Cu surprindere, profunda tristete, imensa ingrijorare si legitima revolta am luat act de un asa zis „Comunicat de presa”, care se autocalifica si ca „drept la replica”, referitor la unul dintre aspectele cele mai controversate ale proiectelor de legi ale justitiei promovate de ministerul de resort: eliminarea sanctiunilor disciplinare aplicabile magistratilor in cazul refuzului de a respecta caracterul obligatoriu al deciziilor CCR. In realitate, problema in discutie nu se limiteaza la niste simple abateri disciplinare, ci priveste apararea Constitutiei Romaniei si raporturile dintre prevederile acesteia si dreptul UE, respectiv raporturile dintre Romania si UE pe terenul suveranitatii.

Nu este clar cine este autorul acestui „Comunicat de presa”: Ministerul justitiei, Guvernul Romaniei sau ministrul justitiei? Lucrul este important de stabilit cat mai repede, intrucat ideile pe care le disemineaza cu puterea autoritatii publice sunt susceptibile de a atrage raspunderea penala a autorilor. Subminarea suveranitatii statului nu este un simplu act politic sanctionabil la urne, ci o fapta penala.

Nu este clar nici cui se adreseaza comunicatul-drept la replica: unor publicatii care au pus semnul egalitatii intre renuntarea la sanctiunile disciplinare aplicabile magistratilor sperjuri (este vorba despre incalcarea juramantului privind respectarea Constitutiei) si renuntarea la suveranitatea nationala, specialistilor din domeniul dreptului care au adus deja toate argumentele privind „suprematia” Constitutiei in raport cu dreptul UE sau populatiei neinitiate in problematica doctrinei juridice, ingrijorata de perspectiva abandonarii identitatii nationale a ordinii juridice romane?

In primul caz, replica ar fi trebuit sa se refere la acuzatiile concrete ale presei si sa le dovedeasca cu precizie eventuala netemeinicie.

In cazul al doilea, ar fi fost de bun simt sa se intre intr-o dezbatere de teorie generala care nu poate fi realizata, insa, prin comunicate de presa. Comunitatea specialistilor in drept nu poate fi pusa la punct cu replici pseudo-savante care reiau sustineri de mult desfiintate de ea, fara a se raspunde in vreun fel argumentelor sale. Este nevoie de dezbateri serioase in care administratorii politicii judiciare sa intre cu buna credinta.

In cazul al treilea, nu poate fi calificata decat ca inselatorie ieftina incercarea de a convinge opinia publica intr-un limbaj cu totul inaccesibil ei, facand-o sa renunte la temerile sale intrucat i se sugereaza prin pretiozitatea stilului comunicarii ca problema este mult prea complicata pentru nivelul sau de intelegere. Pentru cine a citit un manual de dezinformare si manipulare trucul este evident. Nu asa se comunica sincer cu populatia.

Dimensiunea comunicatului, aroganta savanta a expunerii ostentativ superioare, siretenia cu care temele sunt amestecate (banala raspundere disciplinara cu abandonarea suveranitatii chipurile ca rezultat al... exercitarii suveranitatii) si raspunderile pasate altora (vezi Doamne, CSM a avizat favorabil dezastrul) devoaleaza teama imensa a autorilor ca fapta lor, care frizeaza tradarea de tara, va atrage, mai devreme sau mai tarziu, si raspunderea pe masura.

Dintre multele defecte ale legislatiei actuale pe care titularii initiativei legislative intarzie sa le corecteze, Ministerul Justitiei alege – ce sa vezi? – sa il inlature pe cel care „discrimina” intre incalcarile deciziilor CCR si cele ale altor dispozitii obligatorii.

Aceasta pedanterie metafizica ascunde faptul ca orice lege se adopta intr-un context istoric dat, precum si interpretarea ei depind inclusiv de acel context. Or, ceea ce tulbura ordinea juridica in Romania momentului actual este tocmai fenomenul ignorarii deciziilor CCR de catre tot mai multi magistrati romani care, negand suprematia Constitutiei pe care au jurat si asumandu-si functii pe care nu au capacitatea de a le indeplini (este vorba despre aprecierea „riscului sistemic” rezultat din politica legislativa a statului pentru interese europene nedefinite explicit prin lege), desfiinteaza, in ultima instanta, dreptul fundamental al cetatenilor romani la un proces corect.

