercitarea unor atributii

In temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerul, cu modificarile si completarile ulterioare,

prim-ministrul emite prezenta decizie.

Articol unic – In perioada 6-13 august 2018, domnul Paul Stanescu, viceprim-ministru, ministrul dezvoltarii regionale si administratiei publice, exercita atributiile prim-ministrului privind conducerea operativa a activitatii Guvernului Romaniei”.

Deci, este cat se poate de limpede, ca nicaieri in aceasta decizie nu se vorbeste despre numirea unui premier interimar asa cum a batut campii Administratia Prezidentiala in cererea adresata CCR. Ceea ce inseamna ca invocarea de catre Iohannis a situatiei in care presedintele desemneaza premierul interimar daca prim-ministrul in functie este in imposibilitate de a-si exercita atributiile nu are nicio legatura cu realitatea. Viorica Dancila nu este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, iar Paul Stanescu nu este numit premier interimar.

Pe de alta parte, iata ce inseamna “conducerea operativa a activitatii Guvernului”. Practic, Paul Stanescu – intrucat despre el este vorba in aceasta speta – nu va putea exercita o serie de atributii prevazute de Constitutie sau de legi in competenta exclusiva a prim-ministrului, cum ar fi urmatoarele:

-nu va putea convoca si conduce sedintele de Guvern, si, in consecinta, nu va putea semna niciun act juridic emis de Guvern (ordonanta de urgenta, ordonanta si hotarare);

-nu va putea semna deciziile, atributie prevazuta, prin lege, in competenta exclusiva a prim-ministrului;

-nu va putea contrasemna decretele presedintelui Romaniei;

-nu va putea lua acte de decizie in domeniile prevazute de lege in competenta prim-ministrului (nu poate semna memorandumuri sau orice alt act de decizie).

De asemenea, vicepremierul Paul Stanescu, pe perioada in care va asigura conducerea operativa a activitatii Guvernului, va avea urmatoarele obligatii:

-sa informeze permanent prim-ministrul asupra evolutiei actului de guvernare, precum si cu privire la orice problema aparuta la nivelul Guvernului si care necesita interventia acestuia;

-sa coordoneze demersurile autoritatile si institutiile administratiei publice centrale pentru gestionarea efectelor unor evenimente neprevazute si sa informeze pe prim-ministru asupra situatiei existente;

-sa participe la lucrarile consiliilor, comisiilor si comitetelor interministeriale care functioneaza sub conducerea prim-ministrului, si care au ca atributii formularea de propuneri pentru rezolvarea unor probleme, scop in care au fost infiintate aceste organisme; sa informeaze pe prim-ministru asupra solutiilor propuse si care urmeaza a fi concretizate potrivit legii;

-orice alte activitati care nu presupun luarea unor acte de decizie rezervate prin Constitutie sau legi prim-ministrului.

Dovada ca Iohannis este de rea-credinta

Dar nu este doar atat. Exista si o proba suprema ca prin aceasta actiune Iohannis este de rea-credinta si nu urmareste altceva decat sa submineze prin orice mod activitatea Guvernului si a Colaitiei PSD-ALDE. Iar aceasta proba se regaseste chiar in mandatul de presedinte al lui Iohannis.

Astfel, nu este pentru prima data cand un premier in functie isi deleaga anumite atributii catre un membru al cabinetului, care urmeaza sa exercite „conducerea operativa a activitatii Guvernului”. S-a intamplat chiar in timpul presedintiei lui Iohannis. Au fost asadar si alte decizii, opt la numar, prin care premierii au delegat „conducerea operativa a activitatii Guvernului”, dar atunci Klaus Iohannis nu a avut nicio problema, nu le-a contestat, si nici nu a considerat ca aceasta notiune ar fi neconstitutionala si nelegala.

Iata lista deciziile in care premierii in functie in timpul presedintiei lui Klaus Iohannis au delegat o parte de atributii catre un alt membru al Executivului, care a asigurat „conducerea operativa a activitatii Guvernului”:

Decizia nr. 247 din 31 iulie 2018 a premierului Viorica Dancila

Decizia nr. 587 din 10 august 2017 a premierului Mihai Tudose

Decizia nr. 90 din 17 ianuarie 2017 a premierului Sorin Grindeanu

Decizia nr. 184 din 28 iulie 2015 a premierului Victor Ponta

Decizia nr. 162 din 15 iunie 2015 a premierului Victor Ponta

Decizia nr.128 din 29 aprilie 2015 a premierului Victor Ponta

Decizia nr. 120 din 8 aprilie 2015 a premierului Victor Ponta

Decizia nr. 60 din 10 februarie 2015 a premierului Victor Ponta

La fel s-a intamplat insa si in timpul mandatului de presedinte al lui Traian Basescu, atunci cand premierul Ponta a delegat un alt membru al Cabinetului sa exercite „conducerea operativa a activitatii Guvernului”. Nici atunci acele decizii nu au fost contestate, desi, asa cum bine stim, Traian Basescu spre deosebire de Klaus Iohannis chiar stia sa lupte impotriva Guvernului si nu scapa niciun moment ca sa atace serios Executivul. Iar daca asemenea decizii ale premierului erau considerate de Basescu unele pe langa lege si Constitutie, cu siguranta le-ar fi contestat la CCR.

