Un om la care tin enorm, Florian Saiu, imi propune sa facem un interviu, el cu intrebarile, desigur. Accept fara sovaire si ma pornesc sa raspund. In vreo doua ceasuri, conversatia noastra este gata, scrisa si paginata, ca pentru ziar, cu firescul preambul: „Un dialog prilejuit de eliberarea din inchisoare a fostului lider PSD, Liviu Dragnea, s-a transformat intr-o fulminanta diatriba la adresa intereselor obscure care sufoca parca dintotdeauna Romania.” Numai ca redactia cotidianului, dupa sedinte indelungi, gaseste de cuviinta sa-i blocheze aparitia. Culmea, in urma cu doi ani, alti cenzori, dintr-o alta gubernie de gazeta, gasisera inadecvata o prima parte a unei convorbiri cu acelasi subiect: Liviu Dragnea. Deh, corectitudinea politica a vremilor satrapice in care ne-am vazut imbranciti cu anasana. Cum nu s-a promulgat inca o lege martiala care sa interzica dreptul la opinie si libertatea de expresie, postez aici noul interviu.

– Dupa o detentie de doi ani si doua luni petrecuta la Penitenciarul Rahova, iata ca Liviu Dragnea, ex-liderul PSD, este un om liber. Ce credeti, stimate domn, a fost suficienta aceasta perioada pentru ca Dragnea sa fie eliminat de pe scena politica? S-au atins „obiectivele”?

– Stimate domn, eliminarea lui se realizase inainte de a fi condamnat definitiv. In partid, daca va mai amintiti, fusesera deja treziti din adormire cativa disidenti cu niscaiva antecedente – politice, nu va inchipuiti altceva! -, care se vaicareau mediatic ca tiranul Dragnea ii tine in lanturi, ca felul sau de a conduce partidul miroase a Ev Mediu. Apoi, masa de manevra a cretinilor hastagisti ocupase piata, instigata de papusarii cu petlite sau fara, care avusesera grija sa le compuna si sloganurile tembele. Basca pierderea alegerilor, prezentata pervers ca un raspuns al populatiei la intrebarea hamletiana: a fi sau a nu fi condamnat Dragnea? In consecinta, executarea pedepsei n-a  avut decat rolul de a-l umili pe „proscris” si de a da o lectie celor care au de gand sa procedeze la fel. Altfel spus, cine-o face ca el, ca el sa pateasca! Scena politica romaneasca a fost curatata de persoanele incomode si in raspar cu noua corectitudine politica – odiosii Traian Basescu si Klaus Werner Iohannis avand grija sa ne despoaie de patriotism si de demnitate nationala.

Haideti sa mai zabovim nitel asupra eliberarii lui Dragnea, sunt doua alte evenimente importante. Primul, incidentul  aviatic cu elicopterul de razboi al partenerului strategic (nu de pace !!), gata, gata sa pice in centrul Capitalei. Probabil ca pilotul american aflase prin radio ca Tribunalul Giurgiu l-a liberat conditionat pe pesedist si, socat de veste, a  incurcat manetele de la bord. Sa nu ne pierdem totusi simtul umorului. Al doilea, citarea partilor din „Dosarul Tel Drum” la sediul Parchetului Anticoruptie, in ziua de 19 iulie 2021, pentru a se dispune efectuarea unei expertize. Curata potriveala, nu? Cauza cu lobby-ul pe langa Donald Trump este o jignire adusa inteligentiei juridice de pretutindeni si o marsavie pe care numai „Unchiul Sam” era capabil s-o urzeasca, tinand seama si de precedentul caz Strauss-Kahn, abominabil si slinos, de care nimeni nu mai pomeneste o vorba. Epopeea judiciara a lui Liviu Dragnea continua, iata, si se va intinde lejer pe ani multi de aci incolo. Nu de alta, dar vine si valul patru al coronavirusului si e musai sa existe un vinovat. Or, unul mai nimerit decat „Daddy” nu putea fi inventat in regim de urgenta!

– Ce credeti, mai are forta Liviu Dragnea sa puna pe picioare o formatiune politica sau se va retrage din viata publica?

