Asociatia Magistratilor din Romania, condusa de judecatoarea Gabriela Baltag, s-a dovedit convingatore, dar mai ales eficienta in demersul pentru mentinerea in viata a celor 30 de judecatorii vizate de desfiintare. Camera Deputatilor a respins, marti 8 aprilie 2014, proiectul de lege al Ministerului Justitiei referitor la desfiintarea unor instante si a parchetelor de pe langa acestea, dupa ce AMR a transmis, la 25 martie 2014, membrilor Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului Romaniei un punct de vedere cu privire la slabiciunile propunerii normative si la modul in care acestea s-ar rasfrange asupra sistemului de justitie, in cazul in care proiectul ar fi aprobat.

In punctul de vedere transmis Comisiei juridice, AMR a criticat in special caracterul "vadit mult prea generic si lacunar" al Expunerii de motive a Proiectului de lege, subliniind, prin situatii ipotetice si intrebari retorice pertinente, problemele pe care le-ar genera o eventuala adoptare a actului normativ in forma propusa: "Acestui Proiect de lege ii lipsesc, din Expunerea de motive, o serie de date si informatii care sa arate, dincolo de semantica simpla a cuvintelor, realitatea din instantele judecatoresti".

Pentru a convinge Comisia, Asociatia Magistratilor din Romania a aratat ca nu exista spatii adecvate pentru preluarea activitatii instantelor propuse spre desfiintare de instantele care ar trebui sa le preia activitatea: "Sintagma 'preluare a activitatii' nu presupune o simpla mutare a unor angajati, dintr-o localitate in alta (imprejurare care, si ea in sine, poate deveni problematica), ci implica existenta unor spatii corespunzatoare de depozitare a dosarelor, precum si identificarea unor spatii corespunzatoare pentru ca judecatorii si personalul auxiliar sa isi poata desfasura, in conditii optime, activitatea. (...) Foarte multe dintre instantele propuse spre desfiintare functioneaza, spre deosebire de instantele supraaglomerate care le vor prelua activitatea, in spatii corespunzatoare desfasurarii actului de justitie. In multe dintre instantele propuse spre desfiintare au fost efectuate investitii de sute de milioane de lei, tocmai in scopul crearii unor conditii corespunzatoare".

De asemena, institutia condusa de Gabriela Baltag a criticat Expunerea de motive a Proiectului de lege si pentru absenta din cuprinsul acesteia a unei estimari a costurilor pe care le-ar avea de suportat justitiabilii nevoiti sa se deplaseze pe distante mai lungi.

Totodata, din punctul de vedere al AMR, un semnal de alarma il constituie si precedentul din 2011 - desfiintarea a 12 instante si parchete - fapt care "nu a avut drept consecinta imbunatatirea calitatii actului de justitie sau asezarea corecta si calitativa a volumului de activitate pe orizontala, intre instantele de acelasi grad, sau pe verticala, intre instantele de grade diferite (judecatorii, tribunale, curti de apel)".

Prezentam punctul de vedere al AMR referitor la Proiectul de lege privind desfiintarea celor 30 de judecatorii si a parchetelor de pe langa acestea

"I. Aspecte generale

Referitor la Proiectul de lege privind desfiintarea unor instante judecatoresti si a parchetelor de pe langa acestea, dupa studierea expunerii de motive a proiectului de lege mai sus-amintit, suntem in masura sa supunem Domniilor Voastre urmatoarele aspecte:

In Expunerea de motive a acestui Proiect (Sectiunea a II-a) se face vorbire despre necesitatea eficientizarii actului de justitie, aspect subliniat in rapoartele sale de catre Comisia Europeana, fiind dat ca exemplu in acest sens Raportul Comisiei in cadrul MCV din vara anului 2010 care retinea necesitatea restructurarii instantelor si parchetelor, in vederea reechilibrarii numarului de angajati si a sarcinii de lucru.

