Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie este aparata nu doar de magistrati singulari si asociatii de traditie ale judecatorilor si procurorilor, ci si la nivel institutional. Iar o asemenea luare de pozitie in favoarea SIIJ a venit din partea Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, la 28 mai 2019, CSM – condus pe atunci de judecatoarea Lia Savonea (foto a treia din dreapta), iar in prezent de judecatoarea Nicoleta Tint (foto a patra din dreapta) – a trimis la Curtea de Justitie a Uniunii Europene o serie de observatii in care argumenteaza detaliat necesitatea existentei SIIJ si mai ales rolul benefic al acesteia pentru sistemul judiciar din Romania.

Documentul de 24 de pagini a fost obtinut in exclusivitate de jurnalista Sorina Matei in urma unei solicitari de informatii adresate CSM si publicat pe propriul site, Presacurata.ro, vineri, 10 ianuarie 2020.

Reluand intregul proces legislativ prin care a luat nastere SIIJ, precum si confirmarea constitutionalitatii sectiei speciale (prin mai multe decizii), Consiliul Superior al Magistraturii subliniaza ca SIIJ este un garant nu doar al independentei justitiei, in general, ci si al independentei fiecarui judecator, in particular. In acest sens, CSM aminteste nenumaratele ocazii in care magistratii (inclusiv procurori) au fost supusi unor presiuni inimaginabile din partea DNA, prin santajarea cu dosare deschise ca urmare a unor denunturi arbitrare.

In al doilea rand, eexistenta unei sectii specializate genereaza practica unitara, astfel de argumente gasindu-se si in deciziile CCR vizand SIIJ, mentioneaza CSM.

De asemenea, Consiliul subliniaza ca de-a lungul timpului au mai existat in Ministerul Public din Romania structuri specializate in anchetarea magistratilor. In acest sens, CSM da ca exemplu fostul Serviciu de combatere a coruptiei din justitie, care functiona in DNA ca urmare a Ordinului 10/2014 emis de catre actuala inculpata Laura Kovesi.

Desi CSM nu o spune explicit, diferenta calitativa dintre SIIJ si fosta structura din DNA este de la cer la pamant – atat in privinta transparentei, cat si a profesionalismului. De altfel, cateva paragrafe mai incolo, Consiliul Superior al Magistraturii explica punct cu punct regulile de functionare ale actualei sectii speciale: procurori cu experienta ridicata (de minimum 18 ani), numirea sefului SIIJ numai de catre CSM, fara ingerinta factorului politic (iar nu cu implicarea catre Ministerul Justitiei, ca in cazul PICCJ, DNA si DIICOT), precum si asigurarea transparentei SIIJ, prin obligativitatea ca sectia speciala sa-si prezinte regulat rapoartele de activitate in fata CSM.

Nu in ultimul rand, Consiliul Superior al Magistraturii trateaza problema Mecanismului de Cooperare si Verificare, subliniind ca rapoartele MCV – care in ultima perioada au facut taraboi impotriva SIIJ – au un rol strict consultativ, neatragand nicio obligatie din partea statelor membre UE.

Redam concluziile adresei CSM catre CJUE:

„Principiul protectiei jurisdictionale efective a drepturilor conferite justitiabililor de dreptul Uniunii la care se refera art. 19 alin. (1) TUE constituie un principiu general al dreptului Uniunii, care decurge din traditiile constitutionale comune ale statelor membre.

Conform Hotararilor CJUE C-504/04 si C-503/15, notiunea de independenta presupune, in special, ca organismul respectiv sa isi exercite functiile jurisdictionale in mod complet autonom, fara a fi supus vreunei legaturi ierarhice sau de subordonare si fara sa primeasca dispozitii sau instructiuni, indiferent de originea lor, si sa fie astfel protejat de interventii sau presiuni exterioare, susceptibile sa aduca atingere independentei de judecata a membrilor sai si sa influenteze deciziile acestora.

Or, infiintarea Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie constituie o garantie legala a principiului independentei justitiei in general si a independentei judecatorului in special.

