Exercitarea functiei cu grava neglijenta, prin incalcarea din culpa, in mod grav, neindoielnic si nescuzabil a normelor de drept procesual nu constituie intotdeauna o abatere disciplinara. Asta ne spune chiar Sectia pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii, intr-o hotarare dubioasa, care creeaza un precedent extrem de periculos si sporeste suspiciunea rezonabila ca anumiti magistrati sunt protejati si deci incurajati de sistem atunci cand incalca legea, in timp ce altii sunt executati tocmai pentru ca indraznesc s-o respecte – vezi, de exemplu, decizia CSM-ului condus de procuroarea Oana Haineala in celebrul caz Iacobescu.

Prin hotararea nr. 9J/06.05.2015 - adoptata cu o majoritate fragila de 5 la 4 -, Sectia pentru judecatori in materie disciplinara a CSM a respins actiunea disciplinara declansata de Inspectia Judiciara impotriva judecatorilor Antik Levente-Farkas (foto), Gabriela Ana Tarca si Adela Irina Condrovici de la Curtea de Apel Oradea, cercetati pentru grava neglijenta pe motiv ca au rectificat dispozitivul unei decizii definitive, printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale, schimband modalitatea de executare si cuantumul pedepsei aplicate unui inculpat. Pe scurt, dupa ce au pronuntat o hotarare in recurs, prin care au dispus condamnarea unei persoane la 2 ani si 6 luni inchisoare cu suspendare, decizie adusa la cunostinta opiniei publice prin intermediul mass-mediei, cei trei magistrati s-au intrunit a doua zi, sambata 5 octombrie 2013, si au decis ca inculpatul sa execute in regim de detentie o pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare.

Practic, incalcand flagrant normele de drept procesual penal - dupa cum au retinut pana si cei 5 membri CSM care s-au pronuntat in sensul respingerii actiunii disciplinare declansate de Inspectia Judiciara -, judecatorii Antik Levente-Farkas, Gabriela Ana Tarca si Adela Irina Condrovici au pervertit institutia indreptarii erorii materiale, transformand-o intr-o cale ordinara de atac, incalcand totodata si principiul autoritatii lucrului judecat. Iar toate acestea, cu buna stiinta, dupa cum sustin cei 4 membri CSM care au facut opinie separata: „Paratii stiau ca o hotarare definitiva nu poate fi modificata, insa teama de a nu fi invinuiti de favorizarea infractorului i-a facut sa aleaga calea prevazuta de art. 195 din vechiul Cod de procedura penala”.

Desi a admis ca fapta contravine atat dispozitiilor art. 195 VCPP (care se aplica doar greselilor si erorilor materiale a caror certitudine este manifesta, nefiind necesara deliberarea), cat si dispozitiilor prevazute de art. 415 VCPP (potrivit carora hotararile instantelor penale devin executorii la data cand au ramas definitive), Sectia pentru judecatori a CSM, in opinie majoritara, a constatat ca „incalcarea de catre cei trei parati a dispozitiilor prevazute de art. 195 si 415 din vechiul Cod de procedura penala a avut o justificare de natura a se circumscrie unei culpe scuzabile in circumstantele concrete ale cauzei”.

Prezentam pasaje din opinia majoritara:

„Este adevarat ca Sectia pentru judecatori in materie disciplinara a fost investita de catre Inspectia Judiciara doar cu privire la fapta ce a avut loc la data de 05.10.2013, insa verificarile existentei unei abateri disciplinare presupune examinarea temeinica a circumstantelor si imprejurarilor in care fapta supusa cercetarii disciplinare a fost savarsita.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, sectia retine ca, la data de 05.10.2013, cei trei parati au pronuntat o incheiere de indreptare a erorii materiale prin care au modificat cuantumul unei pedepse si modalitatea de executare a acesteia.

Aceasta fapta contravine dispozitiilor prevazute de art. 195 din vechiul Cod de procedura penala, dispozitii ce se aplica doar greselilor si erorilor materiale a caror certitudine este manifesta, nefiind necesara stabilirea lor ca urmare a unor deliberari.

De asemenea, contravine si dispozitiilor prevazute de art. 415 si urm. din vechiul Cod de procedura penala, potrivit carora hotararile instantelor penale devin executorii la data cand au ramas definitive. In cauza, solutia pronuntata in recurs a ramas definitiva la data de 4 octombrie 2013, data la care a devenit executorie.

Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta ce se semneaza de membrii completului, care nu mai pot reveni ulterior asupra a ceea ce s-a dispus. Hotararea odata pronuntata 'tine judecatorul', acesta nemaiputand reveni asupra solutiei, indiferent daca ea contine sau nu o dispozitie nelegala.

Prin inlaturarea pe calea unei incheieri de indreptare a erorii materiale a unor dispozitii din hotarare, asupra carora completul a deliberat si care au facut obiectul judecatii, cei trei parati s-au substituit unei instante de control judiciar, modificand solutia adoptata, situatie ce contravine dispozitiilor prevazute de art. 195 si 415 din vechiul Cod de procedura penala.

Indreptarea erorilor materiale, astfel cum este reglementata in dispozitiile art. 195 din vechiul Cod de procedura penala, nu extinde controlul asupra temeiniciei solutiei pronuntate de instantele de control judiciar in ciclul procesual ordinar, iar modificarea cuantumului pedepsei si a modalitatii de executare reprezinta o prelungire a procesului penal si crearea unui nou grad de jurisdictie, neprevazut de lege.

Cei trei parati judecatori, prin pronuntarea incheierii din data de 05.10.2013, au nesocotit normele de drept procesual penal ce reglementeaza institutia indreptarii erorii materiale, procedura pe care au transformat-o intr-o cale ordinara de atac, prin modificarea solutiei in ceea ce priveste cuantumul pedepsei aplicate unui inculpat si modalitatea de executare. (...)

In consecinta, sectia apreciaza ca fapta savarsita de parati, asa cum a fost retinuta anterior, se circumscrie elementului material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevazute de art. 99 lit. (t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, fiind dovedita in cauza existenta unei nesocotiri evidente a normelor de drept procesual.

Sub aspectul laturii subiective (...)

Din punct de vedere al circumstantelor si imprejurarilor in care a fost savarsita fapta, in cauza de fata, prin pronuntarea la data de 05.10.2013 a unei incheieri de indreptare a erorii materiale, cei trei parati au urmarit sa indrepte o greseala strecurata in minuta intocmita la data de 04.10.2013.

Urgenta cu care cei trei parati s-au intalnit la serviciu si au procedat, intr-o zi nelucratoare, la pronuntarea acestei incheieri demonstreaza faptul ca intentia lor a fost de a repara o greseala, pe care in ziua anterioara, atunci cand au intocmit si respectiv au semnat minuta, nu o observasera.

Imprejurarea ca decizia pronutnata la data de 04.10.2013 nu mai era supusa niciunei cai de atac a fost esentiala in luarea hotararii de a indrepta greseala produsa, pe calea procedurala a indreptarii erorilor materiale.

Din declaratiile pe care paratii le-au dat pe parcursul procedurii disciplinare rezulta ca acestia au ales calea procedurala prevazuta de art. 195 VCPP dupa ce au consultat practica judiciara in materie si au constatat ca s-a procedat la fel, in situatii asemanatoare, si de catre alte instante.

Grava neglijenta se deduce din aceea ca autorul faptei a actionat cu o neglijenta pe care in mod normal niciun alt magistart nu ar fi manifestat-o.

Or, din numarul mare al hotararilor si respectiv al incheierilor depuse la dosar rezulta ca si alti magistrati, neavand o alta cale prevazuta de lege, au procedat la aplicarea dispozitiilor prevazute de art. 195 din VCPP in situatii in care hotararile pronuntate cuprindeau dispozitii gresite sau nelegale (ex. Dosar nr. .../.../2011 al ICCJ).

De altfel, chiar si Inspectia Judiciara, in cuprinsul actiunii disciplinare, confirma faptul ca au fost modificate solutii definitive, de catre alte instante, pe calea contestatiei la executare sau a indreptarii de eroare materiala, insa apreciaza ca aceste proceduri nu pot fi aplicate prin analogie si extinse la orice situatie.

Esential este faptul ca paratii, cu scopul de a corecta o deficienta evidenta a hotararii pronuntate la 04.10.2013, in mod constient si dupa analiza practicii judiciare in materie, au luat hotararea de a face aplicarea in cauza a dispozitiilor prevazute de art. 195 VCPP.

