„Avem un vis ca intr-o zi vom avea o justitie corecta, care sa aiba esarfa, balanta, sabie, dar si inima. O justitie care sa ne judece, dar care sa fie judecata cu dreapta masura. Acest vis ne va motiva sa lucram impreuna, sa luptam impreuna, sa ne ridicam impreuna, sa ne rugam impreuna, constienti ca intr-o zi vom avea Justitie!”¹ Dar nu oricand, ci „acum este momentul sa facem din justitie o realitate pentru toti copiii lui Dumnezeu.”²

Citesc si recitesc mereu cu o anumita emotie exaltarile idealistului Martin Luther King Jr., doar, doar le descopar noima. Repetarea obsedanta a cuvantului impreuna ma descumpaneste, ma pune pe ganduri... In definitiv, si comunistii (imediat dupa 1945) si-au dorit (si au avut!) o justitie a poporului si am vazut ce crime s-au comis in numele legii. Mai apoi, Nicolae Ceausescu ne-a impuiat capul cu o justitie a tuturor. De fapt, in Epoca de Aur totul era al tuturor, inclusiv dreptatea judiciara. Brr, ma sperie o astfel de perspectiva asupra justitiei, fiindca nu se raporteaza la omul concret. Ca, de altfel, orice utopie transformata in ideologie de grup, in arma de lupta, in fanatism politic ! Si, din pacate, cimitirele istoriei sunt pline cu victimele unor asemenea aventurieri, nascuti din disperarea norodului oprimat. Pai, cum sa luptam, sa lucram, sa ne ridicam si sa ne rugam impreuna, de vreme ce nimic nu-i mai infricosator ca unanimitatea? Sigur, suna ademenitor crezul jeffersonian – „Justitie corecta si egala pentru toti oamenii, indiferent de stare sau convingere, confesiune religioasa ori optiune politica”³ -, numai ca am trait pe pielea noastra sloganurile cu pricina. Suntem prea diferiti, ingrozitor de diferiti !, ca sa putem lucra si lupta impreuna, ca sa nu mai pomenesc despre rugatul la gramada... Caci, eu, ortodoxul, nu ma pot ruga impreuna, cu, de pilda, musulmanul... Asa ca, ori de cate ori aud pe cineva propovaduind visul lutherian, ma aricesc brusc si devin extrem de suspicios. Da, indiscutabil da, fiindca omenirea ar pieri de plictiseala in clipa in care va infaptui totul impreuna !

Pana atunci, sa nadajduim la o justitie cat de cat corecta si impartiala, pe masura imperfectiunii noastre ancestrale, si sa ne ferim din rasputeri ca nu cumva sa ne pierdem identitatea impreuna !