29 March 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

Zidul...viu al dreptatii (II)

Scris de: Prof. univ. dr. av. Ioan CHELARU | pdf | print

20 December 2021 15:20
Vizualizari: 4049

                                                                Motto: ”Famam multi curant pauci conscienciam”*


S-au petrecut si in viata mea, ca si a tuturor de altfel, lucruri si intalniri profetice. Astfel, am fost marcat de cativa oameni de exceptionala valoare si care mi-au fost modele de nedepasit, am nimerit paginile cartilor mari ale lumii si le-am asumat de-a lungul vietii, am prieteni a caror prezenta si ale caror provocari imi tin spiritul viu si memoria activa. Cu alte cuvinte, sunt o persoana care ar trebui sa se considere aproape implinita, mai ales ca am profesat in domeniul de predilectie. Nu spun aceasta intimplator, pentru ca iata, dintr-un dialog prietenesc se nasc probleme dilematice si nu pot alege, in calitatea functiei pe care o indeplinesc, sa evit dilemele, ci sunt nevoit sa le atac frontal.


 

Asadar, in incordarea unei dispute incomode, prietenul meu afirma ca dupa 30 de ani de profesiune pe domeniu inca nu are perceptia definitorie a ceea ce inseamna drept si sistem juridic. Acuza definitiile precare si nesigure de manual sau curs teoretic, pe buna dreptate. Daca dreptul reprezinta totalitatea legilor existente la un moment dat cu potentiala aparare coercitiva din partea statului, ramane intrebarea: ce este legea? Si ne intoarcem la drept intr-o chinuitoare reconversie de termeni pasibili de incorecta sinonimie. De la sine, discutiile parasesc domeniul pe latura sa pragmatica si familiara si se retrag in filosofic si in lumea generaliilor conceptuale. Altminteri nu se poate crea un discurs valid.


Abia dupa ce concedem ca profesiunile noastre se desfasoara pe temei stiintific, pentru ca priveste comportamentul uman si ordinea sociala, stiinta juridica se intrevede fara lacune ca un domeniu distinct cu loc propriu intre religie, etica si sociologie. Dar, o noua incomoditate. Daca este stiinta, cum de sunt posibile atatea deviante? De ce erori judiciare, de ce abuz, in general si abuz de lege, in special, de ce incongruente de text legal, de ce nu are eficienta nici o reforma de pana acum, de ce – la urma urmei – atatea tendinte de reformare si inca din temelii a sistemei. Ce nu merge? Cum de nu functioneaza ca uns un mecanism tocmit dupa regulile stiintei logice? Si de unde aceasta ipoteza bizara ca realitatea creeaza dreptul? Sau chiar asa este?!


Acestea sunt nedumiriri ale unui dialog care pare sa nu aiba finalitate. Ar fi necesara dezvaluirea unei intregi istorii a dreptului si a conceptiilor despre originea sa ivite de-a lungul timpului. Este un lucru posibil, desigur, dar ne exprimam indoiala ca mai exista interes si foame de cunoastere la tanara generatie. Aviditatii de a patrunde miezul lucrului ii corespunde azi foamea de recunoastere grabnica, de castig facil si urgent, de afirmarea vaduvita de trecut si experienta. Asta se intimpla cu omul si profesionistul, asta se intimpla si cu legea, cu legislatia intreaga: pare grabita sa se conformeze, se vrea adaptata si nu adaptabila – aspect care face diferenta de autoritate: o lege buna este flexibila si nicio posibilitate care pare sa devieze nu scapa de generalitatea aplicabilitatii ei. De regula, aceasta este virtutea legilor de mare importanta, a codurilor. A modifica des si in pripa codurile ca legi organice aflate la fundamentul sistemului social relational, este semn de boala cronica sistemica. Poate ar fi necesara o mai buna reflexivitate inaintea modificarilor pripite, dupa cum ar fi fost buna o dezbatere reala si realista asupra fiecarui articol, inaintea adoptarii acestor legi de factura tare. Insa, sunt lucruri trecute deja iar la momentul acela juristii, mai mult sau mai putin organizati, si-au spus zadarnic punctul de vedere. Si iata, ca vedem clar cum politicul este una din fisurile care slabesc arhitectura gandirii si constructiei stiintifice juridice. Dar acesta este un aspect care deviaza de la subiectul nostru si nu ne propunem sa il abordam aici. Ceea ce ne preocupa acum este corpul profesiunilor juridice, corpul viu al sistemului judiciar.