In acelasi sens se impune a fi mentionat ca Inspectia Judiciara nu contesta faptul ca solutia, asa cum a fost modificata prin incheierea de indreptare a erorii materiale, este legala, aspect in raport de care se poate aprecia ca fapta celor trei parati nu a avut urmari grave.

Din punctul de vedere al circumstantelor personale, sectia retine ca niciunul dintre cei trei parati nu a mai fost sanctionat disciplinar.

Fata de toate considerentele expuse mai sus, sectia, in opinie majoritara, constata ca incalcarea de catre cei trei parati a dispozitiilor prevazute de art. 195 si 415 din vechiul Cod de procedura penala a avut o justificare de natura a se circumscrie unei culpe scuzabile in circumstantele concrete ale cauzei, astfel incat nu sunt intrunite cumulativ conditiile cerute de lege pentru a fi atrasa raspunderea disciplinara a acestora.

In consecinta, va respinge actiunea disciplinara formulata de Inspectia Judiciara impotriva paratilor Tarca Gabriela Ana, Condrovici Adela Irina si Antik Levente-Farkas, judecatori in cadrul Curtii de Apel Oradea, ca neintemeiata”.

Prezentam pasaje din opinia separata:

„Elementul material al laturii obiective

Apreciem ca in cauza sunt indeplinite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevazute de art. 99 lit. t) in modalitatea prevazuta de art. 99/1 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, constand in exercitarea functiei cu grava neglijenta, prin incalcarea din culpa in mod grav, neindoielnic si nescuzabil a normelor de drept procesual.

Opinia majoritara a retinut, cum de altfel au recunoscut si paratii, existenta faptei constand in aceea ca, la data de 5 octombrie 2013, au emis in dosarul nr. .../.../2013, contrar dispozitiilor art. 195, 415 si urm. din vechiul Cod de procedura penala, o incheiere prin care au modificat minuta deciziei penale definitive si executorii nr. .../.../04.10.2013, in sensul ca dispozitia privind suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei rezultante de 2 ani si 6 luni inchisoare, aplicata inculpatului E.A.C., pe durata unui termen de incercare de 7 ani si 6 luni, a fost modificata cu reducerea pedepsei la 1 an si 6 luni inchisoare, cu executare in regim de detentie.

Pentru ca aceasta fapta, care nu poate fi negata in ce priveste existenta materiala a ei, sa fie ilicita, este necesar sa fi fost incalcate norme de procedura pe care paratii ar fi trebuit sa le respecte cu ocazia indeplinirii functiei.

Pe cale de consecinta, in ce priveste elementul obiectiv al raspunderii disciplinare va fi analizat in prezenta opinie separata din perspectiva celor doua dispozitii legale sustinute a fi fost incalcate, tinand cont de argumentele legale ce conduc la existenta caracterului ilicit al faptei retinute de Inspectia Judiciara prin actiunea disciplinara formulata.

Din probele administrate in cauza rezulta ca cei trei parati au pronuntat o incheiere de indreptare a erorii materiale in afara cadrului legal. Aparent, temeiul legal care le-a permis acest lucru este art. 195 Cpp, care reglementeaza indreptarea erorilor materiale evidente din cuprinsul actelor procedurale.

In speta, se constata ca s-a modificat o hotarare definitiva, executorie, de condamnare a unei persoane, atat in ceea ce priveste cuantumul pedepsei aplicate, cat si modalitatea de executarea a acesteia.

Astfel, prin decizia pronuntata in recurs, inculpatul E.A.C. A fost condamnat la o pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, iar prin incheierea pronuntata in temeiul art. 195 Cpp, la data de 5 octombrie 2013, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare cu executarea acesteia in regim de detentie.

Se observa asadar ca a fost schimbata in substanta sa solutia instantei de recurs cu privire la acest inculpat, fiind diametral opusa in ceea ce priveste modul de executare si diferita in ce priveste cuantumul pedepsei.

Or, acest lucru nu poate fi asimilat erorilor materiale evidente, deoarece aplicarea in mod gresit a unor dispozitii legale si respectiv individualizarea gresita a pedepsei reprezinta eventuale erori de judecata.

Prin ramanerea definitiva a hotararii se incheie activitatea procesuala ordinara a judecatii conflictului de drept penal, completul de judecata nemaiputand reveni asupra solutiei. (...)