Preocupari similare se regasesc si in Rapoartele Comisiei din datele de 20.07.2011, 18.07.2012 in care se subliniaza necesitatea “finalizarii unei analize detaliate a dezechilibrelor legate de volumul de lucru in cadrul sistemului judiciar in vederea revizuirii modului de functionare a sistemului judiciar” (Raportul Comisiei Europene din 20.07.2011) si a restructurarii instantelor si parchetelor, precum si refacerea echilibrului dintre numarul de angajati si volumul de munca pe baza, in special, a revizuirii modului de functionare a sistemului judiciar din Romania si a proiectului referitor la volumul optim de munca in instanta, derulat pe baza finantarii de la Banca Mondiala (Raportul Comisiei Europene din 18.07.2012).

In acelasi Raport al Comisiei Europene din 18.07.2012 se adreseaza Romaniei recomandarea crearii unui grup de monitorizare a reformei judiciare, din care sa faca parte reprezentanti ai tuturor puterilor in stat, ai asociatiilor profesionale si ai societatii civile.

Desi aceasta recomandare figureaza in Raportul oficial al Comisiei Europene inca din anul 2012, nici pana in prezent Consiliul Superior al Magistraturii sau Ministerul Justitiei nu a solicitat opinia Asociatiei Magistratilor din Romania (AMR) cu privire la acest proiect de desfiintare a unor instante judecatoresti, dupa cum Asociatia nu a fost invitata sa participe in cadrul grupului despre care face vorbire Raportul din iulie 2012 al Comisiei Europene, grup care ar fi trebuit sa analizeze si sa expuna un punct de vedere inclusiv fata de intentia reasezarii sistemului judiciar prin desfiintarea unor instante, aceasta masura facand fara indoiala parte, cel putin in intentia declarata a Ministerului Justitiei, din procesul de reformare a sistemului judiciar.

Ca Asociatia care promoveaza si vegheaza asupra drepturilor si intereselor magistratilor romani, dar, in egala masura, si asupra modului in care evolueaza sau, dimpotriva, involueaza sistemul judiciar in care magistratii isi desfasoara activitatea, consideram ca acestui Proiect de lege ii lipsesc, din Expunerea de motive, o serie de date si informatii care sa arate, dincolo de semantica simpla a cuvintelor, realitatea din instantele judecatoresti.

Astfel, este indubitabil ca subzista o diferenta majora de incarcatura (respectiv numarul de dosare raportat la numarul de judecatori/personal auxiliar) intre instantele situate, ca regula, in orasele mai mari, resedinte de judet si cele situate in localitati mai mici, insa aceasta realitate nu va fi catusi de putin ameliorata prin desfiintarea instantelor mai mici si mai putin incarcate, din urmatoarele principale motive:

-nu exista si, de altfel, in Expunerea de motive nici nu se aminteste, fiind trecut sub tacere, spatii adecvate pentru preluarea activitatii instantelor propuse spre desfiintare de instantele (de regula, situate in orasele resedinta de judet), care ar trebui sa le preia activitatea.

Asociatia subliniaza ca sintagma “preluare a activitatii” nu presupune o simpla mutare a unor angajati, dintr-o localitate in alta (imprejurare care, si ea in sine, poate deveni problematica), ci implica existenta unor spatii corespunzatoare de depozitare a dosarelor, precum si identificarea unor spatii corespunzatoare pentru ca judecatorii si personalul auxiliar sa isi poata desfasura, in conditii optime, activitatea.

Activitatea unei instante presupune in mod obligatoriu, o componenta arhivistica de amploare, imprejurare care nu a fost rezolvata prin informatizarea instantelor deoarece oricarui proces ii corespunde cel putin un dosar ce trebuie arhivat, conservat. Or, nicaieri in Expunerea de motive nu se aminteste despre ce se va intampla cu fondul arhivistic al instantelor propuse spre desfiintare, de unde se vor gasi in instantele ce vor prelua activitatea – si asa foarte aglomerate – spatii pentru pastrarea arhivelor.

Daca aceste aspecte nu preocupa Ministerul Justitiei, ele vor ajunge sa greveze asupra intereselor justitiabililor deoarece, daca arhivele vor ramane in spatiile in care se afla, sub lacat si fara paza, orice act, informatie referitoare la astfel de dosare va fi mult mai greu de obtinut de catre justitiabilii interesati de accesul la dosarele arhivate.