In aprecierea noastra acest organism compus din judecatori, procurori, avocati, notari, executori judecatoresti, consilieri juridici, practicieni in insolventa sunt baza reala a sanatatii justitiei ca putere de stat si garanta a stabilitatii sociale. Am reflectat indeajuns la starea in care ne gasim, am vazut loviturile crunte si acute pe care le primim, judecata publica si oprobiul la care este supus actul de justitie; vad si eu cat de ades suntem pusi sub ochiul nemilos al lupei de presa, aservita si ea sau neavenita din perspectiva reala a mecanismelor si limbajului nostru specific. Am tras o concluzie care ar putea surprinde. Reforma sistemului juridic s-a pornit de fiecare data gresit. A fost abordata de sus si impactul a fost nesigur si ezitant. Aproape nici nu mai cred in necesitatea vreunei reforme cu aer de fenta impulsiva a cutarui sau cutarui care actioneaza din interes proxim sau in temeiul unor diafane „printipuri” ideologice. Cred insa cu tarie in forta personalitatii umane individuale. De aici se poate purcede just si corect la igienizare si reasezare pe curs firesc a treburilor noastre interne.


Reformele nu se savarsesc in uralele presei sau ale multimii, nici cu avand nesatios de aprecierile europene sau la neaparata lor interventie. Sa stam putin, sa cugetam la ”ce”, la ”cat” se poate, la ”incotro”, la ”de ce” si, mai ales, cui prodest? Asta, inainte de a trece la revolute schimbari. Nu tot ce este norvegian, de exemplu, prinde la noi. Suntem diferiti in gena, in temperament, in logica, in clima, in potential economic, in resurse sociale, in forma de stat, in tot..., in natura felului cum socializam. A nu se intelege ca orientarea mea usor conservatoare si poate reactionara la noul cu orice chip si la modelul strain are drept scop anatemizarea altor sisteme sociale si juridice. Afirm ca nu ne vin pe piele hainele de imprumut, dupa cum nu se potriveste constructului nostru mintal sintagma ”parteneriat civil” pentru casatorie. Si daca refuza juristii adevarati interiorizarea asumata a acestui tip de limbaj, nu mai vorbim de alte categorii sociale.


Oricum ar fi, chiar pusa la punct si virgula o reconstructie reformativa, hazardul isi are mereu partea lui si saboteaza chiar buna intentie. Nu, dupa parerea mea modesta, calitatea oamenilor din tot angrenajul sistemului judiciar este singura garanta a primenirii serioase si necesare: nu cladiri si legi noi, nu regulamente si procedee, nu interdictii de relationare care produc monstri, nu separari stricte ale accesului in birouri fac dreapta judecata, nicidecum, Acestea, ca si formalismului extrem si inflexibil al generatiilor tinere de magistrati, nu fac dreptatea sa iasa la lumina. Capritul’’ privirii severe nu insemna atitudine impartiala neaparat, mai curand este semn de crispare care nu-si poate afla locul in echilibristica judecatii asupra unei situatii omenesti, oricat de devianta ar fi ea.


Cine are patima studiului si are cunostinta despre istoria justitiei ca act social, stie ca oprobiul si revolta impotriva sistemelor judiciare au pornit de la inventarul ingreunat al actelor de nedreptate produse in sali de judecata si numai atunci cind actul judecatii in sine a fost desacralizat si rentabilizat ca o activitate economica oarecare. Aici suntem si noi acum. Actul de inculpare si de judecata au devenit mecanisme profesioniste sub acoperirea unor proceduri din ce in ce mai lipsite de fineturi. Or, profesiunile noastre nu sunt oarecare si, mai ales, nu sunt pentru oricine. Intr-un mod previzibil si sub imperiul energiei de tinerete care se vrea justitiara si demna, toate universitatile au clasele de drept saturate. Dar tineretea vede totul cu lipezimea de cristal a sperantei si cu increderea ca lumea ii apartine. Numai ca acestor universitati care s-au inmultit nepermis si nesperat le lipsesc modelele umane si vocationale integre moral si cu o indiscutabila autoritate stiintifica. Aceasta situatie reprezinta, credem, cea mai adinca si mai perfida fisura a sistemul juridic in integritatea sa. De aici pleaca boala, de aici se ridica si se inventeaza tot felul de nechemati fara privire ampla, oameni care viseaza reforme pe care sa-si puna signatura si reusessc doar anemice oblojeli care lasa tocmai boala sa se acutizeze, iar pentru sine o reprobabila notorietate.


