Senatoarea Diana Iovanovici-Sosoaca (foto stanga) nu a facut altceva decat sa-si exercite libertatea de exprimare in 2021, cand l-a criticat virulent pe seful DSU Raed Arafat (foto dreapta) in contextul restrictiilor pandemice impuse de acesta romanilor care refuzau sa se vaccineze.

Pe aceasta idee se concentreaza judecatorul Marius Cristian Ispas de la Curtea de Apel Bucuresti, cel care la 5 octombrie 2022 a anulat amenda de 5.000 de lei primita de Sosoaca de la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii. Data trecuta, Lumea Justitiei a prezentat atat hotararea integrala a CNCD (cu tot cu opinia separata a membrei Claudia Sorina Popa, propuse in Consiliu de catre PNL, care a vrut ca Sosoaca sa fie cercetata penal), cat si actiunea senatoarei in instanta impotriva sanctiunii contraventionale (click aici pentru a citi).

De data aceasta, veti vedea argumentele judecatorului Marius Ispas. Concret, magistratul invoca o serie de hotarari prin care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a protejat libertatea de exprimare. Chiar daca in unele dintre aceste hotarari CEDO se refera la jurnalist, magistratul CAB le extrapoleaza la politicieni, considerand ca oamenii politici, prin insasi ocupatia lor, dau glas unor nemultumiri si doleante publice. In cazul de fata, Diana Sosoaca a fost portavocea romanilor sceptici fata de vaccinuri – o atitudine cu atat mai legitima, cu cat nu a existat nicio certitudine legata de siguranta vaccinurilor, argumenteaza judecatorul Ispas.

Celalalt amendat mai asteapta

Tot data trecuta, va spuneam ca la pachet cu senatoarea Sosoaca, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii l-a amendat pe prim-vicepresedintele PMP Mihail Neamtu, tot pentru critici la adresa lui Arafat. Totusi, la 1 noiembrie 2022, magistratul CAB Ovidiu Spinu a suspendat judecarea dosarului nr. 682/2/2022, in care Neamtu contesta amenda CNCD pana la solutionarea definitiva a cauzei in care reclamanta este Diana Iovanovici-Sosoaca. Senatoarea este aparata de catre avocatul Mihai Rapcea, iar liderul PMP de catre avocatul Stefan Motec.

Prezentam principalul pasaj din motivarea sentintei nr. 1613/2022 pronuntate de judecatorul Marius Ispas in dosarul nr. 1232/2/2022:

„4.2 Analiza instantei

Curtea de Apel are in vedere criticile sintetizate in probleme de nelegalitate:

- [daca] neregularitatile formale ale cererii paratului Raed Arafat erau aparente si nu puteau conduce la anularea hotararii;

- [daca] sfera in care s-au realizat afirmatiile era de natura politica;

- daca jurisprudenta invocata de CNCD avea o pertinenta suficienta;

- daca sunt intrunite elementele constitutive ale unei discriminari in sensul art.2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.

1. Cu privire la neregularitatile cererii paratului Raed Arafat, reclamanta a aratat ca s-ar fi impus clasarea acesteia pentru neprecizarea calitatii petentului, ca ar fi trebuit citata din nou la audieri, nefiind de acord cu judecata in lipsa si ca probele administrate ar fi nelegale. Instanta a constatat ca aceste neregularitati sunt aparente si nu constituie motive de anulare a Hotararii CNCD nr. 14/12.01.2022, intrucat petitia initiala a paratului Raed Arafat indica faptul ca se refera la calitatea sa de persoana fizica si nu este in numele unei institutii, ca se referea la reclamanta Diana Iovanovici-Sosoaca in calitatea sa de avocat si om politic.

