Curtea de Apel Bucuresti a facut publica marti, 1 aprilie 2014, una dintre cele mai asteptate motivari din ultima perioada. Judecatoarele Anca Alexandrescu si Codruta Strimb (foto) au redactat decizia prin care fratii Ioan si Victor Becali, Cristi Borcea, George Copos, Mihai Stoica, Jean Padureanu, Gheorghe Netoiu si Gica Popescu au primit in total peste 34 de ani de inchisoare in celebrul "Dosar al Transferurilor".

Intr-o motivare de 171 de pagini, judecatoarele Alexandrescu si Strimb au argumentat anii grei de temnita acordati celor opt grei ai fotbalului, in principal prin prisma a doua considerente. Primul viza judecata din aspectul incadrarii juridice a faptelor savarsite de cei opt inculpati, in care Curtea expune si modul de analiza al aplicarii pedespelor. Cel de-al doilea aspect de care a tinut cont Curtea in momentul dispunerii pedespelor, s-a referit la aplicarea legii penale mai favorabile, mai exact, aplicarea globala "in integrum" a dispozitiilor mai favorabile dupa intrarea in vigoare a Noului Cod penal si a Noului Cod de procedura penala.

Este cert ca aceasta motivare va da nastere unor ample discutii. Ramane ca specialistii sa se pronunte asupra modului in care au gandit cele doua, dar si Inalta Curte de Casatie si Justitie in cazul in care recursul in casatie pe care il vor promova inculpatii va fi admis.

Iata in continuare pasaje din decizia de condamnare din "Dosarul Transferurilor":

Judecatoarele Anca Alexandrescu si Codruta Strimb despre argumentele pentru aplicarea globala („in integrum”) a legii penale mai favorabile:

"In doctrina si in practica judiciara a fostului Tribunal Suprem a fost sustinuta si, respectiv, confirmata teoria aplicarii globale a legii penale mai favorabile, cu excluderea realizarii, de catre judecator – care nu detine atributii de legiferare –, a asa numitei „lex tertia”.

In acest sens, Curtea retine opinia juridica a profesorului universitar de drept penal Vintila Dongoroz din Tratatul din 1939 (pag. 131-132) referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, in ipoteza faptelor nedefinitiv judecate, conform careia :

„Alegerea legii mai blande este mai greu de facut atunci cand si legea veche si cea noua incrimineaza acelasi fapt, insa cele doua legi difera, fie sub raportul conditiunilor de aplicare, fie sub raportul sanctiunilor.

Alegerea legii mai blande inseamna retinerea uneia dintre legi, cu excluderea absoluta a celeilalte legi, ca si cum nici nu ar exista. Deci nu este ingaduit, pentru a usura situatiunea invinuitului, sa se ia unele dispozitiuni din legea veche si altele din legea noua si prin combinarea lor sa se creeze o lex tertia si mai favorabila inculpatului”.

Aceeasi opinie juridica este preluata si in „Explicatii teoretice ale Codului penal roman” (Vintila Dongoroz s.a., Editia a II-a, Vol. I, pag. 71) :

„O asemenea combinare a dispozitiilor favorabile din ambele legi este insa hibrida si duce la crearea, pe cale judecatoreasca, a unei a treia legi (lex tertia); aceasta este inadmisibil deoarece ar insemna ca organele judiciare sa exercite un atribut care nu revine acestor organe. De altfel, impotriva parerii ca s-ar putea in tara noastra combina dispozitiunile favorabile din legi succesive pledeaza si un argument de text : art. 13 C.pen. prevede ca daca au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila, iar nu dispozitiunile cele mai favorabile din legi succesive”.

Aceeasi parere juridica este exprimata si de profesorul universitar de drept penal Constantin Mitrache („Drept penal roman”, Editia a IX-a, 2012, pag. 102):

„Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul savarsirii faptei, cea din momentul judecarii faptei, ca si cele intermediare) in raport cu normele, institutiile care guverneaza raspunderea penala in cauza dedusa judecatii.

Prin compararea legilor si determinarea celei mai favorabile infractorului, nu trebuie sa se ajunga la combinarea dispozitiilor mai favorabile din legile succesive – la o asa numita lex tertia. Legea mai favorabila, in intregul ei, trebuie aleasa pentru a fi aplicata infractorului, dintre legile penale succesive”.

O a doua concluzie evidenta este cea a situatiei cu totul privilegiate in care este plasat infractorul aflat in curs de judecata la data de 01.02.2014, potential beneficiar al dispozitiilor penale mai favorabile cuprinse atat in legea noua, cat si in Codul penal din 1969 sub imperiul caruia a comis fapta. Situatia acestei categorii de infractori este, in mod cert, una mult mai favorabila, atat in raport de persoanele condamnate definitiv, anterior datei de 01.02.2014, pentru fapte similare, cat si in raport de persoanele ce vor fi judecate exclusiv conform legii noi.

Or, a aplica, combinat, institutii „autonome” din cele doua coduri penale reprezinta o incalcare directa a prevederilor art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei, sub aspectul crearii unei discriminari pozitive pentru infractorul astfel judecat, care va beneficia de un tratament preferential, doar pentru faptul ca, in cauza de fata, procesul penal s-a lungit dupa intrarea in vigoare a noului Cod penal.

Pe de alta parte, recenta ezitare a autoritatii executive de a consacra, in cuprinsul O.U.G. nr. 3/2014, cea de-a doua ipoteza propusa de doctrina, de aplicare, in etape, a institutiilor penale autonome mai favorabile constituie un argument, in plus, pentru aplicarea globala a legii penale mai favorabile.

In alta ordine de idei, Curtea remarca faptul ca, aplicarea, concomitenta, a dispozitiilor penale mai favorabile din legile succesive, iar nu a legii, in ansamblul sau, este o constructie teoretica ce nu isi gaseste fundamentul in dispozitiile art. 5 alin. 1 din Codul penal ori in dispozitiile legii de punere in aplicare a acestui act normativ.

Astfel, se constata ca art. 5 alin. 1 din Codul penal consacra principiul aplicarii ”legii mai favorabile”, asadar, a unei singure legi, in exclusivitate.

Interpretarea gramaticala sustine aceasta concluzie, pentru argumente similare celor expuse in doctrina referitoare la intelesul art. 13 din Codul penal de la 1969, argumente ce au fost prezentate mai sus.

