Vineri, 8 februarie 2013, fostul ofiter militar Aurel Fratila a fost extradat, cu o cursa aeriana, in SUA. Acolo va fi dus in fata tribunalului californian pentru a raspunde la acuzatiile ce i se aduc. Extradarea s-a facut in baza sentintei date de Inalta Curte de Casatie si Justitie (complet condus de fostul procuror, actualmente judecator ICCJ Florentina Dragomir). Dupa cum se stie, Aurel Fratila este acuzat ca ar fi vandut produse militare cu regim special catre Iran, tara care s-ar fi aflat la data producerii faptelor, sub embargoul impus de Statele Unite. Lumeajustitiei.ro publica azi motivele de recurs ale aparatorului lui Aurel Fratila, avocatul Victor Enescu, din care reiese clar ca la data la care americanii sustin ca romanul Fratila ar fi savarsit aceste actiuni "de interes politic" impotriva SUA, embargoul impus Iranului nu exista.

Povestea extradarii fostului militar Aurel Fratila ascunde mari semne de intrebare legate de acuzatiile pe care americanii i le aduc, dar si de modul in care instanta suprema a judecat recursul la sentinta Curtii de Apel Bucuresti prin care, la data de 11 ianuarie 2013, s-a admis cererea de extradare formulata de americani. Aceste motive nu au fost luate in considerare de judecatori, cantarind mult mai mult copiile unor documente de acuzare semnate de un grefier al Tribunalului din California, si deloc argumetatia solida adusa de aparatorul lui Aurel Fratila.

Incalcarea dreptului la un proces echitabil. Implinirea termenului de prescriptie nu a contat!

In motivele de recurs inaintate de avocatul Victor Enescu in numele lui Aurel Fratila impotriva sentintei penale nr.12 din 11.01.2013 a Curtii de Apel Bucuresti (n.red.- unde s-a dispus admiterea cererii de extradare formulata de SUA) prin care s-a dispus, subsecent, si arestarea acestuia in vederea predarii sale americanilor, pe o perioada de 30 de zile, se arata ca, in mod eronat, instanta de fond s-a bazat pe dispozitiile art.22 al Tratatului de extradare dintre Romania si S.U.A, din 2007, cand in cauza erau incidente prevederile Conventiei de Extradare dintre cele doua tari din 1924, conform careia Aurel Fratila nu indeplinea conditile de extradare. De asemenea, aparatorul lui Fratila evidentiaza, in sustinerea respingerii cererii de extradare, faptul ca fostului militar i-a fost incalcate dreptul la un proces echitabil, ca "extradarea se refera la o infractiune de natura politica sau la o infractiune conexa a unei infractiuni olitice, motiv obligatoriu de refuz al extradarii conform prevederilor art.21 alin.1 litera f din Legea 302/2004" si ca "acest refuz al extradarii subzista chiar in contextul Tratatului de extradare din 2007, art.4 alin4, conform caruia extradarea poate fi refuzata pentru infractini militare care nu sunt infractiuni de drept comun".

Altfel spus, faptele de care este acuzat fostul militar Aurel Fratila puteau face obiectul unui proces penal in Romania, iar refuzul extradarii ar fi fost cu atata mai necesar cu cat "predarea persoanei extradabile din prezenta cauza este susceptibila sa aiba consecinte de o gravitate deosebita pentru aceasta".

Mai mult, atunci cand instantele din Romania au hotarat extradarea lui Aurel Fratila, avocatul subliniaza ca "in cauza s-a implinit prescriptia raspunderi pneale in Statul Solicitant, devenind incidente prevederile art.33 din Legea 302/2004, conform caruia extradarea nu se acorda in cazul in care prescriptia raspunderii penale este implinita fie potrivit legislatiei romane, fie potrivit legislatiei statului solicitant".

Instigarile agentilor americani

In fata instantei Curtii de Apel Bucuresti, avocatul Victor Enescu a solicitat termenul legal de 8 zile aratand ca nu sunt indeplinite conditile de extradare (fila 7 din dosar). Chiar si in condiitile in care aceasta cerere nu ar fi existat, termenul de 8 zile pentru ca aparatorul sa poata prezenta scris opozitia la aczuatii motivata era obligatorie pentru instanta.

In motivele de recurs prezentate, avocatul Enescu subliniaza inca un aspect important: In mod eronat, instanta de fond a apreciat ca aspectele aratate de Aurel Fratila, privitoare la "provocarea" sa de a savarsi faptele pentru care se solicita extradarea exced cauzei, intrucat in mai multe decizii ale sale, "CEDO a statuat ca, indiferent de interesul public, obtinerea unor probe ca urmare a unei instigari din partea agentilor sub acoperire afecteaza in mod general dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 alin (1) din CEDO, privand de la un inceput pe reclamant de posibilitatea de a beneficia de un proces echitabil" (exemplu- cauza Teixeira de Castro vs.Portugal sau Constantin si Stoian contra Romaniei - hotarare CEDO din 29.09.2009). Conform CEDO, actiunile investigatorului sub acoperire au avut drept consecinta determinarea reclamantilor din aceasta ultima speta sa savarseasca fapta penala pentru care au fost condamnati, "depasind simpla investigatie pasiva a activitatii infractionale existente".

