Curtea de Apel Brasov trebuie sa anuleze aberanta Hotarare nr. 16 din 10 martie 2021, prin care Comitetul National pentru Situatii de Urgenta (CNSU) a prelungit intervalul orar de umilire a romanilor, prin permiterea deplasarilor doar pentru motive intemeiate (scrise in declaratii pe propria raspundere): de la 23-5 la 22-5.

Solicitarea ii apartine avocatului Alexandru Silviu Goga (foto), cel care in aceasta saptamana a depus la CA Brasov o actiune pentru anularea Hotararii CNSU nr. 16/2021, explicand felul revoltator in care acest act normativ incalca drepturi si libertati ocrotite de catre insasi Constitutia Romaniei.

In primul rand, Goga argumenteaza faptul ca hotararea de mai sus a CNSU adauga la lege, autoritatile permitandu-si sa restranga exercitiul unor drepturi si libertati (in speta, libertatea de miscare si dreptul la viata privata) printr-un act infralegal, iar nu prin lege, in total dispret fata de articolul 53 din Constitutie.

In al doilea rand, avocatul avertizeaza ca autoritatile nu au prezentat niciun studiu pe baza caruia sa dovedeasca beneficiile restrangerii circulatiei cu o ora in plus ori ratiunea pentru care au ales intervalul 22-5, si nu orice alt interval orar.

In plus, arestarea de facto a romanilor la domiciliu intre 22:00 si 5:00 ii discrimineaza pe romanii care s-au vaccinat deja (cum este insusi cazul avocatului Alexandru Goga) si despre care se presupune ca prin vaccin au dobandit imunitate.

Pe partea de forma, avocatul Goga atrage atentia ca HCNSU este semnata de catre o persoana fara calitate, respectiv premierul Florin Citu. Or, conform Hotararii de Guvern nr. 94/2014, presedintele CNSU este viceprim-ministrul pentru securitate nationala – ceea ce nu exista in actuala structura guvernamentala.

Prezentam principalele argumente ale avocatului din Baroul Brasov:

„Aspecte de forma:

Aceasta (n.r. HCNSU 16/2021) este semnata de presedintele Comitetului National Pentru Situatii De Urgenta, prim-ministru Florin-Vasile Citu. Insa conform art. 1 alin 2) din HG 94/2014 Comitetul national are ca presedinte pe Viceprim ministru pentru Securitate nationala, deci hotararea a fost semnata de catre o persoana care nu are aceasta calitate. Iar, daca actul administrativ a fost semnat de catre o persoana care nu are aceasta calitate inseamna ca este afectat de o cauza de nulitate absoluta.

Aspecte de fond:

1. Incalca art. 1 alin 2 din Legea 55/2020 – masurile restrictive de drepturi nu respecta principiul egalitatii de tratament juridic si art. 53 din Constitutia Romaniei.

2. Prelungirea starii de alerta nu a tinut cont in mod cumulativ de factori de risc enumerati la art. 3 alin. 4, deoarece nu se face vorbire in HCNSU atacata si nu am cunostinta de anchete care sa intareasca motivatia extinderii intervalului orar de interzicere a circulatiei pe timpul noptii.

3. In conformitate cu art. 5 alin 3 lit b) se poate dispune restrangerea sau interzicerea circulatiei persoanelor si vehiculelor in intervalele orare stabilite – dar nu se arata ce intervale si pe ce temei se selecteaza intervalele orare.

4. NU a existat o reevaluare potrivit art. 93 a analizei factorilor de risc prevazuta la art. 2.

5. Din contra, de la data instituirii starii de alerta si pana in prezent, numarul vaccinatilor impotriva COVID a crescut constant – fapt notoriu.

6. Insuficienta motivare a actului administrativ atacat

7. Incalcarea Constitutiei Romaniei – dreptul la libera circulatie, dreptul la viata intima

8. Incalcarea principiului legalitatii 4 si oportunitatii

9. Incalcarea principiului proportionalitatii si separatiei puterilor in stat

Pentru urmatoarele considerente: (...)

Din perspectiva statului de drept, administratia nu poate actiona decat pentru executarea legii sau prin adoptarea de acte de legiferare secundare, respectiv numai in baza unei abilitati legislative exprese si nu poate actiona contra legii. Statul de drept presupune ca actul administrativ normativ sa fie conform legii si, in consecinta, actul administrativ normativ nu poate fi adoptat decat in temeiul unei dispozitii legale. Fiind subsecvent legii el nu poate interveni decat daca organizeaza aplicarea unei legi. Spre deosebire de actul administrativ normativ, cel individual executa in concret legea, este subsecvent in egala masura acesteia, dar si actului administrativ normativ, in situatia in care acesta din urma il autorizeaza. Pe de alta parte, actul administrativ normativ nu poate sa adauge norme juridice contrare legii, orice act administrativ care reglementeaza primar si nu subsidiar legii, trebuind inlaturat din ordinea juridica. (...)