Nu a rezultat o vatamare procesuala, in conditiile art.175 cpciv. in cazul in care procedura administrativ-jurisdictionala a CNCD a continuat in lipsa reclamantei. OG nr.137/2000 nu prevedea posibilitatea anularii actului emis pentru faptul ca persoana reclamata nu s-a prezentat personal in fata comisiei, procedura avand o flexibilitate care asigura transmiterea de aparari in scris, solutionarea, emiterea actului si prezentarea reclamantei eventual in fata instantei pentru a-si sustine apararea. Cu privire la probe, nu s-a demonstrat o nelegalitate in administrarea acestora.

2. Referitor la sfera in care s-au realizat afirmatiile respective, Curtea a constatat ca reclamanta Diana Iovanovici-Sosoaca este avocat, senator afiliat unei formatiuni politice. Paratul Raed Arafat este secretar de stat in MAI, sef al Departamentului pentru Situatii de Urgenta, o functie de natura politica. Discutiile in care s-au facut afirmatiile erau intr-un context politic si in momente de nervozitate sociala, in care o parte a societatii si reclamanta criticau masurile ilogice si fara suport stiintific luate de Comitetul National pentru Situatii de Urgenta implicat in lupta anti-COVID-19 si din care paratul Raed Arafat facea parte.

Presa relata ca 'Diana Sosoaca a catalogat drept o mascarada masurile aplicate de Guvern pentru a limita raspandirea COVID-19. De asemenea, senatoarea exclusa din grupul AUR nu a ezitat sa-l atace pe medicul Raed Arafat, secretat de stat in Ministerul de Interne, despre care a spus ca "sta pe un scaun si atat face" si ia "masuri ilogice care nu au la baza nicio dovada stiintifica"'.

Reclamanta era antivaccinista si ducea o campanie impotriva vaccinarii, pentru ca vaccinarea nu avea o fundamentare stiintifica initiala, existand si informatii contradictorii cu referire la faptul ca directorul companiei producatoare a vaccinului nu s-a vaccinat. Deci vaccinul avea atunci chestiuni de credibilitate.

Astfel, apare ca exista in societate la acel moment o stare de nervozitate, un refuz la vaccinare, pentru ca nu se putea oferi o fundamentare stiintifica privind eficienta reala a acestui vaccin, mai mult decat recomandarea producatorului din domeniul pharma. De altfel, subiectul vaccinarii avea si o latura conspirationista la acel moment in societate: 'Totul este o mascarada pentru imbogatirea unora, pentru imbogatirea Big Pharma' (n.r. citat din Sosoaca din martie 2021).

Deci afirmatiile reclamantei – avocat si om politic – preluau totusi o nervozitate existenta in societate si se indreptau catre autoritate, inclusiv catre paratul Raed Arafat, sef al Departamentului pentru Situatii de Urgenta. Aceste afirmatii nu s-au realizat intre persoane civile, fara functii politice, ci de la om politic catre alt politician. Prin urmare, aceste afirmatii preluau o nemultumire sociala si sunt realizate pe scena politica, avand un scop politic, respectiv clarificarea de autoritati a necesitatii reale a vaccinarii si a restrictiilor impuse.

3. Referitor la jurisprudenta CEDO invocata de CNCD, din considerentele respectivelor cauze s-a constatat ca nu sunt concludente pentru retinerea contraventiei:

- Timishev contra Rusiei e principalul caz invocat de CNCD, dar in acea speta un avocat cecen din Groznii, dupa distrugerea orasului de rusi in 1994, s-a confruntat cu o discriminare cand a incercat sa-si inregistreze resedinta in Nalchik, sudul Rusiei. Insa cazul nu a avut in vedere libertatea de exprimare in sfera politica sau intre politicieni din aceeasi tara;

- Glimmerveen si Hagenbeek c. Olandei are ca premise cazul unui contabil olandez care in 1974 a devenit presedintele unui mic partid olandez cu scopuri naziste, 'Nederlandse Volks Unie', al carui statut afirma ca 'interesele statului sunt mai bine servite de o populatie omogena, decat de un mix de rase'. In anul 1977, presedintele partidului a fost condamnat la inchisoare pentru distribuirea de manifeste de discriminare rasiala indreptate impotriva sutelor de mii de surinamezi, turci si alti muncitori care 'trebuie indepartati din tara pentru a a se face ordine'. Curtea a considerat ca nici acest caz invocat nu este un temei potrivit pentru situatia factuala a reclamantei;

