Lungimea excesiva a motivarii condamnarilor definitive pronuntate de catre „Completul negru” de la ICCJ in dosarul „Ferma Baneasa” – inclusiv impotriva avocatului Robert Rosu – are rolul de a ingreuna eventualele cai extraordinare de atac.

Cel care a atras atentia asupra acestui aspect duminica, 25 aprilie 2021, a fost avocatul Mihai Tanasescu (foto), in studioul A7TV.

In alta ordine de idei, maestrul Tanasescu a remarcat un precedent periculos creat de condamnarea avocatului Robert Rosu pentru simpla vina de a-si fi exercitat profesia – si anume: incalcarea secretului profesional dintre avocat si clientul sau. De altfel, aceasta tendinta a inceput in SUA dupa atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001. Este vorba – adaugam noi – despre psihoza care a dat nastere legii denumite „Patriot Act”, prin care sunt incalcate grav numeroase drepturi si libertati.

Totodata, avocatul Tanasescu a comparat situatia confratelui Robert Rosu cu cea a protagonistului Santiago Nasar din nuvela „Cronica unei morti anuntate”, de Gabriel Garcia Marquez, in care uciderea personajului principal este anuntata de mult, si totusi nimeni nu face nimic pentru a o impiedica. Asa si in cazul lui Rosu: breasla avocatilor si, in general, societatea romaneasca ar fi trebuit sa se alarmeze inca din momentul in care apelul dosarului „Ferma Baneasa” a incaput pe mainile „Completului negru” de la Inalta Curte.

Nu a scapat de criticile lui Mihai Tanasescu nici presedinta ICCJ Corina Corbu, cea care a emis un comunicat in care s-a rastit la avocatii care indrazneau sa-si exprime revolta fata de condamnarea confratelui Robert Rosu.

Iata afirmatiile avocatului Mihai Tanasescu (vezi video):

„Mihai Tanasescu: Profesia de avocat nu exista fara secret profesional. Dupa 11 septembrie 2001, peste tot in lume (nu numai in Romania), exista o presiune pentru eliminarea secretului profesional. Pentru ca in felul acesta, avocatul ramane fara arma sa principala, iar clientul isi pierde increderea in avocat. Practic, asta este scopul final. Din pacate, nu e un scop limitat la Romania, ci este un gand care le-a trecut mai multora prin cap.

Din acest punct de vedere, cred ca avocatul ar trebui sa iasa intarit in ochii opiniei publice, pentru ca daca avocatul isi pierde din prerogative, el ca om se va descurca in continuare, dar cetateanul nu se va mai descurca. Pentru ca singura contrapondere la autoritatea de stat este avocatul. Nu avem – conform Constitutiei – pe altcineva care sa te apere in fata fortei autoritatii de stat. Si de la Montesquieu tinem toti minte ca statul tinde sa devina autoritar, ca orice stat. Asta e menirea lui: daca-i dai forta, o sa inceapa sa iubeasca forta si sa se obisnuiasca s-o foloseasca. Iar singurul care poate sa puna contrapondere legala este avocatul.

Vorbeati de titluri. (...) Cel mai la indemana este 'Cronica unei morti anuntate', un roman scris de Gabriel Garcia Marquez in 1981, in care este o crima asumata, dar pe care nimeni nu se straduieste s-o opreasca. Or, si aici, de cand s-a stiut ca dosarul a fost repartizat – evident: in mod aleatoriu – catre completul intitulat 'Completul negru', toata lumea a stiut ca ceva rau se va intampla. Dar nimeni n-a avut posibilitatea sa opreasca. Nu intamplator, doi dintre cei trei membri ai 'Completului negru' sunt acum proaspeti pensionari. (...) Ceea ce te duce cu gandul daca nu cumva e valabila teza cea mai veche, in care unii dintre judecatorii de la Inalta Curte sunt pusi de Sistem, pentru a sustine Sistemul. Dar poate nu e asa – poate ma insel. (...)

Eram avocat de vreo 10 ani, aveam dreptul sa pun concluzii la Inalta Curte si eram foarte emotionat ca ma voi duce sa pledez in fata celor mai importanti juristi ai tarii. Si tatal meu (care a fost avocat 55 de ani; atunci avea vreo 40 de ani de profesie) imi spune: 'Sa n-ai nicio treaba! Eu de cand sunt avocat, am vazut 7-8 generatii de judecatori de Tribunalul Suprem. Nu stiu daca retin 10-12 nume. Retin mult mai multe nume de la judecatorii de la tribunal'. Poate si pentru faptul ca avem mai multe dosare la instantele acestea de la Inalta Curte, dar poate si pentru faptul ca oamenii care traiesc in mediul asta al Inaltei Curti sunt niste oameni care nu interfereaza direct cu celelalte categorii profesionale.

Mihaela Olaru: Dar ce ne vom face daca maine-poimaine vor deveni colegi cu noi?

Mihai Tanasescu: Asta depinde ca fiecare avocat din baroul unde doreste un coleg sa functioneze poate sa-si exercite un drept la opozitie.

Mai e un titlu. Este o fabula: 'Le Corbeau et le Renard' (n.r. 'Corbul si vulpea'), de Jean de la Fontaine, in care corbul sta pe o craca cu un cascaval mare in gura. Si vulpea, care sta jos si ii e foame, ii spune: 'Domnule corb, cat de frumos sunteti! Sunteti phoenixul acestei paduri – nu exista altcineva ca dumneavoastra. Ma intreb daca si vocea dumneavoastra este atat de frumoasa cum este penajul dumneavoastra'. Si atunci corbul incepe sa se umfle in pene si, ca sa-si arate vocea frumoasa, deschide gura si cascavalul ii cade si ajunge la vulpe. Si vulpea, luand cascavalul, ii spune: 'Bunul meu domn, aflati ca orice persoana careia ii place sa fie flatata hraneste de fapt persoanele care o flateaza'.

Eu ma intreb cum doamna presedinte Corbu (e o coincidenta – bineinteles) a putut sa semneze un comunicat – ca raspuns la mesajul nostru – atat de... poate 'arogant' e mult spus, dar prin care suntem, practic, pusi la punct. Mie mi-a creat senzatia ca ei sunt profesorii din cancelarie care discuta despre noi, iar noi, avocatii, suntem elevii care fac nazbatii in recreatie.

Explicatii or fi. Judecatorii – in special cei de la Inalta Curte – au niste privilegii, de care ei sunt constienti, pentru ca sunt oameni destepti. Dansii pot sa intre in profesie cand vor, ca avocati, ca notari... Si noi ii primim. Eu am 37 de ani de profesie. Nu-mi doresc, dar nu pot sa visez nici sa ajung la Judecatoria Tandarei fara examen. Nu mai vorbesc de pensii: tatal meu a contribuit 55 de ani, la maximum, la sistemul de pensii (si pe vremea comunismului era 25%, nu 10%) si a iesit cu o pensie maxima de 4.500 de lei. Acum e 6.000.

Ion Dragne, decanul Baroului Bucuresti: In completarea colegului meu: a nu se intelege ca ne exprimam pozitii impotriva cuiva – cu atat mai mult cu cat marea majoritate a judecatorilor fac cinste fotoliilor in care stau. Noi vorbim despre protectia dreptului la aparare, despre protectia profesiei care face posibil dreptul la aparare si, prin asta, sustinem independenta justitiei. Noi stim ca un judecator independent nu este chemat in fata unui procuror sa justifice de ce a dat o hotarare definitiva, fiindca in acel moment este la fel de slab ca si justitiabilul fara avocat.

Mihaela Olaru: Corect. Si, pe de alta parte, sa nu uitam: in motivarea Inaltei Curti, vedem ca au existat martori-judecatori, oameni care au decis la un moment dat cu privire la o situatie pe latura civila. Si totusi, au ajuns si ei sa dea cu subsemnatul, martori in dosar.

Mihai Tanasescu: Noi vorbim despre o situatie de exceptie, bineinteles, nu vorbim de regula. 98% dintre magistrati sunt de buna-credinta, sunt de buna calitate, dar, ca si in profesia noastra, unde 1-2% ies in fata, despre asta discutam.

A treia tema care mie mi se pare ca se potriveste cel mai bine, avand in vedere ca avem un 'Complet negru', ca avem un avocat Rosu, ca avem un dosar care se cheama 'Ferma Baneasa' (deci te duce cu gandul la padure), cred ca titlul cel mai bun ar fi 'Frumoasa din Padurea Adormita', a fratilor Jacob si Wilhelm Grimm. Si ne dam seama ca noi cautam Frumoasa din Padurea Adormita – adica Justitia, Dreptatea – prin tribunale ca prin viata, dar ea doarme, saracuta, in padure si asteapta sa vina printul s-o trezeasca. Asta cred ca se potriveste cel mai bine.

Cu privire la ce ati spus dumneavoastra, despre cele 800 de pagini de hotarare: asta e un sistem inventat de avocatii americani prin anii '70, cand inca nu erau foarte la curent justitiabilii cu cum merg lucrurile pe computer. Si ca sa para ca munceau extraordinar de mult, faceau copy-paste, copy-paste, copy-paste. Se cheama 'boiler plate'. Adica mancare la cazan, ca-n armata. Adica bucatarului de la cazarma i-a mai ramas orez de ieri – pune orez; are fasole – pune fasole; mai pune niste oase. Gustul e foarte bun, fiind la cazan. Dar aici este o mare problema: cand scrii 800 de pagini cu atat copy-paste, ai si un scop: sa ingreunezi munca avocatului intr-o eventuala cale extraordinara de atac. Pentru ca ti-e foarte greu sa cauti in 800 de pagini.

Ion Dragne: Noi, avocatii mai varstnici, spunem ca daca un dosar are mult mai multe file, cu atat mai mult ascundem adevarul. Deci daca parafrazam, aveti concluzia”.

Sursa foto: Avocatura.com