In speta, in mod nepermis, a fost modificata solutia, incalcandu-se dispozitiile legale referitoare la autoritatea de lucru judecat, modificandu-se rezultatul deliberarii asa cum a fost consemnat. De asemenea, nu a fost respectat caracterul executoriu al unei hotarari judecatoresti, fiind folosita in mod neadecvat o procedura speciala pentru o situatie care excedeaza scopului acesteia.

De precizat este faptul ca in minuta se mentioneaza ca solutia a fost pronuntata in sedinta publica, aceasta este transcrisa in evidente, sub semnatura judecatorilor si este publicizata efectiv prin sistemul electronic Ecris, accesat de pe portal. De asemenea, potrivit principiilor in materie, extrasul a fost transmis instantei de executare pentru efectuarea formalitatilor corespunzatoare, care a inceput sa puna in executare hotararea.

Urmarea produsa

Tot sub aspectul laturii obiective, este necesar a se constata ca actiunea/ conduita paratilor, descrisa anterior, sa fi avut ca urmare o atingere adusa relatiilor sociale constand in bunul mers al activitatii desfasurate, al realizarii actului de justitie, prin exercitarea functiei de judecator de catre acestia.

Normele indicate in art. 195, 415 si urm. din vechiul Cod de procedura penala sunt norme imperative, de procedura penala, instituite de legiuitor pentru asigurarea unui cadru strict, disciplinat al procesului penal.

Rezulta ca urmarea periculoasa, prin nerespectarea acestor reguli procesuale imperative, consta tocmai in incalcarea principiului specific normelor imperative si a cursului procesului penal.

De asemenea, prin fapta savarsita, condamnatului E.A. i s-a incalcat dreptul la libertate personala, fiind stabilit initial, prin hotarare definitiva, ca are statutul juridic de persoana condamnata sub supraveghere, iar ulterior fiind condamnat la o pedeapsa cu executarea in conditii privative de libertate. (...)

Se impune a fi subliniat ca solutia pronuntata la data de 04.10.2013 a fost redata intr-un ziar local, la aceeasi data, fiind adusa la cunostinta publicului larg.

Elementele subiective ale raspunderii disciplinare

(...) In primul rand, neglijenta este una foarte grava, ipoteza ceruta de lege fiind astfel indeplinita: modificarea unei hotarari definitive de condamnare a unui inculpat pe calea indreptarii de eroare materiala, in sensul reducerii cuantumului pedepsei si a schimbarii modalitatii de executare. Prin fapta savarsita a fost incalcat dreptul la aparare al inculpatului si principiul autoritatii de lucru judecat al hotararilor definitive si executorii.

Paratii stiau ca o hotarare definitiva nu poate fi modificata, insa teama de a nu fi invinuiti de favorizarea infractorului i-a facut sa aleaga calea prevazuta de art. 195 din vechiul Cod de procedura penala.

Convingerea paratilor a fost ca prin fapta savarsita indreapta o nelegalitate, fara sa prevada ca de fapt savarseau o alta incalcare a dispozitiilor procesual penale desi trebuiau si puteau s-o prevada.

Din modul in care au actionat paratii, cu grava neglijenta, rezulta ca in fapt elementul subiectiv al culpei a fost realizat intr-un mod neindoielnic, neexistand niciun dubiu ca acestia au incalcat normele de drept procesual prin deturnarea rostului procedural al unei cai de indreptare a erorilor materiale si transformarea acestei cai intr-o cale de atac neprevazuta de lege, inadmisibila. (...)

Imprejurarea ca paratii au identificat incheieri pronuntate si de alte instante, prin care au fost inclaturate greseli evidente strecurate in dispozitivul unor hotarari definitive, de alta natura decat cele indreptate prin incheierea pronuntata la data de 05.10.2013, nu poate reprezenta o justificare de natura a inlatura caracterul imputabil al faptei savarsite. (...)

Cei trei parati, prin modul in care au inteles sa-si exercite functia de judecatori, nu au dat dovada de diligenta si nu au actionat in sensul respectarii dispozitiilor legale si drepturilor fundamentale ale condamnatului E.A.

(...) Actiunea disciplinara formulata de Inspectia Judiciara impotriva paratilor T.G.A., C.A.I. si a domnului A.L.F. Apare ca fiind intemeiata si se impunea a fi admisa”.

*Cititi aici integral Hotararea nr. 9J/06.05.2015 a Sectiei pentru judecatori in materie disciplinara a CSM