Agitație și fierbințeală mare, pe toate fronturile... Nu le mai inventariez, că-mi risc și concentrarea, și rigoarea, și răbdarea. Cert este că atmosfera bubuie din cauză de scurtcircuite, scântei legate-n serie, explozii peste tot, andrele băgate-n toate prizele realității.

Pe acest fundal, anatomia sfidează morfologia și morfologia chiuretează anatomia; meritocrația face genuflexiuni în fața genocrației; democrația caută să se salveze prin eutanasie; alegerile libere își vor confirmarea prin anulare absolută; statul de drept stă de-a dreapta strâmbului; dreptul internațional iscălește tratate și convenții de bună cooperare cu politicul real, marțial și comercial; pacea își cântă slavele prin salve de drone; sensurile își jubilează plinătatea prin antonimie; cum ziceam, andrele în toate prizele realității.

Pentru toată nebunia asta, unii dau vina pe Trumputinescu. Ba c-ar fi prea țicnit, sau prea naționalist, populist, securist și comunist, ori prea mistic; ba că-i rusofil, putinist, kaghebist sau extremist; ba c-a fost ales și-i simpatizat de deplorabili, analfabeți, anti-vacciniști și conspiraționiști; ba că ignoră cuceririle științei și se împărtășește cu pseudo-religie; ba c-ar fi legionaroid, tabloid sau asteroid; ba că nu înțelege beneficiile celei de-a nu-știu-câta revoluție trans-umanist-industrială; ba c-ar fi contra valorilor, valorilor și valorilor; ba că-i prea blond cu ten de fond, prea roșcat sau coafat, prea oranj ori mansardă-deranj; ba că nu gustă savoarea diversității, echității și sensibilității; ba că, mai pe scurt, a fost ales fără să fie desemnat; ba, într-o singură vorbă, și mai scurtă, că există.

În fapt, pentru toată nebunia asta, nu Trumputinescu, cu toate păcatele lui, cele de mai sus sau altele, e de vină. Mai important decât orice, Trumputinescu reprezintă, cum se zice la șablon, un simptom și nu o cauză. (El este, în realitate, o abstracțiune; îl puteți porecli cum vreți, Orbanescu, de exemplu; sau Populescu, Conservatorescu, Normalescu ori Firescu, dacă vă convine mai mult.) Cauza alegerii lui, cu majuscule, pare să fie alta: Energia care vibrează la parterul nebuniei însăși, Energia care-și simte dreptul de vot în sens a-electoral, ca drept-răcnet-de-zicere, Energia care se adună să voteze nici pentru, și nici contra, unei persoane în sine (am depășit demult stadiul alegerilor „pozitive” și, de ceva vreme, și al ălora „negative”), ci să voteze pentru gânduri de bună-stare, bun-simț, bună-cuviință și bună-așezare. Energia-drept-răcnet-de-zicere…

Energia care, drept-răcnet, dă glas unei voci colective ce dorește a spune lucrurilor pe nume și care vrea să voteze pentru adevăr.

Pentru dreptul copiilor de a crește inocenți și sănătoși și de a face școală autentică, de a zâmbi nemascați, de a citi povești cu zâne, de a afla toate la timpul lor și de a nu admite că Albă-ca-Zăpada este neagră ca smoala; pentru dreptul femeilor de a-și redobândi recunoașterea în dicționar și de a fi considerate altfel decât ca purtătoare de uter sau ca părinte-numeral; pentru dreptul bărbaților de a-și detoxifia masculinitatea și de a se dezintoxica de ideologiile care-i obligă să menstrueze.

Pe urmă, pentru dreptul comunităților de a re-simți, în profunzime, liantul care le încheagă, fie el un grai, un poem, un imn, ori un mit; pentru dreptul lor de-a re-simți că buna lor pravilă este, înainte de orice, un bun simț și o bună rânduială, iar verdictele din slujba ei se întemeiază pe silogisme și dovezi, iar nu pe suspiciuni și presupuneri; pentru dreptul copiilor, femeilor și bărbaților care dau sens comunității de-a re-simți, laolaltă, în comuniune, că ei aspiră și conspiră și speră împreună întru ceva etern uman și înălțător; pentru șansa comunităților însele de a fi conduse nu de lichele, impostori și trădători, ci de patrioți competenți și harnici care-și vorbesc limba maternă altfel decât în sloganuri de rumeguș.

Apoi, pentru dreptul oamenilor de a-și apăra țările împotriva guvernelor lor, pentru că asta înseamnă, cum bine zicea cineva, patriotism; pentru dreptul oamenilor de a cere guvernelor lor să urmeze calea păcii, pentru a nu uita și-a repeta istoria; pentru dreptul oamenilor de-a nu-și ignora trecutul, ca să nu rămână orfani; pentru dreptul oamenilor de-a zice ce-au a zice fără a fi îmbotnițați și de-a simți, în esența lor, esența libertății.

Pentru dreptul oamenilor la demnitate și decență; pentru a avea pe masă hrană și nu lăcuste; pentru a se opune promovării mândriei ca pride-virtute; pentru a se desprimăvăra în iarăși primăvară fără ca primăvara să fie etichetată climate-change; pentru a refuza injecțiile cu speranță deșartă și perfuziile cu promisiuni digitale; pentru a gusta frumosul frumos din artă și din cărți; pentru a se bucura de spectacole de teatru, muzică și jocuri sportive fără împachetarea lor în blasfemii și drăcovenii.

Pentru dreptul limbii de-a rămâne expresia Adevărului și pentru dreptul cuvântului de-a-și păstra mandatul Sensului.

În fine, pentru dreptul nostru de-a ne împotrivi pasiunii diavolilor de-a se juca de-a Dumnezeu.

Pentru mai multe articole de același autor, a se vedea blogul www.florentintuca.ro.