Respectarea conditiilor de legalitate nu exclude o anumita doza de oportunitatea de care se bucura administratia in realizarea competentelor sale, atributii in care actul administrativ are un rol dominant. Am apreciat ca putem privi oportunitatea ca atributul administratiei, ca in limitele legii astfel cum puterea legislativa a hotarat, sa poata opta intre doua sau mai multe modalitati de actiune, de comportamente juridice care sa aiba drept consecinta adoptarea unui act administrativ in formele si conditiile legii. In opinia noastra oportunitatea actului administrativ depinde de momentul adoptarii acestuia, de cazurile specifice in care trebuie sa se aplice, de conditiile culturale si sociale in care actul administrativ produce efecte juridice si de conformitatea cu interesul public garantat sau protejat de lege. Oportunitatea reprezinta puterea administratiei, marja de libertate in care trebuie sa actioneze autoritatea.

In alta ordine de idei, oportunitatea este o caracteristica ce isi pune amprenta in primul rand asupra actelor administrative cu caracter normativ, cand autoritatea publica, in exercitarea dreptului de apreciere sau a celui de initiativa administrativa, poate decide sa actioneze intr-o anume maniera in conditiile legale care stabilesc aceasta competenta. Trebuie subliniat ca oportunitatea nu este o putere discretionara absoluta, astfel ca conditiile de legalitate pe care trebuie sa le indeplineasca un act administrativ pentru a fi valabil si sa poate produce efecte juridice, toate aceste elemente, conditii de legalitate, constrang oportunitatea.

Cu cat acestea sunt mai numeroase, cu atat libertatea de miscare, de apreciere juridica a administratiei este mai mica. Dar autoritatea publica nu este un organ amorf, fara vointa, care pune in aplicare rigid normele legale. Pentru aducerea la indeplinire a unei legi, prin aceasta intelegand morala comunitatii consfintita intr-o norma de drept, administratia trebuie sa aiba vointa proprie, una la fel de umana care sa inteleaga scopul legii. Prin urmare, administratia trebuie sa aiba o anumita putere de apreciere, o marja de interpretare a realitatilor juridice cu care se confrunta. Ea nu trebuie dusa la extrem si pentru acest lucru, prin norme legale sunt stabilite limitele exercitarii oportunitatii. In practica administrativa sunt cazuri care permit administratiei revocarea propriile acte pe motiv de inoportunitate, in virtutea principiului revocabilitatii actelor administrative.

In ceea ce priveste binomul legalitate – oportunitate si oportunitate, element de legalitate sau nu a actului administrativ, retinem ca judecatorul de contencios administrativ are competenta de a cenzura actele administrative din punctul de vedere al oportunitatii, dar acest lucru se poate realiza doar in cazurile in care doar legea ii permite acest lucru, respectiv in situatiile in care neoportunitatea rezulta dintr-o norma legala. Controlul jurisdictional al actelor administrative nu este la fel de extins ca cel administrativ exercitat de catre autoritate, astfel ca putem avea cazuri in care administratia isi revoca propriile acte, iar instanta nu poate sa le anuleze, cazul cel mai elocvent fiind cel al actelor administrative cu caracter normativ. Consideram ca solutia in aceasta problema a legalitatii – oportunitate nu trebuie sa primeasca o rezolvare prin extinderea controlului exercitat de judecatorul de contencios, ci prin constrangerea dreptului de apreciere al administratiei prin diferite norme legale care sa sanctioneze abuzul si prin limitarea dreptului autoritatii de a isi revoca propriile acte. Revocabilitatea actelor administrative trebuie sa aiba ca limita securitatea raporturilor juridice si din aceasta perspectiva administratia nu trebuie sa aprecieze si sa reapreciere perpetuu situatii juridice prin emiterea unor acte administrative cu continut diferit sau contrar. (...)

In fapt,

In adoptarea Hotararii care face obiectul prezentei actiuni, lipseste o ancheta, care ar trebui sa demonstreze legatura de cauzalitate dintre riscul de raspandire si imbolnavire cu virusul COVID-19 si necesitatea ca sa se extinda restrictia pe timp de noapte de la 23, la orele 22. Nu exista nici un fel de dovada din care sa rezulte ca virusul este mai activ noaptea. Deci ce legatura are pandemia/imbolnavirea cu noaptea?

