Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat, recent, hotararea definitiva in dosarul ”Voicu”, in care fostul senator Catalin Voicu a primit 7 ani cu executare, iar fostul judecator suprem, Florin Costiniu, 4 ani cu suspendare. Nu comentam aceasta decizie, dar suntem obligati sa atragem atentia asupra unor aspecte extrem de importante ce reies din dosarul nr. 4489/1/2010, care daca ar fi fost luate in considerare de catre instanta de judecata ar fi rasturnat cu siguranta verdictul final. Aceste aspecte tin de probe retinute de instanta din convorbiri telefonice si discutii in mediul ambiental, ori unele dintre aceste discutii din mediul ambiental, care au cantarit greu in conturarea vinovatiei fostului judecator Florin Costiniu si condamnarea sa, nu sunt acoperite procedural prin autorizatie. Iata si care sunt argumentele.

In nota de concluzii formulata de aparatorii lui Florin Costiniu in admiterea recursului, acestia au solicitat instantei supreme sa caseze sentinta recurata si pe fond, in rejudecare. Totodata, s-a solicitat indepartarea mijloacelor de proba rezultate din folosirea tehnicilor speciale de investigare reglementate in materia sigurantei nationale (procesele verbale intocmite de ofiterii de politie judiciara ai DNA in datele de 8.12.2009, 15.01.2010 si 5.05.2010), acestea continand interceptari si inregistrari ale convorbirilor telefonice si discutii din mediul ambiental purtate de Florin Costiniu in datele de 17.09.2009, 12-14 si 15.10.2009 si 11.11.2009.

Instanta de fond retinuse in motivarea sentintei recurate ca fiind relevanta o discutie pe care Costiniu o avusese cu Catalin Voicu in 17.09.2009, aceasta fiind considerata drept moment al consumarii infractiunii de complicitate la trafic de influenta deoarece, in opinia judecatorilor, in acea discutie Costiniu se declarase de acord si acceptase sugestiile primite de la inculpatul Voicu, privitoare la modul in care acesta trebuia sa discute cu membrii completului de judecata pentru a nu le trezi suspiciunea ca in schimbul interventiilor, cei doi primesc bani de la afaceristul Casuneanu Costel.

Avocatii au cerut instantei sa constate ca aceste discutii ambientale purtate la restaurantul Select din Bucuresti, in 17.09.2009, intre Voicu si Costiniu, care au fundamentat situatia de fapt din rechizitoriu, nu aveau acoperire legala printr-un mandat sau autorizatie emise de vreun judecator. Intr-adevar, la dosarul cauzei nu exista vreun mandat emis de ICCJ dintre cele noua declasificate partial prin care sa fi fost autorizata inregistrarea discutiilor ambientale purtate de Catalin Voicu, Costel Casuneanu si Florin Costiniu la data de 17.09.2009 in spatiul public sau privat, dupa cum se dispusese in cadrul mandatului emis pe numele martorului Radu Dan Floarea. Mai mult, mandatul depus de reprezentantul parchetului in sedinta publica, din 25 martie 2013, nu acopera din punct de vedere legal activitatile de interceptare si inregistrare a ambientalelor, din data de 17.09.2009, purtate de inculpatii Voicu si Costiniu in spatiul public al restaurantului Select din Bucuresti.

De altfel, prin acest mandat nr. 004174/25.08.2009 SRI era autorizat sa efectueze pe o perioada de 6 luni interceptarea si inregistrarea comunicatiilor ambientale purtate de Radu Dan Floarea in spatii publice, precum si interceptarea si inregistrarea ambientalelor purtate de acest martor si, atentie, o persoana neidentificata in spatiul privat. Or, in data de 17 septembrie 2009, in restaurantul Select care, atentie iarasi, este spatiu public si nu privat, Radu Floarea nu a participat, ci numai Voicu si Costiniu, si mai mult, nu a existat nicio persoana necunoscuta care sa fi fost angrenata in discutiile invocate. Cu alte cuvinte, si simplu de inteles pentru toata lumea, continutul mandatului de interceptare sus mentionat nu acopera din punct de vedere legal activitatile de interceptare ambientala in spatiul public al restaurantului Select la data de 17.09.2009 de catre Catalin Voicu si Florin Costiniu.

Dormiti linistiti, SRI va scotoceste casa si lasa totul la locul lui!

Pentru ca toata lumea sa cunoasca felul in care suna un mandat de interceptare dat de Inalta Curte de Casatie si Justitie pe siguranta nationala, il veti avea in intregime la finalul materialului in format PDF. Extrem de important de retinut este faptul ca printr-un astfel de mandat Serviciul Roman de Informatii desfasoara mai multe categorii de activitati, inclusiv intr-o locatie (locuinta) a pesoanei vizate pentru a scotoci dupa documente si inscrisuri, pentru a le ridica, a le pune la loc, pentru a instala obiecte si pentru a le ridica dupa expirarea mandatului.