Dificultatea obtinerii acestor informatii/date, cresterea costurilor si a intervalului de timp va deriva in mod inevitabil din operatiunile de transport ale respectivelor dosare intre locurile de arhivare si instantele care vor prelua activitatea instantelor propuse spre desfiintare.

-foarte multe dintre instantele propuse spre desfiintare functioneaza, spre deosebire de instantele supraaglomerate care le vor prelua activitatea, in spatii corespunzatoare desfasurarii actului de justitie, cu tot ce presupune aceasta, respectiv suficiente sali de judecata, birouri pentru judecatori si personalul auxiliar, spatii pentru arhivare si studiu dosare, spatii speciale pentru persanele aflate in stare de arest si care urmeaza a se prezenta in fata instantei de judecata.

De asemenea, in aceste judecatorii exista posibilitatea de a fi organizate Camerele de Consiliu in care ar trebui sa se desfasoare activitatea de administrare a probelor la momentul intrarii in vigoare a dispozitiilor care prevad aceasta modalitate de desfasurare a procesului in prima instanta din Codul de procedura civila intrat in vigoare la 15.02.2013.

O astfel de posibilitate de organizare a Camerelor de Consiliu nu exista in majoritatea instantelor, situatie pe deplin valabila in ceea ce priveste instantele care ar trebui sa preia activitatea instantelor desfiintate, acesta fiind si motivul pentru care a fost amanata, cu cativa ani dupa data de 15.02.2013, procedura desfasurarii cercetarii judecatoresti in prima instanta in Camerele de Consiliu, in speranta – zadarnica sau foarte putin obiectiva credem noi – identificarii unor astfel de spatii, ceea ce nu ar fi posibil decat prin relocarea cu totul din spatiile existente a instantelor care nu dispun de astfel de spatii.

In mod paradoxal, in acest context a lipsei acute de spatiu pentru punerea in aplicare a tuturor dispozitiilor din Codul de procedura civila, se desfiinteaza tocmai acele instante, este adevarat mai mici, unde subzista posibilitatea punerii in aplicare a tuturor dispozitiilor Codului de procedura civila, fara ca in Expunerea de motive sa figureze macar o fraza referitoare la modalitatile concrete, chiar si generale, in care atat dosarele, cat si spatiile necesare desfasurarii intr-un viitor nu foarte indepartat, a cercetarii judecatoresti, in prima instanta, in spatii special amenajate, se vor regasi in cadrul instantelor care vor prelua activitatea celor propuse spre desfiintare.

In ultimii 10 ani, in multe dintre instantele propuse spre desfiintare au fost efectuate investitii de sute de milioane de lei, tocmai in scopul crearii unor conditii corespunzatoare, prin desfiintarea instantelor ce au beneficiat de aceste investitii precizandu-se rostul si utilitatea acestor investitii care au avut ca obiectiv modernizarea sistemului judiciar, dar vor ajunge, conform celor prezentate in art. 5 alin. 2 din Proiectul de lege, sa constituie bunuri imobiliare de valoare la dispozitia administratiilor locale, cu deturnarea scopului investitiei initiale.

Realitatea conform careia nu exista spatii corespunzatoare in instantele care ar trebui sa preia activitatea instantelor este indirect recunoscuta in acelasi art. 5 alin. 2 al Proiectului de lege in care se prevede ca sediile judecatoriilor/parchetelor vor putea fi folosite ca sedii secundare ale instantelor sau, dupa caz, ale parchetelor din circumscriptia curtii de apel pe raza teritoriala a carora se regasesc instantele/parchetele propuse spre desfiintare.

Se ridica intrebarea nu doar legitima, dar si logica, de ce ar fi nevoie de sedii secundare ale unor instante/parchete daca, in prezent, spatiile sunt corespunzatoare si, mai ales, cum ajuta desfiintarea unor judecatorii pentru a fi folosite drept sedii secundare, eventual pentru instantele care le preiau activitatea?

