Avocatul Mihnea Stoica (foto) candideaza la alegerile din 17 mai 2015 pentru demnitatea de decan al Baroului Bucuresti, detinuta in prezent de avocatul Ion Ilie Iordachescu. Coordonator al SCA Mihnea Stoica si Asociatii, candidatul are o vechime de 18 ani in profesie si este specializat in materie penala. Mihnea Stoica este de opt ani consilier in Consiliul Baroului Bucuresti si s-a saturat sa fie in opozitie, dupa propria sa exprimare. Alaturi de el, candideaza pentru functia de consilier o echipa alcatuita din avocati care s-au mai implicat in si in trecut in initiativele sale: Carmen Agache, Madalina Bercea, Cezar Bivolaru, Bogdan Radulescu si Cristian Ghita. Avocatul Mihnea Stoica a acordat pentru Lumeajustitiei.ro un interviu in care si-a facut cunoscute intentiile si programul cu care doreste sa reformeze Baroul Bucuresti.

Domnule avocat, candidati pentru functia de decan, intr-o campanie care incepe sub auspicii dubioase. Asta intrucat actualul decan Ilie Iordachescu a executat deja doua mandate de decan si legea interzice mai mult de doua candidaturi pentru aceasta functie. Cum vedeti din punct de vedere legal a treia candidatura a domnului Iordachescu?

Legea nu interzice mai mult de doua candidaturi, ci exercitarea a mai mult de doua mandate. Asupra legalitatii candidaturii domnului Ilie Iordachescu s-au pronuntat deja comisia de validare si cea de contestatii, astfel incat lipsa oricarui alt remediu regulamentar ne impiedica sa dicutam acest aspect. In tineretea mea revolutionara si presedintele Ion Iliescu a exercitat de mai multe ori cele doua mandate, oricat ne-am dus noi, “golanii”, in Piata Universitatii.

Care sunt principalele dvs obiective pe care le veti pune in practica daca veti ajunge decan?

Principalul obiectiv il constituie modificarea legii si a statutului, pe care le-am explicat pe larg, poate chiar obositor, in cuprinsul proiectului nostru electoral. Insa vreau sa enunt doua proiecte pe termen scurt, de la care pretind rezultate in primul trimestru de functionare: descentralizarea informala si infiintarea unei platforme de export de servicii profesionale. Si am sa le dezvolt in continuare: Propun o filozofie noua de administrare a baroului, menita sa re-apropie baroul de avocati. Decanul si prodecanii vor administra numai serviciile unde legea impune coordonarea prin consilier. Restul serviciilor administrative vor fi gestionate de avocati sau de functionari ai baroului. Insa fiecare sector al capitalei va fi „pastorit” de doi consilieri care ii vor cunoaste pe fiecare dintre avocatii din sector (este posibil; asa cum eu cunosc mai bine de 1.000 de avocati, pretind ca fiecare consilier sa cunoasca 750 de avocati, in conditiile in care avocatii sunt distribuiti circa 1500 per sector). La cerere, consilierii ii vor asista, recomandandu-le colegilor optiunile cele mai eficiente in toate privintele, incepand de la administrarea formelor de exercitare a profesiei si mergand pana la a le recomanda colaboratori, stagiari sau definitivi. Consilierii de sector vor cunoaste practica organelor fiscale locale si vor reprezenta baroul in fata acestora, sprijinindu-se pe intreaga forta a acestuia. Tot consilierii vor actiona in numele baroului uzand totodata de capacitatea acestuia in raportul cu organele judiciare, cu autoritatile locale sau cu notarii, executorii si mediatorii din sector. Atributiile lor nu se vor limita la raportul cu autoritatile ci vor viza si raporturile cu particularii (bancile si finantatorii, prestatorii de servicii, dezvolatatorii imobiliari, administratorii de cladiri de birouri etc). Nicio lucrare nu va intra pe ordinea de zi a Consiliului fara referatul unui consilier de sector. Conduita lor va reanima confraternitatea, sau Adunarile Generale vor fi sesizate cu revocarea lor. Consilierii UNBR nu vor fi scutiti. Ma astept ca primele efecte sa fie vizibile dupa primele luni de functionare a noului consiliu.