Contrar celor sustinute de catre reprezentantul Ministerului Public, in sedinta de judecata de la data de 10 februarie 2014, cand au avut loc dezbaterile, Curtea apreciaza ca dispozitiile articolelor 10 si 15 din Legea nr. 187/2012 de punere in aplicare a Codului penal nu consacra institutii de drept penal autonome in materia pluralitatii de infractiuni si nu legitimeaza procesul de interpretare a art. 5 alin. 1 din Codul penal in aceasta acceptiune.

Astfel, stabilirea tratamentului sanctionator al pluralitatii de infractiuni, conform legii noi, atunci cand cel putin una dintre infractiuni a fost comisa sub legea noua, chiar daca pentru cealalta a fost aplicata legea veche, mai favorabila, constituie o expresie a principiului activitatii legii penale, consacrat de art. 3 din Codul penal si nu o norma data in aplicarea art. 5 alin. 1 din Codul penal.

Atata timp cat una dintre infractiunile componente ale pluralitatii a fost comisa sub legea noua, inseamna ca intreaga pluralitate de infractiuni si-a desavarsit configuratia sub aceasta lege. Prin urmare, se justifica aplicarea legii noi, atat infractiunii comise pe perioada activitatii sale, cat si tuturor situatiilor cu relevanta juridica nascute sau finalizate in acest interval.

Or, asa cum rezulta din expunerea de motive a Legii nr. 187/2012, fundamentul juridic al introducerii art. 10 a fost exclusiv in scopul de a se elimina controversele legate de tratamentul penal al pluralitatii de infractiuni in situatii tranzitorii, ce au insotit intrarea in vigoare a Codului penal din 1969, legiuitorul optand pentru solutia majoritara adoptata in practica judiciara a acelei perioade.

Art. 15 din Legea nr. 187/2012 de punere in aplicare a Codului penal reflecta, deasemenea, optiunea fireasca a legiuitorului de a consacra, expres, extraactivitatea legii vechi, mai favorabile, pana la epuizarea raporturilor juridice legate de suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicata conform Codului penal din 1969.

O atare optiune a legiuitorului este impusa de exigentele principiului consacrat prin dispozitiile art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, din moment ce, in legea noua, nu mai este reglementata o modalitate de individualizare a executarii pedepsei similara celei prevazute de art. 81 din Codul penal din 1969, iar noile dispozitii aplicabile in aceasta materie sunt, in ansamblu, mai severe si nu pot retroactiva.

In fine, Curtea observa faptul ca aplicarea combinata, in aceeasi cauza, a dispozitiilor mai favorabile infractorului din doua sau mai multe legi succesive ridica probleme de conformitate cu jurisprudenta obligatorie a Curtii Constitutionale in aplicarea principiului consacrat de art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei.

Caracterul acestui principiu constitutional si interpretarea ce trebuie data conceptului de ”lege penala mai favorabila”, in acord cu principiul constitutional, au fost, in mod expres, consacrate, in cel putin doua decizii relativ recente ale Curtii Constitutionale.

Astfel, analizand conformitatea prevederilor art. 3201 din Codul de procedura penala din 1968 cu principiul analizat, in considerentele deciziilor nr. 1470/08.11.2011 si nr. 1483/08.11.2011, Curtea Constitutionala a subliniat, in ceea ce priveste ”determinarea concreta a legii penale mai favorabile, este de observat ca aceasta vizeaza aplicarea legii, si nu a dispozitiilor mai blande, neputandu-se combina prevederi din vechea si din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia care, in pofida dispozitiilor art. 61 din Constitutie, ar permite judecatorului sa legifereze”.

In considerentele deciziei nr. 3/15.01.2014, Curtea Constitutionala sublinia ca: ”forta obligatorie ce insoteste deciziile Curtii se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta”. Asadar, atunci cand Curtea Constitutionala apreciaza ca o anumita interpretare a unui principiu constitutional este singura compatibila cu exigentele legii fundamentale, acea interpretare se impune cu forta de lege.

Din acest punct de vedere, al deciziilor de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, in sustinerea apararii si, respectiv, a acuzarii, inculpatii si reprezentantul Ministerului Public au invocat intervenirea prescriptiei speciale a raspunderii penale cu privire la unele dintre infractiunile deduse judecatii, invocand, in acest sens, decizia Curtii Constitutionale nr. 1092/2012.

Prin aceasta decizie, instanta de contencios constitutional constata ca prevederile art. 124 din Codul penal din 1969 sunt constitutionale in masura in care nu impiedica aplicarea legii penale mai favorabile faptelor savarsite sub imperiul legii vechi.

In primul rand, Curtea remarca faptul ca niciuna dintre deciziile pronuntate de Curtea Constitutionala nu foloseste expresia de „institutii autonome” si, implicit, nu defineste acest termen.

De altfel, notiunea de „institutie de drept penal autonoma” nu se regaseste in niciuna dintre normele Codului penal in vigoare ori ale Legii nr. 187/2012 privind punerea in aplicare a acestui act normativ sau in orice alta dispozitie legala.

O alta observatie a Curtii de apel consta in faptul ca, la data pronuntarii deciziei obligatorii sus mentionate, Curtea Constitutionala nu a avut in vedere modificarea, ulterioara, globala, de substanta, a Codului penal, ci doar a analizat constitutionalitatea majorarii termenului de prescriptie speciala a raspunderii penale, in raport de noile prevederi ale art. 124 din Codul penal din 1969, in conditiile in care, nu intervenisera alte modificari ale legii penale. Astfel, daca anterior noilor prevederi criticate termenul de prescriptie speciala era compus din termenul general prevazut de art. 122 din Codul penal din 1969 plus inca jumatate, in prezent legiuitorul l-a majorat cu inca o data.

Mai mult, Curtea constata ca, prin decizia analizata (nr. 1092/2012) se face trimitere la considerentele deciziei nr. 1470/08.11.2011 prin care s-a definit notiunea de ”determinare concreta a legii penale mai favorabile”.

Revenind la aplicarea globala a legii penale mai favorabile, Curtea constata ca prezinta relevanta similara si decizia de recurs in interesul legii nr. 8/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitiei. Astfel, in considerentele obligatorii ale acestei decizii s-a aratat ca succesiunea in timp a legilor penale „genereaza situatii tranzitorii, ce impun o derogare fireasca de la principiul activitatii legii penale. Ca urmare, pentru asemenea situatii, trebuie sa se recurga la principiul subsidiar al aplicarii legii penale mai favorabile. Or, acest principiu impune aplicarea mai favorabile in ansamblu si nu doar aplicarea unora dintre ale acelei legi.

