Nu doar retragerea in sine a armatei SUA din Afganistan este rusinoasa – prin felul haotic in care a procedat administratia presedintelui Joe Biden (foto) –, ci si scandalurile de coruptie care raman in urma invaziei ce a durat 20 de ani.

In 19 august 2021, jurnalistul Matt Taibi a prezentat pe propriul site, TK News, un raport guvernamental american din octombrie 2020, care scoate la iveala scheme de coruptie inimaginabile. Si nu vorbim despre portbagaje pline cu curcani ori cu pesti, sau despre tavi si ceasuri cu cuc din comunicatele DNA, ci despre deturnari de fonduri de ordinul miliardelor de dolari. 15,5 miliarde de dolari au fost delapidati in asemenea scheme de coruptie in perioada 2008-2017, arata raportul intocmit de catre Inspectorul General Special pentru Reconstructia Afgana (SIGAR) – o institutie creata in 2008 in subordinea Congresului (Parlamentului) SUA.

Schemele prin care banii contribuabililor americani erau sifonati nu difera cu mult in esenta lor de cele romanesti, ele constand in principal in programe de achizitii publice. Insa specificitatea lor consta in nivelurile uriase ale banilor publici intrati in buzunarele smecherilor – fie ei contractori ai armatei SUA sau chiar militari.

Lumea Justitiei va prezinta principalul pasaj tradus din articolul intitulat „Noi am esuat Afganistanul, nu invers”, urmand ca la final sa gasiti raportul integral al SIGAR in limba engleza. Cifrele, dupa cum spuneam, sunt ametitoare.

Inainte de a va lasa sa cititi textul ziaristului Matt Taibi, ne permitem sa adaugam un comentariu: in caz ca nu v-ati convins pana acum, veti vedea o data in plus ce fel de oameni ne dau noua lectii de anticoruptie, prin vocile obraznice ale unor ambasadori sau altfel de functionari, si mai ales prin sustinerea pe care au acordat-o Binomului DNA-SRI in demersurile acestuia de a nimici mediul politic si de afaceri cu adevarat romanesc.

Deci iata ce scrie Taibi:

„Din Vietnam pana in Irak si Afganistan, modelul oficialitatilor americane care ingroapa aliati politici indoielnici din strainatate cu gramezi de bani este o practica indelungata. Totusi, ideea ca acesta este motivul pentru care 'misiunile' esueaza in astfel de locuri este doar o continuare a liniilor originale de propaganda care ne baga in astfel de necazuri. Este un mod de a spune ca populatiile cucerite sunt de vina pentru subminarea eforturilor noastre nobile, cand de fapt misiunile in sine sunt adesea absurde si, in plus, partea leului din jafuri este de obicei comisa de catre propria noastra comunitate de contractori pradatori. (...)

Niveluri uriase de coruptie au fost caracteristice pentru partea americana a misiunii (n.r. din Afganistan). Contractorii au facut averi umfland monstruos tarifele pe care contribuabilul trebuia sa le plateasca pentru orice: de la securitate privata pana la proiecte de constructii disfunctionale sau inutile, pana la programe sociale care fie nu aveau sanse de succes, fie nu le era masurat succesul.

In urma cu cativa ani, autoritatea guvernamentala americana denumita Inspectorul General Special pentru Reconstructia Afgana (SIGAR) a identificat '15,5 miliarde de dolari de irosire a banilor, frauda si abuz' in rapoartele publicate din 2008 (de la lansarea SIGAR) pana la 31 decembrie 2017. Cu ocazia unei revizuiri a raportului, SIGAR a adaugat 3,4 miliarde dolari la aceasta suma. Una peste alta, 'SIGAR a analizat aproximativ 63 de miliarde de dolari si a concluzionat ca un total de circa 19 miliarde de dolari – adica 30 la suta din suma examinata – s-au pierdut din cauza cheltuielilor nechibzuite, a fraudelor si a abuzului'.

Treizeci la suta! Daca costul global al razboiului a fost, asa cum a scris revista Forbes, de 2 mii de miliarde de dolari (aproximativ 300 de milioane de dolari pe zi timp de 20 de ani), o estimare in linii mari a sumei pierdute din cauza fraudei in intreaga perioada ar putea fi de 600 de miliarde de dolari – o suma extraordinara. Iar lucrurile ar putea sta chiar mai rau decat atat. SIGAR, de exemplu, a analizat, de asemenea, 7,8 miliarde de dolari cheltuiti pentru cladiri si vehicule incepand cu 2008 si a raportat ca, din aceasta suma, doar bunurile in valoare de 343,2 milioane de dolari 'au fost mentinute in stare buna'. SIGAR a adaugat ca doar 1,2 miliarde de dolari din cheltuielile initiale au fost utilizati conform destinatiei. Prin aceasta valoare, majoritatea banilor cheltuiti in Afganistan ar fi putut pur si simplu sa fi disparut in scheme de contractare fictive sau ineficiente.