- in cazul Norwood c. Regatului Unit, din nou datele erau diferite si extrem de radicale: Norwood, membru al unui partid politic de extrema dreapta, a plasat un afis pe fereastra apartamentului sau care cerea eliminarea tuturor musulmanilor din Marea Britanie. Mai exact, afisul a constituit un atac vehement impotriva unui grup religios, implicand ca fiecare musulman a fost vinovat de un grav act de terorism, care este incompatibil cu valorile proclamate de Conventia Europeana a Drepturilor Omului;

- Budinova si Chaprazov c. Bulgariei este un caz invocat gresit de CNCD, pentru ca liderul unui partid facea afirmatii rasiste impotriva unor grupuri etnice: reclamantii care erau evrei (Doamna Behar, Doamna Gutman) si romi (Doamna Budinova, Domnul Chaprazov) l-au chemat pe politicianul xenofob, V. Siderov, liderul partidului Ataka, in instanta pentru propaganda sa extrema impotriva comunitatilor lor. Instantele le-au respins cererile, acordand prioritate libertatii de exprimare a lui Siderov. Curtea Europeana a criticat instantele bulgare, pentru ca nu au examinat efectiv cererile partilor.

Deci in nici unul dintre cazurile mentionate de CNCD ca baza a considerentelor actului atacat nu se regasesc aceleasi date de fapt. Prin urmare, nici problemele de drept nu pot fi considerate similare si nu ar trebui utilizate fragmente notionale pentru a construi din cazuri diferite o contraventie de discriminare pentru o persoana care se afla intr-o alta situatie-premisa.

4. Referitor la elementele constitutive ale unei discriminari in sensul art.2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, in speta art.2 este gresit interpretat de CNCD.

Textul art. 2 face referire la scop sau efect, pe care afirmatiile reclamantei nu le-au urmarit, deoarece contextul real al discutiei era daca politicienii implicati in aprobarea vaccinarii anti-Covid urmaresc cu adevarat interesele cetatenilor romani, intr-un climat general de neincredere sociala initiala in utilitatea vaccinarii: 'prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are acop sun efect restrangeres, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau u drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice'.

Avand in vedere ca expresiile utilizate erau realizate pe scena politica, intre doi politicieni, instanta considera ca limbajul folosit nu realiza o discriminare, deoarece nu s-a prezentat un alt caz similar in care reclamanta sa faca o deosebire sau diferentiere.

Fiind in discutie un interes public, problemele daca vaccinarea era utila si daca limitarea libertatilor cetatenesti era necesara reprezentau ocazii de ostilitate intre participantii de pe scena politica in momente in care la nivel mondial nu exista o majoritate de opinii cu privire la limitele libertatilor cetatenesti, necesitatea vaccinarii si cu privire la care vaccinuri sa se achizitioneze. Prin urmare, se poate aprecia ca expresiile folosite de reclamanta nu se pot incadra perfect ca o discriminare in sensul dispozitiilor art. 2 alin.1 din OG nr. 137/2000.

Nici conditiile generale de propaganda, instigare la ura, de scop de atingere a demnitatii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare ale art. 15 din OG nr. 137/2000 nu sunt indeplinite in totalitate, fiindca textul are in vedere o continuitate evidenta intr-un anumit comportament. Or, aceasta continuitate trebuie sa se demonstreze si din interactiuni variate ale persoanelor vizate, nu doar cu ocazia unor dezbateri referitoare la aceleasi probleme politice legitime, referitoare la limitarea libertatilor cetatenesti de catre organul din care paratul facea parte sau de necesitatea vaccinarii impotriva efectelor unei pandemii.

