Judecatorul Florin Purigiu de la Tribunalul Bucuresti a desfiintat toate argumentele invocate de latifundiarul Gigi Becali in cererea sa de intrerupere a pedepsei pentru o perioada de 3 luni. Florin Purigiu arata in sentinta penala nr. 502/F din 19 iunie 2013 ca Becali nu a facut dovada existentei unor imprejurari speciale in sensul dispozitiilor articolului 453 lit.c din Codul de procedura penala care prevede ca executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi amanata “cand din cauza unor imprejurari speciale executarea imediata a pedepsei ar avea consecinte grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucreaza”.

Judecatorul Purigiu a analizat toate motivele pentru care Becali a solicitat intreruperea executarii pedepsei pentru o perioada de 3 luni, ajungand in cele din urma la concluzia ca niciunul dintre acestea nu este justificat. Magistratul a stabilit ca mentinerea in penitenciar a omului de afaceri nu ar avea un impact negativ asupra societatilor pe care le controleaza, putand sa le conduca si din spatele gratiilor prin intermediul unor persoane de incredere pe care sa le mandateze in acest sens. In ceea ce priveste faptul ca Becali ar fi fost luat prin surprindere, judecatorul a respins aceasta ipoteza, amintind episodul in care latifundiarul a plecat in Dubai cu putin timp inainte de anuntarea deciziei in dosarul “Sechestrarii hotilor de masini”, anuntand ca in cazul unei condamnari nu se va intoarce in tara. Cat priveste clubul de fotbal Steaua Bucuresti, Florin Purigiu a aratat, in aceeasi sentinta, ca finantarea echipei se afla la latitudinea lui Becali, chiar daca nu se intrerupe executarea pedepsei, intrucat acest lucru se poate face si prin intermediul unei persoane apropiate si de incredere.

Iata motivele pentru care judecatorul Florin Purigiu de la Tribunalul Bucuresti a respins cererea de intrerupere a executarii pedepsei formulata de Gigi Becali:

“In primul rand, tribunalul retine ca petentul B. G. nu este angajat nici al societatilor comerciale enuntate in cererea de intrrupere si nici al clubului de fotbal Steaua Bucuresti, astfel ca, fiind vorba de dispozitii legale de stricta interpretare, motivele invocate vor fi evaluate prin prisma consecintelor neintreruperii executarii pedepsei asupra condamnatului B.G..

In al doilea rand, tribunalul considera ca nu se poate vorbi de luarea prin surprindere a petentului prin condamnarea de catre instanta de recurs, intrucat existenta unei hotarari de achitare pronuntata de instanta de fond din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu presupunea doar un control formal al hotararii primei instante, ci examinare tuturor chestiunilor de fapt si de drept ale spetei, fiind posibila atat mentinerea hotararii instantei de fond, daca aceasta era legala si temeinica, cat si casarea sentintei, in situatia in care se impunea condamnarea inculpatului, chiar daca anterior acesta a fost achitat.

In conditiile in care petentul a avut aparare calificata, este cu desavarsire exclusa ideea luarii sale prin surprindere. Sub acest aspect, tribunalul are in vedere si un fapt de larga notorietate, respectiv plecarea petentului in D., inainte de condamnarea cu suspendare sub supraveghere si comunicarea catre presa a faptului ca petentul nu intentioneaza sa se intoarca in Romania, daca va fi condamnat la inchisoare.

Tribunalul retine ca, in logica apararii, toate persoanele anterior achitate, ar fi indreptatite sa beneficieze de amanarea sau intreruperea executarii pedepsei, pe motiv ca au fost luate prin surprindere de condamnarea de catre instanta de recurs. O asemenea interpretare ar fi de natura a extinde incidenta institutiei amanarii sau intreruperii executarii executarii pedepsei si la situatii neavute in vedere de legiuitor.

Tribunalul considera ca, si in situatia in care s-ar considera ca petentul B. G. nu ar fi fost luat prin surprindere de hotararea de condamnare, acesta ar fi putut beneficia de intreruperea executarii pedepsei, daca dovedea existenta unor imprejurari speciale cu consecinte grave asupra petentului, familie acestuia sau unitatii la care lucra.