Fapta este demna, desigur, de raspundere penala. A inlatura si minima sanctiune disciplinara, fix pe fondul unor asemenea derapaje, nu face decat sa trimita magistratilor semnalul ca pot si trebuie sa continue a merge pe calea subminarii Constitutiei. Totul in conditiile in care Procurorul General al PICCJ, care lucreaza sub autoritatea ministrului justitiei, a transmis, fara a fi corectat de acesta, procurorilor romani indicatia de a respecta deciziile CJUE, iar nu pe cele ale CCR, adica de a pune dreptul UE inaintea Constitutiei nationale.

Ministrul justitiei este un jurist mult prea calificat pentru a nu sesiza ca deciziile CCR sunt pentru magistrati un izvor de obligatii de natura speciala care nu poate fi pus pe acelasi plan cu legislatia infraconstitutionala sau cu jurisprudenta. CCR nu este nici putere judecatoreasca nici putere legislativa, ci o „adunare constituanta” permanenta, care asigura, cu caracter permanent, integritatea si coerenta specificului national al ordinii de drept. De aceea, nimic nu se opune ca in acest caz legea sa fie mai explicita cu privire la sanctiunile care ii garanteaza respectul.

De asemenea ministrul stie bine ca, prin renuntarea la mentionarea sanctiunii disciplinare in cazul incalcarii deciziilor CCR, pe considerentul ca in general reaua credinta in aplicarea legii este pedepsita, se trece din domeniul standardelor juridice determinate in cel al standardelor juridice nedeterminate, ceea ce face ca sanctiunea sa fie mult mai greu de aplicat, respectiv mult mai usor de ocolit.

Cea mai mare parte a comunicatului de fapt ii invata pe magistrati cum sa o ocoleasca, aratand ca peste deciziile CCR ar sta deciziile CJUE. Cine spune asta? Nu ministrul roman al justitiei - Doamne fereste! - ci CJUE insasi. Or, dupa ce ne spune ca proiectele de legi ale justitiei promovate de ministerul de resort nu spun niciunde ca deciziile CCR nu ar fi obligatorii, asa cum dispune Constitutia Romaniei, comunicatul continua prin a arata ca potrivit deciziilor CJUE, si acelea obligatorii, ceea ce statueaza CJUE este deasupra a ceea ce statueaza CCR. Si asta a fost avizat implicit de CSM atunci cand a dat verde proiectelor in discutie. Nu-i asa?

Fara sa o doreasca desigur, comunicatul pune, precum chelul, palma in capul Ministerului justitiei aratand ca, de fapt, ceea ce s-a urmarit prin renuntarea la sanctiunea disciplinara a magistratilor este inlaturarea suprematiei Constitutiei romane; adica renuntarea la suveranitatea statului roman. Chipurile, satisfacerea aspiratiilor cetatenilor romani se asigura in context constitutional european mai bine decat in context constitutional romanesc. Cu alte cuvinte, legiuitorul constituant insusi este cel care a renuntat la suveranitatea statului roman in favoarea UE, intrucat asa romanii pot fi mai fericiti.

Cea mai lunga parte a lungului comunicat-replica este dedicata rezolvarii unei probleme de mult rezolvate si clarificarii unei pozitii care nu necesita nici o clarificare: potrivit Constitutiei Romaniei in caz de contradictie intre dreptul UE si legislatia romana infraconstitutionala, cel dintai are prioritate. Nu stiu ca sa mai fie cineva care se indoieste de asta.

Cu grija de a inlatura astfel de indoieli, daca ar mai exista, se face trimitere si la una din declaratiile anexate Actului final al Conferintei Interguvernamentale care a adoptat tratatele constitutive ale UE (declaratia 17), despre care se spune ca ar fi consacrat „principiul suprematiei dreptului UE”, fara a se mentiona ca in traducerea romana s-a strecurat o greseala (nu stiu daca neintentionata) prin care cuvantul „prioritate” a fost inlocuit cu cuvantul „suprematie”. Adevaratul principiu este asadar cel al „prioritatii” care se aplica intre acte normative de rang egal (infraconstitutional si infraconventional), „suprematia” avand caracterul unui superlativ absolut si ea fiind rezervata Constitutiei nationale. Intrucat Constitutia Romaniei a permis ratificarea tratatelor constitutive ale UE, sub conditia conformitatii acestora cu prevederile sale, ea este izvor al dreptului UE si cu ea dreptul UE nu are voie sa intre in conflict.

De ce a batut ministerul justitiei cu atata forta la porti deschise? Pentru ca, din nou smechereste, doar intre paranteze, sa se precizeze ca legile interne le includ si pe cele constitutionale, fara a se mai distinge intre legile de modificare a Constitutiei si Constitutia insasi. Prin urmare, potrivit ministerului roman al justitiei, cand vorbim de legi interne am vorbi si despre Constitutie, iar dreptul UE ar sta deasupra acesteia asa cum sta deasupra oricarei legi infraconstitutionale.

Ca nu este asa s-a argumentat pe larg, atat in doctrina, cat si in jurisprudenta CCR. Ministerul justitiei se face ca nu o vede nici pe una nici pe cealalta.

Doctrina a adus o multime de argumente pentru a combate teza prevalentei dreptului UE asupra Constitutiei Romaniei. Nici unuia dintre acestea nu li se raspunde in comunicatul-replica. Se pare ca respectivele argumente au lasat ministerul fara ... replica, asa incat acesta s-a limitat sa comunice...presei (caci discutia cu specialistii dreptului este mai complicata) care este „diktatul” CJUE, insusit servil de guvernul roman. In timp ce cea mai mare parte a mediului academic a desfiintat toate consideratiile celor care sustin suprematia dreptului UE (inclusiv CJUE), ministrul justitiei repeta mereu tezele respective fara sa se refere la nici unul din argumentele doctrinei.

Avem de a face, asadar, cu un text paranoid, inclusiv prin pretiozitatea lui pseudo-stiintifica, prolixitate si caracterul otios, care, pentru a nu stiu cata oara, repeta teze deja desfiintate de cei mai importanti teoreticieni ai dreptului, fara dependente politice, asemenea unui surub cu filetul stricat care se invarte la infinit intr-o piulita, fara a fixa ceva. De aceea argumentele doctrinei nu mai merita reluate. Este suficient sa retinem, din Comunicatul fara replica al Ministerului justitiei, ca acesta nu are contraargumente fata de sustinerile doctrinei referitoare la suprematia Constitutiei.

Cat priveste jurisprudenta, este deja de notorietate conflictul intre deciziile CCR si cele (abuzive) ale CJUE. Ministerul justitiei se refera doar la acestea din urma ca si cand ar fi litera de Evanghelie. Daca CJUE a spus ca dreptul UE trece inclusiv inaintea normelor cu caracter constitutional inseamna ca este obligatoriu sa respectam aceasta opinie, dar nu este obligatoriu sa respectam deciziile CCR?

Justificarile prezentate de Comunicatul ministerului justitiei sunt exclusiv extrase din hotararile preliminarii ale CJUE. De ce nu se face referire si la deciziile CCR sau la cele ale ICCJ? Sa reamintim doar cateva dintre acestea, pentru o eventuala completare si corectare a Comunicatului. Astfel, potrivit Deciziei nr. 390 din 8 iunie 2021 a CCR (publicata in M.O. nr. 612/16 iunie 2021) „(…) In toate cazurile, Curtea constata ca, prin notiunile de „legi interne” si „drept intern”, Constitutia are in vedere EXCLUSIV legislatia infraconstitutionala, Legea fundamentala prezervandu-si POZItIA IERARHIC SUPERIOARa in virtutea art. 11 alin. (3). Asa fiind, atunci cand stabileste ca „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne”, art. 148 din Constitutie NU atribuie dreptului Uniunii prioritate de aplicare fata de Constitutia Romaniei, astfel ca o instanta nationala NU ARE ABILITAREA de a analiza conformitatea unei dispozitii din dreptul intern, constatate ca fiind constitutionale prin prisma art. 148 din Constitutie, cu dispozitiile de drept european (…).”