Dovada sta mandatul nr. 004174/25.08.2009 prin care SRI a fost autorizat in acest dosar sa efectueze interceptarea si inregistrarea comunicatiilor numitului Radu Dan Floarea de la postul telefonic nr. 0729.884.448, accesul la datele retinute de furnizorii si retele publice de comunicatii, pe durata de valabilitate a autorizarii referitoarea la apelurile primite/efectuate de numitul Radu Dan Floarea la/de la postul telefonic nr. 0729.884.448, respectiv numarul de telefon al apelantului si numarul de telefon apelat, data si ora initierii si incheierii comunicarii. Tot SRI trebuia sa intercepteze si sa inregistreze comunicatiile ambientale purtate de Radu Dan Floarea in spatii publice si in spatiu privat, dar si altceva extrem de interesant, care releva modul de lucru atunci cand SRI iti intra in casa, ia ce vrea, lasa ce vrea, si extrage ce vrea: ”Accesul la locatia situata in Bucuresti, str. Aleea Alexandru nr. 18, in scopul cautarii de informatii, documente sau inscrisuri, ridicarii acestora, examinarii si repunerii la loc, extragerii informatiilor pe care le contin, inregistrarii, copierii sau obtinerii de extrase prin orice procedee, instalarii de obiecte, intretinerii si ridicarii acestora din locurile in care au fost depuse (...)”.

Asa lucreaza SRI-ul pe teren!

Mentionam ca mai exista un mandat cu acelasi numar, 004174 din care SRI este autorizat sa intercepteze si inregistreze comunicatiile unei persoane neindentificate de la doua posturi telefonice, dar si de la un terminal telefonic avand IMEI 35864501118148.

”Neidentificatul” Catalin Voicu si smecheria procurorilor!

Pe de alta parte, SRI si Parchetul Inaltei Curti, precum si instanta de judecata care a autorizat interceptarile in sedinta din 25 august 2009 erau obligate, potrivit dispozitiilor art. 21 alin. 1 si alin. 9 din Legea 535/2004, sa indice identitatea persoanei ale carei comunicatii trebuiau interceptate.

Chiar daca procurorul de sedinta a smecherit instanta cum ca persoana neidentificata ar fi fost Catalin Voicu, in primul rand mandatul fusese emis pentru interceptarea ambientalelor dintre persoana neidentificata si martorul Floarea, atentie, in spatiu privat, precum si a ambientalelor purtate de Radu Floarea in spatii publice. Deci, de vreme ce martorul Radu Floarea nu se afla in 17.09.2009 la Select, convorbirile sale ambientale se purtau in cu totul alta parte la acea data. Presupunand ca ”persoana neidentificata” era Catalin Voicu, la acea data, Catalin Voicu si Radu Floarea nu au purtat nicio discutie in spatiul privat, dupa cum specificau criteriile de emitere a mandatului 004174/25.08.2009. Peste toate aceste argumente, adaugam faptul ca numele lui Voicu Catalin era cunoscut de catre SRI si de organele judiciare cu 4 luni inainte de emiterea acestui mandat, mai exact din momentul in care Inalta Curte emisese, in 9 aprilie 2009, mandatul nr. 001600 pentru interceptarea si inregistrarea comunicatiilor lui Catalin Voicu.

In mod suspect, atat instanta de fond, cat si cea de recurs din acest dosar nu au tinut cont de aspectele criticate de aparatorii lui Florin Costiniu. Instanta de fond nu a tinut cont de concluziile formulate in aparare, care invocau in concret toate indiciile de alterare a inregistrarii ambientale din data de 17.09.2009 si a retinut in motivarea sentintei ce a fost ulterior recurata ca procurorii DNA au folosit convorbirile telefonice si in mediul ambiental interceptate si inregistrate in dosarul 268/D/P/2009 al DIICOT – Structura centrala pentru ca, vezi doamne, conform Codului de procedura penala (art. 91 (2) alin.5), convorbirile sau comunicarile interceptate sau inregistrate pot fi folosite si in alta cauza penala daca din cuprinsul acestora rezulta date si informatii concludente si utile privitoare la pregatirea sau savarsirea unei alte infractiunii dintre cele prevazute la art. 91 (1) alin. 1 si 2 din C. pr. pen.

Si acest aspect este foarte interesant pentru ca inceperea urmaririi penale impotriva lui Florin Costiniu, din data de 10.12.2009, a avut la baza procesul verbal de constatare a efectuarii actelor premergatoare nr. 310/P/2009, care fac trimitere la un alt proces verbal cu acelasi numar incheiat la data de 8.12.2009, care a indus in eroare instanta de judecata precizand in mod nereal ca are ca obiect ”redarea in forma scrisa a discutiilor ambientale selectate in urma audierii din inregistrarile efectuate de DIICOT in dosarul nr.268/D/P/2009 in baza a 9 mandate cu caracter clasificat emise de ICCJ”.