Iata deciziile in care premierul Victor Ponta, in functie in timpul presedintiei lui Traian Basescu, a delegat o parte de atributii catre un alt membru al Executivului, care a asigurat „conducerea operativa a activitatii Guvernului”:

Decizia nr. 304 din 18 noiembrie 2014 a premierului Victor Ponta

Decizia nr.494 din 24 decembrie 2013 si  Decizia nr. 495 din 24 decembrie 2013 ale premierului Victor Ponta

Prezentam argumentele invocate de Iohannis in cererea sa trimisa la Curtea Constitutionala:

“Astfel, conflictul juridic de natura constitutionala rezida in mod direct din textul Constitutiei, respectiv din dispozitiile art. 107 alin (1) - (3) coroborate cu cele ale art. 85 alin. (1), ce prevad:

- Art. 85 alin. (1) - Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament.

- Art. 107 alin. (1)–(3)-(1) Primul-ministru conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, respectand atributiile ce le revin. De asemenea, prezinta Camerei Deputatilor sau Senatului rapoarte si declaratii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate. (2) Presedintele Romaniei nu il poate revoca pe primul-ministru. (3) Daca primul-ministru se afla in una dintre situatiile prevazute la articolul 106, cu exceptia revocarii, sau este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a indeplini atributiile primului-ministru, pana la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilitatii exercitarii atributiilor, inceteaza daca primul-ministru isi reia activitatea in Guvern. (…)

Prin emiterea Deciziei Prim-ministrului nr. 247/31.07.2018 functionarea Guvernului Romaniei este plasata in afara cadrului constitutional, cu consecinte multiple ce vizeaza, imposibilitatea Presedintelui Romaniei de a-si indeplini competenta constitutionala de a desemna un prim-ministru interimar. Pe de alta parte, consecintele acestei conduite - respectiv omisiunea prim-ministrului de a aduce la cunostinta Presedintelui Romaniei imposibilitatea de a-si exercita atributiile - afecteaza rolul constitutional al Guvernului, structura acestuia, desfasurarea activitatii Guvernului ca organ colegial, intrunit in sedinte legal constituite si conduce la fragmentarea arbitrara a atributiilor acestei autoritati constitutionale in atributii operative si atributii neoperative. (…)

Referitor la ipoteza in care prim-ministrul este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, art. 107 alin. (3) din Constitutie prevede: 'Daca primul-ministru se afla in una dintre situatiile prevazute la articolul 106, cu exceptia revocarii, sau este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a indeplini atributiile primului-ministru, pana la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilitatii exercitarii atributiilor, inceteaza daca primul-ministru isi reia activitatea in Guvern'. In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 9 din Legea nr. 90/2001, potrivit carora: '(1) Daca primul-ministru se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 5 sau este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a indeplini atributiile primului-ministru, pana la formarea noului Guvern. Interimatul pe perioada imposibilitatii exercitarii atributiilor inceteaza daca primul-ministru isi reia activitatea in Guvern in cel mult 45 de zile. (2) Prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si celorlalti membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioada de cel mult 45 de zile. (3) In situatiile prevazute la alin. (2), inauntrul termenului de 45 de zile, primul-ministru va initia procedurile prevazute de lege pentru numirea unui alt membru al Guvernului'. Asadar, avand in vedere pozitia constitutionala a prim-ministrului, in cazul in care acesta se afla in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a indeplini atributiile prim-ministrului.

Rolul constitutional si specificul atributiilor prim-ministrului presupun ca acesta sa isi exercite atributiile permanent si neintrerupt oriunde s-ar afla, inclusiv in vacanta. Insa, ori de cate ori acesta ar aprecia ca se afla intr-o imposibilitate de a-si exercita atributiile, chiar si cu acest prilej, devin incidente prevederile constitutionale referitoare la interimatul functiei de prim-ministru. Prin urmare, legiuitorul constituant nu a avut in vedere posibilitatea ca prim-ministrul sa isi delege atributiile, indiferent de motiv (lipseste din tara sau absenteaza din alt motiv, imposibilitatea este generata de o situatie medicala sau personala, etc.).