–  Da, daca Serviciile Secrete ii vor da dezlegare! Glumesc, desigur! Ce puscarias autohton a mai reusit sa revina in politica, imi puteti raspunde la aceasta intrebare? Romanii si-au adulat haiducii, insa doar atunci cand, din prada luata de la boierii hrapareti, primeau si ei ceva. Numai ca, la momentul incarcerarii aventurierului adesea filantrop, ei nu miscau un deget pentru a-l salva din ghearele puterii. Credeti ca s-au schimbat intre timp mentalitatile si naravurile dambovitene? Sa fim seriosi … Cei mai multi vor fugi de el ca de un ciumat, pardon, ca de un covidat! Altora li se va sopti discret ca li se vor deschide sau redeschide niscaiva dosare penale in caz ca-l vor ingadui in preajma pe proaspatul liberat conditionat. Cumva Adrian Nastase s-a intors in viata politica si n-am aflat eu? Ca sa dau cel mai concludent exemplu … Apoi, reactia cancelariilor occidentale va tempera orice incercare a lacheilor de la Bucuresti de a-l reabilita politic pe Liviu Dragnea. Cat despre americani, in fond niste sovietici de ieri, lucrurile sunt foarte clare, iar cine mai are indoieli cu privire la rolul lor discretionar in scutlacul numit Romania, sa puna mana si sa lectureze Jurnal de Bucuresti, cartea de memorii a fostului ambasador yankeu Alfred Moses la noi, in perioada 1994-1997. Apropo, dar asta nu scrie in volumul respectiv, stiti de ce americanii n-au avut niciodata revolutii? (Aveti libertatea de a inlocui vocabula revolutie cu sintagmele lovitura de stat, lovitura de palat, rasturnare stradala de guvern!) Fiindca n-au avut si nu au Ambasada Americii! Cica e banc, dar nu prea e. Concluzia s-o traga cititorii nostri, aia care mai sunt in stare sa gandeasca cu mintea lor, nu a altora!

– „Ma consider detinut politic, am intrat nevinovat la puscarie. Mi s-a cerut in ultimele luni sa-mi recunosc vinovatia, pentru ca se dorea validarea acestui dosar politic”. Aceasta este una dintre declaratiile lui Liviu Dragnea facute la iesirea pe poarta penitenciarului. si-acum, intrebarea: incarcerarea lui Dragnea a constituit un dosar politic? A fost o „executie”? Cine a comandat-o si, mai ales, de ce? Devenise Dragnea un lider periculos pentru anumite sfere ale puterii?

– Pai, condamnarea pentru asa-zisa fraudare a unui referendum ce viza extirparea „cancerului Traian Basescu” de pe trupul si asa beteag al Patriei nu-i o condamnare politica? Mai tineti minte cine erau presedintii si secretarii generali ai PSD si PNL aliate atunci, care s-au ocupat de organizarea sufragiului respectiv? Cautati si faceti conexiunile! Vasazica, pentru ditamai actiunea politico-electorala a fost ales sa sufere carceral un singur om – Liviu Dragnea. De ce? Ca nu cumva sa ajunga premier sau candidat la presedintia tarii, simplu! Si sa aiba antecedente penale, de asemenea. O eventuala conducere in stare de ebrietate a autoturismului si cei de la Jilava ii si pregateau celula … In plus, se oferea opozitiei sustinute fatis de Occident o tema exploziva de campanie: „Fara penali in functii publice!” O miscare strategica de maestru, cu bataie lunga, o cursa intinsa „baronului de Teleorman” din care era cu neputinta sa mai iasa, caci vesticii au alergie la demnitarii cu cazier judiciar. Da, da, „cine nu sare ia condamnare!” …

Iar despre cea de-a doua condamnare am scris pe larg, cititi pe blogul meu „Cronica unei executii publice” si va veti convinge ca asa este. Ar mai fi si interviul nostru din urma cu fix doi ani… Apoi, bagati de seama la masurile care fusesera luate in perioada sa si care starnisera furia multinationalelor si nu numai, abrogate imediat dupa intemnitarea dusmanului corporatistilor verosi. Este clar, Liviu Dragnea strica jocurile eurocarnasierilor care silisera Romania, nu demult, sa le cedeze gazele, bancile, petrolul,  bogatiile, adica! Cele mai multe, oferite puterilor europene decidente ca daruri, pentru a ne inchide dosarele de aderare. Vasazica, o mita acceptata si incurajata la nivel statal, nu si individual, Codul penal pedepsind-o exemplar. Asta e morala noului mileniu de minciuni cosmice si de manipulari globale ordinare! Fiindca instinctul de pradatori al colonialistilor de odinioara – olandezi, americani, francezi, germani, belgieni, italieni, spanioli, portughezi – nu se va atrofia niciodata! Iar Uniunea Europeana, o Uniune Sovietica de altadata, fardata si cosmetizata apusean, a fost creata tocmai ca sa le serveasca interesele. Bosii de la Bruxelles si de la Washington n-au nevoie de oameni verticali la Bucuresti, dimpotriva. Credeti ca daca scutul antiracheta era amplasat in Ungaria, si nu la Deveselu, ar mai fi fost posibil un Viktor Orbán la Budapesta, cu gesturile sale premeditat nationaliste, impinse pana la renationalizarea unor regii fundamentale ale statului maghiar? Suntem transeea de la granita cu Rusia si de aceea cotropitorii recenti au nevoie de ordine aici. Dar nu de ordinea noastra, ci de a lor.