Ca atare, in raport cu principiul mentionat, nu se poate recurge la combinarea unei dispozitii mai favorabile dintr-o lege cu dispozitii din alta lege, fiindca in acest fel s-ar ajunge, pe cale judecatoreasca, la crearea unei a treia legi, ceea ce nu ar fi ingaduit. De aceea, in art. 13 din Codul penal este folosita expresia si nu dispozitiile mai favorabile ale unei legi”.

In fine, o ultima observatie se impune a fi facuta, din perspectiva legii penale mai favorabile si anume, ca definind intelesul notiunii de ”lege penala”, iar nu de lege, articolul 173 din Codul penal nu constituie un argument in sustinerea tezei contrare, a echivalentei dintre „legea” la care se refera art. 5 alin. 1 din Codul penal si „dispozitiile cu caracter penal”, abordate autonom.

Astfel, trebuie remarcate diferentele ce decurg dintr-o interpretare gramaticala a textelor invocate, in sensul ca, articolul 5 foloseste notiunea, cu inteles larg, de „lege mai favorabila” si nu de lege penala mai favorabila, iar cel de-al doilea face trimitere la conceptul, mai restrictiv, de „lege penala”.

De altfel, in expunerea de motive a Codului Penal, legiuitorul a indicat ratiunea introducerii articolului 173, ratiune ce este strans legata de necesitatea armonizarii intelesului notiunii de lege penala cu reglementarile constitutionale in vigoare, inclusiv cu actele adoptate anterior actualei Constitutii si, in niciun caz, de atribuirea unui inteles restrictiv conceptului de „lege mai favorabila”, statuat prin dispozitiile articolului 5 alin. 1 din Codul Penal.

Conchizand cu privire la motivele care au determinat Curtea sa procedeze la aplicarea globala a legii penale mai favorabile, Curtea retine ca aplicarea legii vechi sau noi nu inseamna, in mod necesar, o pedeapsa mai mare. Pe de alta parte, tratamentul juridic similar nu inseamna egalitatea pedepselor, raspunderea penala fiind influentata, in concret, de incidenta altor cauze sau circumstante de atenuare sau de agravare.

(...)

Curtea retine ca, potrivit art. 13 alin. 1 din Codul penal din 1969, in cazul in care, de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila.

Conform art. 5 alin. 1 din Codul penal in vigoare la data judecarii apelului, in cazul in care, de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila.

Prin urmare, Curtea constata ca textul alin. 1 al art. 5 reia dispozitia art. 13 alin. 1 din Codul penal din 1969, astfel ca, in aceasta materie, regimul aplicabil ramane acelasi.

Determinarea caracterului „mai favorabil” are in vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau continutul pedepselor, conditiile de incriminare, cauzele care exclud sau inlatura raspunderea penala, influenta circumstantelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativa, recidiva, concurs, etc.

Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au in vedere, asadar, atat conditiile de incriminare si de tragere la raspundere penala, cat si conditiile referitoare la pedeapsa.

Cu privire la pedeapsa pot exista deosebiri de natura (o lege prevede ca pedeapsa principala amenda, iar alta inchisoarea), dar si deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsa si, evident, la modalitatea stabilirii acestora, in mod concret.

Din perspectiva incidentei circumstantelor atenuante judiciare, singurele care pot fi retinute in cauza, Curtea remarca faptul ca, noul Cod penal restrange sfera si efectele circumstantelor atenuante judiciare, in sensul ca, prevede, in mod restrictiv, un numar de doua circumstante, clar indicate, spre deosebire de Codul penal vechi care doar exemplifica anumite imprejurari ce pot constitui circumstante atenuante.

Cu referire la efectele circumstantelor atenuante, Curtea retine ca, in prezenta acestora, nu mai este obligatorie coborarea pedepsei sub minimul special, astfel cum prevedea vechiul Cod penal, efectul lor fiind limitat, in noul Cod penal, la reducerea limitelor legale de pedeapsa cu o treime.

In cazul concursului de infractiuni, intrarea in vigoare a Noului Cod penal aduce doua categorii de modificari: modificarea limitelor de pedeapsa aplicabile pentru fiecare infractiune in parte si modificarea tratamentului sanctionator prevazut de lege pentru concurs, noul cod instituind obligativitatea aplicarii, la pedeapsa de baza, a unui spor egal cu o treime din suma celorlalte pedepse, in cazul inchisorii.

Determinarea legii penale mai favorabile cu privire la tratamentul sanctionator al concursului de infractiuni se face in concreto, comparand pedeapsa rezultata in urma contopirii, conform art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, a pedepselor stabilite potrivit legii vechi cu pedeapsa rezultanta in urma contopirii, conform art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal, a pedepselor stabilite potrivit legii noi.

Si in privinta infractiunii continuate, intrarea in vigoare a Noului Cod penal aduce urmatoarele modificari : modificarea limitelor legale de pedeapsa pentru infractiunea comisa; modificarea conditiilor de existenta ale infractiunii continuate, analizate la capitolul privind incadrarea juridica a faptelor si modificarea tratamentului sanctionator prevazut pentru infractiunea continuata, noua reglementare reducand sporul de pedeapsa aplicabil la 3 ani, cu mentinerea caracterului facultativ al acestui spor, conform legii vechi.

Curtea s-a orientat, la aplicarea pedepsei, catre pedeapsa inchisorii, cu executarea in regim de detentie, a pedepsei rezultante, fiind exclusa aplicarea unei alte modalitati de individualizare judiciara a executarii pedepsei, deoarece nu sunt intrunite cerintele legale prevazute de art. 81 alin. 1 lit. b sau art. 86/1 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, referitoare la suspendarea conditionata a executarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si, respectiv, de art. 80 sau art. 83 ori art. 91 din Codul penal, referitoare la renuntarea la aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere.

La individualizarea judiciara a pedepselor ce vor fi aplicate inculpatilor, Curtea are in vedere, atat criteriile prevazute de art. 72 din Codul penal din 1969, cat si cele prevazute de art. 74 din Codul penal, retinand limitele de pedeapsa prevazute de textele de lege incriminatoare, imprejurarile concrete in care faptele au fost savarsite, gradul ridicat de pericol social ce caracterizeaza astfel de fapte, rolul si contributia fiecaruia dintre inculpati in activitatea infractionala, urmarea socialmente periculoasa produsa, dar si persoana si conduita inculpatilor.