In acelasi timp, prin Decizia nr. 28/2019 – Recurs in Interesul Legii, publicata in M.O. la data de 04.02.2020, I.C.C.J. a reconfirmat ca „(…) efectele deciziilor Curtii Constitutionale NU pot fi interpretate, in procesul de aplicare a legii, de catre alte institutii ale statului, intrucat un atare demers ar genera o sTIRBIRE a competentei sale exclusive in materie, ci trebuie aplicate intr-un mod conform considerentelor sale, la cazul dedus judecatii.”

De ce judecatorii nu sunt independenti daca sunt obligati sa respecte deciziile CCR, dar sunt independenti daca sunt obligati sa respecte deciziile CJUE?

Daca judecatorul roman este si judecator european, de ce nu ar putea stabili el relatia dintre dreptul intern si dreptul UE in sensul suprematiei Constitutiei nationale? El a jurat pe Constitutia Romaniei, nu pe Tratatul de la Lisabona.

CJUE poate avea rolul de frunte in interpretarea dreptului UE, dar CCR detine intaietatea in interpretarea Constitutiei nationale. Daca Tratatele constitutive ale UE sunt contrare prevederilor Constitutiei Romaniei, ratificarea lor este imposibila, iar daca instanta de contencios constitutional a constatat neconstitutionalitatea dupa ratificare, aceasta este nula.

Ce parere are Ministerul justitiei despre asta? Poate ca, inainte de a formula comunicate, ar fi bine sa faca demersurile politice necesare pentru a se cere CCR verificarea constitutionalitatii legii de ratificare a Tratatului de la Lisabona, in lumina interpretarii „suverane” date acestuia de CJUE. S-ar putea sa aflam ca, daca interpretarea data de CJUE dreptului UE este corecta, Tratatul de la Lisabona nu a intrat in vigoare, sau /si ca Romania nu este membra a UE.

Pana acum, domnul ministru Catalin Predoiu, altminteri, repet, un jurist de buna calitate, a fost prudent si a evitat sa spuna ca dreptul UE prevaleaza asupra Constitutiei nationale. Acum, insa, insusindu-si acest comunicat, elaborat, sunt convins, de subalternii sai, sub presiunea Bruxellesului si Luxemburgului, a traversat Rubiconul, lansand o adevarata declaratie de razboi la adresa CCR si prin aceasta, la adresa ordinii constitutionale a Romaniei. De aceea, comunicatul pare a fi un adevarat autodenunt cu privire la comiterea unui act de tradare, la o tentativa de schimbare a ordinii constitutionale a statului si de subminare a suveranitatii nationale.

Daca numai acesta ar fi viciul care afecteaza proiectul legilor justitiei, el ar fi suficient pentru respingerea prevederilor sale in bloc. Este greu de crezut ca „expertii” #rezist ai Ministerului justitiei care rationeaza intr-un asemenea fel, atat in drept cat si in planul oportunitatii politice, pot oferi ceva folositor pentru organizarea justitiei romane si guvernarea legii.

In asemenea conditii, nu mai are rost ca discutia sa se poarte pe terenul conceptelor, principiilor si logicii juridice, inainte ca dl ministru Predoiu sa raspunda public la urmatoarea intrebare: „Credeti ca renuntarea la suprematia Constitutiei Romaniei este in interesul national al romanilor?”

Dupa ce avem raspunsul vom sti cum sa discutam / actionam si in drept. Sau, poate, in locul unui comunicat de raspuns, o demisie ar fi mai potrivita; inclusiv ca modalitate de autoprotectie.

Foto: Prof.dr. Adrian Severin (stanga) - ministrul Justitiei Catalin Predoiu (dreapta)