Este de precizat ca in cadrul Ministerului Public au existat dintotdeauna, intr-o forma sau alta, structuri specializate in anchetarea faptelor pretins savarsite de magistrati, precum si de alte persoane a caror activitate infractionala avea legatura de cauzalitate cu activitatea respectivilor magistrati. Spre exernplu, in cadrul Directiei Nationale Anticoruptie a functionat, pana la infiintarea Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie, un serviciu de combatere a coruptiei in justitie, infiintat prin Ordinul nr. 10/2014 emis de catre procurorul-sef DNA si fara implicarea Consiliului Superior al Magistraturii.

Cerinta independentei judecatorilor tine de substanta dreptului fundamental la un proces echitabil, care are o importanta esentiala ca garant al protectiei ansamblului drepturilor conferite justitiabililor de dreptul UE si al mentinerii valorilor comune ale statelor membre prevazute la art. 2 TUE, in special a valorii statului de drept (CJUE, Hot. C-216/18).

Cu privire la utilitatea infiintarii Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie, Curtea Constitutionala, prin Decizia 33/2018, a retinut, in controlul a priori al legii de infiintare, ca aceasta structura specializata constituie o garantie legala a principiului independentei justitiei, sub aspectul componentei sale individuale, independenta judecatorului. S-a mai retinut ca se asigura, pe aceasta cale, o protectie adecvata a magistratilor impotriva presiunilor exercitate asupra lor, impotriva abuzurilor savarsite prin sesizari / denunturi arbitrare si se asigura o practica unitara, la nivelul acestei structuri de parchet, cu privire la efectuarea actelor de urmarire penala pentru infractiunile savarsite de magistrati.

De altfel, Curtea a retinut ca este constitutional si aspectul privind stabilirea unor reguli speciale de competenta cu privire la o anumita categorie de persoane, acest aspect nereprezentand un element de noutate in actualul cadru normativ procesual penal.

In ceea ce priveste Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie, din reglementarea legala a acestei sectii reiese cu claritate faptul ca nu doar independenta judecatorilor este asigurata, cat si cea a procurorilor care functioneaza in cadrul sau.

Asadar, potrivit dispozitiilor legale enumerate mai sus (a se vedea art. 88/1 alin. 4 si art. 88/5 alin. 1), privind infiintarea, organizarea si functionarea Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie, procurorul-sef al acesteia este numit in functie de Plenul CSM, spre deosebire de procurorii de la marile parchete (spre exemplu, Procurorul General al Parchetului de pe langa ICCJ, procurorul-sef DNA, procurorul-sef DIICOT), care sunt numiti in functie in urma unui concurs organizat de Ministerul Justitiei, CSM emitand doar un aviz consultativ in aceasta procedura.

Mai mult, prin analiza cadrului legal care guverneaza infiintarea, organizarea si functionarea Sectiei, suntem de parere ca legiuitorul a avut in vedere crearea unui structuri de parchet care, prin particularitatile sale, in ceea ce priveste numirea in functie a procurorilor, sa asigure o independenta a acestora prin eliminarea din procedura de selectie a Ministerului Justitiei.

Sintetizand, garantiile de independenta si impartialitate ale Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie sunt urmatoareie:

- vechimea de cel putin 18 ani in functia de procuror;

- selectarea, atat a procurorului-sef Sectie, cat si a procurorilor cu functii de executie, de catre Consiliul Superior al Magistraturii si nicidecum de factorul politic, asa cum se precizeaza in spatiul public;

- transparenta procesului de selectie atat a procurorului-sef Sectie, cat si a procurorilor cu functii de executie;

- evaluarea riguroasa a activitatii profesionale a procurorilor desfasurata in ultimii 5 ani, de catre comisii numite de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Regulile privitoare la competenta personala, ca o derogare de la competenta dupa materie, tin de traditia dreptului romanesc si nu au fost niciodata contestate sau considerate o incalcare a principiului statului de drept. Prin urmare, principiul independentei judecatorilor, consacrat de art. 19 alin. (1) al doilea paragraf din TUE si de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, astfel cum acestea au fost interpretate prin jurisprudenta CJUE, nu se opune infiintarii Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie, raportat la modalitatea de numire / revocare din functie a procurorilor care fac parte din aceasta Sectie. Dimpotriva, infiintarea Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie constituie o garantie legala a principiului independentei justitiei in general si a independentei judecatorului in special.

Prin aceasta intrebare, instanta nationala doreste sii supuna interpretarii CJUE articolele mai sus invocate, in sensul de a se stabili daca acestea se opun unei reglernentari nationale care instituie o structura de parchet ce beneficiaza de competenta exclusiva a anchetarii magistratilor, Astfel, instanta doreste ca CJlJE sa lamureasca in ce masura principiul statului de drept cat si eel al egalitatii cetatenilor UE s-ar opune existentei unei structuri care sa aiba o competenta personala.

Dupa cum s-a precizat mai sus, organizarea judiciara nu cade in competenta exclusiva a Uniunii Europene. Asadar, statele membre pot sa isi organizeze sistemele de justitie in mod autonom, tinand seama de traditiile juridice extreme de eterogene la nivel european, cu respectarea insa a principiului statului de drept si a tuturor celorlalte principii care, de altfel, fac parte din traditia comuna a statelor membre.

In ceea ce priveste instituirea unei sectii specializate in investigarea infractiunilor din justitie, nici principiul statului de drept si nici cel al egalitatii cetatenilor in fata legii nu se opun unei astfel de masuri adoptate la nivel intern, intr-un domeniu care nu a facut si nu poate sa faca obiectul uniformizarii la nivelul UE. Este de traditia dreptului penal romanesc existenta unor diferite forme de competenta, respectiv materiala (dupa tipul infractiunii comise), personala (dupa calitatea persoanei suspectate ca a comis o infractiune) si teritoriala (dupa, prin altele, locul comiterii unei fapte prevazute de legea penala).

In dreptul penal romanesc, atat sub imperiul Codului Penal din 1969, cat si in temeiul Codului Penal in vigoare, sunt reglementate mai multe situatii ce cad sub incidenta competentei personale, atat a organelor de urmarire penala (de exemplu, procurori militari pentru infractiuni savarsite de militari), cat si a instantelor de judecata (de exemplu, Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru infractiuni savarsite de deputati si senatori). Asadar, forme de competenta personala existau atat inainte de aderarea Romaniei la UE, cat si ulterior si nu au fost niciodata apreciate ca incalcand principiile Statului de drept si ale egalitatii cetatenilor in fata legii.

Ratiunea pentru care dreptul penal si procedural rornanesc a ales, la fel ca si alte sisteme juridice la nivel european, sa reglementeze fonne de competenta subsidiare, de genul celei personale, care deroga de la competenta materiala si teritoriala, tine de traditia juridica romaneasca si de optiunile de politica publica.

Mai mult decat atat, rcglementarea unor atare forme de competenta nu a facut niciodata obiectul vrcunul raport intocmit in baza MCV, tocmai datorita Iaptului ca nu se incalca niciun principiu de drept UE. Mai mult decat atat, chiar MCV atinge subiectul cornpetentei personale atunci cand face trimitere, in obiectivul de referinta nr. 3, la "coruptia la nivel inalt". 0 astfel de coruptie la nivel inalt implica, automat, o distinctie intre subiectii activi ai infractiunilor de coruptie, respectiv intre persoanele care nu atrag aplicarea unor exceptii de la regulile competentei materiale si persoanele care, dimpotriva, prin prisma calitatii personale speciale pe care o detin, impun o astfel de derogare.

Ratiunea instituirii unei competente personale, desi nu se impune a fi justificata intrucat tine de autonomia fiecarui stat membru de a hotari in materia organizarii judiciare proprii, rezida, pe de o parte, in necesitatea de a asigura garantii suplimentare anumitor persoane acuzate de comiterea unor infractiuni, prin prisma rolului important ocupat in societate si a importantei functiei lor (de pilda, deputati, senatori, magistrati – care sunt judecati, in prima instanta, de curtile de apel / ICCJ, indiferent de gradul profesional detinut ori, mai ales, de natura infractiunii comise) si, pe de alta parte, de necesitatea de a asigura un grad sporit de profesionalism al judecatorilor investiti cu solutionarea cauzelor, mai ales ca existenta unei competente personale presupune, de cele mai multe ori, savarsirea faptei in cadrul sau in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu.

In concluzie, in raport de cele in precedent inserate, in subsidiar apreciem ca dreptul european invocat nu se opune emiterii de catre subscrisul (n.r. CSM) a unor regulamente privind infiintarea Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie, subscrisul indeplinindu-si obligatiile in temeiul legii si in limitele competentelor”.

* Cititi aici, pe site-ul Sorinei Matei, intregul document cu observatiile CSM trimise CJUE