In privinta inculpatilor Becali Ioan, Borcea Cristian si Becali Victor, Curtea are in vedere perioada foarte intinsa a activitatii infractionale, numarul mare al actelor materiale cu referire la toate infractiunile savarsite in forma continuata, multitudinea de infractiuni savarsite in concurs real, valoarea extrem de mare a prejudiciului infractional cauzat si modalitatea si imprejurarile concrete de comitere a faptelor – forma extrem de elaborata in care inculpatii au conceput si au pus in aplicare planul infractional, faptul ca inculpatul Becali Ioan a fost initiatorul si principalul beneficiar, impreuna cu inculpatul Becali Victor, al acestei activitati ilicite, in cadrul careia inculpatul Borcea Cristian a avut o contributie esentiala, determinata de functiile de conducere detinute in cadrul clubului Dinamo Bucuresti .

Inculpatii Copos Gheorghe, Stoica Mihai, Padureanu Jean si Netoiu Gheorghe au detinut pozitii importante in cadrul cluburilor de fotbal pe care le-au prejudiciat prin faptele de inselaciune, insa acestia, ca si inculpatul Popescu Gheorghe, au avut o activitate infractionala mai redusa decat cea a inculpatilor Becali Ioan, Borcea Cristian si Becali Victor.

Curtea va tine seama si de faptul ca inculpatul Padureanu Jean are o varsta inaintata si o stare de sanatate subreda – imprejurari, de altfel, existente si la data faptelor, a acoperit o parte din prejudiciu, iar prin depozitiile sale, a contribuit la stabilirea situatiei de fapt, chiar daca nu a recunoscut savarsirea faptelor.

Cu referire la inculpatul Popescu Gheorghe, Curtea retine cariera sportiva de exceptie a acestuia, faptul ca a acoperit o parte din prejudiciu si ca a fost atras, in activitatea infractionala, de catre inculpatul Becali Ioan. (...)

Avand in vedere toate aspectele retinute, Curtea apreciaza ca se pot retine, in favoarea inculpatilor, circumstante atenuante judiciare, conform art. 74 alin. 2 din Codul penal din 1969 si, in plus, potrivit art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, in privinta inculpatilor Popescu Gheorghe si Padureanu Jean.

In virtutea noului Cod penal, Curtea constata ca singurii in privinta carora se pot retine circumstante atenuante judiciare, in baza art. 75 alin. 2 lit. a – eforturile depuse de inculpati pentru diminuarea consecintelor infractiunii, prin acoperirea partiala a prejudiciului – sunt inculpatii Popescu Gheorghe si Padureanu Jean.

In raport de aceste criterii, in baza Codului penal din 1969, Curtea va aplica inculpatilor Becali Ioan, Borcea Cristian si Becali Victor pedepse orientate spre maximul noilor limite stabilite ca urmare a retinerii circumstantelor atenuante judiciare, retinand maximul de 5 ani inchisoare prevazut de legea noua pentru infractiunea de inselaciune, fata de inculpatii Copos Gheorghe si Stoica Mihai spre mediu, iar inculpatilor Popescu Gheorghe, Padureanu Jean si Netoiu Gheorghe la minimul acestor limite.

Conform actualului Cod penal, va aplica inculpatilor Popescu Gheorghe si Padureanu Jean pedepse cu inchisoarea, reduse sub minimul special prevazut de lege, cu o treime, conform art. 76 alin. 1 si cu respectarea prevederilor imperative ale art. 76 alin. 2 din Codul penal din 1969; inculpatilor Copos Gheorghe, Stoica Mihai, Becali Victor si Netoiu Gheorghe, pedepse orientate la limita minima prevazuta de lege, iar inculpatilor Borcea Cristian si Becali Ioan, pedepse orientate spre mediu".

Judecatoarele Anca Alexandrescu si Codruta Strimb despre compararea pe legea penala mai favorabila:

"Mihai Stoica

Cu referire la inculpatul Stoica Mihai, comparand cele doua legi penale succesive, Curtea retine urmatoarele :

Rationamentul juridic este similar cu cel expus anterior.

Astfel, sub aspectul legii vechi, se constata ca a intervenit prescriptia speciala a raspunderii penale, in conformitate cu art. 122 alin. 1 lit. c si art. 124 din Codul penal din 1969, in anul 2011, pentru infractiunile de evaziune fiscala, prevazuta de art. 12 din Legea nr. 87/1994, comisa in anul 1999 (pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de la 2 la 7 ani, prin urmare, termenul special de prescriptie este de 8 ani plus jumatate, in total, 12 ani) si de spalare de bani (doua infractiuni), comise in acelasi an, prevazute de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 republicata si de art. 29 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 republicata (pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile savarsite este inchisoarea de la 3 la 10 ani, prin urmare, termenul special de prescriptie este de 8 ani plus jumatate, in total, 12 ani).

Pentru cele doua infractiuni de inselaciune cu consecinte deosebit de grave (comise in luna martie a anului 1999 si in luna februarie a anului 2001), prevazute de art. 215 alin. 1, 2, 5 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 74 alin. 2 si art. 76 alin. 2 din Codul penal din 1969, Curtea s-a orientat spre o pedeapsa principala redusa sub minimul special prevazut de lege, spre limita minima permisa de lege (o treime din minimul special de 10 ani, asadar, o pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare si 2 ani pedeapsa complementara), retinand cuantumul prejudiciului infractional produs cluburilor de fotbal, de 550.000 USD si, respectiv, de 500.000 USD.

Asadar, in urma contopirii celor doua pedepse, inculpatul Stoica Mihai ar avea de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani si 6 luni inchisoare si 2 ani pedeapsa complementara, in conditiile in care, nu s-a apreciat necesara aplicarea si a unui spor de pedeapsa.

Sub aspectul legii noi, se constata ca a intervenit prescriptia speciala a raspunderii penale, in conformitate cu art. 154 alin. 1 lit. d si art. 155 alin. 4 din Codul penal, pentru cele doua infractiuni de inselaciune retinute in sarcina inculpatului. Astfel, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile savarsite este inchisoarea de la 1 la 5 ani, prin urmare, termenul special de prescriptie este de 5 ani plus 5 ani, in total, 10 ani.

