Nu doar condamnarile pot fi anulate pe motiv ca au fost pronuntate pentru fapte prescrise, ci si acordurile de recunoastere a vinovatiei. S-a intamplat acest lucru destul de recent, la Tribunalul Bucuresti, in dosarul fostului director al companiei Oracle, Sorin Mihai Mindrutescu.

Prin sentinta 1436 din 21 decembrie 2022, pronuntata in dosarul 15161/3/2022, judecatorul Alexandru Bogdan Dari de la Tribunalul Bucuresti a dispus respingerea acordului de recunoastere a vinovatiei incheiat de Sorin Mindrutescu si DNA. Motivul: faptele erau prescrise la momentul incheierii acordului.

In 7 iunie 2022, Sorin Mindrutescu si DNA au incheiat un acord de recunoastere a vinovatiei pe o pedeapsa de 2 ani si 6 luni cu suspendare pentru comiterea infractiunii de luare de mita in forma continuata. Cu toate acestea, la data incheierii acordului, fapta era prescrisa, asa cum a stabilit judecatorul Bogdan Dari de la Tribunalul Bucuresti. In acest sens, Dari a explicat ca in conditiile in care fapta de luare de mita in forma continuata s-a epuizat in noiembrie 2013, termenul general de prescriptie, de 8 ani, s-a implinit in noiembrie 2022.

Altfel, interesant este ca DNA a incheiat acordul de recunoastere a vinovatiei chiar si dupa Decizia CCR 358 din 26 mai 2022, prin care s-a statuat in mod clar ca in perioada 2018-2022 nu a existat prescriptie speciala si ca toate dosarele aflate in instrumentare sau in solutionarea instantelor trebuie sa fie inchise in cazul in care termenul general de prescriptie s-a implinit.

Iata un fragment din sentinta judecatorului Alexandru Bogdan Dari de la Tribunalul Bucuresti (documentul este atasat integral la finalul articolului):

„Continutul acordului de recunoastere a vinovatiei.

Pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, in forma continuata, prevazuta de articolul 289 alin. 1 Cod penal raportat la art.308 alin.1 Cod penal si art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal si a art. 35 alin. 1 Cod penal (7 acte materiale) de catre inculpatul ########### ##### #####, se stabileste pedeapsa cu inchisoarea in cuantum de 2 ani si 6 luni.

In baza art. 67 alin. 1 C.pen. rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b si j C. pen., se va aplica inculpatului ########### ##### #####, alaturi de pedeapsa principala, pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 alin. 1 lit. a si b Cod penal, pe o perioada de 4 ani, respectiv interzicerea: dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice; dreptului de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat; in baza art. 65 C.pen. se va aplica inculpatului ########### ##### ##### pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 alin. 1 lit. a si b Cod penal, respectiv interzicerea: dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice; dreptului de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat;

In baza art. 91 C.pen., se dispune ca individualizarea executarii pedepsei de 2 ani si 6 luni inchisoare sa se faca sub forma suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere. In baza art. 92 alin. 1 C.pen. se stabileste pentru inculpatul ########### ##### ##### un termen de incercare de 4 ani.

In baza art. 93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere stabilit, inculpatul ########### ##### ##### se va supune urmatoarelor masuri de supraveghere prev. de art. 93 alin. 1 lit. a, b, c, d, e care vor fi comunicate Serviciului de Probatiune competent conform art. 94 C.p., si anume:

a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune, la datele fixate de acesta;

b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;

c) sa anunte in prealabil, schimbarea locuintei, si orice deplasare care depaseste 5 zile;

d) sa comunice schimbarea locului de munca;

e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta;

In baza art. 93 alin. 2 lit. b C.pen., pe durata termenului de supraveghere stabilit, se impune inculpatului ########### ##### ##### obligatia sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate.

In baza art. 93 alin. 3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul ########### ##### ##### va presta o munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada de 120 de zile lucratoare, in cadrul Primariei sau a Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului din circumscriptia in care locuieste.

