La un an de zile de la moartea a doi tineri, ucisi de un sofer drogat, si adaugarea sinonimului tragedie micii localitati de la malul marii, ne punem in continuare intrebarea daca accidentul putea fi evitat, daca autorul va primi pedeapsa cuvenita, daca societatea a reusit sa iasa din zona fatalitatii in care suntem neputinciosi, furiosi, si sa treaca in zona in care destinul nu este blestem, ci o parte a libertatii noastre de a influenta nu doar propriul drum, ci si mersul societatii!

As incepe cu ultima intrebare si as raspunde categoric: Da, accidentul de la 2 Mai a fost un moment de trezire sociala, determinat nu doar de strigatul de durere al parintilor Robertei si ai lui Andrei sau al camarazilor lor raniti, ci si de constientizarea riscurilor consumului de droguri in randul tinerilor. A fost momentul de la care un numar urias de romani nu doar ca au inteles ca mergand linistiti pe drumul lor pot fi spulberati de soferi bauti sau drogati, dar au creat si un vuiet national care a determinat institutiile statului sa actioneze, precum si mii de oameni simpli, companii mari sau mici, care au promovat Legea Anastasia cu speranta ca pedeapsa cu inchisoarea va duce in mod real la salvarea de vieti.

La 30 de zile de la intrarea in vigoare a legii s-a produs tragedia de la 2 Mai. Din pacate, timpul scurt de la intrarea in vigoare nu a putut avea efectul preventiv scontat, dar soferul vinovat nu va mai putea primi o pedeapsa cu suspendare.

Cand legea a fost adoptata, am promis public ca nu ma voi opri doar la proiectul legislativ in sine, ci ca voi face tot ce imi va sta in putere ca, in baza ei, sa ajungem la scaderea numarului de morti pe sosele.

Am spus de la inceput ca scopul legii nu este de a trimite oamenii la inchisoare. Fiecare sofer ajuns in spatele gratiilor inseamna ca cel putin un om si-a pierdut viata, iar dorinta mea a fost pur si simplu sa nu ne mai moara semenii in accidente care pot fi evitate.

Popularizare fara precedent a legii a condus la un raspuns social care merita consemnat: a scazut numarul de infractiuni de conducere sub influenta alcoolului, fara accidente rutiere, dar a crescut numarul de contraventii. Aceasta inseamna ca soferii continua sa se urce la volan bauti, dar scade cantitatea de alcool consumata si implicit numarul de accidente grave cauzate de diminuarea capacitatii de conducere.

Tot acest efort urias de promovare a efectelor legii din partea autoritatilor, a unui numar impresionant de companii private, precum si a presei, a facut ca la un an de zile de la intrarea in vigoare a Legii Anastasia, petrecuta cu doar 30 de zile inaintea tragediei de la 2 Mai, sa avem o scadere cu 20 % a deceselor produse in accidente rutiere comise de soferi aflati sub influenta alcoolului sau a drogurilor.

Pentru ca cele mai grave accidente sunt produse de regula de soferii bauti sau drogati, Campania „Fii curat la volan” s-a concentrat pe acest tip de accidente, dar poate mesajul nu a reusit sa ajunga si la a treia categorie vizata de lege, si anume soferii fara permis de conducere sau cei care aveau suspendat acest drept.

La data de 12 iulie anul acesta anuntam public ca la aceasta categorie avem doar o stagnare a numarului de decese, comparativ cu anul trecut, cauzate de persoane care au condus autovehicule fara a avea acest drept, şi ca va trebui, asadar, ca in perioada urmatoare sa concentram efortul preventiv spre cei predispusi la asemenea infractiune.

Din pacate, la 28 iulie 2024, un sofer fara permis in varsta de 17 ani a produs un accident rutier, in cartierul Pantelimon din Bucuresti, in care a murit un copil de 9 ani, iar sora sa, de 7 ani, a fost grav ranita.

Nu as fi vrut sa ajungem aici, dar in septembrie vom dezbate in Senat, in procedura de urgenta, o initiativa legislativa prin care se vor majora pedepsele pentru cei care conduc un autovehicul fara permis, iar pedepsele nu vor mai putea fi suspendate, indiferent daca s-au produs sau nu accidente cu raniri sau decese.

Imi doresc ca o alta lege pe care am initiat-o (Legea 172/31 mai 2024 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul prevenirii si combaterii traficului si consumului ilicit de droguri si alte substante susceptibile de avea efecte psihoactive) sa puna serios pe ganduri pe cei care ar intentiona sa se urce la volan sub influenta alcoolului sau a drogurilor, stiind ca pot ramane fara permis pana la 10 ani, indiferent daca au comis un accident sau nu.

Oricat de mult se implica presa sau mediul privat in promovarea efectelor acestor legi, ramane in sarcina autoritatii judecatoresti sa aplice legea in litera si spiritul ei, astfel incat condamnarile la pedeapsa cu inchisoarea sau interzicerea dreptului de a mai conduce autovehicule pentru un numar mare de ani sa-i faca sa inteleaga pe cei care mai cred ca pot fi deasupra legii ca nu mai exista alt drum decat catre inchisoare pentru cei care se urca la volan bauti, drogati sau fara permis.

Asteptarile pentru a se face dreptatea pe care o permite legea sunt mari din partea familiilor celor disparuti sau raniti, dar si a unei intregi societati care asteapta ca statul de drept sa nu ramana doar o valoare constitutionala invocata din cand in cand in relatia cu strainatatea, ci o realitate care sa-i determine pe romani sa se simta protejati in tara lor, indiferent cum il cheama sau cate resurse ar avea autorul unei infractiuni.

Accidentul de la 2 Mai a adus in spatiul public de o maniera foarte violenta problema consumului de droguri in randul tinerilor, dar la fel de socant si problema adecvarii resursei umane din justitie, atunci cand judecatorul investit cu solutionarea cazului Pascu s-a comportat ca si cand nu citise deloc dosarul pe care il avea de solutionat. Ceea ce a parea sa fie o greseala sanctionabila a fost completat de imaginea aceluiasi magistrat in fata camerelor de luat vederi, unde, deşi nu era obligat de nimeni sa dea piept cu jurnalistii, a preferat sa ramana minute in sir fara sa spun nimic, spre stupefactia intregii tari.

Cred ca sistemul judiciar are datoria legala si morala fata de o societate care ii respecta independenta si ii recunoaste nevoia unui statut privilegiat, de a nu face sub nicio forma o selectie cantitativa a viitorilor magistrati, indiferent cat de perpetua pare sa fie criza de personal. Romanii merita sa aiba parte de magistrati stiutori de carte si cu suficienta experienta de viata ca sa poata intelege complexitatea unor relatii sociale, care sa le permita sa fie empatici, sa nu uite nici un moment ca in fata lor se afla oameni, si nu doar parti in dosare.