Singura economie care s-ar realiza, in ipoteza in care o judecatorie ar fi desfiintata de jure, daca ar continua sa subziste, spre exemplu, ca sediu secundar al instantei care preia activitatea instantei desfiintate, ar consta in disparitia de pe statul de plata al judecatorilor si al personalului auxiliar, a sporurilor modice pentru exercitarea functiilor de conducere, aferente cate unul singur post de presedinte de instanta (fiind vorba despre instante de mici dimensiuni nu exista, de regula, si functiile de vicepresedinte si presedinti de sectie civila/penala) si a unui singur post de grefier-sef.

In egala masura, chiar admitand ca s-ar realiza economii modice prin disparitia platii sumelor aferente acestor sporuri, daca respectivele sedii vor fi repartizate administratiei publice locale, iar instantele care vor prelua activitatea celor propuse spre desfiintare nu vor avea, cu siguranta, in marea majoritate a situatiilor, spatii corespunzatoare pentru preluarea activitatii, se va impune inchirierea unor spatii care sa acopere necesarul instantei ce preia activitatea instantei propusa spre desfiintare.

Ne punem intrebarea, aceste chirii vor greva mai putin bugetul Ministerului Justitiei decat cheltuielile ocazionate de intretinerea unor spatii pe care, in prezent, le detine si care au si fost reamenajate tocmai pentru a optimiza modalitatea de desfasurare a actului de justitie?

Cu siguranta, din modul in care au fost redactate, nici Expunerea de motive, nici Proiectul de lege nu ofera raspunsuri la aceste situatii concrete, poate si pentru ca initiatorii acestui demers legislativ au omis sa si le ridice inainte de a propune solutii care “eficientizeaza” sistemul judiciar in sensul in care, pentru inceput, e posibil sa se realizeze o serie de economii, dar, pe termen mediu sau lung, nu vor genera decat cresteri de cheltuieli ocazionate de necesitatile din ce in ce mai mari ale instantelor ce vor prelua activitatea.

-din Expunerea de motive a Proiectului de lege nu rezulta nici macar o estimare a costurilor pe care le-ar avea de suportat justitiabilii nevoiti sa se deplaseze pe distante mai lungi, distante pentru care si 5-10 km in plus conteaza pentru persoanele care nu dispun de masini personale si care vor trebui sa se deplaseze catre instantele ce vor prelua activitatea.

Din aceasta perspectiva, se cuvine subliniat ca ideea centrala, dupa anii 1990, in privinta politicii si directiei de dezvoltare a sistemului judiciar a fost aceea de a duce actul de justitie cat mai aproape de cetatean, de comunitatea locala in care se iveste respectivul litigiu sau situatie ce necesita interventia justitiei, in scopul de a facilita, in aceasta modalitate, accesul la justitie, urmarindu-se un acces real si, in linii mari, simplu.

A adauga rigorilor procedurale presupuse de declansarea unui litigiu in sarcina justitiabililor, si o povara de ordin logistic, respectiv o forma de du-te-vino din localitatea mai indepartata de situare a instantei catre domiciliu nu reprezinta nici ideea, nici spiritul garantiei constitutionale a accesului la justitie.

Nu este suficient ca cetateanul sa se simta liber sa se adreseze unei instante de judecata, ci este necesar ca acesta, tinand cont in primul rand de cei mai nevoiasi sau varstnici justitiabili, sa si poata ajunge, in mod efectiv, la instanta de judecata cu cererea.

Chiar daca, cel putin in materie civila, procesele se pot derula si in absenta partilor legal citate, daca se solicita de catre una din parti judecata cauzei in lipsa, totusi apreciem ca prezenta personala a justitiabilului poate si trebuie facilitata fie si prin reducerea numarului de km pe care il are acesta de parcurs pentru a ajunge in fata instantei, aspect care poate avea chiar un rol hotarator in cauza in care are calitatea de reclamant sau, dupa caz, parat, spre exemplu in ipoteza in care se incuviinteaza si se dispune administrarea probei cu interogatoriu, proba ce nu poate fi administrata decat in prezenta celui interogat, la cererea partii adverse. Exemplul mai sus expus reprezinta doar o singura mostra a dificultatilor reale, mult mai numeroase, care vor rezulta din cresterea distantei intre domiciliul justitiabilului si sediul instantei competente a-i judeca pricina.

