Poate el nici nu-si da seama. Mizerabila justitie romanerasca l-a transformat intr-un martir.

Cand s-a intamplat asta? Cumva in regimul ticalosului dictator fara scrupule Basescu? Nu! In regimul emancipatului Klaus Iohannis! In regimul acestui cocostarc tantos, cu platfus si ingaimari ventriloce, care indruga despre democratie, stat de drept si lucru bine facut cu o detasare de decuplat clinic, fara a avea nimic in comun cu toate acestea, poate doar o uriasa incompatibilitate structurala.

Nu l-am simpatizat pe Liviu Dragnea. De cand a fost arestat aproape nu i-am rostit numele in articolele mele. Acum insa, trebuie sa marturisesc, jubilez la eliberarea sa. Si am lacrimat la frumusetea interioara a domnisoarei Irina Tanase care, dupa atata suferinta indurata, a gasit cele mai frumoase cuvinte din cate am auzit la acest eveniment: „Iti multumesc, Doamne, ca ai facut asta pentru mine. Sunt foarte fericita! Am inceput sa plang! Acum ma imbrac si ma duc sa imi iau barbatul acasa”.

Poate voi parea ridicol dar si acum, citand aceasta declaratie, simt un nod in gat de emotie.

Pentru Liviu Dragnea incepe un nou drum. Pe umeri, desigur, cu ruinarile suferintei penitenciare, dar intarit de clarificari extrem de utile despre oamenii din jurul sau. Stie pe cine se poate baza si, mai ales, stie ca pretul platit va merita doar daca acesta va fi investit in continuarea luptei.

Daca, pana la inscenarea penibila prin care a fost scos din jocul politic, era doar un politician mediocru tocmai bun de folosit la polarizarea de antipatii, acum, dupa acest martiriu caruia a reusit sa-i supravietuiasca cu demnitate, a devenit pentru multi un portdrapel al luptei impotriva abuzurilor statului paralel.

Justitia imorala a lui Basescu, Coldea, Kovesi si Iohannis l-a transformat pe Liviu Dragnea intr-un lider de care multi deznadajduiti din aceasta tara au nevoie. Intr-unul de-al lor in materie de suferinta si indurat nedreptati.

E foarte important ce va decide domnul Dragnea in legatura cu viitorul sau. Eu, unul dintre aprigii lui critici pe vremea cand era la putere, sper sa nu o ia pe drumul resemnarii, precum Adrian Nastase ori Crin Antonescu. Acum, abia acum, poate deveni un lider adevarat al oprimatilor, cu fiecare zi mai multi, care transforma aceasta tara intr-un teritoriu al tristetii si al destramarii identitare.

Sigur ca dusmanii lui Liviu Dragnea au puse deoparte gloante de rezerva cu care, la nevoie, sa incerce a-l ingenunchea din nou. Nu trebuie sa ne amagim ca destine de genul Nelson Mandela sunt usor repetabile. Cele mai multe sfarsesc, mai degraba, in anihilari dupa modelul Alexei Navalnii sau Andrei Pivovarov.

Ziua de azi m-a facut sa reflectez la ce procente ar reusi sa obtina, daca ar fi lasati sa-si uneasca politic fortele, doi martiri recenti ai statului politienesc roman construit de Traian Basescu si ridicat cu cinism, pe noi culmi de nemernicie, de Klaus Iohannis.

Cum oare ar fi primit de umilitii si obiditii Romaniei 2021 un partid condus de Liviu Dragnea si Dan Diaconescu?

Ideea mi se pare spectaculoasa. Nu neaparat fericita pentru tendintele globaliste ale momentului sau pentru proiectiile economice pe termen lung, dar mobilizatoare pentru aceia care acum sunt disperati, aproape de abandon. Ar trebui sa se gandeasca si la ei cineva! Sa le dea o minima speranta.

preluare de pe blogul Contele de Saint Germain