Rolul agentilor americani Talebi si Murphy

Pentru ca cititorii sa inteleaga mai bine cazul "Aurel Fratila", aratam ca operatiunea autoritatilor SUA s-a desfasurat in anul 2006 si a constat dintr-o actiune de organizare a unei livrari supravegheate pentru iranianul Jamshid Ghassemi, in baza unei provocari, provocatorul fiind agentul american David Talebi. Acest aspect reiese si din declaratia agentului Mathew R.Murphy aflata la fila 89 din dosarul care s-a constuituit la acea data la Parchetul Curtii de Apel Bucuresti, dar si din Rezolutia din 14.01.2011 a DIICOT-Structura Centrala, "pentru a produce si ticlui probe impotirva cetateanului roman Fratila Aurel", se arata in aceleasi motive de recurs. Iata si un alt aspect extrem de important pentru a intelege ce s-a intamplat in timpul actiunii autoritatilor SUA in 2006: "Urmare a coordonarii, dirijarii si instruirii di partea agentului special U.S.D.H.S-I.C.E. Matthew Murphy, informatorul provocator David Talebi a recurs chiar la santajarea cetateanului roman Fratila Aurel pentru a se comporta in derularea tranzactiei asa cum ii cerea toate aceste atitudini realizate la asugestia si instruirea continua si permanenta a agentului U.S.D.H.S.-I.C.E.". Cu alte cuvinte, Fratila a savarsit fix faptele pe care i le cerea agentul american, tocmai pentru ca operatiunea sa aiba suces si sa duca la probarea vinovatiei cetateanului iranian.

In Rezolutia nr.404/D//206 data de DIICOT in 14.01.2011 rezulta aceasta activitate provocatoare a agentilor americani asupra lui Aurel Fratila. Mai mult, din examinarea notelor de redare a inregistrarilor realizate de autoritatile SUA aflate la dosarul din 2006 al DIICOT rezulta ca cetateanul american Talebi a fost cel care a initiat discutiile privind vanzarea unor accelerometre si ca acesta, la randul sau, era instigat sa-l provoace pe Fratila de catre celalalt agent special, Matthew Murphy. Culmea, Aurel Fratila a verificat atat personal cat si prin agentul Talebi daca piesele solicitate de iranian nu sunt incluse pe lista produselor militare nici de legislatia SUA, nici de legislatia UE si a Romaniei, iar Talebi a fost cel care a oferit iranianul la vanzare acele acelerometre cu caracteristici tehnice care le includea ca produse militare. Conform actelor existente la dosarul DIICOT, folosite ca argumente in motivele de recurs dar neluate inconsiderare de judecatori, Fratila a realizat ca Talebi il provoaca si l-a testat "pentru a-i verifica buna credinta si loialitatea contractuala, considerent pentru care operatiunea de furnizare a accelerometrelor in Romania nici nu a mai avut loc find refuzata de cetateanul roman".

Fratila s-a prins ca agentul american Talebi facea un joc incorect fata de el dupa remiterea unei sume de bani in dolari la solicitarea expresa a lui Talebi, care urma instructiunile agentului special Murphy. Americanii aveau nevoie de probatoriu pentru a dovedi ca cetateanul iranian face operatiuni ilicite.

De altfel, chiar Aurel Fratila a formulat plangere penala impotriva lui Talebi si a agentilor americani, acuzandu-i pe acestia de inselaciune, plangere depusa la dosarul cauzei ce a fost instrumentata de DIICOT. Aparatorul lui Fratila arata ca, desi a cunoscut toate aceste aspecte sus-mentionate, Marele Juriu al Tribunalului Districtului de sud al Statului California a emis acuzatii impotriva lui Aurel Fratila, a cerut arestarea sa fara a-i aduce la cunostinta acuzatiile, fara a-l audia si fara a-i oferi posibilitatea sa se apere.

Faptele de "incalcare" a embargoului sunt din iulie-octombrie 2006, embargoul impus dateaza insa din decembrie 2006!

Actul de acuzare apartinand autoritatilor americane se regaseste in dosarul cu numarul 06 CR 2265 . In acest act de sesizare, americanii il acuza pe Fratila, alaturi de iranianul Ghassemi, de urmarirea unui interes politic reprezentat de incalcarea embargoului insituit de SUA impotriva Iranului, iar faptele s-ar fi produs in perioada iulie-octombrie 2006. Numai ca Rezolutia nr.1727 privind instituirea unor masuri restrictive impotriva Iranului a fost adoptata de Consiliul de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite in 23 decembrie 2006. Pe scurt, pana la acea data, faptele de care este acuzat Fratila se consumasera si nu erau potrivnice acestui embargou institut la doua luni dupa consumarea intregului scenariu cu provocatori americani. Regulamentul privind masurile restrictive impotriva Iranului au fost publicate in 19 aprilie 2007.

Desi judecatorii supremi ar fi trebuit sa se aplece cu mare atentie asupra tuturor acestor aspecte, nu au facut-o si, cu o suspecta rapiditate, au decis extradarea lui Aurel Fratila pentru a fi dus la interogatoriu in California. In schimb, atunci cand vine vorba de extradari ale unor cetateni americani in Romania, Statele Unite stiu sa-si protejeze cetatenii chiar si atunci cand probatoriul impotriva lor este unul solid si nu cusut cu ata alba cum este cel din cazul fostului militar Aurel Fratila.

* Cititi aici, integral, motivele de recurs la sentinta prin care s-a admis extradarea lui Aurel Fratila in SUA

* Cititi aici sentinta penala a CAB din 11.01.2013, prin care s-a admis extradarea lui Aurel Fratila