Drepturile fundamentale cf. art. 53 Constitutie pot fi restranse numai prin lege.

Care mai ramane diferenta intre cetatenii de rand liberi si de exemplu persoanele in arest la domiciliu sau incarcerate, daca intre 22 si 5 putem iesi din casa doar pentru motive limitate si doar cu declaratii pe propria raspundere care ne incalca o multitudine de drepturi fundamentale. (...)

Se retine (n.r. de catre Curtea Constitutionala) ca atat timp cat legea prevede aplicarea cu prioritate de masuri restrictive graduale si proportionale, luarea efectiva a acestora trebuie sa aduca, pe cat posibil, o cat mai mica atingere drepturilor constitutionale ale persoanelor in cauza si trebuie sa respecte egalitatea de tratament juridic pentru situatii identice sau comparabile.

Dreptul meu la libera circulatie si viata intima este restrans disproportionat in intervalul 22 seara, 5 dimineata, deoarece nu exista vreo ancheta epidemiologica sau de alta natura care sa dovedeasca ca o astfel de masura duce la combaterea luptei cu COVID 19. Arat ca nu sunt impotriva masurilor de precautie, preventie si combatere a bolilor si nu urmaresc zadarnicirea combaterii acestei boli cumplite si a pandemiei, ci doar urmaresc sa imi apar dreptul constitutional la viata privata si intima si dreptul de a circula liber in intervalul 22 si 5 dimineata fara declaratie.

Ce se asteapta de la noi? Obligam oamenii sanatosi, si chiar vaccinati sa ramana izolati chiar si in perioada primaverii si verii in care din punct de vedere cosmic, lumina dainuie mult si dupa ora 22, sa stam inchisi in casa si sa nu ne putem bucura de temperaturile in crestere.

Daca in timpul zilei ni se recomanda telemunca si munca de acasa, iar subsemantul fiind avocat de profesie si neputand desfasura in astfel de modalitati profesia, nu imi ramane decat seara timp sa calatoresc, sa ma plimb in natura si sa ma bucur de viata, restrictionata asa cum e. Aceasta este critica principala a actului administrativ.

Inteleg ca alte tari au luat si masuri mai drastice precum lockdown – stare de urgenta permanenta sau [lockdown incepand cu] ora 18:00 –, dar acesta nu este temei pentru Guvernul Romaniei sa procedeze la fel in mod arbitrar si fara niste explicatii coerente si concrete.

In principal, vizez nelegalitatea, netemeinicia, disproportia Prelungirea restricitiei de circulatie de la 23-5, la intervalul 22-5. Care este motivul real pentru care subsemnatul (vaccinat cu ambele doze de vaccin anti-Covid) nu as putea sa circul fara declaratie pe proprie raspundere in intervalul 22-5? Care este diferenta dintre 23-5 ca acest organism CNSU sa decida extinderea restrictiei? In cuprinsul acestor anexe, sunt reglementate nelegal si anti-constitutional restrictii ale drepturilor si libertatilor fundamentale garantate prin Constitutie.

Actul atacat este ilegal in integralitatea sa, intrucat, in primul rand, este emis in temeiul unei legi neconstitutionale in ansamblul sau (si ne referim la Legea nr. 55/2020) si, in al doilea rand, este adoptat cu incalcarea flagranta a prevederilor art. 53 din Constitutie. Totodata, actul normativ atacat contravine dispozitiilor obligatorii statuate in doua decizii recente ale Curtii Constitutionale, recte, Decizia nr. 152/2020 si Decizia nr. 157/2020.

Interesul reclamantului subsemnat in promovarea prezentei actiuni este justificat de faptul ca prin imi sunt incalcate drepturi si libertati fundamentale garantate de catre Constitutie, din randul carora voi concretiza cu exemple in cele ce urmeaza, cat si de faptul ca, in sine, parte din masurile adoptate sunt disproportionate si inutile. (...)

Instanta va avea in vedere faptul ca prin cererea de chemare in judecata reclamantul susemnat indic elementecare , in opinia sa, determina incalcarea drepturilor sale, cum este aspeectul limitarii dreptului la viata privata si dreptul la libera circulatie in orice interval orar. Existenta chiar si a unui singur aspect de natura a vatama drepturile si interesele legitime ale reclamantului constituie un element suficient pentru a se considera ca este indeplinita conditia interesului”.

* Cititi aici intreaga actiune

sursa foto: Avocatura.com