Mai rau: multe cheltuieli enorme care nu au fost prezentate de catre inspectorii SICAR ca fiind pur si simplu fraude sau cheltuieli inutile erau oricum dubioase. Fostul capitan Adrian Bonenberger (n.r. capitan de infanterie intre 2005 si 2012, in prezent redactor al Revistei de Medicina de la Universitatea Yale) a relatat ca armata SUA a cheltuit o uimitoare suma de 50 de miliarde de dolari doar pentru un singur program esuat, denumit Vehiculul cu Protectie la Ambuscada si Rezistent la Mine (MRAP). Au cheltuit aproape un milion de dolari pentru fiecare astfel de vehicul MRAP si au aruncat la fier vechi 2.000 de bucati la doar sase ani dupa introducerea lor pe teren in Afganistan. Cate astfel de cazuri au mai existat?

In Afganistan, SIGAR a gasit o multime de probleme:

- 70 de milioane de dolari din incasari, bani pierduti din cauza unei scheme ce a presupus ca un fost traducator sa colaboreze cu membrii Fortelor Speciale pentru delapidarea si deturnarea de fonduri de la o companie de camioane;

- 6 milioane de dolari pierduti cand 'un contractor a fraudat NATO cu privire la un contract de servicii alimentare utilizat in mod specific de catre entitatile si personalul Comandamentului Central al SUA (CENTCOM) din Afganistan';

- Agentia SUA pentru Dezvoltare Internationala a cheltuit 800.000 de dolari pentru a colecta date in cadrul programului sau denumit Promovarea, conceput pentru a sprijini implicarea femeilor in administratie, dar cercetarea conceputa in acest sens nu a colectat datele necesare;

- 'echipament in valoare de 1,6 milioane de dolari cheltuiti pentru un sistem de filtrare a apei la instalatia Taberei de Comando a Armatei Nationale Afgane', care 'a esuat dupa doar doua luni'.

O inselatorie majora legata de eforturile de razboi americane oriunde in lume consta in faptul ca misiunile sunt intreprinse din motive precum: rezistenta impotriva comunismului, construirea democratiei si eradicarea saraciei in locuri precum Irakul sau Afganistanul, ori eliminarea refugiilor de securitate pentru adversari precum al-Qaeda. Prezenta noastra poate incepe sub auspiciile unor astfel de scuze, dar ceea ce se intampla aproape de fiecare data este ca misiunile incep sa aiba propriile vieti birocratice, iar contractarea devine un scop in sine. Aceasta a fost o dezvaluire majora a investigatiei din Washington Post, intitulate 'Documentele din Afganistan', care continea urmatorul pasaj:

'Un antreprenor neidentificat le-a declarat anchetatorilor guvernamentali ca se asteapta sa achite zilnic 3 milioane de dolari pentru diverse proiecte intr-un singur district afgan, aproximativ de marimea unui judet american. Odata, antreprenorul l-a intrebat pe un congresman venit in vizita daca acasa, in SUA, acesta ar putea cheltui in mod responsabil asemenea sume de bani inapoi acasa: „A spus: 'nu – la naiba'. Ei bine, domnule, tocmai asta ne-ati obligat sa cheltuim, iar eu o fac pentru comunitatile care locuiesc in colibe de chirpici fara ferestre”'.

Toate locurile in care se petrec aventurile noastre straine se transforma in pierderi de timp, in mare parte din cauza ca sunt atat de straine de orice supraveghere. Nimic din Pentagon nu este auditat, iar institutia nu ar putea trece de un audit daca, in caz ca ar exista vreodata asa ceva, ceea ce inseamna ca bugetul militar de 700 de miliarde de dolari este deja o troaca nepazita pentru contractori precum Lockheed Martin si General Dynamics. Fronturile din strainatate sunt pur si simplu zone de jefuire mai inaccesibile in cadrul acelei deja-impenetrabile cutii negre de cheltuieli excesive, pentru misiuni ale caror justificari sunt adesea atat de necercetabile, incat publicului ii este greu sa transforme imediat in indignare cunostintele despre bani risipiti sau fraudati.

Cum ar fi privit publicul practici precum transportarea catre nicaieri a miliarde de dolari in numerar, transportati pe paleti, pentru a plati mite sau proiecte de constructii in valoare de multe milioane de dolari, ori milioane cheltuite pe paznici angajati pentru livrari-fantoma sau exercitii-fantoma de securitate, in timpul Ofensivei din Ardeni (n.r. ultima mare batalie a armatei americane impotriva celei germane din Al Doilea Razboi Mondial, desfasurata intre decembrie 1944 si ianuarie 1945)? Mult diferit fata de felul in care a privit razboiul fara sfarsit din Afganistan, pe care, la un anumit nivel, fiecare american l-a perceput ca pe un program masiv de asistenta sociala pentru contractori.

Aceasta este coruptia la un nivel atat de profund, incat nici nu putem vorbi despre faptul ca ea strica sansele unei misiuni de succes, din moment ce cheltuielile au fost insasi misiunea si am reusit sa facem asta la scara larga. Avand in vedere aceasta realitate, aratarea cu degetul in orice directie, in afara de noi insine, pentru esec intr-un loc ca Afganistanul este absurda si pur si simplu continua practica de a ne minti singuri cu privire la motivele care stau la baza aventurilor noastre militare nereusite, care continua sa se termine in acelasi mod, si nu din intamplare”.

* Cititi aici intregul raport despre coruptia americana din Afganistan

sursa foto: Boston Herald