In modesta mea opinie, schimbarea aceastei stari confuze, devalmasa, a lumii justitiei ar fi necesara in sens invers: de la scoala, de la modele umane formative la inceput de cariera pentru fiecare absolvent de drept, o buna igiena a curriculei scolare si o onesta, serioasa stagiatura ce ar trebui pornita de la munca de jos. Citesc si aud despre universitati care relationeaza cu studentul exclusiv online, in absenta oricarui raport de autoritate de catedra intre profesor si student. Este bine, oare? Suplineste un curs pe ecran acea miraculoasa prezenta in amfiteatre? Dialogul telefonic tine loc de disputa in pauzele de curs, de indoiala care se precizeaza in certe intrebari atunci cand dialogul este fatis? Ma indoiesc. Si ma indoiesc, de asemenea, ca fara o foarte buna pregatire teoretica, se poate ajunge la performanta profesionala. Inaintea oricarui demers practic, este necesara asumarea profunda a stiintei ”de principii”, a institutiilor si conceptelor de baza, a algoritmilor dupa care care functioneaza logica gandirii noastre specifice. Nu se poate altfel, oricat se spune ca meseriile se asuma profesand, prin ”furtul” imitativ. Nu este suficient. Niciuna dintre profesiile noastre nu este mimetica decat partial si in ceea ce priveste aspectul protocolar, de sala, pentru ca realitatea insasi este mereu surprinzatoare si dinamica, versatila si neegala.


Mai mult, perioada scolarizarii are functia admirabila de a proba pentru studenti aspectul vocational. In scoala doar se poate decela cu responsabilitate daca exista sau nu chemare intima proprie sufletului si intelectului pentru o cariera asumata. Poate ca ar fi necesara, ca subiect de seminarii, dezbaterea acestui aspect. Studentul sa stie ca toata viata lui nu va face altceva, ca mintea lui va functiona dupa rotite certe si mecanisme devotionale. Ca dimineata si noaptea, va inchipui spete concrete si solutii posibile si ca abia dupa pauze lungi, poate asuma alt domeniu. Este o fatalitate aspra a profesiunilor noastre: sunt devorante ale timpului si ale vietilor. De aceea, nu sunt accesibile fiecarui aspirant, chiar daca sunt dezirabile sub aspect financiar si autoritar.

Este adevarat ca timpul discerne el insusi intre chemati si nechemati, dar merita risipa si asteptarea? Ramane pana la urma la dispozitia candidatului, doar ca tineretea nu percepe pretul corect al timpului personal daruit. De la inaltimea varstei mele acum, as sfatui pe oricine sa aleaga o profesie la care se pricepe mai curand cu mainile sale, decat anatema si corvezile uneia pentru care nu are har, in orice domeniu. Despre scoala, despre doctorate, despre sobrietate si tinuta profesorala de data aceasta se pot spune si dovedi multe, dar nu aici. Un efort de imaculare este insa mai mult decat necesar.


Imi amintesc, cuprins de nostalgie, prima zi de facultate. Tineri, visatori, plini de speranţa si de vanitate, trecuţi deja de „examenul maturitaţii” si de focul admiterii la facultate, imbracaţi ca de mare sarbatoare, survoland timid amfiteatrul neincapator cu privirile curioase. Ne intrebam cu toţii, pesemne, cantarind oaches pe cate un coleg, oare catre ce profesie il va conduce pe el drumul destinului. Era limpede: fiecare dintre noi eram purtaţi acolo de un vis. Mirajul marilor instanţe ilustrate pana atunci doar de filme sau carţi cu povesti, ni se parea in acel timp la un... articol distanţa. In adancul sufletului nostru, stiam ca ne asteapta cale lunga, dar cand esti tanar si naiv, toate obstacolele palesc in faţa visurilor greu de zdruncinat. Mai tarziu, navigand printre materii, semestre si ani, iţi dai seama ca radacinile educaţiei sunt amare, dar fructele ei sunt dulci (radices litterarum amarae sunt, fructus dulces), si mult mai devreme decat te simţi cu adevarat pregatit, esti invitat la dineu cu viaţa. Pus in faţa propriilor alegeri, esti rugat sa susţii prima si poate, cea mai importanta aparare a vieţii tale. Te aperi pe tine in faţa... TA. E momentul de rascruce cand trebuie sa iei o decizie. Pui in balanţa, masori, descosi, cantaresti si iei o hotarare. Asa incepe, aprioric, orice poveste catre o cariera in drept si consider ca numai cine a trecut prin acest proces poate depune proba testimoniala in susţinerea celor expuse de mine.


In privinta bezmeticei situatii de la varful ierarhiei sistemului, orice analitica poate conduce la un diagnostic trist: parem debusolati administrativ, indecisi tehnic, bataiosi inutil, incongruenti dialogal, nedumiriti in context, de parca ne-am contaminat de obscura boala a politicului care este intr-o perpetua criza de conflict cu sine si vorbeste singur. Dar mereu, totusi, parem motivati temperamental pe reforma, fie ea contextuala, sugerata de Uniunea Europena, fortata sau impusa de contexte accidentale. Parca am fi intr-o barca in deriva care ia apa si tot carpim inutil, in loc sa tragem la mal si, cu rabdare si discretie sa facem lucrurile sa mearga, fara complexe fata de alte natiuni. Ei cu ale lor si noi cu ale noastre.