Se atrage atentia inculpatului ########### ##### ##### asupra prevederilor art. 96 C.pen. privind revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere precum si asupra prevederilor art. 97 C.pen. privind anularea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.

In conformitate cu prevederile art. 98 C.pen., in cazul in care condamnatul nu a savarsit o noua infractiune descoperita pana la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere si nu s-a descoperit o cauza de anulare, pedeapsa se considera executata.

In baza art.112 alin.1 lit.e C.p. rap. la art.289 alin.3 C.p., se dispune confiscarea speciala de la inculpatul ########### ##### ##### a sumei totale de 569.413 euro, in echivalent lei, existenta in subcontul bancar deschis in lei la UNICREDIT BANK, in dosarul nr. ##/P/2022, avand denumirea: ANABI ########### ##### #####, CONT IBAN LEI: RO61 BACX #### #### #### 3000, suma care a facut obiectul infractiunii de luare de mita, retinuta in sarcina inculpatului, si care a fost primita de acesta”.

Analiza indeplinirii conditiilor prevazute de art.480-482 C.pr.pen.:

La termenul de judecata din data de 13.12.2022 aparatorii inculpatului au solicitat ca instanta sa constate incidenta prescriptiei raspunderii penale si sa dispuna pe cale de consecinta motiv pentru care apreciaza Tribunalul Bucuresti ca este necesar sa se pornunte asupra acestui aspect inainte de a analiza daca din probele administrate, rezulta suficiente date cu privire la existenta faptei pentru care s-a pus in miscare actiunea penala si cu privire la vinovatia inculpatului.

In analiza incidentei prescriptiei generale in prezenta cauza, Tribunalul Bucuresti apreciaza ca fiind utila prezentarea contextului legislativ privitor la aceasta institutie, in perioada scursa de la momentul savarsirii infractiunii care face obiectul prezentei cauze si pana in prezent.

Se retine astfel „prin decizia nr. ### din 26 aprilie 2018 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018), Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate invocata si a constatat ca solutia legislativa care prevede intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale prin indeplinirea „oricarui act de procedura in cauza”, din cuprinsul dispozitiilor art. 155 alin. 1 din Codul penal, este neconstitutionala, deoarece respectivele dispozitii legale „31. (…) sunt lipsite de previzibilitate si, totodata, contrare principiului legalitatii incriminarii, intrucat sintagma «oricarui act de procedura» din cuprinsul acestora are in vedere si acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermitandu-i acestuia sa cunoasca aspectul intreruperii cursului prescriptiei si al inceperii unui nou termen de prescriptie a raspunderii sale penale”.

Prin Decizia nr. ### din 26 mai 2022 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022), Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstitutionale in ansamblul lor. Pentru a decide astfel, instanta de contencios constitutional a retinut ca „55. (…) Decizia nr. ### din 26 aprilie 2018 sanctioneaza «solutia legislativa» pe care textul de lege criticat o continea, astfel ca, (…), aceasta nu va putea fi incadrata in categoria deciziilor interpretative / cu rezerva de interpretare.”, ci „61. (...), prin efectele pe care le produce, (...) imprumuta natura juridica a unei decizii simple / extreme, intrucat, constatand neconstitutionalitatea faptului ca intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale se realiza prin indeplinirea «oricarui act de procedura in cauza», Curtea a sanctionat unica solutie legislativa pe care dispozitiile art. 155 alin. 1 din Codul penal o reglementau (s.n.)”.

Conform art. 147 alin. 4 din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale au efect general obligatoriu de la data publicarii acestora in Monitorul Oficial. Caracterul general obligatoriu vizeaza nu doar dispozitivul, ci si considerentele acestor decizii. Curtea Constitutionala a statuat ca puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si Deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta (Decizia Curtii Constitutionale nr. 392 din 6 iunie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017).

In acest context, curtea retine obligativitatea erga omnes atat a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 297/2018 cat si a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 358/2022, efect care se intinde asupra dispozitivului si considerentelor ambelor decizii. In considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 358/2022, instanta de contencios constitutional a aratat, cu privire la natura juridica a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 297/2018, ca aceasta „55. (…) nu va putea fi incadrata in categoria deciziilor interpretative/cu rezerva de interpretare.”, ci „61. (...), prin efectele pe care le produce, (...) imprumuta natura juridica a unei decizii simple/extreme (...)”.

S-a mai aratat ca, in conditiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. ### din 26 aprilie 2018 ca decizie simpla/extrema, in absenta interventiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constitutie, pe perioada cuprinsa intre data publicarii respectivei decizii si pana la intrarea in vigoare a unui act normativ care sa clarifice norma, prin reglementarea expresa a cazurilor apte sa intrerupa cursul termenului prescriptiei raspunderii penale, fondul activ al legislatiei nu contine vreun caz care sa permita intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale.

Astfel fiind, Curtea retine, fata de natura juridica a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 297/2018, analizata in considerentele obligatorii ale Deciziei Curtii Constitutionale nr. 358/2022, ca efectul pe care Decizia nr. ###/2018 l-a produs a fost acela ca de la data publicarii sale in Monitorul Oficial pana la data modificarii prevederilor art. 155 alin. (1) Cod penal prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022, art. 155 alineat 1 Cod penal nu a reglementat niciun caz de intrerupere a prescriptiei raspunderii penale, deoarece unica solutie legislativa pe care textul a reglementat-o de la intrarea sa in vigoare la data de 1 februarie 2014, ca avand efect intreruptiv, a fost declarata neconstitutionala prin Decizia nr. ###/2018.

Fara echivoc, dispozitiile art. 155 alin. 1 Cod penal au natura unei legi penale substantiale supuse principiului aplicarii legii penale mai favorabile, care se poate face in temeiul art. 5 alin. 2 din Codul penal si in cazul actelor normative declarate neconstitutionale, iar conform art. 5 Cod penal, in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila. Prin efectele pe care Deciziile Curtii Constitutionale nr. 297/2018 si nr. 358/2022 le-au produs la nivelul normei inscrise in cadrul art. 155 alin. 1 Cod penal, aceste dispozitii de drept penal substantial au intrat sub incidenta art. 5 Cod penal, deoarece de la data publicarii in Monitorul Oficial a deciziei Curtii Constitutionale nr. 297/2018 pana la data modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022, textul legal nu a reglementat niciun caz de intrerupere a prescriptiei raspunderii penale.

Aplicarea legii penale mai favorabile in cazul infractiunilor in curs de judecata presupune fie un caz de retroactivitate atunci cand legea mai favorabila este legea noua, fie un caz de ultraactivitate, in situatia in care legea mai favorabila este legea veche, in ambele ipoteze determinarea urmand a se efectua in concret printr-o operatiune (imaginara) de comparare a efectelor pe care aplicarea legilor penale succesive le genereaza in cauza penala cu privire la situatia persoanei acuzate. Unul dintre criteriile prin care se determina in concret legea penala mai favorabila pana la solutionarea definitiva a cauzei este cel al conditiilor de tragere la raspundere penala. In aplicarea concreta a respectivului criteriu, doctrina relevanta statueaza ca „va fi mai favorabila legea care (...) prevede un termen de prescriptie mai scurt sau permite implinirea mai rapida a termenului de prescriptie (spre exemplu, nu prevede o anumita cauza de intrerupere)”.

Cu alte cuvinte, daca in concret, legile penale succesive prevad termene diferite de prescriptie ori o lege penala reglementeaza doar prescriptia generala, iar o alta atat prescriptia generala, cat si pe cea speciala, se procedeaza la compararea efectelor pe care aplicarea legilor penale succesive le genereaza cu privire la un anumit inculpat, urmand a fi mai favorabila in concret acea lege penala care prevede un termen de prescriptie mai scurt si care, pentru acel inculpat, s-a implinit.

Prin urmare, solutia normativa ramasa in vigoare dupa data publicarii in Monitorul Oficial a deciziei Curtii Constitutionale nr. 297/2018 pana la data modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022, este legea penala substantiala mai favorabila pentru acei inculpati fata de care termenul de prescriptie generala s-a implinit. Inexistenta unui caz de intrerupere a cursului prescriptiei care sa fi fost reglementat de art. 155 alin. 1 Cod penal, in intervalul de timp de mai sus, a generat doua efecte care nu pot fi negate/ignorate, in aplicarea art. 5 Cod penal:

- dupa data publicarii in Monitorul Oficial a deciziei nr. ###/2018 pana la data modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022, nu a existat nicio situatie de intrerupere a cursului prescriptiei generale care sa fi fost prevazuta de art. 155 alineat 1 Cod penal, in raport de care sa inceapa sa curga un nou termen de prescriptie, astfel cum art. 155 alineat 2 Cod penal o prevede;

- neexistand situatii de intreruperi succesive ale cursului prescriptiei, dispozitiile art. 155 alineat 4 Cod penal (care prevad ca termenele prevazute la art. 154, daca au fost depasite cu inca o data, vor fi socotite indeplinite oricate intreruperi ar interveni) nu-si gasesc aplicabilitatea. Prin urmare, art. 155 alin. 1 Cod penal, in configuratia existenta de la data publicarii in Monitorul Oficial a deciziei nr. ###/2018 pana la data modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022, intra sub incidenta art. 5 Cod penal si este lege penala mai favorabila, pentru ca in acest interval de timp, nu pot fi identificate la nivelul dreptului pozitiv, in niciun moment, norme care sa stabileasca actele ce pot genera efectul intreruptiv de prescriptie si, prin urmare, acte care sa determine, de la aparitia lor, curgerea unor noi termene de prescriptie (conform art. 155 alineat 2 Cod penal), termene de prescriptie care, insumate, sa nu depaseasca cu mai mult de inca o data termenul de prescriptie generala (conform art. 155 alineat 4 Cod penal).

Art. 5 Cod penal se aplica in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale. Caracterul „mai favorabil” se analizeaza in mod global, criteriile evaluate fiind extrase din cuprinsul unei singure legi, fara a se combina diferite dispozitii din legile penale succesive Curtea retine ca in ipoteza interventiei mai multor legi penale carora li se poate atribui efect favorabil, se aplica legea identificata ca producand efectul cel mai favorabil inculpatului.

Aceasta precizare si cea privitoare la aplicarea globala a legii penale mai favorabile se impun in contextul existentei unor interpretari diferite a efectelor Deciziilor Curtii Constitutionale nr. 297/2018 si nr. 358/2022. Din moment ce, pentru considerentele deja expuse, in fondul legislativ existent de la data publicarii in Monitorul Oficial a deciziei Curtii Constitutionale nr. 297/2018 pana la data modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022, prescriptia speciala a raspunderii penale nu putea fi valorificata, aplicarea legii penale in vigoare in acest interval de timp, identificata ca fiind legea cu efectul cel mai favorabil inculpatului, nu poate fi anihilata printr-un rationament in baza caruia ar trebui luat in considerare ultimul act intreruptiv de prescriptie intervenit anterior publicarii in Monitorul Oficial a deciziei Curtii Constitutionale nr. 297/2018, act intreruptiv de la care sa curga un nou termen de prescriptie generala care sa acopere intervalul de timp scurs pana la intrarea in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2022, intrucat printr-un astfel de rationament s-ar ajunge la combinarea a doua legi penale succesive, deoarece:

- s-ar lua in considerare cazul de intrerupere din legea penala in vigoare in perioada 01.02.2014-25.06.2018;

- s-ar acorda acestuia efectele juridice dintr-o alta lege penala, care nu reglementa un astfel de caz de intrerupere (lege in vigoare in perioada cuprinsa intre data publicarii in Monitorul Oficial a deciziei Curtii Constitutionale nr. 297/2018 si data modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022).

Cum s-a aratat, aplicarea legii penale mai favorabile se realizeaza global, nefiind permisa combinarea prevederilor din legi succesive, potrivit deciziei Curtii Constitutionale nr. 265/2014, publicate in Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014.

Prin urmare, aplicarea art. 5 Cod penal si stabilirea ca lege penala mai favorabila a celei in vigoare in perioada cuprinsa intre data publicarii in Monitorul Oficial a Deciziei nr. ###/2018 si data modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022 impune, conform deciziei Curtii Constitutionale nr. 265/2014, luarea in considerare doar a cazurilor de intrerupere a prescriptiei care s-ar fi regasit in aceasta lege.

Astfel fiind, Curtea concluzioneaza ca, in aplicarea mitior lex (n.r. a legii mai blande), Deciziile Curtii Constitutionale nr. 297/2018 si nr. 358/2022 se aplica tuturor cauzelor penale care erau pendinte la data de 25 iunie 2018 (data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a Deciziei nr. ###/2018).

In sustinerea aspectelor indicate anterior se retine si Decizia nr ## din 25 octombrie 2022, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala , prin care s-a stabilit ca in dreptul roman normele referitoare la intreruperea cursului prescriptiei sunt norme de drept penal material (substantial) supuse din perspectiva aplicarii lor in timp principiului activitatii legii penale prevazut de art. 3 din Codul penal, cu exceptia dispozitiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie si art. 5 din Codul penal.

Aspecte relevante retinute in cuprinsul acestei decizii, sunt si cele prin care s-a stabilit ca avand in vedere delimitarea efectelor prescriptiei raspunderii penale astfel cum rezulta din considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1.092/2012 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013) intr-un efect principal, reprezentat de inlaturarea raspunderii penale si, respectiv, un efect derivat, de ordin procesual, constand in inlaturarea actiunii penale, se retine ca, la randul sau, intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale are un efect de drept material, modificand regimul raspunderii penale prin prelungirea intervalului de timp in care statul isi poate exercita dreptul de a trage la raspundere penala, si un efect derivat, de ordin procesual, respectiv repunerea organelor judiciare intr-un nou termen in care isi pot exercita rolul activ, conferit de dispozitiile art. 5 din Codul de procedura penala, de stabilire a adevarului, in cauzele penale, pe baza probelor administrate.

Cele doua efecte nu se confunda si nu sunt reglementate de aceleasi categorii de norme legale.in consecinta, nu este posibila extinderea regulilor referitoare la aplicarea in timp a legii procesuale care reglementeaza conditiile de legalitate ale actului procedural care constituie cauza la efectul de drept material al intreruperii cursului prescriptiei.

Mai concret, daca s-ar admite ca intreruperea prescriptiei este reglementata de norme procesuale intrucat cauza ei este un act de procedura, ar insemna sa se confunde cauza in sine cu efectul principal constand in intreruperea cursului prescriptiei penale.

Or, asa cum s-a aratat, cauza prevazuta de art. 155 alin. (1) din Codul penal (indeplinirea unui act de procedura) are ca efect de drept material intreruperea termenului de prescriptie, care produce consecinta prelungirii termenului in care poate fi atrasa raspunderea penala.

Asadar, nu pot fi extinse dispozitiile procesuale care reglementeaza cauza (actul de procedura) la intreaga institutie a intreruperii cursului prescriptiei, efectul acesteia fiind prevazut in mod distinct de legea penala de drept material si constand in prelungirea termenului in care poate fi atrasa raspunderea penala.in doctrina^19, din perspectiva aplicarii legii in timp s-a aratat ca institutia prescriptiei apartine dreptului penal substantial (material) si ca atare supusa regulii „legii penale mai favorabile“.

S-a aratat ca „regula legii penale mai favorabile se aplica prescriptiei, nu si actelor intreruptive de prescriptie… intrucat in timp ce prescriptia este o institutie de drept substantial, intreruperea prescriptiei este o institutie de drept procesual.