– Ca intotdeauna in istoria noastra amarata …

– Haideti sa va povestesc ceva cu talc, am postat deja intamplarea pe blog, in iarna, in contextul condamnarii avocatului Robert Rosu. Asadar, intr-o zi de la inceputul toamnei trecute, coboram din masina si ma indreptam preocupat spre birou. Pe trotuar, la o distanta de vreo douazeci de metri, l-am zarit pe unul dintre judecatorii din cele patru onorate completuri care, in forma continuata, i-au pecetluit statutul de condamnat politic multhulitului Liviu Dragnea. Cum momentul era mai mult decat delicat si cum intre noi  nu se afla niciun trecator, am plecat privirea in pamant, prefacandu-ma ca nu l-am observat, desi nu-l scapam o clipa din campul vizual periferic pe omul pe care il pretuisem enorm. Aveam nevoie de un ragaz ca sa-mi compun o masca de politicoasa complezenta ori nu. Cand m-am apropiat de scara, magistratul, coplesit de rusine, s-a ascuns in dosul unui autoturism parcat pe carosabil si m-a pandit sa intru in bloc. Am zabovit nitel cu descuierea usii, cat sa urmaresc in „oglinda” geamului continuarea intamplarii. Ei bine, magistratul a pasit precipitat pe mijlocul stradutei, a trecut prin spatele meu in varful  picioarelor si m-a fixat atent cateva clipe … Altadata, ne-am fi oprit, ne-am fi salutat si am fi schimbat niscaiva banalitati, caci ne stim de treizeci de ani. Dezamagire? Putin spus. Gestul lui mi-a amarat nu numai dupa-amiaza aceea si multele care s-au succedat, dar m-a obligat si sa ma intreb daca mai este cazul sa-mi exercit rolul de paraclet in blestematul camp tactic … Altminteri, jocul de-a v-ati  ascunselea al judecatorului respectiv a cantarit cat admiterea unei cai de atac in  favoarea fostului lider al „ciumatilor rosii”, in limbajul huliganilor civici. De parca asta l-ar incalzi cu  ceva pe politicianul demonizat ca nimeni altcineva in Romania postdecembrista. Sper ca membrii completului de judecata care l-au condamnat deunazi pe Robert Mihaiţa Rosu sa nu se comporte aidoma peste ani, pusi fata in fata de soarta cu proaspat incarceratul ori cu avocatii sai.

Va mai indoiti ca n-a fost o condamnare politica?

– O alta declaratie interesanta rostita de Liviu Dragnea dupa eliberarea din inchisoare: „Din pacate, nu mai exista opozitie, PSD a devenit un partid de opereta”. Ce parere aveti, stimate domnule Marian Nazat? E limpede ca Dragnea a dat foc puntilor care-l legau de PSD, dar chiar nu mai exista opozitie pe scena politica romaneasca? Cum e condusa Romania astazi? si de catre cine?

–  Eu sunt un apolitic inversunat, nu mai votez de aproape doua decenii, dar urmaresc cu atentie ceea ce se petrece in tara mea si nu numai. Recent, am publicat pe blog un serial – „Sistemul” – plecand de la un interviu acordat unui ziarist italian de Luca Palamara, unul dintre cei mai vicleni sforari din Justitia de la Roma. Lectura cartii cu pricina ar trebui sa fie obligatorie pentru toti adultii de aici si de dincolo, pentru ca matrapazlacurile si aranjamentele mafiote din „Cizma” sunt specifice oricarui stat. in spatele scenei politice de oriunde stau Serviciile Secrete si Masoneria, ele decid cine, cand si cum, restul e o farsa regizata sclipicios pentru prostime, cu valorile democratiei si puterea votului in prim-plan! Bleah, simt cum mi se ridica tensiunea … Cei din varful PSD s-au dezis de Liviu Dragnea, cu sarmana Viorica Dancila in frunte, inca de dinainte de a fi condamnat seful lor. „Puntile” de care vorbiti fusesera incendiate de atunci si tare mi-as dori ca Viorica Dancila, de pilda, sa ne povesteasca odata ce i-a poruncit Timmermans in lunile ce au precedat eliminarea penitenciara a conjudeteanului ei. Oare sa fie o coincidenta impunerea sa ca reprezentanta a Stangii in batalia prezidentiala din 2019? S-a dorit o recompensa a paiatei distribuita de regizorii  cu chip blurat in rolul trist al unei Lady Macbeth provinciale, banuiesc. Si o victorie  zdrobitoare a marionetei hermannstadteze. Caile puterii nu-s deloc complicate! Altminteri, nu vreau sa trecem cu vederea nici alegerea de catre Liviu Dragnea a unor colaboratori cu functii importante la nivel national, un dezastru! Dar ce personaj politic bastinas este in stare sa nu se lase sedus de sirenele din Padurea Baneasa?