Pe de alta parte, vreau sa pomenesc un proiect de suflet pentru mine: exportul de servicii profesionale. Tabloul evidentiaza 91 de avocati straini in Bucuresti – cam 1% din compunerea baroului. Acest procent denota ca suntem o piata atractiva, europeana. Cred ca si alte capitale europene sunt in egala masura atractive. Si atunci de ce sa nu devenim o veritabila rampa de lansare, o platforma de export de servicii? Nu cumva ar fi bine ca baroul sa aloce niscaiva resurse ca sa faciliteze relocarea celor interestati? Sa functioneze drept o interfata a baroului de destinatie? Sau mai bine ramanem asa, cedand un cap de pod in favoarea confratilor vietnamezi? Daca nu stiati, contra unor costuri de dumping (onorarii lunare de 100-200 USD), avocatul vietnamez se specializeaza si furnizeaza opinii pertinente in drept european, raspunzand cererii confratilor europeni supraaglomerati. Sunt noii „instalatori polonezi”. Cu ce ar strica daca am facilita accesul la informatie al confratilor care vor sa se dezvolte transnational? Le-am putea pune la dispozitie colegilor practica privind admiterea in alte barouri, am putea garanta legitimitatea avocatului care profeseaza si in afara teritoriului national, am putea furniza informatii cu privire la cerere si oferta, interactionand cu ambasadele si asa mai departe.

Profesia de avocat este una liberala. Cu toate acestea, mai marii breslei au incercat mereu si in parte au reusit sa interzica publicitatea serviciilor avocatiale, pe motiv ca ar dauna profesiei. Insa cum poate un avocat sa se faca cunoscut daca nu are voie sa se mediatizeze? Cum vede candidatul Mihnea Stoica acest aspect?

Constat ca de fapt ati formulat mai multe intrebari. Prima vizeaza eficienta unor institutii statutare care ma nemultumesc oricum, cu atat mai mult in contextul in care au fost aplicate in mod inconsecvent si intr-o maniera aparent discriminatorie. Cred insa ca publicitatea nestatutara a constituit cel putin o sfidare la adresa confratilor care au respectat norma. Mie imi pare nesportiva, iar reactia firava, ascunsa, inconsecventa si ineficienta a baroului a potentat abuzul de practici neloiale. Ii admir si ii felicit pe cei care au militat consecvent pentru publicitate insa nu ii consider nici “revolutionari”, nici luminati pe ceilalti, care au profitat in tacere, incalcand voit si abuziv norma (fie ea si caduca). In realitate, sunt niste trisori care au furat startul. A doua intrebare vizeaza posibilitatile curente ale avocatului de a se face cunoscut. In sistemul ideal din care chipurile ne-am fi inspirat, reputatia avocatului constituia mijlocul ideal de popularizare, atragand si recomandarea din partea confratilor. Nici in provincie nu cred ca mai functioneaza. Problema este ca eficienta acestui mijloc nu poate rivaliza nici pe departe cu o campanie de promovare mediocru instrumentata. Or, insasi inertia autoritatilor profesionale in privinta abuzului de publicitate a permis stirbrea si aducerea in derizoriu a mijloacelor clasice acceptate, lasandu-i tanarului avocat aproape zero posibilitati de afirmare.

In privinta ultimei intrebari, ca sa va explic insa cum vad eu publicitatea trebuie sa va spun o povestioara: La ultimul Congres UIA am participat la un seminar vizand viitorul profesiei pe care l-au sustinut doi avocati care cumulau un secol de experienta in profesie. Nu exagerez, chiar asa s-au recomandat. Iar conferinta domniilor lor a vizat (in mod lesne predictibil) mai mult trecutul – evolutia publicitatii profesionale de la decizia din anii ’70 a Curtii Supreme a Statelor Unite. Culmea, americanul ironiza publicitatea si europeanul era avid de publicitate. Sincer, conferinta nu a fost grozava iar concluziile ei au fost voit neutre, astfel incat sa nu necajeasca nici europenii, nici americanii. Si atunci m-am convins ca, de lege ferenda, publicitatea nu strica. Cata vreme nu se abuzeaza de ea (inducandu-se un dezechilibru major determinat de o vadita disproportie intre resursele alocate publicitatii si cele dedicate pregatirii profesionale) si cata vreme aceasta respecta standardele adoptate statutar, publicitatea va genera prosperitate. Niciodata publicitatea agresiva a unui cabinet individual al unui pensionar in activitate din Faurei nu va determina pe Mital Steel sa recurga exclusiv la serviciile domniei sale, in ciuda amplasarii convenabile, din apropierea complexului siderurgic. Probabil ca Mital Steel va apela tot la societati mari, cu multi avocati specializati, care au intradevar capacitatea de a instrumenta un proiect de anvergura. Or, cata vreme societatile interesate nu reclama publicitatea neloiala a unui concurent, nu vad cine sufera vreo vatamare. Pe de alta parte, nicio asistenta TV nu va recurge la o societate gigant ca sa-si transeze o recunoastere a paternitatii. Probabil ca va alege un avocat independent. In egala masura, concurentii acestuia pot reclama folosirea unor mijloace nepermise de publicitate, asa cum sunt ele definite de criteriile stabilite prin decizia Curtii Supreme, preluate in buna masura in statutul curent. Prin urmare, nu vad cu ce ar strica abandonarea mentalitatii prohibitive cu privire la publicitate, secondata in mod precaut de adoptarea unui set de masuri eficiente in contra publicitatii atunci cand aceasta imbraca forma concurentei neloiale. Nu mai spun ca insesi profesiei nu i-ar strica niste remedii publicitare, in special in conditiile in care varii exponenti ai profesiei genereaza o perceptie insuportabila in randul publicului. Exemplificativ, ma refer la episodul consumat la ultimul examen de admitere in profesie, cand un amploaiat al INPPA a „afisat rezultatele”, azvarlindu-le in iarba. Eu as fi publicat in aceeasi zi atat scuzele noastre cat si desfacerea contractului de munca al respectivului „exponent” in prime time si in heavy rotation. Sau credeti ca impamantarea rezultatelor a fost un succes de P.R.? Pe de alta parte, nu pot sa ma abtin sa nu laud Baroul Dolj, care a constituit un exemplu de transparenta decizionala asigurata prin... publicitate. Asadar, cred ca viitorul consta intr-o publicitate plafonata la afectarea unui buget anual care sa nu il depaseasca pe cel alocat pregatirii profesionale. In plus, antrenarea publicitarilor intr-un efort de inlocuire a legii sub stimulentul deschiderii acestei piete va asigura o campanie de fundamentare a intiativei lipsita de costuri si eficienta.

