Nu ramane fara efect proiectul de lege privitor la digitalizarea avocaturii, lansat in dezbatere inca din 9 februarie 2023, data la care Lumea Justitiei l-a adus in atentia cititorilor nostri (Click aici pentru a citi), punctand principalele reglementari ce se doresc a fi facute in profesie prin respectivul proiect. Dupa ce s-au clarificat cu privire la continutul proiectului de lege, in majoritate declarandu-se consternati la gandul ca ar trebui sa isi desfasoare activitatea cu ajutorul Serviciului Roman de Informatii si a Serviciului de Telecomunicatii Speciale, avocatii au devenit vocali si, rand pe rand, au decis sa iasa public pentru a-si exprima nemultumirea fata de proiectul de digitalizare a avocaturii.

---

 

Printre acestia se numara si avocatul Mihnea Stoica (foto) din Baroul Bucuresti, cel care a realizat o analiza ampla asupra proiectului de lege sau, mai corect spus, asupra clarificarilor venite din partea Uniunii Nationale a Baroulurilor din Romania cu privire la Legea Digitalizarii. O analiza in care avocatul Mihnea Stoica isi exprima pozitia punctual pe fiecare dintre raspunsurile oferite de UNBR in privinta proiectul de lege.

Redam in continuare punctul de vedere transmis de avocatul Mihnea Stoica publicatiei Lumea Justitiei:

Am citit doua „Q&A” publicate de UNBR la interval de 7 ani.

Primul, scris impecabil, apartine unui veritabil avocat. Celalalt este recent.

https://www.unbr.ro/unele-aspecte-actuale-din-practica-privind-privind-protectia-secretului-profesional-al-avocatului/

https://www.unbr.ro/qa-propunerea-legislativa-b47-2023-privind-serviciile-profesionale-efectuate-de-avocat-in-format-electronic-inregistrata-la-senatul-romaniei-la-data-de-6-02-2023/

In vreme ce mi-ar fi greu sau aprope imposibil sa completez argumentele primului, ma voi relaxa completând sau chiar persiflând pe ultimul (pe care il voi cita in continuare cu caractere italic):

„De ce acest proiect de lege? Care sunt obiectivele?

Proiectul de lege urmareste adaptarea profesiei de avocat la strategiile de digitalizare a sistemului judiciar si ale autoritatilor publice la nivel european si national, astfel incât avocatii sa poata tine pasul cu evolutia digitalizarii, sa ramâna relevanti pe PIATA serviciilor juridice si sa fie cât mai pregatiti pentru a raspunde noilor provocari ridicate de evolutiile tehnologice.”

Dispozitiile art.38 ale Legii (organice) nr.51/1995 califica avocatii drept „parteneri indispensabili ai justiţiei, ocrotiţi de lege”. Pâna la abrogarea ei si suprimarea definitiva a apararii ca functie judiciara esentiala, intreg mediul juridic depinde de calificarea noastra legala, de monopolul despre a publicat Traian Briciu, Presedintele Uniunii si de normele imperative care guverneaza asistenta obligatorie.

Iar piata este groaznica. Am fost ieri. S-au scumpit ridichile.

Jur ca nu simt pericolul de a deveni nerelevant.

In esenta, proiectul de lege prevede asigurarea unui punct unic de interactiune online – portalul e-UNBR -cu celelalte institutii ale sistemului judiciar, cu justitiabilii si cu autoritatile publice precum si crearea unei identitati digitale a avocatului, prin care se va legitima in cadrul actelor si procedurilor pe care le realizeaza in format electronic, in exercitiul profesiei conform legii.

Nu cumva punctul unic contravine principiului libertatii, contractând optiunile realiste la un punct unic, care exclude in mod logic necesar optiunea, implicit liberatea? Mai clar: libertate ai cand poti face ce vrei, fara sa o afectezi pe a altuia. O oarecare libertate ai cand poti opta intre A si B. In ipoteza punctului unic nu prea ai libertate. Doar Sartre ar oferi o solutie.

Autorii proiectului vor argumenta ca nicio norma nu impune recurgerea la punctul unic de interactiune si admit ca este adevarat. Insa ei fac abstractie de presiunea economica care va actiona mai eficient decit orice norma imperativa, impunând finalmente „punctul unic”. Un jurist respectabil nu va ridica din umeri, folosind interpretari mecanice ale legii (asa cum procedeaza in prezent si inteligenta artificiala), ci va tine cont ca principiile si normele care ocrotesc independenta avocatului vizeaza si presiunile de ordin economic si material, iar alte institutii de drept ofera tot soiul de remedii impotriva violentei si dependentei economice, a feluritelor forme de abuz s.a.m.d.

Prin urmare, nu vad cum s-ar putea argumenta ca punctul unic nu suprima libertatea avocatului, iar autorizarea pentru folosirea lui nu ii afecteaza independenta acestuia.

Nu in ultimul rând, portalul e-UNBR va crea platforma necesara intocmirii de catre avocat a unor acte sau activitati in forma electronica fara prezenta fizica a clientului, care in prezent nu pot fi realizate in acest mod.

Zau? Care ar fi norma care ar fi interzis bunaoara contractarea la distanta, on line? Mâna sus cine nu a incheiat vreodata vreun contract la distanta! Bunaoara eu chiar am si incarcat in registrul UNBR o atestare pe care am operat-o la distanta, prin zoom, cu un client cunoscut personal. Pentru ca nu exista vreo norma care sa guverneze maniera in care surprindem consimtamântul partilor si nici vreo interdictie cu privire la cuprinsul incheierii de atestare.

Ce este portalul e-UNBR?

… Platforma e-UNBR se va interconecta cu Cloudul Privat Guvernamental, cu Platforma Nationala de Interoperabilitate, cu Platforma Software Centralizata pentru Identificare Digitala, dar si cu cloud-urile si aplicatiile software ale parchetelor, instantelor, organelor de politie si ale altor institutii cu care avocatii interactioneaza (ONRC, ANCPI, DPAB, etc.). Scopul acestei interconectari este de a permite avocatului sa pledeze printr-o platforma online audio-video in fata instantei, sa participe la audierea clientului in fata organelor de urmarire penala in format online, sa solicite caziere, certificate fiscale, acte administrative si ale inscrisuri de la autoritati in format online…

Virgula etc. Sunt un om rau. Dar am mai pledat online si prin alte platforme in timpul pandemiei.

Nu pot sa neg ca interactiunea cu organele adminstrative nu ar aduce un progres. Nu ma opun ei. Din contra, o aplaud. Dar nu o accept daca presupune abdicarea secretului profesional.

De asemenea platforma va asigura certificarea dreptului de practica la interactiunea cu celelalte sisteme informatice (functie similara cu prezentarea cardului in mediul fizic).

Din nou, accept ca o asemenea functie este neindoielnic utila si imi doresc sa o folosesc, pastrând totusi rezerva de mai sus.

Ce este identitatea digitala a avocatului?

Proiectul de lege prevede inrolarea UNBR, ca furnizor de identitate, in cadrul Platformei Software Centralizata pentru Identificare Digitala (PSCID). Prin urmare, identitatea digitala este un mod de legitimare a avocatului in exercitarea atributiilor sale in format electronic, exact la fel cum este utilizata legitimatia de avocat in mediul offline.

Cu buna credinta imi permit sa cer o lamurire? Ce presupune inrolarea /recrutarea / mobilizarea/ concentrarea UNBR ca furnizor de identitate? Am cerut aceeasi lamuriri si in Grupul 6 privind digitalizarea si nu pot acuza colegii ca nu mi le-ar fi oferit, insa pot aminti bunaoara domnului Lovin ca mi-a reprosat ca atitudinea refractara intemeiata pe preocuparea pentru secretul profesional ma face incompatibil cu Grupul 6 (care, probabil in opinia domniei sale, nu permite dezbateri, ci numai unanimitate)

Prin platforma e-UNBR se creeaza o identitate digitala a avocatului, care ii permite identificarea in relatia cu autoritatile publice, instantele si parchetele.

De ce nu se creeaza independent de platforma? Ce presupune identitatea digitala? Ce se intâmpla daca, Doamne fereste, pierzi token-ul sau il strici? Dar atunci când iti este sustras?

UNBR emite, la cerere, identitati digitale asociate avocatilor cu drept de exercitare a profesiei, care vor putea fi utilizate inclusiv pentru a verifica identitatea clientilor in mod electronic si pentru intocmirea unor acte la distanta, cu titlu executoriu.

Imprimarea calitatii de titlu executoriu contractului incheiat la distanta este cu adevarat excelenta.

Opinez totusi ca nu era indispensabila câta vreme un contract incheiat la distanta si semnat cu o semnatura digitala certificata (avansata sau nu, discutabil) ar trebui sa produca aceeasi efecte. In acest sens, argumentez prin aceea ca dispozitiile art.30 alin.5 din Legea 51/1995 („Contractul de asistenţa juridica, legal incheiat, este titlu executoriu”) nu disting intre contractele semnate olograf si contractele incheiate la distanta.

Este obligatorie conectarea avocatilor la aceasta platforma?

NU este obligatorie. Avocatul poate opta pentru utilizarea facilitatilor de comunicare oferite de platforma sau poate recurge la mijloacele traditionale. Totusi, portalul va oferi anumite functii pentru prestarea unor activitati care nu pot fi realizate prin mijloacele de comunicare electronice traditionale, cum ar fi certificarea actelor fara prezenta fizica a partilor, convertirea actelor din forma materiala in forma electronica, etc. Insa, in cazul in care opteaza pentru identitatea digitala, avocatul trebuie sa indeplineasca anumite conditii prevazute in proiectul de lege.

Dupa adoptarea acestui proiect, atestarea actelor in lipsa prezentei fizice a partilor nu va mai fi posibila in alte conditii decât cele regelementate prin norme primare si infraparlamentare. Pe de alta parte, posibilitatea convertirii actelor depinde de adoptarea proiectului.

Sa nu uitam virgula etc.!

De asemenea, in cazul interactiunii electronice dintre avocat si client (de tipul videocall, servicii de mesagerie instant) portalul nu este un instrument obligatoriu ci poate fi dezvoltat exclusiv ca un instrument de facilitare pentru orice avocat care nu detine asemenea facilitati si isi doreste sa foloseasca facilitatile portalului in acest sens in conditiile ce se vor stabili prin Hotarârea Consiliului UNBR.

In opinia mea, cheltuiala implicata de infiintarea si functionarea portalului nu s-ar justifica daca acesta ar fi chemat sa asigure functiile pe care un banal telefon mobil le poate asigura in zilele noastre. Nu imi imaginez ca mai exista vreun avocat care nu a recurs vreodata la vreun sistem de comunicare video, incepând de la Skype si terminând cu Zoom.

Ce costuri presupune accesul la platforma?

…

Prin exceptie de la Legea 227/2015 privind codul fiscal, sunt integral deductibile cheltuielile facute de avocat pentru achizitia de produse, servicii si solutii hardware si software. De asemenea, avocatii si formele de exercitare a profesiei sunt beneficiari eligibili ai unor investitii finantate prin PNRR, cum ar fi platforme digitale privind transparentizarea legislativa, carte de identitate electronica, semnatura digitala calificata etc

…

Nu critic incidenta costurilor, fie ca unele vor fi suportate de Uniune, fie ca altele vor fi suportate de avocat. Dubios ar fi fost sa fie gratuite.

Mai mult, consider cele doua dispozitii evocate mai sus ca fiind foarte utile avocatilor. Singura mea nemultumire vizeaza conditionarea lor de proiect, câta vreme ele ar putea fi adoptate independent de acestea. Mai clar, asemena dispozitii pot avea o existenta benefica noua, independenta de proiectul de digitalizare si de noile activitati introduse, nefiind conditionate de acestea.

Altfel, ele constituie o veritabila mituire a profesiei. „Oameni buni, va digitalizati pe degeaba daca nu mai insistati cu secretul profesional si alte mofturi ca libertatea si independenta. Va dam si Netflix moka, la o adica.”

Se conditioneaza prestarea serviciilor juridice specificate in forma “digitala” de utilizarea exclusiva a platformei e-UNBR?

Proiectul de lege NU conditioneaza prestarea tuturor serviciilor juridice electronice de utilizarea platformei.

Serviciile avocatiale de tipul consultantei prin mijloace de comunicare la distanta sau mesagerie instant se pot face independent fara intermedierea platformei asa cum s-a mentionat si intr-un raspuns anterior.

Insa poate fi o chestiune de timp pâna când celelalte platforme interconectate sau legislatia generala privind digitalizarea vor impune astfel de conditionari. Exista insa anumite servicii juridice electronice care nu pot fi prestate decât prin intermediul platformei, cum ar fi certificarea actelor fara prezenta fizica a partilor, convertirea actelor din forma materiala in forma electronica, etc. Pentru a putea beneficia de aceste facilitati, platforma trebuie sa fie securizata cibernetic de catre entitatile cu prerogative in acest domeniu. De asemenea validarea identitatii electronice a avocatului la interactiunea cu alte sisteme informatice nu poate fi facuta decât prin intermediul platformei, intrucât aceasta reprezinta organismele profesionale indreptatite sa certifice calitatea de avocat si dreptul de practica.

Apreciez raspunsurile ca fiind clare si oneste. Le-as fi apaludat in lipsa virgulei etc. Se confirma ca sunt un om rau.

Cine asigura securitatea cibernetica a platformei e-UNBR?

Inainte de toate trebuie retinut faptul ca asigurarea securitatii cibernetice a unei retele sau sistem informatic nu presupune penetrarea acelui sistem sau retea de catre cel care protejeaza, ci blocarea accesului neautorizat din exterior in interiorul retelei sau a sistemului.

Bun? Cumva strica vreo garantie in acest sens? Exemplificativ – „Penetrarea sistemului constutie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la … la …Ordinul superiorului nu constituie cauza justificativa in nicio circumstanta.”

Observati va rog ca nu am limitat sfera subiectilor activi la cea a personalului chemat sa asigure securitatea cibernetica, fiindca atunci penetrarea de catre orice alti indivizi (bunaoara de catre camarazii de arme fara atributii de asigurare a securitatii cibernetice) nu ar fi fost incriminata.

Iar, potrivit proiectului, atât asigurarea securitatii cibernetice de catre SRI, cât si asigurarea de catre STS a sistemului de comunicatii al portalului e-UNBR cu autoritatile si institutiile publice sunt chestiuni optionale, decizii de politica profesionala, care vor fi transate de Consiliul UNBR.

Zau? In naivitatea mea, credeam ca le-au transat Legea si Statutul Profesiei care ne asigura ca secretul profesional este de ordine publica si care obliga avocatul „sa pastreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost incredinţata, cu excepţia cazurilor prevazute expres de lege.”

Este adevarat, interpretarea mecanica sau absurda a legii ar permite argumentarea ca legea instiuie o obligatie in sarcina avocatului, nicidecum a Uniunii. Care nu mai este a avocatilor. Probabil ca in prezent apartine serviciilor.

Conform art. 6, alin 8 din proiect, securitatea cibernetica a platformei „poate” fi asigurata gratuit, la cererea UNBR, de catre Serviciul Român de Informatii. Prin urmare, este o chestiune de politica profesionala daca UNBR va opta pentru asigurarea securitatii cibernetice in mod gratuit de catre SRI sau va plati o firma privata. Desigur, decizia va fi luata in cadrul Consiliului UNBR.

Buget mic, cheltuieli mari, hai sa recurgem la stat! Uite, pune gratuit umarul (ma rog, ochiul si timpanul).

Nimeni din stapânirea profesiei nu a zis pâna acum „ai incredere in adversar si taie cartile!”

Ei bine, eu nu as alege persoanele (sau personalul) care adopta o asemenea politica nici sa mature scarile baroului. Pardon, ale Uniunii.

Pe de alta parte, sistemul de comunicatii al portalului e-UNBR cu autoritatile si institutiile publice „poate” fi asigurat gratuit, la cererea UNBR, de catre Serviciul de Telecomunicatii Speciale STS. Conform proiectului, conditiile de asigurare a sistemului de comunicatii se stabilesc prin conventie incheiata intre UNBR si STS. Potrivit art. 59 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, UNBR este persoana juridica de interes public iar, in aceasta calitate, prin modificarile aduse la Legea nr.92/1996, UNBR a devenit beneficiar al reţelelor de telecomunicaţii speciale asigurate de STS. Platforma UNBR va avea, inevitabil elemente de telecomunicatii speciale pentru a asigura comunicarea securizata cu autoritatile publice, instantele si parchetele si pentru a proteja, in final, secretul profesional. De aceea, la solicitarea UNBR, platforma e-UNBR poate beneficia de securizarea comunicatiilor din partea STS.

Prin Platforma e-UNBR se vor vehicula date sensibile si cu caracter personal ce privesc cetatenii României, dar si date ale autoritatilor publice. Aceste date vor fi tinta inevitabila a unor atacuri cibernetice complexe, care pot fura respectivele date si indisponibiliza partial sau temporar intreaga platforma dar si celelalte platforme, aplicatii si servicii guvernamentale cu care se interconecteaza. Potrivit proiectului legii securitatii si apararii cibernetice, prevenirea si combaterea atacurilor informatice de tip APT, la nivel national, revine Serviciului Român de Informatii prin Centrul National Cyber-Int. Legea permite UNBR sa beneficieze gratuit si la cerere de serviciile de securitate cibernetica oferite de CyberInt, astfel incât datele cetatenilor si ale statului, dar si integritatea Platformei in ansamblul ei sa fie protejate. Legea securitatii cibernetice interzice SRI sa preia date de continut sau sa intre ilegal intr-un sistem informatic in afara unui mandat judecatoresc reglementat de Codul de procedura penala si Legea securitatii nationale.

Ce dragutz! Vedeti ca e garantat? De ce nu aveti incredere in bravii nostri ofiteri?

Dar datele personale nu se gestioneaza de avocati inaninte de incarcarea in platforma? Ne apara si pe noi SRI?

Sau suntem suficient de responsabili sa le protejam singuri? Si atunci, de ce isi asuma UNBR riscul de a se expune unor atacuri când le primeste? Nu mai bine le pastrau avocatii si UNBR nu mai era chemata sa adopte „decizii de politica profesionala”?

Va realiza aceasta lege o „transformare”a exercitiului profesiei de avocat ?

NU, legea nu urmareste transformarea practicii avocatiale si eradicarea avocaturii traditionale. Aceasta se doreste a fi doar o extindere a modului de practicare a avocaturii adaptat vremurilor si tehnologiilor din prezent.

Exceptând faptul ca vom purta un token in loc de roba, afirmatia nu este in mod necesar falsa.

Prezenta lege creeaza in proportie de 90 % servicii avocatiale noi care nu sunt practicate in prezent de avocatii din România, iar restul serviciilor avocatiale care sunt prestate in format electronic astazi isi regasesc in lege doar un cadru de reglementare fara a le inlocui, limita sau cenzura in vreun fel.

Nu sunt de acord cu explicatia furnizata pentru ca insasi reglementarea (buna sau rea, nu conteaza) inlocuieste libertatea deplina care era in prezent asigurata de lipsa oricarei norme sau proceduri care sa incorseteze avocatul. Prin urmare, viitoarele norme legale, basca normele lor metodologice infraparlamentare vor institui o seama de obligatii pe care in prezent nu le avem si care ne vor limita libertatea (si probabil si crativitatea) in viitor.

Avocatura in forma ei traditionala va continua sa existe atât timp cât clientii si societatea vor dori acest lucru.

Iar noi, Uniunea, nu vom interveni in ordinea fireasca a lucrurilor. Fereasca Dumnezeu sa ne luptam pentru ce am jurat la admiterea in profesie! Doar nu se aplica si atunci când ne incurca!