In conformitate cu dispozitiile constitutionale mentionate, imposibilitatea exercitarii atributiilor de catre Prim-ministru se aduce la cunostinta Presedintelui Romaniei, care desemneaza un prim-ministru interimar dintre membrii Guvernului. Prim-ministrul interimar va exercita toate atributiile prim-ministrului, Legea fundamentala necontinand vreo dispozitie din care sa rezulte o limitare a exercitarii acestora, o asemenea ipoteza fiind prevazuta numai in ceea ce priveste atributiile Presedintelui interimar al Romaniei (art. 98 alin. (2) din Constitutie). (…)

Prin urmare, din coroborarea dispozitiilor constitutionale mentionate rezulta ca in relatia cu Prim-ministrul, Presedintele Romaniei este singura autoritate competenta sa constate imposibilitatea exercitarii de catre acesta a atributiilor, caz in care desemneaza un prim-ministru interimar dintre ceilalti membri ai Guvernului. Prim-ministrul nu are un drept de a propune persoana ce va fi desemnata in calitate de interimar, Constitutia recunoscand un drept exclusiv al Presedintelui Romaniei de a alege dintre membrii Guvernului persoana ce va fi desemnata prim-ministru interimar. Interimatul nu poate dura mai mult de 45 de zile.

Legea fundamentala nu il obliga pe prim-ministru sa justifice motivul ce genereaza imposibilitatea exercitarii atributiilor, astfel ca ori de cate ori intervine o imprejurare care face imposibila exercitarea atributiilor de catre prim-ministru, se aplica procedura interimatului. intrucat nici Legea fundamentala nu prevad ce intra in sfera notiunii de imposibilitate de a-si exercita atributiile, rezulta ca vointa legiuitorului constituant a fost aceea ca interimatul sa intervina in cazul survenirii oricaror imprejurari de fapt care conduc la o imposibilitate. De altfel, nici Legea nr. 90/2001 nu contine vreo mentiune in acest sens.

Orice interpretare potrivit careia prim-ministrul ar putea sa decida sa desemneze el insusi un alt membru al Guvernului sa exercite atributii de prim-ministru ar fi contrara Legii fundamentale si ar goli de continut dispozitiile art. 107 alin. (3) din Constitutie in ceea ce priveste exercitarea unei competente proprii a Presedintelui Romaniei si, totodata, ar nesocoti rolul constitutional al prim-ministrului. Daca s-ar admite ca prim-ministrul ar putea proceda in acest sens, fara a se apela la procedura constitutionala a interimatului, ar insemna sa se permita ca exercitarea atributiilor prim-ministrului de catre o alta persoana decat cea investita de Parlament sa fie posibila pe o durata nelimitata. O asemenea ipoteza, nefiind prevazuta in Constitutie, dar nici in Legea nr. 90/2001, nu beneficiaza de niciun regim juridic (durata, conditii si efecte). Spre deosebire de aceasta, interimatul functiei de prim-ministru are prevazuta durata maxima, precum si consecinta depasirii termenului constitutional, respectiv incetarea mandatului Guvernului, in conditiile art. 110 alin. (2) din Constitutie.

Prin urmare, a admite ca prim-ministrul are competenta de desemna un alt membru al Guvernului sa ii exercite atributiile ar echivala nu numai cu incalcarea competentei Presedintelui Romaniei de a desemna un prim-ministru interimar ori de cate ori survine o imposibilitate a prim-ministrului de a-si exercita atributiile, ci si cu incalcarea ansamblului de dispozitii constitutionale ce reglementeaza organizarea si functionarea Guvernului, precum si raporturile acestuia cu autoritatile si institutiile publice, in general, cu Parlamentul si cu Presedintele Romaniei, in special.

In consecinta, conducerea Guvernului nu poate fi exercitata de catre o persoana desemnata printr-un act subsecvent acordarii votului de incredere de catre Parlament, respectiv in baza unui act emis de prim-ministru, ci numai de catre o persoana desemnata printr-un decret al Presedintelui Romaniei, in conformitate cu dispozitiile art. 107 alin. (3) din Constitutie.

In data de 31 iulie 2018, Prim-ministrul Romaniei, doamna Vasilica-Viorica Dancila, a emis Decizia nr. 247/2018 pentru exercitarea unor atributii, potrivit careia, in perioada 6 -13 august 2018, domnul Paul Stanescu, viceprim-ministru, ministrul dezvoltarii regionale si administratiei publice, exercita atributiile prim-ministrului privind conducerea operativa a activitatii Guvernului Romaniei (Decizia nr. 247/2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 667/31.07.2018). In acest mod, prin desemnarea unui alt membru al Guvernului sa exercite atributiile prim-ministrului, doamna Vasilica-Viorica Dancila, in calitate de prim-ministru si-a arogat o atributie care, potrivit Constitutiei apartine altei autoritati publice, respectiv Presedintelui Romaniei, potrivit dispozitiilor art. 107 alin.(3) din Constitutie.