Si atunci, daca sunt oameni vocationali in sistem si sunt garantate independenta procurorilor, libertatea judecatorilor, echidistanta Ministerului si autoritatea CSM-ului, nu avem a ne face griji. Cat despre avocati, acestia au rolul esential de paznici fata de orice devianta, noi suntem frana si ochiul vigilent, iar autoritatea si libertatea ni le acordam singuri, in respectul legislatiei proprii si al legilor aplicabile generic.


Prin urmare, daca am avea capacitatea si modestia de a recunoaste autoritati reale din oricare domeniu specific justitiei, am da credit de constiinta figurilor convingatoare, am cautiona prestigiul stiintific si impozanta unor personalitati reale care pot electriza si solidariza aparatul justitiei, totul s-ar schimba de la sine. S-ar aprecia corect tot sistemul relational care ne face eficienti, am sti cu exactitate pana la ce si pana unde putem relationa cu serviciile, de exemplu, fara atata tevatura, mai ales daca este vorba de interesul national, dar inainte de orice, am sta cumsecade in dogma corecta a limbajului stiintific si responsabil. Am cultiva o sanatoasa reticenta fata de ceea ce ni se impune din afara tarii, am verifica masura in care norme noi ne sunt pe potriva sau specifice, am fi inainte de toate reflexivi si circumspecti cu masura.

Acelasi bun prieten care imi tempereaza entuziasmul cu moderatie ma intreaba unde sunt acesti oameni-model pe care ii invoc atat de entuziast. Sunt, stiu eu sigur ca sunt, in sistem, in faldurile modestiei care este atribut de esenta al omului mare, sunt. Daca nu ar fi, atunci chiar ca ne putem pune la modul disperat intrebarea: incotro? Cu ce mai putem construi ceva, daca oameni nu sunt? Ar fi, desigur, o solutie disperata ce s-ar impune generatiilor tinere: sa devina ele insele modele prin autodepasiri si autodafeuri de constiinta. Doar astfel.


* Motto: (Multi se ingrijesc de faima putini de constiinta) – proverb latin

Comentarii

# Eu date 20 December 2021 17:24 +9

Sunt sătul de atâta învârtit în jurul cozii(de topor)! Toată lumea(zdravănă la cap) știe că justiția a fost acaparată și folosită ca forță de opresiune împotriva cetățenilor! Primele semnale au fost din clipa când a dispărut prezumția de nevinovăție,care din punctul meu de vedere este esența dreptului! PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE!!! Daca acuzi pe baza unor "indicii rezonabile" dar fara probe indubitabile se numește orice altceva in afara de justiție! Asta s-a făcut și asta se face! Așa s-a ajuns aici ! Nu vorbesc de colonia asta asanumită țară ci la modul global,pentru că justiție nu mai există nicăieri în lume,este doar o punere în scenă a unor procese simulate unde niste torționari înlătură elementele care stau in calea progresistilor și a noii lumi minunate și resetate. Hai sa ne revenim dracului și să vedem realitatea nu sa ne aiurim cu întrebări idioate. Cum s-a ajuns aici,simplu,cu mulți bani pompați din afara și mulți trădători acoperiți sub "lupta anticorupție"PUNCT!

# nae din dealul feleacului date 22 December 2021 19:55 0

D-le #Eu din 20 dec.2021 17:24 aveti MARE dreptete!D-l Dr.Av.Prof.Ioan Chelaru ,in articolul prezentat,a luat-o pe urmele lui Sadoveanu cu a sa "Venea o moara pe Siret".Cu ceva ani in urma,pe cind profesa avocat in Baroul Neamt(nu e asa departe Falticenii lui Sadoveanu)a avut un comentariu vrednic de apreciat intitulat "Avovatul cu vocatie versus avocatul veleitar"si pe care l-am citit si rascitit,totodata l-am si apreciat.Acum cu trecerea vremii si inaintat in grad si functie ,Domnia Sa a trecut la filozofie si teoria chibritului cu acest articol.D-le Chelaru ramineti avocatul pe care l-am citit cu ceva vreme in urma!

# ?????? date 27 December 2021 18:38 0

&,, Impozitarea criptomonedele," Diverse publicații, ? ,,Sistemul financiar ARTICOLUL 137 (1) Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege. (2) Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene." Constituția, ?

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 28.03.2024 – Bomba cu fas a lui Kovesi

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva