Saptamana viitoare este asteptata pronuntarea intr-unul dintre cele mai vechi cazuri ale DNA-ului condus de Kovesi. Un dosar al carui rechizitoriu a fost realizat de procurorul DNA Marius Bulancea si avizat de insasi fosta sefa DNA Laura Kovesi, dosar in care in care principalele tinte vizate sunt fostul ministru al Dezvoltarii Elena Udrea, care departe de a fi o sfanta a ajuns sa fie transformata de DNA in cam singurul corupt al regimului Basescu, si fiica fostului presedinte Traian Basescu, Ioana Basescu. Intregul caz apare ca fiind insa unul cusut cu ata alba, intrucat acuzatiile sunt unele extrem de neclare. Si nu doar atat, insa infractiunea de care este acuzata Elena Udrea nici macar nu era prevazuta de Codul penal la momentul pretinsei comiteri.

La momentul trimiterii cauzei in instanta, in mai 2017, DNA a anuntat ca dosarul ar viza posibile infractiuni comise in contextul campaniei electorale pentru alegerile prezidentiale din 2009. In realitate insa este un amestec total, faptele retinute fiind in legatura cu referendumul pentru Parlament unicameral, organizat intr-adevar impreuna cu alegerile prezidentiale.

Astfel, conform rechizitoriului DNA, Elena Udrea este acuzata ca: “In perioada octombrie – noiembrie 2009, inculpata Udrea Elena Gabriela, care indeplinea functia de ministru al Dezvoltarii Regionale si Turismului, l-a determinat pe inculpatul Nastasia Gheorghe, secretarul general al ministerului, sa ceara si sa primeasca suma de 918.864 lei de la reprezentantul unei societati comerciale (om de afaceri), in schimbul asigurarii platii unor contracte pe care societatea respectiva le avea in derulare. (…) In realitate, suma de bani a fost folosita pentru plata unor servicii de publicitate stradala pentru campania electorala a unuia dintre candidati”. De asemenea, Elena Udrea este acuzata ca: “In aceeasi perioada (octombrie – noiembrie 2009), inculpata Udrea Elena Gabriela l-a determinat pe inculpatul Tarhon Victor, presedintele Consiliului Judetean Tulcea, sa pretinda si sa primeasca de la reprezentantul unei alte societati comerciale (om de afaceri) suma de 691.029,63 lei, pentru a asigura buna derulare a unor contracte si efectuarea la timp a platilor. (…) Nici de aceasta data, serviciile respective nu au fost realizate in realitate, iar sumele de bani au fost folosite pentru plata unor servicii prestate in timpul campaniei electorale desfasurate in favoarea aceluiasi candidat”.

Aceiasi bani, destinatii diferite

Asadar, in ceea ce o priveste pe Elena Udrea, DNA sustine ca aceasta ar fi instigat doua doua persoane sa ceara bani de la doua societati comerciale (Gheorghe Nastasia – 918.864 lei si Victor Tarhon – 691.029,63 lei, ambii inculpati in acest dosar), bani care sa fie folositi “pentru plata unor servicii de publicitate stradala pentru campania electorala a unuia dintre candidati” si “pentru plata unor servicii prestate in timpul campaniei electorale desfasurate in favoarea aceluiasi candidat”.

Si acum vine prima fractura majora din dosar, aspect care ne face sa afirmam ca aceasta cauza apare ca fiind cusuta cu ata alba. Mai exact, beneficiarul asa ziselor mite difera in momentul in care aceleasi fapte sunt prezentate in dreptul lui Gheorghe Nastasia si Victor Tarhon. In acest sens, rechizitoriul mentioneaza referitor la Gheorghe Nastasia ca ar fi primit de la reprezentantul unei societati comerciale suma de 918.864 lei care sa fie folosita, atentie, pentru “plata unor servicii de publicitate”. La fel stau lucrurile si in cazul lui Victor Tarhon. Despre acesta se afirma in rechizitoriu ca ar fi primit de la reprezentantul unei societati comerciale suma de 691.021,36 lei, care sa fie folosita pentru “plata unor servicii electorale”.