Prin urmare, vor fi aplicate pedepse cu inchisoarea pentru cele trei infractiuni ramase, de evaziune fiscala (o fapta) si de spalare de bani (doua infractiuni) intr-un cuantum orientat spre minimul special prevazut de lege, de 2 ani, pentru infractiunea de evaziune fiscala si de cate 3 ani, pentru cele doua infractiuni de spalare de bani, plus pedepse complementare.

Asadar, in conditiile art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal redat anterior, se aplica pedeapsa de 3 ani, la care se adauga un spor obligatoriu de o treime din 5 ani – totalul celorlalte doua pedepse aplicate (1 an si 8 luni), rezultand pedeapsa finala de 4 ani si 8 luni inchisoare.

In consecinta, Curtea constata ca legea penala mai favorabila, in cazul inculpatului Stoica Mihai este Codul penal din 1969, in ceea ce priveste cuantumul pedepselor, concursul de infractiuni si incidenta cauzei care inlatura raspunderea penala - prescriptia si a circumstantelor atenuante.

Jean Padureanu

In ceea ce il priveste pe inculpatul Padureanu Jean, comparand cele doua legi penale succesive, Curtea retine urmatoarele :

Sub aspectul legii vechi, se constata ca a intervenit prescriptia speciala a raspunderii penale, in conformitate cu art. 122 alin. 1 lit. c si art. 124 din Codul penal din 1969, in anul 2011, pentru infractiunea de evaziune fiscala, prevazuta de art. 12 din Legea nr. 87/1994, comisa in anul 1999 (pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de la 2 la 7 ani, prin urmare, termenul special de prescriptie este de 8 ani plus jumatate, in total, 12 ani) si pentru doua infractiuni de spalare de bani, prevazute de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 republicata (transferul fotbalistului G.I. din anul 1999) si de art. 29 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 republicata (fapta din anul 2001) - pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de la 3 la 10 ani, prin urmare, termenul special de prescriptie este de 8 ani plus jumatate, in total, 12 ani.

Pentru cele doua infractiuni de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, in forma continuata (comise in luna iulie a anului 1999 si in luna august a anului 2003), prevazute de art. 215 alin. 1, 2, 5 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 74 alin. 1 lit. a si alin. 2 si art. 76 alin. 2 din Codul penal din 1969, Curtea s-a orientat spre o pedeapsa principala redusa sub minimul special prevazut de lege, la limita minima permisa de lege (o treime din minimul special de 10 ani, asadar, o pedeapsa de 3 ani si 4 luni inchisoare si 2 ani pedeapsa complementara).

Cu privire la infractiunile de spalare de bani (transferul fotbalistului S.L.) si de evaziune fiscala (fapta din anul 2003), Curtea s-a orientat spre pedepse principale reduse sub minimul special prevazut de lege, de 2 ani inchisoare si, respectiv, de 1 an si 6 luni inchisoare.

Asadar, in urma contopirii celor patru pedepse, inculpatul Padureanu Jean ar avea de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani si 4 luni inchisoare si 2 ani pedeapsa complementara, in conditiile in care, nu s-a apreciat necesara aplicarea si a unui spor de pedeapsa.

Sub aspectul legii noi, se constata ca a intervenit prescriptia speciala a raspunderii penale, in conformitate cu art. 154 alin. 1 lit. d si art. 155 alin. 4 din Codul penal, pentru cele patru infractiuni de inselaciune retinute in sarcina inculpatului. Astfel, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile savarsite este inchisoarea de la 1 la 5 ani, prin urmare, termenul special de prescriptie este de 5 ani plus 5 ani, in total, 10 ani.

Pe de alta parte, conform precizarilor facute la individualizarea judiciara a pedepselor, in favoarea inculpatului Padureanu Jean, se va retine incidenta circumstantei atenuante judiciare prevazuta de art. 75 alin. 2 lit. a din Codul penal constand in efortul depus de acesta pentru diminuarea consecintelor infractiunii, prin acoperirea partiala a prejudiciului.

Conform art. 76 alin. 1 din Codul penal, in cazul in care exista circumstante atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita se reduc cu o treime.

Prin urmare, vor fi aplicate pedepse cu inchisoarea pentru cele cinci infractiuni ramase, de evaziune fiscala (doua infractiuni) si de spalare de bani (trei infractiuni) intr-un cuantum orientat sub minimul special prevazut de lege, minim redus cu o treime, conform legii, de cate 1 an si 4 luni inchisoare, pentru fiecare din cele doua infractiuni de evaziune fiscala si de cate 2 ani, pentru fiecare din cele trei infractiuni de spalare de bani, plus pedepse complementare.

Asadar, in conditiile art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal redat anterior, se aplica pedeapsa de 2 ani, la care se adauga un spor obligatoriu de o treime din 6 ani si 8 luni – totalul celorlalte patru pedepse aplicate (2 ani, 2 luni si 20 de zile), rezultand pedeapsa finala de 4 ani, 2 luni si 20 de zile inchisoare.

In consecinta, Curtea constata ca legea penala mai favorabila, in cazul inculpatului Padureanu Jean este Codul penal din 1969, in ceea ce priveste cuantumul pedepselor, concursul de infractiuni si incidenta cauzei care inlatura raspunderea penala - prescriptia si a circumstantelor atenuante.

Gheorghe Popescu

In ceea ce il priveste pe inculpatul Popescu Gheorghe, comparand cele doua legi penale succesive, Curtea retine urmatoarele :

Sub aspectul legii vechi, se constata ca nu a intervenit prescriptia speciala a raspunderii penale pentru niciuna dintre faptele deduse judecatii.

Pentru infractiunea de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, in forma continuata (comisa in lunile august si septembrie ale anului 2003), prevazuta de art. 215 alin. 1, 2, 5 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 74 alin. 1 lit. a si alin. 2 si art. 76 alin. 2 din Codul penal din 1969, Curtea s-a orientat spre o pedeapsa principala redusa sub minimul special prevazut de lege, la limita minima permisa de lege (o treime din minimul special de 10 ani, asadar, o pedeapsa de 3 ani si 4 luni inchisoare si 2 ani pedeapsa complementara).

Cu privire la cele doua infractiuni de spalare de bani si pentru infractiunea de evaziune fiscala, Curtea s-a orientat spre pedepse principale reduse sub minimul special prevazut de lege, de cate 1 an inchisoare.

Asadar, in urma contopirii celor patru pedepse, inculpatul Popescu Gheorghe ar avea de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani si 4 luni inchisoare si 2 ani pedeapsa complementara, in conditiile in care, nu s-a apreciat necesara aplicarea si a unui spor de pedeapsa.