Din perspectiva administrarii concrete a actului de justitie, in afara dificultatilor legate de mutarea sau identificarea unor spatii concrete pentru tot ceea ce inseamna fond arhivistic, pe termen mediu vor creste costurile de administrare a justitiei; spre exemplu, in cazul unei cercetari la fata locului, dispusa de judecator, aceasta va necesita deplasarea judecatorului si grefierului la locul ce urmeaza a fi cercetat. Cine va suporta costurile administrarii probei, daca petentul de abia are mijloacele materiale pentru a se adresa instantei sau chiar a solicitat si obtinut scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, tocmai din cauza nivelului scazut al posibilitatilor sale financiare?

La fel se poate analiza aceasta problema a administrarii actului de justitie si in ipoteza incuviintarii probei testimoniale. Cine va suporta costul deplasarii martorilor, in ipoteza in care aceasta deplasare devine necesara doar ca urmare a desfiintarii instantei?

Toate aceste ipoteze de lucru si intrebari, probabil retorice, nu-si gasesc niciun fel de rezolvare in Proiectul de lege, dimpotriva ele vor fi generate de acest proiect.

Pentru justitiabili, desfiintarea unor instante nu va insemna altceva decat substantiale costuri in plus, daca se vor adresa instantelor de judecata care vor prelua activitatea.

Pentru instantele care vor prelua activitatea celor propuse spre desfiintare acest Proiect insemna agravarea situatiei lipsei spatiului necesar desfasurarii actului de justitie, fara sa existe vreun moment garantia ca, pe langa preluarea activitatii, vor prelua si judecatorii din schema instantei desfiintate.

Aceasta constatare se desprinde cu usurinta din lecturarea continutului art. 2 din Proiectul de lege conform caruia judecatorii/procurorii se imprastie “in patru zari”, putand solicita transferul la oricare alta instanta de pe teritoriul Romaniei, ceea ce arata ca initiatorii acestui Proiect nu au in vedere si masuri concrete de suplimentare a schemelor pentru instantele care preiau activitatea, in eventualitatea in care judecatorii din instantele desfiintate nu aleg sa isi desfasoare profesia in instantele care preiau activitatea celor desfiintate.

O astfel de optiune este destul de probabila si normala pentru ca judecatorii din instantele propuse spre desfiintare cunosc, la nivel local, foarte bine situatia lipsei de spatiu si de conditii minime, decente de desfasurare a activitatii in instantele care preiau activitatea celor propuse spre desfiintare.

In atari conditii, devine absolut normal si de inteles ca un judecator ce a beneficiat de un climat favorabil desfasurarii activitatii sale intr-un sediu modernizat al instantei desfiintate sa nu fie incantat de perspectiva ingramadirii sale, alaturi de multi alti colegi, in spatii mici, deseori transformate din anexe in birouri de judecatori (un exemplu in acest sens este chiar Tribunalul Bucuresti care, anterior infiintarii Tribunalului special pentru litigii cu profesionistii, ajunsese in situatia de a valorifica orice spatiu, inclusiv oficii ale unor sali mai mari, un fel de camari, debarale intalnite in locuintele proprietate personala, in birouri pentru judecatori) in cadrul instantelor ce preiau activitatea judecatoriei in care a functionat anterior desfiintarii.

In aceste conditii, judecatoriile, cu un grad mai ridicat de certitudine, vor prelua activitatea, dar nu si toti judecatorii, ceea ce va conduce la agravarea sau aparitia deficitului de personal, adica, in alti termeni, la suplimentarea poverii, incarcaturii pe care le suporta deja judecatorii din instantele ce vor prelua activitatea.

Aceasta situatie reflecta lipsa oricarei reale si profunde preocupari a initiatorului Proiectului de lege pentru corecta asezarea volumului de activitate.