Asa cum s-a retinut mai sus, petentul si-a precizat cererea in sensul ca nu isi intemeiaza cererea pe motive familiale, deoarece familia sa dispune de conditii materiale foarte bune, fapt, de altfel, de larga notorietate. In plus, s-a retinut ca petentul nu este angajat nici al societatilor comerciale evocate in cererea de intrerupere, nici al echipei de fotbal Steaua Bucuresti.

Prin urmare, se vor examina motivele invocate de petent prin prisma consecintelor generate asupra condamnatului.

Cu caracter de principiu, tribunalul retine ca situatia delicata in care se afla unele societatii comerciale este preexistenta incarcerarii petentului, acesta nefacand minime dovezi ca anterior ar fi luat vreo masura pentru inlaturarea disfunctionalitatilor, cum ar fi destituirea administratorilor sau angajatilor, care si-au exercitat in mod necorespunzator atributiile de serviciu.

In contextul in care petentul a afirmat ca, fiind demnitar, a condus din spate activitatea societatilor comerciale, la care este actionar, tribunalul considera ca intreruperea executarii pedepsei inchisorii pentru a-si pune ordine in afaceri este un simplu pretext, mai ales in cazul societatilor aflate in curs de reorganizare, care sunt conduse de un administrator judiciar.

Faptul ca, in situatia societatilor ce nu se afla sub conducerea unui administrator judiciar, petentul are posibilitatea sa isi mandateze persoane calificate, care, in urma unor analize economico-financiare aprofundate, sa poata destitui angajatii incompetenti si sa puna in loc persoane responsabile, dedicate indeplinirii atributiilor de serviciu si punerii in executare a directiilor trasate de adunarea generala a actionarilor, exclude ideea consecintelor grave pe care le-ar avea neintreruperea executarii pedepsei pentru petent.

Tribunalul constata ca societatile comerciale evocate de petent aveau aceleasi performante economice si inainte de incarcerarea acestuia, astfel ca nu poate fi vorba de imprejurari speciale, ci de imprejurari preexistente, care nu sunt de natura a produce consecinte mai grave decat cele care s-ar fi produs, daca petentul nu era incarcerat.

Faptul ca petentul nu a indicat problemele de fond din activitatea societatilor comerciale, pe care le controleaza, nici masurile, pe care le-ar lua, in cazul punerii in libertate, si nici nu a dat explicatii despre mentinerea in functie a unor administratori, directori sau alti angajati, care nu isi indeplinesc in mod corespunzator atributiile de serviciu, intemeiaza convingerea ca punerea in ordine a activitatilor comerciale reprezinta un pretext al intreruperii executarii pedepsei, nicidecum o imprejurare speciala, care ar justifica-o.

Tribunalul retine ca petentul nu a precizat momentul cand au aparut problemele in activitatea economica a societatilor comerciale evocate, cauzele acestor probleme, masurile luate inainte de a fi incarcerat si nici de ce doar dupa momentul incarcerarii, luarea unor masuri de redresare a devenit o necesitate organica ce impune intreruperea executarii pedepsei.

In conditiile in care nu s-a facut dovada ca inainte de momentul incarcerarii s-a intreprins vreo analiza economico - financiara de specialitate cu privire la activitatea societatilor evocate de petent, unele fiind conduse la acest moment de un administrator judiciar, tribunalul considera ca intreruperea executarii pedepsei este lipsita de orice ratiune si fundament juridic.

Lipsita de orice fel de sustinere probatorie este si afirmatia ca petentului ii sunt puse in grav pericol bunurile sale si ale familiei, prin imposibilitatea asigurarii cheltuielilor de intretinere si administrare, cata vreme petentul poate mandata persoane de incredere, cu puteri speciale si clar stabilite pentru administrarea si conservarea acestor bunuri.

Tribunalul retine ca petentul nu a aratat bunurile, care au nevoie de masuri de conservare si administrare urgenta, si nici nu a justificat de ce actele de administrare sau conservare nu se pot indeplini printr-un mandatar, cum ar fi sotia sau orice alta ruda ori persoana de incredere sau printr-un avocat cu imputernicire speciala si limitata la operatiunile avute in vedere de petent.