Practic, se poate constata ca aceleasi sume de bani au o destinatie in partea de recizitoriu destinata Elenei Udrea si alte doua destinatii in partile din rechizitoriu privitoare la Gheorghe Nastasia si Victor Tarhon. Or, aceasta confuzie este de ajuns sa arunce mari semne de intrebare asupra intregului dosar, cel putin din punctul nostru de vedere.

A doua fractura majora din dosar

Pe langa toate acestea, Elena Udrea este acuzata ca ar fi instigat sa se ia mita pentru altul, insa DNA nu a identificat beneficiarul mitei. Nu se stie cine sunt cei care au beneficiat de una dintre cele trei destinatii date sumelor despre care DNA sustine ca au fost cerute. Nu se cunoaste cine a beneficiat fie de “plata unor servicii de publicitate stradala pentru campania electorala a unuia dintre candidati”, “plata unor servicii prestate in timpul campaniei electorale desfasurate in favoarea aceluiasi candidat”, “plata unor servicii de publicitate” sau “plata unor servicii electorale”.

Cel mai probabil, DNA vrea sa-l indice drept beneficiar final al mitei pe fostul presedinte Traian Basescu, candidatul partidului din care facea parte si Elena Udrea la alegerile prezidentiale din 2009. Totusi, din informatiile noastre, sumele de bani respective ar fi fost utilizate pentru promovarea referendumului pentru un Parlament unicameral si 300 de parlamentari. Or, in cazul in care asa stau lucrurile, atunci acuzatia de instigare la luare de mita pentru altul este aruncata in aer, avand in vedere ca referendumul se adreseaza cetatenilor acestei tari, care au un castig in urma exprimarii votului, nicidecum vreunui om politic. Faptul ca referendumul a fost organizat in aceeasi zi cu alegerile prezidentiale si ca in acest mod ar fi avut de castigat Traian Basescu este o simpla speculatie.

Cireasa de pe tort

Pe de alta parte, asa cum Lumea Justitiei a mai explicat, Elena Udrea este acuzata de o infractiune care nu era prevazuta in momentul pretinsei comiteri. Mai precis, vorbim de instigare la luare de mita pentru altul.

Dupa cum am vazut, pretinsa instigare la luare de mita pentru altul s-ar fi produs in 2009, asa cum acuza DNA. Problema este ca in 2009 nu exista o asemenea infractiune prevazuta in Codul penal, instigarea la luare de mita fiind introdusa abia in 2014. Ceea ce inseamna ca DNA forteaza condamnarea Elenei Udrea pentru o infractiune inexistenta la momentul in care se presupune ca s-ar fi comis fapta de instigare la luare de mita pentru altul.

Iata cele doua forme ale luarii de mita din vechiul Codul penal (in vigoare in 2009, data la care Udrea ar fi comis infractiunea retinuta de DNA) si noul Cod penal (intrat in vigoare in 2014, deci la cinci ani de la momentul in care Udrea ar fi comis infractiunea retinuta de DNA):

Luarea de mita in vechiul Cod penal (art. 254):

„Fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

Fapta prevazuta in alin. 1, daca a fost savarsita de un functionar cu atributii de control, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani”.

Luarea de mita in noul Cod penal (art. 289):

„(1) Fapta functionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase, in legatura cu indeplinirea, neindeplinirea, urgentarea ori intarzierea indeplinirii unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau in legatura cu indeplinirea unui act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica ori de a exercita profesia sau activitatea in executarea careia a savarsit fapta.

(2) Fapta prevazuta in alin. (1), savarsita de una dintre persoanele prevazute in art. 175 alin. (2), constituie infractiune numai cand este comisa in legatura cu neindeplinirea, intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle sale legale sau in legatura cu efectuarea unui act contrar acestor indatoriri.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscarii, iar cand acestea nu se mai gasesc, se dispune confiscarea prin echivalent”.