Cele 9 mandate declasificate privind relatia ”Voicu-Casuneanu” si imixtiunea ”sigurantei nationaleȚ asupra infractiunilor de coruptie

Cu prilejul disjungerii si declinarii de competenta DIICOT a trimis catre DNA un dosar format din 46 de file, care nu se regasesc printre lucrarile dosarului de urmarire penala, precum si 3 suporti optici tip CD, continand inregistrarile convorbirilor telefonice si ambientalele efectuate de SRI in perioada iulie-noiembrie 2009. Din cuprinsul celor 9 mandate declasificate ulterior, care au constituit ”mijloace de proba”, SRI fusese autorizat sa intercepteze comunicatiile dintre afaceristul Costel Casuneanu si Catalin Voicu pentru a se stabili daca exista vreo amenintare la adresa sigurantei nationale. Ei bine, aici trebuie sa mentionam ca infractiunile de coruptie, precum si cele asimilate acestora, prevazute distinct in Legea 78/2000 nu fac parte din categoria amenintarilor la adresa sigurantei nationale. Iar Legea 51/1991 stipuleaza foarte clar ca nicio persoana nu poate obiectul unei imixtiuni in corespondenta sau comunicatii daca nu savarseste vreuna din faptele ce constituie o amenintare la adresa sigurantei nationale.

Concluzia este ca DIICOT – Structura Centrala a fost doar prim-beneficiar al informatiilor obtinute de SRI intr-un dosar specific ce tinea de siguranta nationala. Tocmai de aceea, in 27/11/2009 DIICOT, prin rezolutia procurorului a dispus NUP in ce priveste infractiunea de divulgare a secretului care pericliteaza siguranta nationala, declinand cauza in favoarea DNA pentru continuarea cercetarilor cu privire la fostul senator Catalin Voicu, deoarece acesta parea interesat de obtinerea unor date clasificate cu privire la mandate de autorizatii emise de instanta suprema.

Marea proba din cele 3 suporturi tip CD si inexistenta autorizatiei in dosarul DNA!

Fostul judecator suprem Florin Costiniu a fost pus sub acuzare dupa ce dosarul a fost declinat la DNA si singurele mijloace de proba pe care instanta de judecata si-a fundamentat solutia de condamnare a acestuia au fost suporturile optice inaintate de DIICOT cand si-a declinat competenta la DNA. Aceste trei suporturi optice, tip CD, continand convorbiri telefonice si ambientale inregistrate de SRI in perioada iulie-noiembrie 2009 au fost ascultate de ofiterii judiciaristi de la DNA care au considerat ca ele pot fi folosite ca ”mijloace de proba in dosarul penal Voicu-Costiniu”. Ceea ce nu au vrut sa ia in considerare magistratii supremi cand au judecat cauza este faptul ca aceste interceptari si inregistrari la care au facut referire ofiterii de politie judiciara ai DNA nu au fost realizate conform legii, cu autorizarea motivata a judecatorului, la cererea procurorului care efectua sau supraveghea urmarirea penala.

In concluzie, daca judecatorii, in baza tuturor argumentelor si probelor aduse de avocati ar fi inlaturat din dosar interceptarile ambientale facute nelegal la restaurantul Select, precum si pe cele ce proveneau dintr-un alt dosar, de control informativ al SRI, si nu din cel in care s-a efectuat urmarirea penala la DNA, cu siguranta ca ar fi existat o alta decizie.

SRI intercepteaza, SRI certifica autenticitatea! Cum o fi asta?

Mai ramane de evidentiat faptul ca expertiza dispusa si efectuata in dosarul ”Voicu – Costiniu” nu a stabilit daca interceptarile si inregistrarile care au fundamentat situatia de fapt retinuta sunt autentice. Rationamentul apararii in solicitarea acestei expertize a fost legat de faptul ca interceptarile si inregistrarile de pe suporturile optice inaintate instantei puteau fi acceptate ca si mijloace materiale de proba doar in urma certificarii printr-o expertiza de autentificare. Numai ca, sarcina certificarii acestora apartine, culmea, aceleiasi autoritati care le-a realizat, in speta, SRI. Certificarea autenticitatii inregistarilor in faza de urmarire penala s-a realizat formal, intrucat procurorii din cadrul DNA, in lipsa mandatelor de siguranta nationala (declasificate partial in cursul cercetarii judecatoresti), nu au avut posibilitatea sa verifice modalitatea si conditiile in care au fost puse in executare si realizate aceste activitati atribuite SRI-ului, care solicitase autorizarea efecutarii unor activitati de culegere de informatii.

Daca toate aceste aspecte ar fi fost avute in vedere de magistratii supremi si daca aceste mijloace de probe, fara acoperire legala, ar fi fost indepartate din ansamblul probator administrat in cursul cercetarii judecatoresti, poate ca astazi am fi scris despre un altfel de decizie decat cea data in recurs la ICCJ in dosarul ”Voicu – Costiniu”.

*Cititi aici mandatul 004174/25.08.2009 emis de ICCJ pentru interceptarea si scotocirea casei lui Radu Floarea, martor-cheie in dosar