Tribunalul constata ca petentul face referiri vagi la continuitatea afacerilor, consecintele grave pentru el, pentru partenerii sai de afaceri, pentru angajatii societatilor comerciale, pentru statul roman, fara a justifica de ce, in perioada executarii pedepsei, activitatea comerciala nu poate decurge in aceleasi conditii, de ce relatiile cu partenerii de afaceri nu ar continua la aceeasi nivel, de ce angajatii nu ar putea sa isi desfasoare activitatea, de ce statul nu si-ar mai incasa taxele si impozitele si nici de ce intreruperea executarii pedepsei pe o durata de trei luni ar fi de natura sa dea o rezolvare pozitiva tuturor acestor probleme.

Faptul ca societatile comerciale au un administrator judiciar sau o conducere instituita si agreeata de petent constituie un argument solid ca punerea in libertate a petentului pe o durata de trei luni nu este absolut necesara, intrucat aceleasi obiective pot fi atinse si prin delegarea puterilor catre persoanele cele mai de incredere sau catre avocati imputerniciti cu puteri speciale si limitate.

Tribunalul considera irelevante sustinerile privind sumele care trebuie platite intr-o perioada de un an, privind cifra de afaceri, numarul de salariati ai societatilor, la care petentul este actionar, sau cu privire la taxele si impozitele datorate statului, in contextul in care nu s-au facut minime dovezi ca aceste imprejurari ar avea consecinte grave asupra petentului si nici ca, odata pus in libertate pentru trei luni, petentul poate lua si implementa masuri, care, desi nu au fost necesare la data incarcerarii, au devenit absolut obligatorii dupa aceasta data.

Tribunalul considera ca grija fata de angajati si bugetul de stat nu poate fi valorificata, cata vreme nu este vorba de o imprejurare speciala, care, cel putin indirect, sa produca consecinte grave asupra petentului.

Faptul ca petentul are la indemana parghiile necesare pentru desfasurarea activitatii societatilor comerciale conform dorintelor sale, fara a fi nevoie de intreruperea executarii pedepsei, impune concluzia ca nu este vorba de imprejurari speciale si nici de consecinte grave asupra petentului.

Tribunalul retine ca petentul, in masura in care a constatat ca exista probleme in administrarea unora dintre societatile, pe care le controleaza, si doreste redresarea acestora, poate lua si implementa cele mai bune masuri fara a fi nevoie sa fie pus in libertate, ci prin mandatarea unor persoane de incredere si trasarea de sarcini clare pentru toti factorii decidenti. In acelasi mod, petentul poate revoca sau demite, in conditiile legii, persoanele incompetente si poate numi sau angaja alte persoane care sa corespunda sarcinilor incredintate.

Cu privire la finantarea de catre petent a echipei de fotbal Steaua Bucuresti, tribunalul considera ca starea de detentie nu este un obstacol pentru sustinerea materiala in continuare a acestui club si nici pentru efectuarea unor stagii de pregatire sau pentru realizarea unor performante deosebite la nivel national sau international.

Este adevarat ca echipa Steaua are foarte multi sustinatori si ca reprezinta un club emblema pentru fotbalul romanesc, insa la fel de adevarat este ca petentul G.B. a fost condamnat pentru fapte de coruptie in legatura cu activitatea acestei echipe.

De asemenea, este evident ca finantarea echipei Steaua se afla la latitudinea petentului, chiar daca nu se intrerupe executarea pedepsei, intrucat sprijinul financiar se poate face si prin intermediul unei persoane apropiate si de incredere.

Desi se vorbeste de posibilitatea disparitiei echipei de fotbal Steaua Bucuresti, si implicit de imposibilitatea recuperarii sumelor imprumutate de petent, in cauza nu s-au facut minime dovezi ca echipa Steaua Bucuresti ar avea dificultati financiare.

In concluzie, tribunalul retine ca nu s-a dovedit posibilitatea producerii unor consecinte grave asupra petentului, ca urmare a nefinantarii in viitor a echipei Steaua Bucuresti, astfel incat nu este justificata intreruperea executarii pedepsei pentru acest motiv.