De aceea, actele intreruptive de prescriptie trebuie intotdeauna luate in considerare numai in raport cu legea sub imperiul careia s-au produs (tempus regit actum).

In consecinta, apare ca fiind evident ca regula tempus regit actum este aplicabila doar actelor de procedura intreruptive (cauza), iar nu efectului constand in intreruperea cursului prescriptiei, care este supus principiului mitior lex. De altfel, in aceeasi lucrare se arata explicit ca „dat fiind ca institutia prescriptiei este reglementata in cadru  Codului penal, toate normele privitoare la aplicarea in timp a legii penale isi au aplicarea si cu privire la prescriptie.” (Decizia penala nr. ####/A din 15.12.2022 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II a Penala)

Aplicand aceste considerente teoretice in prezenta cauza, fata de constata Tribunalul Bucuresti ca, legea penala mai favorabila evaluata in mod global este cea cuprinsa intre data de 25 iunie 2018 (data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a Deciziei nr. ###/2018) si data de 30 mai 2022 (data intrarii in vigoare a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2022), deoarece art. 155 alin. 1 Cod penal, in forma in vigoare in acest interval de timp nu a reglementat nicio cauza de intrerupere a cursului termenului de prescriptie, facand inoperanta prescriptia speciala, prescriptia raspunderii penale fiind analizata prin raportare la termenele prevazute de art.154 Cod penal.

In raport de aceste termene, Tribunalul Bucuresti retine ca prescriptia generala s-a implinit fata de inculpat, raportat la activitatea sa infractionala, relevant sub aspect temporal ca inculpatul ########### ##### ##### este acuzat ca, in perioada septembrie 2009-noiembrie 2013, in calitate de Director General ###### Romania, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, a pretins si ulterior a primit suma totala de 569.413 euro cu titlu de mita, de la reprezentantii unor firme din domeniul IT pentru ca in exercitarea atributiilor sale de serviciu sa puna la dispozitia acestora oferte de pret avantajoase privind produsele comercializate de ###### Romania, pentru ca respectivele societati sa se poata inscrie si participa la anumite licitatii publice organizate de Oficiul National al Registrului Comertului (ONRC), Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura (APIA), Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF), Compania Nationala de Transport al Energiei Electrice ”TRANSELECTRICA” SA, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS), si Administratia Romana a Serviciilor de Trafic Aerian (ROMATSA) savarsirea infractiunii de luare de mita, in forma continuata, prev. de art. 289 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 alin. 1 C.pen. si art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C.pen. si art. 35 alin. 1 C.pen.. (7 acte materiale).

in ceea ce priveste termenul de prescriptie aplicabil in prezenta cauza, Tribunalul Bucuresti retine ca inculpatul este acuzat de savarsirea infractiunii de luare de mita, in forma continuata, prev. de art. 289 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 alin. 1 C.pen. si art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C.pen. si art. 35 alin. 1 C.pen.. (7 acte materiale), pedepsita cu inchisoarea de la 2 ani la 6 ani si 8 luni, limite speciale in raport de care devin incidente dispozitiile legale prev. de art. 154 alin. 1 litera c) Cod Penal, care instituie termenul de prescriptie a raspunderii penale ca fiind in cuantum de 8 ani.

Raportand acest termen de 8 ani, la data epuizarii activitatii infractionale desfasurate de inculpat, noiembrie 2013, Tribunalul Bucuresti constata, avand in vedere consideratiile anterioare referitoare la inexistenta vreunui caz de intrerupere in aceasta perioada, ca prescriptia generala s-a implinit in cauza in noiembrie 2021, astfel ca in prezenta cauza urmeaza a se dispune respingerea acordului incheiat intre Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie – Sectia de combatere a coruptiei si inculpatul ########### ##### #####”.

* Cititi aici integral sentinta TMB privind respingerea acordului de recunoastere a vinovatiei dintre Sorin Mindrutescu si DNA pe motiv ca faptele erau prescrise

Sursa foto: zf.ro