Sub aspectul legii noi, se constata ca a intervenit prescriptia speciala a raspunderii penale, in conformitate cu art. 154 alin. 1 lit. d si art. 155 alin. 4 din Codul penal, pentru cele doua infractiuni de inselaciune in forma simpla, retinute in sarcina inculpatului (comise in lunile august si, respectiv, septembrie ale anului 2003). Astfel, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile savarsite este inchisoarea de la 1 la 5 ani, prin urmare, termenul special de prescriptie este de 5 ani plus 5 ani, in total, 10 ani.

Pe de alta parte, conform precizarilor facute la individualizarea judiciara a pedepselor, in favoarea inculpatului Popescu Gheorghe, se va retine incidenta circumstantei atenuante judiciare prevazuta de art. 75 alin. 2 lit. a din Codul penal constand in efortul depus de acesta pentru diminuarea consecintelor infractiunii, prin acoperirea partiala a prejudiciului.

Conform art. 76 alin. 1 din Codul penal, in cazul in care exista circumstante atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita se reduc cu o treime.

Prin urmare, vor fi aplicate pedepse cu inchisoarea pentru cele trei infractiuni ramase, de evaziune fiscala (o infractiune) si de spalare de bani (doua infractiuni) intr-un cuantum orientat sub minimul special prevazut de lege, minim redus cu o treime, de 1 an si 4 luni inchisoare, pentru infractiunea de evaziune fiscala si de cate 2 ani, pentru fiecare din cele doua infractiuni de spalare de bani, plus pedepse complementare.

Asadar, in conditiile art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal redat anterior, se aplica pedeapsa de 2 ani, la care se adauga un spor obligatoriu de o treime din 3 ani si 4 luni – totalul celorlalte doua pedepse aplicate (1 an, 1 luna si 10 zile), rezultand pedeapsa finala de 3 ani, 1 luna si 10 zile inchisoare.

In consecinta, Curtea constata ca legea penala mai favorabila, in cazul inculpatului Popescu Gheorghe este noul Cod penal, in ceea ce priveste cuantumul pedepselor, concursul real de infractiuni existent si incidenta cauzei care inlatura raspunderea penala - prescriptia si a circumstantelor atenuante.

(...) O ultima observatie se impune a fi facuta, in ceea ce priveste individualizarea judiciara a executarii pedepsei rezultante, cu referire la inculpatii Padureanu Jean, Popescu Gheorghe si Netoiu Gheorghe si anume, faptul ca o alta modalitate de executare a pedepselor cu inchisoarea aplicate, in afara celei cu executare efectiva, este exclusa de legea penala, avand in vedere cuantumul pedepsei rezultate in urma retinerii circumstantelor atenuante facultative si reducerii pedepselor pana la limita permisa de legiuitor si, in plus, in cazul inculpatului Popescu Gheorghe, a aplicarii regulilor obligatorii privind concursul real de infractiuni existent in cauza".

Judecatoarele Anca Alexandrescu si Codruta Strimb despre aspectul incadrarii juridice a faptelor retinute in sarcina celor inculpatilor:

"Inainte de a proceda la analiza, in drept, a faptelor retinute in sarcina inculpatilor, Curtea subliniaza faptul ca incadrarea juridica se va face raportat la dispozitiile cuprinse in ambele Coduri – Codul penal din 1969 si Codul penal actual –, in ceea ce priveste infractiunea de inselaciune, in scopul de a determina, cu acuratete, legea penala mai favorabila fiecarui inculpat in parte.

In ceea ce priveste latura obiectiva a infractiunii de inselaciune, faptele inculpatilor au constat in inducerea in eroare a cluburilor de fotbal, ca entitati juridice de sine statatoare, cu patrimoniu si buget distincte de patrimoniul actionarilor sai, prin prezentarea ca adevarata a unei situatii nereale constand in existenta unor contracte de transfer/memorandumuri/contracte de imprumut, etc., fictive, in conditiile in care, contractele reale de transfer cuprindeau alte sume de bani decat cele din actele mentionate.

Inducerea in eroare s-a produs cu privire la cluburile de fotbal, care au semnat contractul/memorandumul fictiv si care au fost prejudiciate prin incasarea partiala a sumelor de bani din transferuri.

Consiliul de administratie/consiliul director, etc. al cluburilor de fotbal, a fost indus in eroare cu privire la incheierea si executarea contractelor de transfer, scopul inculpatilor fiind acela de a obtine pentru ei, sume de bani care nu li se cuveneau.

Organele colective de conducere administrativa a cluburilor de fotbal nu au cunoscut detaliile afacerilor frauduloase, existenta memorandumurilor cu societatile olandeze, datele financiare ale acestora, etc., nu au aprobat transferurile si contractele de imprumut si nici nu au imputernicit pe inculpati sa realizeze tranzactiile in cauza.

In ceea ce priveste latura subiectiva a infractiunii de inselaciune, se constata ca inculpatii au actionat cu intentia directa de a obtine foloase necuvenite si de a prejudicia cluburile de fotbal.

Pe de alta parte, se constata ca infractiunea de inselaciune poate coexista, in concurs real cu infractiunea de evaziune fiscala, intrucat cele doua infractiuni nu se exclud reciproc.

(...) In ceea ce priveste calitatea subiectului activ, prevazuta de legiuitor pentru infractiunea de evaziune fiscala, cu referire la inculpatii Borcea Cristian, Padureanu Jean, Copos Gheorghe, Stoica Mihai si Netoiu Gheorghe, Curtea constata ca autor al acestei infractiuni poate fi, dupa caz, persoana insarcinata cu conducerea evidentelor contabile sau persoana care a acceptat evidente necorespunzatoare – director, patron, presedinte, administrator, contabil sef, adica, persoane din conducerea societatii sau care reprezinta societatea in cauza.

Cu referire la inculpatii Becali Ioan, Becali Victor si Popescu Gheorghe, coautori ai infractiunii de evaziune fiscala, se constata ca subiectul activ al infractiunii prevazuta de art. 12 din Legea nr. 87/1994 este necircumstantiat. Textul de lege nu impune cerinta ca subiectul activ sa fie contribuabilul care beneficiaza de ascunderea materiei impozabile. Asadar, nu prezinta relevanta juridica pentru existenta infractiunii, faptul ca persoana care savarseste infractiunea beneficiaza sau nu de ascunderea bunului sau sursei impozabile sau taxabile.

