Platon spunea ca formele de conducere a statului sunt aristocratia, democratia, oligarhia si tirania. S-a mai vorbit despre plutocratie si de meritocratie.

In nici unul dintre aceste cazuri nu s-a putut concepe ca statul poate fi condus de scursura societatii. Este, cred, pentru prima data in istorie cand se intampla acest lucru. Chiar si adeptii dictaturii proletariatului excludeau de la conducere “lumpenproletariatul”.

Eu as numi actuala forma de conducere a Romaniei “rezidocratie”. Este vorba despre conducerea de catre reziduurile societatii, prin efectul unui proces de lumpenizare a statului. Gunoiul societatii, luand in desert numele egalitatii (eventual al egalitatii de sanse), a revendicat (si, culmea, a obtinut) dreptul de a avea acces la puterea publica si de a o exercita asemenea elitei.

Andrei Marga vorbeste despre “prostocratie”. Eu nu stiu daca acesti oameni sunt numai prosti sau daca toti sunt prosti. Ei sunt si frustrati, inculti (in sensul profund al termenului, caci, altminteri, prin ceva scoli inalte unii au trecut, aratand ca prostul “savant” este mai prost si mai periculos decat prostul ignorant), imaturi, naivi, neexperimentati, parohiali / provinciali. Sunt tot ceea ce a mai ramas din societate dupa ce s-a selectat tot ce era mai bun si mai util pentru stat si gestiunea intereselor comune.

Poate ca daca nu ar fi fost pusi pe locul elitei nu ar fi aratat a fi prosti. Ramasi la locul cuvenit lor, adica la subsolul edificiului statal, constienti sau obligati sa admita ca aceea este lumea lor, s-ar fi comportat, in categoria respectiva, ca niste fiinte cu un nivel mediu de inteligenta si de discernamant.

Daca vederea lor, in mod paradoxal, ne trezeste uneori rasul (desi totul este de plans), faptul isi gaseste explicatia tocmai in aceasta diferenta uriasa dintre aparenta (aparenta de elita autoproclamata) si esenta (esenta indeniabila a gunoiului).

Se zice ca nebunii sunt cei care nu stiu si nu stiu ca nu stiu. Acestia formeaza masa critica a USR. “Plus” este altceva si anume “coloana a cincea” infiltrata de o putere straina, care actioneaza sub acoperire userista.

Userismul, ca forma de sindicalizare a celor care nu stiu ca nu stiu, ajuns a fi rezidocratie, pe de o parte, este fundamentalist, radical, nemilos, necrutator, imbecilitatea, spre deosebire de inteligenta, si ignoranta cronica, spre deosebire de cunoastere, fiind absolute, uniforme, consecvente si permanente, iar pe de alta parte, este capabila sa contamineze toate formatiunile politice.

Turcan, de pilda, este o userista perfecta de la PNL, iar pe pesedistul Ciolacu il desparte de userismul integral doar o siretenie marlaneasca, sub pudra careia cu greu se ascunde convingerea stupida ca toata lumina lumii este cea vazuta pe fereastra colibei lui intelectuale. Pana la urma, mizeria reziduala este transpartinca.

Suparati, ca vacarul pe sat, pentru ca locatarii de la etajele superioare ale edificiului statal petrec prea zgomotos si nu ne lasa sa dormim noaptea, ne-am racorit varsand cosul de gunoi in mijlocul sufrageriei iar acum nu mai stim cum sa scapam de miros si de gandaci.

Situatia noastra este, prin urmare, departe de a fi comica. Ea este tragica. Si, da, ma tem ca numai Dumnezeu ne mai poate salva. Daca o vrea si daca o avea suficiente resurse pentru asta.