In ceea ce priveste sustinerea ca intreruperea executarii pedepsei este necesara pentru a negocia si a stabili impreuna cu Primaria Municipiului Bucuresti, modalitatile de plata si esalonarea sumei de 4.598.140 lei datorata petentului, tribunalul constata ca aceasta suma a fost obtinuta in urma unei proceduri judiciare deschise cu sprijinul unor persoane calificate (avocati). Or este evident ca realizarea acestei creante se poate face tot cu ajutorul unor persoane calificate, Primaria Municipiului Bucuresti neavand posibilitatea impunerii unor negocierii petentului pentru plata sumei datorate.

Prin urmare, ramane la latitudinea petentului, daca intelege sau nu sa amane ori sa esaloneze, dincolo de termenele legale, plata sumei datorate, intreruperea executarii pedepsei nefiind de natura a conduce la o alta solutie.

In ceea ce priveste incheierea antecontractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr…..din 20 iunie 2011 de BNPA N.si Asociatii, prelungit prin acte aditionale succesive, pana la data de 20.06.2013, tribunalul retine ca posibilitatea negocierii cu reprezentantii S.C. P.P.S.R.L. a modalitatii, prin care se pot aduce la indeplinire obligatiile contractuale asumate, se poate face si prin mandatar cu procura speciala si limitata, nefiind cert ca negocierea directa de petent ar duce la rezultate mai bune si nici ca S.C. P. P. S.R.L. ar fi interesata de denuntarea antecontractului si nu de perfectarea lui.

Faptul ca partile au prelungit de mai multe ori antecontractul in discutie, iar expirarea ultimului termen fixat pentru perfectarea are loc la 20.06.2013 - foarte probabil, cu mult inainte de ramanerea definitiva a hotararii din prezenta cauza -, justifica aprecierea ca nu poate fi vorba de un prejudiciu iminent pentru petent si sotia sa si nici de posibilitatea impunerii S.C. P. P. S.R.L. a unui nou termen pentru perfectarea actului, in cazul in care aceasta societate nu are nicio culpa pentru expirarea termenului stabilit de comun acord.

Tribunalul nu poate retine existenta unor imprejurari speciale si a unor consecinte grave pentru petent, in cazul neincheierii unei noi conventii cu S.C. G. R.I. S.R.L., mai ales in conditiile in care nu prelungirea termenului de perfectare a contractului de vanzare se poate face si prin mandatar cu procura speciala.

Tribunalul nu gaseste intemeiata sustinerea ca ar fi vorba de negocieri ample si ca este absolut necesar ca petentul sa participe personal la aceste negocieri.

In ceea ce priveste imprumuturi acordate de petent catre diverse persoane, care au ajuns la scadenta, tribunalul retine ca restituirea sumelor de bani se face conform intelegerii, iar in caz de nevoie prin apelarea la procedurile judiciare. Intreruperea executarii pedepsei nu ar fi de natura sa determine debitorii sa restituie sumele imprumutate, iar mandatarea unor persoane apropiate ori a unor profesionisti ar fi de natura sa asigure realizarea creantelor ajunse la scadenta.

Referitor la actele de binefacere, tribunalul retine ca, desi este de notorietate ca petentul G. B. este o persoana, care in mod regulat sprijina financiar persoane aflate in nevoie, precum si institutii si organizatii de interes general, totusi aceste acte de caritate nu pot justifica intreruperea executarii pedepsei, neincadrindu-se in niciunul dintre motivele prevazute expres si limitativ de art.453 C.pr.pen.

De asemenea, nici intentia petentului de a construi o clinica medicala cu profil oncologic si nici dorinta fireasca a acestuia de a fi prezent la aniversarea majoratului fiicei sale nu se incadreaza in niciuna dintre ipotezele prevazute de lege pentru intreruperea executarii pedepsei.

In ceea ce priveste practica judiciara, la care petentul face referire, tribunalul retine ca aceasta este orientativa si nu priveste o situatie identica sau similara cu cea a petentului, in cazul caruia nu se impune intreruperea executarii pedepsei, pentru considerentele mai sus aratate.

Fata de cele retinute, tribunalul apreciaza ca nu s-a facut dovada existentei unor imprejurari speciale in sensul disp. art. 453 lit.c C.pr.pen., motiv pentru care se va respinge cererea de intrerupere, ca neintemeiata, iar conform art.192 al.2 C.pr.pen. va fi obligat petentul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare catre stat”.

* Cititi aici sentinta judecatorului Florin Purigiu