(...) Faptul ca o parte din veniturile obtinute de clubul Rapid au fost inregistrate ulterior, la multi ani de la realizarea acestora (2006) sau ca s-a achitat o parte din impozit, de catre inculpatul Popescu Gheorghe, la 3 ani de la incasarea sumei, nu afecteaza continutul constitutiv al infractiunii de evaziune fiscala, ci probeaza doar recunoasterea faptei si recuperarea, partiala, a prejudiciului infractional.

Totodata, faptul ca, dupa inceperea urmaririi penale, inculpatul Popescu Gheorghe a transferat, in contul clubului Rapid, suma de 600 000 USD sau ca Rapid a dobandit 100% din drepturile de transfer asupra jucatorului Vasilache Ciprian poate avea, din punct de vedere al raspunderii penale, semnificatia unei acoperiri partiale a prejudiciului, in conditiile in care, urmarea materiala necesara consumarii infractiunii de inselaciune a fost atinsa prin neincasarea, de catre Rapid, a sumelor de transfer, conform documentelor de plata".

(...)

Judecatoarele Anca Alexandrescu si Codruta Strimb depre inculpatul Mihai Stoica:

"Cu referire la inculpatul Stoica Mihai, Curtea retine ca fapta acestuia, comisa in luna martie a anului 1999, de a induce in eroare clubul Otelul Galati, prezentand ca suma de transfer a jucatorului A. I. cifra nereala de 150.000 USD, in realitate fiind de 700.000 USD si pagubind, astfel, clubul, cu suma de 550.000 USD, corelativa folosului material injust dobandit, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, prevazuta de art. 215 alin. 1, 2 si 5 din Codul penal din 1969.

Fapta aceluiasi inculpat care, in luna februarie a anului 2001, impreuna cu inculpatii Borcea Cristian si Becali Ioan, a contribuit, cu acte de executare, constand in instrainarea „drepturilor federative” ale jucatorului C.F., catre o firma de tip SRL din Olanda, la inducerea in eroare a clubului Dinamo Bucuresti, cauzandu-i un prejudiciu de 500.000 USD, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, prevazuta de art. 215 alin. 1, 2 si 5 din Codul penal din 1969.

Fapta aceluiasi inculpat care, in anul 1999, in cazul transferului jucatorului A. I., a ascuns sursa impozabila reprezentata de diferenta de venit de 550.000 USD cuvenit clubului, prejudiciind bugetul statului cu suma de 319.359 RON, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 12 din Legea nr. 87/1994.

Fapta aceluiasi inculpat care, in luna iunie a anului 1999, prin incheierea unei conventii fictive cu societatea olandeza „Phoenix” B.V., a contribuit la fragmentarea si virarea in contul acestei firme a unei parti din suma ce a rezultat din transferul jucatorului C.F., ce trebuia incasata de Clubul Dinamo Bucuresti, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de spalare de bani, prevazuta de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 republicata.

Fapta inculpatului Stoica Mihai care, prin activitatea ilicita desfasurata in cursul anului 1999, a contribuit la dobandirea, de catre inculpatii Becali Ioan si Becali Victor, prin intermediul firmei off-shore „Star Advisors” (fosta Tierney), din Insulele Virgine Britanice, controlata de catre acestia din urma, a sumei de bani provenita din transferul jucatorului C.F., ce trebuia incasata de Clubul Dinamo Bucuresti, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de spalare de bani, prevazuta de art. 29 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 republicata.

Similar incadrarii juridice a faptelor analizate in cazul inculpatului Copos Gheorghe, Curtea nu impartaseste opinia Parchetului, in sensul ca faptele de inselaciune, comise in 1999 si, respectiv, 2001, sunt savarsite in forma continuata, avand in vedere intervalul de timp scurs intre cele doua acte materiale – de 2 ani – , ceea ce infrange existenta unei rezolutiuni infractionale unice, in conditiile in care si modul de operare a fost distinct, chiar daca scopul a fost acelasi, in ceea ce priveste transferul jucatorilor A. I. si C.F..

Prin urmare, Curtea apreciaza ca in privinta inculpatului Stoica Mihai se impune retinerea a doua infractiuni de inselaciune, in forma simpla, prevazute de art. 215 alin. 1, 2 si 5 din Codul penal din 1969 (persoane vatamate – cluburile de fotbal Otelul Galati si Dinamo Bucuresti), cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal din 1969.

Din perspectiva legii noi – Codul penal actual – se constata ca infractiunea de inselaciune are corespondent in dispozitiile art. 244 alin. 1 si 2, aflandu-ne, similar Codului penal din 1969, in prezenta a doua infractiuni distincte comise in forma simpla.

Argumentele prezentate in cazul inculpatului Copos Gheorghe, referitoare la impacarea partilor si la retinerea legii speciale mai favorabile in cazul infractiunii de evaziune fiscala sunt pe deplin valabile si nu vor mai fi reluate.

Cu privire la faptele de spalare bani, retinute in rechizitoriu ca infractiuni prevazute de art. 23 lit. a din Legea nr. 21/1999 si de art. 23 lit. c din Legea nr. 21/1999 – lege speciala in raport de dispozitiile Codului penal – , analizand succesiunea legilor speciale care reglementeaza spalarea de bani in timp, Curtea observa ca Legea nr. 656/2002 republicata si modificata recent, la 01.02.2014, este mai favorabila inculpatului decat Legea nr. 21/1999, din perspectiva regimului sanctionator, art. 29 alin. 1 lit. a si, respectiv, lit. c din Legea nr. 656/2002 republicata prevazand sanctiuni, cu inchisoarea, mai blande (de la 3 la 10 ani)".

Judecatoarele Anca Alexandrescu si Codruta Strimb despre Jean Padureanu:

"In ceea ce il priveste pe inculpatul Padureanu Jean, Curtea retine ca faptele acestuia care, in luna iulie a anului 1999, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, impreuna cu inculpatul Becali Ioan, prin mijloace frauduloase, a indus in eroare Clubul Gloria Bistrita cu privire la suma reala de transfer a jucatorului G.I., in scopul de a obtine pentru sine si pentru altii un folos material injust, cauzand clubului un prejudiciu de 1.400.000 USD, acelasi inculpat inducand in eroare si Federatia Romana de Fotbal, care a calculat un comision diminuat cu 112.000 USD, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, in forma continuata, prevazuta de art. 215 alin. 1, 2, 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.