Dimpotriva, declaratiile reclamantei se pliau totusi pe o nemultumire a societatii in legatura cu informatiile limitate puse la dispozitia publicului in legatura cu garantiile de eficienta ale acestor vaccinuri si se inscriu in libertatea de exprimare prevazuta de art.10 alin.1 din CEDO, explicata prin hotararile pronuntate in cauzele Handyside c. Regatului Unit, Jersild c. Danemarcei, Vogt c. Germaniei, Castells e. Spaniei. Desjardin c. Frantei, putandu-se admite o anumita doza de exagerare si provocare intre politicieni in probleme de interes public, chiar prin expresii care ar putea fi considerate polemice sau chiar lipsite de masura pe plan personal (Lopes Gomes de Silva c.Portugaliei: 'chiar daca expresiile folosite de catre reclamant pot fi considerate ca fiind polemice, ele nu pot fi considerate ca fiind un atac la persoana gratuit, intrucat reclamantul le-a dat o explicatie obiectiva. In astfel de situatii, este inevitabil ca invectiva politica sa nu priveasca in egala masura si planul personal').

Desi in unele cazuri de mai sus era in discutie libertatea de exprimare a unui jurnalist, cu atat mai mult ar putea fi invocat argumentul dozei de exagerare si provocare de catre politicienii care urmaresc clarificarea unor situatii de ordine publica aflate in competenta unui adversar politic, cum este cazul in speta.

Primele trei expresii ('de ce nu se duce domnul Raed Arafat in tara lui de bastina'; 'vorbeste despre dansul la persoana a-III-a, probabil i se trage din limba tarii sale natale'; 'nu stiu cum domnul Raed Arafat si-a luat examenul de cetatenie') au legatura cu originea paratului, dar sunt in principal critici lingvistice in legatura contextuala cu abilitatea paratului de a explica plauzibil fundamentele stiintifice ale vaccinarii anti-Covid si ale restrictiilor aduse libertatilor cetatenesti la acel moment.

Ultima expresie ('tradatorii nu au ce cauta in Romania') este generica, nu i se atribuie paratului Raed Arafat aceasta eticheta, pentru ca oricum din niciun act sau situatie nu au rezultat abateri ale acestuia care sa poata fi comparate cu acte de tradare. Potrivit CEDO, criteriile aplicate pentru evaluarea activitatilor politice ale unei persoane din punct de vedere moral sunt diferite de cele necesare pentru stabilirea savarsirii unei infractiuni (pct. 43 al cauzei Scharsach si News Verlagsgesellschaft impotriva Austriei; a se vedea, de asemenea, Unabhangige Initiative Informationsvielfalt Impotriva Austriei, pct. 46; Brosa impotriva Germaniei, pct. 48).

In astfel de situatii, paratul Raed Arafat poate avea o toleranta mai mare fata de discutii care au ca scop clarificarea unor probleme de interes public, atunci cand detine o functie politica si atributii in domeniul respectiv.

In cauza Lingens Impotriva Austriei, Curtes a afirmat principiul privind personalitatile politice care, in mod inevitabil si constient, se expun controlaril atente a faptelor si gesturilor lor atat de catre jurnalisti, cat si de catre masa cetatenilor; prin urmare, acestia trebuie sa dea dovada de toleranta mai mare (pct. 42, a se vedea, de asemenea, Nadtoka Impotriva Rusiei, pct. 42)

Pentru aceste motive expuse la pct.1-4, cererea reclamantei va fi admisa, va fi anulata Hotararea CNCD nr. 14/12.01.2022 si se va constata inexistenta unui caz de discriminare.

Cu privire la cheltuieli, in temeiul art. 453 C.pr.civ., va obliga paratul CNCD sa plateasca reclamantei 50 lei taxa judiciara de timbru”.

* Cititi aici intreaga sentinta a Curtii de Apel Bucuresti