Cine conduce Romania azi? Nu romanii, stimate domn. si asta se observa lesne din modul in care este condusa Romania. Klaus Iohannis este si el un saltimbanc grav si precar al celor de afara, fericit nevoie mare ca primeste o sepcuta trumpista sau o batere pe umar de la Berlin, plus un program zilnic de pensionar, inconjurat de lingai si lehai. Cat despre „opereta”, nu-l prea vad pe Ciolacu intr-atat de rafinat muzical, cu gusturi atat de elevate, sa nu ne fandosim aiurea! El are alte placeri estetice, iar prietenii din Dubai stiu de ce, de aceea e obligat sa danseze pe muzica altora. In definitiv, Marcel Ciolacu este la fel de santajabil ca si alde Citu, Orban si Barna, ce mare scofala? Nu-i niciun  secret, nomenclatura politico-culturalo-mediatico-economico-financiara actuala are acelasi pacat originar – santajabilitatea. Nu esti santajabil, nu ajungi la ciolan!

– Ati fost avocatul lui Liviu Dragnea pana la un punct, daca nu gresesc. V-ati reprosat sau va reprosati ceva legat de acest demers profesional? Cum v-a afectat sau, mai precis, cum a impactat acest caz in cariera dumneavoastra? Dar in plan emotional?

– Da, asa este. Pana la momentul pronuntarii sinistrei decizii judecatoresti. Inainte de orice, imi reprosez ca am absolvit Facultatea de Drept si ca imbrac roba de avocat. Apoi, ca mi-am incalcat principiul de a nu apara rude si prieteni. Si, in ultimul rand, ca am crezut in onestitatea unor inalti judecatori. Prin urmare, am fost afectat si profesional, si emotional cum nu va imaginati. Am traversat cea mai cumplita perioada din activitatea mea judiciara, dar destinul s-a milostivit de mine si mi-a mai dat o sansa. Pe care nu vreau s-o ratez si de aceea continui sa scriu si sa aduc in inexistenta dezbatere publica adevaruri incomode pentru mine si pentru altii. Desi stiu ca e o truda zadarnica si primejdioasa … De exemplu, dupa ce am lecturat „Sistemul”, am simtit nevoia sa ingrop in cerneala cateva impresii. Asadar, „plutoane de executie” alcatuite din magistrati, completuri de judecata formate deloc aleatoriu sau alese cu premeditare dintre partizanii in roba ai cauzei, presiuni inimaginabile asupra „onorabililor” … Nu vi se par lucruri deja cunoscute? Orice asemanare cu trista realitate romaneasca nu-i defel intamplatoare, dimpotriva. „Cazul Berlusconi” imi aminteste dureros de „Cazul Dragnea”, una dintre secventele judiciare care ma obsedeaza permanent (ca si cea a asasinarii prin asfixierea cu Codul penal a sotilor Ceausescu). Acelasi scenariu, aceeasi violare a normelor de drept, numai si numai pentru a-l scoate din joc pe dusmanul identificat de forte oculte si aruncat spre devorare gloatei hastagiste, atatata si dezumanizata prin ample si otravitoare campanii mediatice de manipulare. A, si ucazul iohannist – „Locul infractorilor e la puscarie !” – menit sa puna capat scenetei in cheia dorita. Cum sa uiti asemenea marsavie si cum sa nu te intrebi daca nu cumva locul infractorilor este, mai degraba, la Cotroceni ?! Ca intr-o corrida, inamicul public este imbrancit in tarcul rotund si omorat ritualic si exemplar in aplauzele prostimii, in rolul matadorului producandu-se cu aplomb „Sistemul” judiciar. „Cine va face ca el, ca el va pati!” este semnalul transmis la nivel subliminal si orice tentativa de opozitie, de abatere de la linia oficiala va fi pedepsita necrutator. Asta ne invata si urmasii fondatorilor dreptului, mentorii nostri, se pare, in  materie de instructie penala. Concluzia este alta insa: intamplarile devoalate de Luca Palamara sunt comune, ma hazardez sa o spun, cam tuturor tarilor. Caci lupta dementa pentru putere si pentru bani a mutilat comunitatea  umana, dispusa, iata, sa accepte siluirea legii si transformarea Justitiei intr-un gade odios.

„Nu exista vreo tiranie mai cruda decat cea care este perpetuata sub scutul legii si in numele justitiei”, scria Montesquieu in urma cu trei sute de ani, insa, din nefericire, cuvintele filosofului nu si-au pierdut deloc actualitatea,  dimpotriva …

Preluare de pe siteul mariannazat.ro