PROPUNERI:

Fata de caracterul vadit mult prea generic si lacunar al Expunerii de motive, de natura sa mascheze realitatea concreta pe care ar putea-o produce in sistem adoptarea prezentului Proiect de lege, apreciem necesar, pentru lamurirea corecta si completa a Senatului, transmiterea catre Comisie de catre initiatorul acestui proiect, punctual, a urmatoarelor informatii si date:

1. o situatie statistica, de natura comparativa, a volumului de activitate aferent ultimilor 5 ani intre instantele propuse spre desfiintare (enumerate la punctul 1 din Expunerea de motive), cele pentru care se propune pastrarea, concomitent cu marirea ariei de competenta teritoriala ca efect a modificarii H.G. nr. 337/1993 (mentionate la pct. 3 din Expunerea de motive) si cele pentru care s-a ajuns la concluzia pastrarii (mentionate la pct. 2 din expunerea de motive), doar o astfel de prezentare comparativa statistica putand face clare pretinsele diferente foarte mari de volum de activitate intre instantele pentru care se propune desfiintarea, respectiv pentru cele care urmeaza a se mari aria teritoriala de competenta si cele care urmeaza a nu fi desfiintate;

2. prezentarea, pentru fiecare instanta ce este propusa spre desfiintare, a identitatii instantei care ii va prelua activitatea, cu indicarea pentru aceasta din urma instanta a urmatorilor parametri:

-numarul total de judecatori, personal auxiliar si numarul efectiv de judecatori, personal auxiliar;

-numar spatii constand in sali de judecata, camere de consiliu, birouri grefieri si judecatori, cu specificarea precisa a numarului de judecatori/grefieri care impart acelasi birou;

-suprafata spatiului destinat arhivei;

-volumului de activitate aferent fiecarui judecator in ultimii 5 ani, precum si situatia volumului de activitate per ansamblu instanta in acelasi interval;

-situatia posturilor vacante si a "gradului de atractivitate" al respectivei instante, prin indicarea numarului de judecatori veniti in instanta in ultimii 5 ani, dar si a celor plecati din instanta in aceeasi perioada;

3. mentionarea pentru fiecare dintre judecatoriile propuse spre desfiintare a volumului fondului arhivistic ce urmeaza a fi preluat si a modalitatii in care se va realiza preluarea de catre instanta care preia activitatea;

4. prezentarea unor minime garantii referitoare la existenta sau posibila identificare a unor spatii corespunzatoare pentru fondul arhivistic preluat in cadrul instantelor care preiau activitatea, in acest sens putand fi cerute de catre Comisie relatii si date concrete, prin intermediul Presedintilor Curtilor de apel, conducerilor judecatoriilor care vor prelua activitatea celor propuse spre desfiintare;

5. solicitarea adresata Ministerului Justitiei, in cadrul caruia functioneaza un departament avand ca obiect aprobarea si verificarea modului de realizare a investitiilor in cadrul sistemului judiciar (este vorba despre procesul extrem de dificil si de birocratic al aprobarii de catre Minister a investitiilor de constructie, reparatii majore, extinderi sau modernizari ale sediilor instantelor) a unor date concrete constand in sumele de bani efectiv investite in ultimii 10 ani in modernizarea sau chiar constructia multora dintre judecatoriile propuse spre desfiintare, cu precizarea existentei sau, dupa caz, a inexistentei pentru fiecare dintre instantele propuse spre desfiintare a efectuarii unor astfel de cheltuieli din bani publici;

6. solicitarea adresata Ministerului Justitiei de a preciza, eventual prin completarea Expunerii de motive, ce solutii concrete are in vedere pentru adaptarea schemelor de personal ale instantelor ce preiau activitatea celor propuse spre desfiintare, in situatia in care, prevalandu-se de posibilitatea expusa in art. 2 al Proiectului de lege, judecatorii din instantele desfiintate nu aleg sa-si continue activitatea profesionala in cadrul instantelor care preiau activitatea, cu indicarea existentei sau, dupa caz, a inexistentei resurselor bugetare necesare infiintarii de noi functii de judecator pe statele judecatoriilor care preiau activitatea celor propuse spre desfiintare.