Fapta inculpatului Padureanu Jean care, in aceeasi perioada, prin incheierea unei conventii fictive cu firma Phoenix B.V din Olanda, a contribuit la fragmentarea si virarea in contul acestei firme a unei parti din suma ce a rezultat din transferul jucatorului G.I., cu intentia ca aceasta suma sa fie returnata inculpatilor Becali Ioan si Becali Victor, dar pe un alt traseu, prin intermediul firmei off - shore „Tierney” International Limited din Insulele Virgine Britanice, controlata de catre acestia din urma, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de spalare de bani, prevazuta de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 republicata.

Fapta aceluiasi inculpat de a ascunde, in anul 1999, impreuna cu inculpatul Becali Ioan, sursa impozabila reprezentata de adevarata suma de transfer a jucatorului G.I., cauzand bugetului de stat un prejudiciu de 844.603 lei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 12 din Legea nr. 87/1994.

Fapta inculpatului Padureanu Jean care, in luna august a anului 2003, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, impreuna cu inculpatii Becali Ioan, Becali Victor si Popescu Gheorghe, prin mijloace frauduloase, a indus in eroare Clubul Gloria Bistrita cu privire la suma reala de transfer a jucatorului S.L., in scopul de a obtine pentru sine si pentru altii un folos material injust, cauzand clubului un prejudiciu de 300.000 USD si inducand in eroare si Federatia Romana de Fotbal, care a calculat un comision diminuat cu 12.000 USD, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, in forma continuata, prevazuta de art. 215 alin. 1, 2, 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.

Fapta inculpatului Padureanu Jean care, in aceeasi perioada, prin incheierea unei conventii fictive cu societatea olandeza INTERMARK, a contribuit la fragmentarea si la virarea in contul acestei firme a unei parti din suma ce a rezultat din transferul jucatorului S.L., cu intentia ca aceasta suma sa fie returnata inculpatilor implicati in acest transfer, dar pe un alt traseu, prin intermediul firmei off - shore „Sport Ventures” din Insulele Virgine Britanice, controlata de catre inculpatii Becali Ioan si Becali Victor, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de spalare de bani, prevazuta de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 republicata.

Fapta inculpatului Padureanu Jean care, in cursul anului 2001, a primit in contul sau personal de la firma Intermark International BV suma de 105.000 USD, cu explicatia “investitie fotbalist S.L.”, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de spalare de bani, prevazuta de art. 29 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 republicata.

Fapta inculpatului Padureanu Jean de a ascunde, in anul 2003, impreuna cu inculpatii Becali Ioan, Becali Victor si Popescu Gheorghe, sursa impozabila reprezentata de adevarata suma de transfer a jucatorului S.L., cauzand bugetului de stat un prejudiciu de 328.440 lei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 12 din Legea nr. 87/1994.

Si in acest caz, Curtea nu impartaseste opinia Parchetului, in sensul ca faptele de inselaciune si de evaziune fiscala, comise in 1999 si, respectiv, 2003, sunt savarsite in forma continuata, avand in vedere intervalul de timp scurs intre cele doua acte materiale – de 4 ani – , ceea ce infrange existenta unei rezolutiuni infractionale unice, chiar daca modul de operare si scopul a fost acelasi.

Prin urmare, Curtea apreciaza ca, in privinta inculpatului Padureanu Jean, se impune retinerea a doua infractiuni de inselaciune, in forma continuata, prevazute de art. 215 alin. 1, 2 si 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 si a doua infractiuni de evaziune fiscala, in forma simpla.

Din perspectiva legii noi – Codul penal actual – , se constata ca infractiunea de inselaciune are corespondent in dispozitiile art. 244 alin. 1 si 2, aflandu-ne in prezenta a patru infractiuni distincte, comise in forma simpla".

Judecatoarele Anca Alexandrescu si Codruta Strimb despre Gheorghe Popescu

"In ceea ce il priveste pe inculpatul Popescu Gheorghe, Curtea retine ca faptele acestuia, constand in aceea ca, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, prin mijloace frauduloase, in luna august a anului 2003, impreuna cu inculpatii Padureanu Jean, Becali Victor si Becali Ioan, a indus in eroare Clubul Gloria Bistrita cu privire la suma reala de transfer a jucatorului S.L., in scopul de a obtine pentru sine si pentru altii un folos material injust, cauzand clubului un prejudiciu de 300.000 USD si in luna septembrie a aceluiasi an, impreuna cu inculpatii Copos Gheorghe si Becali Ioan, a indus in eroare Clubul Rapid Bucuresti cu privire la suma reala de transfer a jucatorului B.F., in scopul de a obtine pentru sine si pentru altii un folos material injust, cauzand clubului un prejudiciu de 2.100.000 USD, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, in forma continuata, prevazuta de art. 215 alin. 1, 2, 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.

Faptele inculpatului Popescu Gheorghe constand in aceea ca, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, in perioada sus mentionata, impreuna cu reprezentantii cluburilor de fotbal, a contribuit la ascunderea sursei impozabile reprezentate de adevaratele sume de transfer ale jucatorilor S.L. si B.F., cauzand bugetului de stat un prejudiciu de 2.554.537 lei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala, in forma continuata, prevazuta de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.

Fapta inculpatului Popescu Gheorghe, de a transfera, in cursul lunii august a anului 2003, sumele de bani obtinute prin inselaciune si sustrase taxelor si impozitelor, prin firme off-shore, cu ocazia transferului jucatorului de fotbal S.L., dobandind, astfel, aparenta de sume licit dobandite, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de spalare de bani, prevazuta de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 republicata.

Fapta inculpatului Popescu Gheorghe care, in cursul lunii august a anului 2003, in cazul transferului jucatorului S.L., a determinat obtinerea sumelor de bani reciclate de catre inculpatii Becali Ioan si Becali Victor, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de spalare de bani, prevazuta de art. 29 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 republicata.

Din perspectiva legii noi – Codul penal actual – , se constata ca infractiunea de inselaciune are corespondent in dispozitiile art. 244 alin. 1 si 2, aflandu-ne in prezenta a doua infractiuni distincte, comise in forma simpla, corespunzator numarului de subiecti pasivi diferiti, respectiv, persoanele vatamate Gloria Bistrita si Rapid Bucuresti".

*Cititi aici integral decizia judecatoarelor Anca Alexandrescu si Codruta Strimb