In mediile avocatilor exista un blocaj financiar general generat de restrangerea pietei serviciilor de asistenta juridica si reprezentare pe fondul actualei crize. Cum vedeti iesirea din criza a avocatilor? Este ea posibila?

Este posibila. Profesia a supravietuit in trecut si altor crize. Iar solutia este la indemana noastra. Mai exact la indemana organelor de conducere de la nivel national. Si intentionez sa impun din interior solutia pe care o propun in continuare. Institutia onorariului trebuie modificata radical. In primul rand trebuie stipulata statutar institutia retainer-ului nerambusabil. Retainer-ul este onorariul nerambursabil pe care un avocat il pretinde pentru angajarea serviciilor sale. Statutul nostru a fost conceput intr-o maniera proletara, ocrotind “omul muncii” in dauna avocatului. Mai clar, cred ca in lipsa retainer-ului, institutia conflictului de interese si a independentei avocatului (atat de generos reglementata) ajunge sa functioneze in chiar dauna avocatului. Ea se si completeaza nefericit cu dispozitia statutara care ne permite numai pastrarea onorariilor aferente activitatilor deja executate. Mai clar, in prezent, un reclamant rauvoitor poate evita adeversarii valorosi, contractand cu acestia si reziliind de indata contractul. Retainer-ul (prin esenta sa nerambursabil) impiedica abuzul de oferta delictuala de a contracta. Or, in considerarea restrangerii impuse de conflictul de interese se impune adoptarea unei compensatii – retainerul. Puteti sa-i spuneti pe romaneste – arvuna! Mai departe, institutia onorariului ar trebui sa conditioneze o eventuala restituire a onorariilor incasate de o eventuala cauza de incetare a contractului imputabila avocatului. In prezent, denuntarea contractului (chiar neimputabila avocatului) impune restituirea onorariilor aferente activitatilor contractate si inca neexecutate. Si onorariile de succes acestea ar trebui stimulate prin adoptarea unor norme care sa garanteze incasarea acestora chiar si atunci cand la solicitarea expresa a clientului acestea sunt stabilite procentual, ferindu-ne de acuzatiile de quota litis. Nu in ultimul rand, onorariile de orice natura ar trebui protejate prin taxarea oricaror plangeri sau contestatii formulate impotriva acestora. Ideea imi apratine si a fost deja pusa in practica de Baroul Ilfov, fara ca cineva sa ii critice legalitatea. Numai ca timbrajul pe care il voi institui va depasi cu un ordin de marime pe cel adoptat de confratii ilfoveni. In cele din urma, vorbesc si de exemplul confratilor americani. ABA foloseste in mod eficient si institutia contului fiduciar in vederea conservarii propriului drept la onorariu. Acest lucru trebuie introdus si in Romania pentru ca avocatii sa fie platiti treptat in functie de cat muncesc si sa nu se trezeasca dupa luni de activitate cu un client insolvabil sau rau platnic. Ca veni vorba, cred ca si statul face partea din aceasta ultima categorie (a rau platnicilor) cata vreme prin protocolul care guverneaza plata onorariilor din oficii urmareste sa excluda plata separata a prestatiilor privind masurile preventive. Tineti-va bine: MJ admite cresterea onorariilor cu rata indicelui preturilor de consum (circa 36%) insa vrea sa suprime plata onorariilor separate pentru asistenta acordata in cursul masurilor preventive, care vor fi incluse in onorariul aferent urmaririi penale. Sunt curios cum cei 36 de lei platiti in plus vor acoperi costul metroului pentru a asigura asistenta in cursul a sase propuneri.