Concluzii:

Consideram ca in lipsa unor astfel de clarificari, ceea ce se propune Comisiei din cadrul Senatului Romaniei nu reprezinta altceva decat complicarea situatiei si asa dificile cu care se confrunta instantele de judecata in aplicarea Noilor Coduri, mascata sub textul unor sustineri mult prea generale referitoare la "ineficienta" mentinerii unor judecatorii, in contextul in care in Expunerea de motive nu se face deloc vorbire despre costurile si consecintele pe care le vor avea de infruntat si suportat instantele ce vor prelua activitatea celor propuse spre desfiintare.

Un numar de 3.000-4.000 de dosare anual poate parea modic la o prima lectura, insa daca acest numar se adauga altor mii sau zeci de mii de dosare deja inregistrate de catre instantele care vor prelua activitatea, in conditiile in care nu subzista nicio garantie a asezarii in mod corespunzator a schemei de personal, asezare ce trebuie finalizata si efectuata cel mai tarziu la data preluarii activitatii, iar nu ulterior, sau a existentei unor spatii corespunzatoare in cadrul instantelor ce preiau activitatea, consecinta previzibila nu poate fi decat una singura, si anume: supraaglomerarea si scaderea calitatii actului de justitie, in conditiile in care nici din punct de vedere al resurselor umane, dar nici din punct de vedere al resurselor materiale nu se va putea face fata in mod corespunzator preluarii de activitate.

Desi in lipsa unor date statistice comparative referitoare la volumul de activitate anual intre instantele propuse spre desfiintare si cele pentru care se are in vedere extinderea ariei competentei teritoriale nu putem expune o opinie la adapost de orice eventuala critica, apreciem ca pentru sistem singura solutie viabila la acest moment, pentru a fi distribuit cat mai echitabil volumul de activitate al instantelor de judecata, nu este reprezentata de masura desfiintarii unor instante, ci, dimpotriva, aceea de modificare a Hotararii Guvernului prin care este stabilit arealul teritorial de competenta a fiecarei judecatorii, in sensul maririi arealului de competenta pentru judecatoriile mai mici, dar care au fost modernizate, beneficiind de spatii corespunzatoare desfasurarii actului de justitie prin aplicarea integrala, iar nu doar partiala, a dispozitiilor din Codul de procedura civila si din Codul de procedura penala.

Aceasta modificare este mult mai usor de realizat, nu implica, spre deosebire de desfiintarea instantelor, cheltuieli directe sau indirecte pentru sistem si permite echilibrarea efectiva si de durata a volumului de activitate al judecatorilor ce isi desfasoara activitatea in cadrul tuturor judecatoriilor, iar nu "mutarea" ori agravarea problemei cresterii constante a volumului de activitate de la instantele propuse spre desfiintare catre instantele ce vor prelua activitatea.

Problema unui judecator mai putin "incarcat" cu dosare nu se va rezolva prin transferarea acestei poveri pe umerii altui judecator, ci prin regandirea, in baza studierii statisticilor ce reflecta volumul de activitate, ariei de competenta teritoriala pentru fiecare judecatorie in parte.

Doar astfel se poate, daca nu ajunge, macar tinde spre o echilibrare a volumului de activitate prin folosirea tuturor resurselor umane, dar mai ales materiale – respectiv sedii ale instantelor ce pot ajunge, conform Proiectului de lege la administratiile publice locale – in scopul realizarii in conditii decente a actului de justitie.

Subliniem ca, in raport de gradul instantelor propuse spre desfiintare, dar si de cel al instantelor ce vor prelua aceasta activitate, in acest tip de instante se administreaza, ca efect al reglementarilor din Codul de procedura civila, majoritatea covarsitoare a probelor din procesele civile, iar pentru astfel de activitate este nevoie in primul rand de spatiu, timp si de conditii decente pentru justitiabilii care ajung sa se inghesuie pe coridoare, in sali de sedinta foarte mici sau in arhive din ce in ce mai neincapatoare in instantele mai mari, instante care, ca si cum nu ar fi avut suficienta activitate, vor ajunge sa o preia si pe cea care se putea desfasura, in mod paradoxal pentru logica unor masuri de desfiintare a unor instante, in mod optim in chiar instantele propuse spre desfiintare.