Or, viceprim-ministrul, ministrul dezvoltarii regionale si administratiei publice, desemnat prin Decizia nr. 247/2018 sa exercite atributiile prim-ministrului privind conducerea operativa a activitatii Guvernului Romaniei, nu poate sa conduca sedintele Guvernului si nici sa semneze valabil actele adoptate de Guvern, aceste atributii revenind, in conditiile art. 24 si ale art. 27 din Legea nr. 90/2001, in mod exclusiv prim-ministrului investit de Parlament.

Competenta de a conduce Guvernul are un caracter unitar si este atribuita de textul constitutional exclusiv prim-ministrului, aceasta neputand fi fractionata prin vointa exclusiva a titularului functiei.

In ceea ce priveste sfera atributiilor ce vor fi exercitate de catre viceprim-ministru, ministrul dezvoltarii regionale si administratiei publice, domnul Paul Stanescu, potrivit articolul unic al Decizia nr. 247/2018, acesta vizeaza 'conducerea operativa a activitatii Guvernului Romaniei', notiune care nu se regaseste in Constitutie si nici nu beneficiaza de o definitie legala.

Mentionam ca adjectivul 'operativ' are - potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane - sensul de: '1. Care lucreaza repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient. 2. Referitor la actiuni, care tine de actiune.'

Legea nr. 90/2001 utilizeaza aceasta notiune in continutul art. 18 alin. (1) ce prevede ca in scopul rezolvarii unor probleme operative, prim-ministrul poate constitui, prin decizie, consilii, comisii si comitete interministeriale. Asadar, aceasta norma utilizeaza acest termen in intelesul sau comun. in acord cu dispozitiile constitutionale, acest act normativ - ce reglementeaza organizarea si functionarea Guvernului - nu contine prevederi care sa permita prim-ministrului fragmentarea atributiilor sale pentru vreo ratiune, cu atat mai putin pentru motive ce ar tine de eficienta/eficacitatea actiunilor prim-ministrului.

Legea nr. 90/2001 cuprinde mai multe categorii de atributii ale prim-ministrului, respectiv de reprezentare, in domeniul apararii nationale, privind numirea si eliberarea din functii publice, privind relatiile cu Parlamentul sau cu Presedintele Romaniei. Insa, aceasta diferentiere intre atributii este facuta in scopul organizarii activitatii Guvernului, nicidecum in sensul in care ar permite interpretarea ca ar putea fi posibila fragmentarea atributiilor prim-ministrului.

In absenta unei definitii legale a sintagmei 'conducerea operativa a activitatii Guvernului Romaniei' cuprinsa la articolul unic al Deciziei nr. 247/2018, nu se poate stabili daca prim-ministrul a avut in vedere ansamblul atributiile sale sau doar o parte a acestora, in aceasta ultima situatie neputandu-se stabili care dintre ele. Aceasta intrucat, dupa cum se poate constata din intelesul comun al termenului operativ, aceasta notiune nu se suprapune cu ideea de atributii partiale sau cu cea de atributii necesar a fi exercitate intr-o activitate curenta. In conditiile neclaritatii ce planeaza asupra atributiilor de prim-ministru cedate, conduita celui care le-a primit va fi la randul ei neclara, aspect ce afecteaza functionarea Guvernului in ansamblul lui. Astfel, in masura in care conducerea operativa ar presupune conducerea sedintelor Guvernului, ori semnarea actelor adoptate de Guvern si, mai ales, adoptarea acelor masuri impuse de gestionarea unor situatii de urgenta, aceasta ar veni in contradictie cu dispozitiile art. 24 si art. 27 din Legea nr. 90/2001, atributii ce revin in mod exclusiv prim-ministrului investit de Parlament sau a prim-ministrului interimar desemnat prin decret al Presedintelui Romaniei.

Mai mult, statutul constitutional al prim-ministrului de a conduce Guvernul si de a coordona activitatea membrilor acestuia ii confera o autoritate de necontestat in interiorul Guvernului, legiuitorul stabilind ca atunci cand in Cabinet nu se poate ajunge la consens, deciziile sunt luate de catre prim-ministru (art. 27 din Legea 90/2001). Aceasta prerogativa are consecinte in planul raspunderii politice si juridice a membrilor Guvernului. Decizia prim-ministrului de a renunta temporar la exercitarea atributiilor de conducere a Guvernului, fie ele si operative - notiune incerta sub aspect juridic - poate duce si la situatii conflictuale intre prim-ministru si membrii propriului Cabinet, in ceea ce priveste functionarea Guvernului si legalitatea actelor sau masurilor promovate. Totodata, conduita prim-ministrului generatoare de conflict juridic de natura constitutionala afecteaza si raporturile Guvernului cu celelalte autoritati sau institutii publice confruntate cu necesitatea punerii in executare a masurilor si actelor adoptate de Guvern, din perspectiva valabilitatii acestora”.

Sursa foto 1: Hepta.ro