Apreciem ca in lipsa completarii mapei domnilor Senatori din Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului Romaniei cu datele si informatiile enumerate cu titlu orientativ in prezentul Punct de vedere, ceea ce se prezinta Senatului, respectiv legiuitorului, nu reprezinta absolut deloc realitatea sistemului judiciar, ba, dimpotriva, se escamoteaza, sub pretextul conform caruia ceea ce nu sta scris nu exista, dificultatile reale si de durata pe care le va avea de infruntat sistemul judiciar din perspectiva situatiilor cu care se confrunta instantele ce vor prelua activitatea.

Desi poarta denumirea de Proiect de lege privind desfiintarea unor instante judecatoresti si a parchetelor de pe langa acestea, acest Proiect nu trebuie privit ca avand drept scop legitim desfiintarea unor instante, ci trebuie apreciat prin prisma efectului pe care il poate avea asupra intregului sistem judiciar pentru ca, in final, problemele nu vor apartine instantelor desfiintate, dar se vor regasi agravate si fara solutii concrete, luate la timpul potrivit, in instantele ce vor prelua activitatea celor desfiintate.

Solicitarea prezentului Punct de vedere ne permite sa va facem cunoscut si faptul ca unii judecatori din cadrul judecatoriilor propuse spre desfiintare s-au adresat Asociatiei Magistratilor din Romania, expunand, cu date, argumente si cifre, din ce motive propunerea Ministerului Justitiei de desfiintarea a instantei in care isi desfasoara in prezent activitatea nu va ajuta cu nimic procesul de eficientizare a sistemului judiciar.

Ineficienta mai mult decat probabila a unei astfel de masuri se regaseste in chiar textul Expunerii de motive (este vorba despre sectiunea a 2-a) conform careia desfiintarea unui numar de 12 instante si parchete in cursul anului 2011 nu a avut drept consecinta imbunatatirea calitatii actului de justitie sau asezarea corecta si calitativa a volumului de activitate pe orizontala, intre instantele de acelasi grad, sau pe verticala, intre instantele de grade diferite (judecatorii, tribunale, curti de apel).

Or, spre deosebire de Ministerul Justitiei care "citeste" in aceasta ineficienta masura de desfiintare din 2011 necesitatea continuarii acestui proces distructiv, Asociatia Magistratilor din Romania considera, dimpotriva, ca acest veritabil esec este un semnal de alarma ce va trebui bine analizat, inainte de a se trece la continuarea si amplificarea unei masuri care nu si-a aratat deloc efectele pozitive, in conditiile in care, an de an, numarul de cauze cu care au fost sesizate instantele a cunoscut o tendinta crescatoare, tendinta care, in absenta punerii la dispozitia instantelor spre care se indreapta cea mai mare parte a volumului de activitate, a spatiilor corespunzatoare si a schemelor de personal suficiente, nu poate fi rezolvata decat prin folosirea la maxim a ceea ce in prezent exista, prin aceasta intelegandu-se si instantele propuse spre desfiintare cu sedii, spatii de arhivare, sali de judecata, birouri, iar nu prin renuntarea la ceea ce Ministerul Justitiei detine in prezent.

Atasam prezentului Punct de vedere o copie a memoriului adresat Asociatiei Magistratilor din Romania de catre judecatorii din cadrul Judecatoriei Bals si de catre procurorii Parchetului de pe langa Judecatoria Bals, document in care veti regasi, spre deosebire de continutul Expunerii de motive a Proiectului de lege, mult mai multe informatii concrete cu privire la impactul desfiintarii fie si numai a uneia dintre instantele propuse spre desfiintare.

O abordare care ar raporta aceste date la nivelul fiecareia dintre instantele propuse spre desfiintare ar oferi o imagine de ansamblu mult mai clara membrilor Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului Romaniei decat cele cateva fraze cu caracter general expuse in argumentarea "necesitatii" aprobarii Proiectului de lege privind desfiintarea unor instante si a parchetelor de pe langa acestea".

*Cititi aici integral punctul de vedere al AMR refeitor la Proiectul de lege privind desfiintarea unor instante judecatoresti si a parchetelor de pe langa acestea

*Cititi aici proiectul de lege privind desfiintarea judecatoriilor

*Cititi aici expunerea de motive a proiectului de lege