Iata de ce au fost atacati furibund judecatorii Curtii Constitutionale a Romaniei de presedintele Klaus Werner Iohannis, PNL si propaganda securista, cu o zi inaintea sedintei cruciale de la CCR. Zi in care, intamplator, CEDO a publicat Decizia in cauza Kovesi (Click aici pentru a citi) care a creat premisele unor acuze la adresa CCR, fara sa sa se tina continutul acestei hotarari si de realitate. Prilejul a fost fructificat la maximum de Iohannis, Guwerner si propaganda, aruncand o anatema asupra judecatorilor CCR.

Totul insa a fost o mascarada de zile mari, caci motivul, credem noi, pentru care CCR devenise brusc tinta atacurilor a fost predictibilitatea solutiei Curtii Constitutionale pe cauzele ce vizau, in esenta, decretele si ordonantele in baza carora a fost instituita starea de urgenta pe teritoriul Romaniei ca urmare a pandemiei de coronavirus (COVID-19) declarate de Organizatia Mondiala a Sanatatii.

Asa se face ca, dupa sedinta de miercuri dimineata, 6 mai 2020, si dupa lungi deliberari, CCR a decis, in unanimitate, respingerea ca neintemeiate a exceptiilor de neconstitutionalitate referitoare la urmatoarele articole:

-Exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.36/2020 (in aceasta ordonanta erau prevazute dispozitiile pentru modificarea si completarea unor acte normative, precum si pentru adoptarea unor masuri pe timpul starii de urgenta instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei);

-Exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.14 lit.c1) -f) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/1999 (aceste dispozitii se refereau la posibilitatea ca decretul privind instituirea starii de urgenta sa contina "masurile de prima urgenta care urmeaza sa fie luate", posibilitatea restrangerii drepturilor si libertatilor fudamentale prin decret, precum si indicarea autoritatilor militare si civile desemnate sa execute prevederile decretului).

In schimb, judecatorii Curtii Constitutionale au admis, si de aceasta data in unanimitate, exceptiile de neconstitutionalitate privitoare la:

-dispozitiile art.28 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta sunt neconstitutionale (la art. 28 din OUG 1/1991 se prevedea ca nerespectarea prevederilor stabilite in Ordonanta se vor sanctiona cu amenzi cuprinse intre 2.000 si 20.000 lei pentru persoane fizice si de la 10.000 pana la 70.000 lei pentru persoane juridice);

-Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta este neconstitutionala, in ansamblul sau.

Practic, CCR a stabilit ca dispozitiile art. 28 din OUG nr. 1/1999 (in baza carora erau aplicate amenzile pe perioada starii de urgenta) sunt neconstitutionale, la fel ca si OUG nr. 34/2020, ordonanta care prevede modificarea sau completarea unor articole existente in OUG nr. 1/1999 printre care si articolul 28 (referitoare la amendarea populatiei).

Astfel, in privinta OUG nr. 34/2020 CCR a stabilit ca aceasta a fost adoptata cu incalcarea art.115 alin.(6) din Constitutie, intrucat prin continutul sau normativ a vizat restrangerea exercitiului unor drepturi si libertati fundamentale (dreptul de proprietate, dreptul la munca si protectie sociala, dreptul la informare, libertatea economica).

Pe de alta parte, CCR a constatat ca sunt neconstitutionale prevederile art. 28 alin. (1) din OUG 1/1999 intrucat acestea contin nu disting expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage raspunderea contraventionala. Iar asta pentru ca, atentie, OUG 1/1999 contine prevederi stabilite inainte de modificarea Constitutiei, in 2003, ceea ce face ca faptele "a caror savarsire constituie contraventii este lasata, in mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fara ca legiuitorul sa fi stabilit criteriile si conditiile necesare operatiunii de constatare si sanctionare a contraventiilor".

Totusi, desi Decretul nr. 195/2020 prin care Iohannis a institutit starea de urgenta nu a facut obiectul analizei CCR, judecatorii constitutionali arata in comunicatul de presa emis in 6 mai 2020 ca masurile pe care Presedintele le-a apreciat drept ”de prima urgenta cu aplicabilitate directa”, precum achizitionarea directa de bunuri de catre autoritatile publice, suspendarea din functiile de conducere a unor functionari publici, neinceperea cursului prescriptiilor si termenelor de decadere, suspendarea prescriptiilor si termenelor de decadere, suspendarea de plin drept a cauzelor civile si penale, intreruperea termenele de exercitare a cailor de atac etc., constituie, in mod expres sau implicit, derogari de la legislatia in vigoare la momentul instituirii starii de urgenta.

In acesr sens, CCR a statuat astfel ca masurile dispuse de Iohannis de suspendare sau neaplicare a unor dispozitii legale ori de modificare si completare a unor legi au avut un impact puternic asupra unor drepturi si libertati fundamentale precum dreptul la munca, libertatea economica, accesul liber la justitie etc..

Astfel, CCR a constatat potrivit aceluiasi comunicat, ca presedintele Klaus Iohannis si-a exercitat atributia cu depasirea cadrului legal, aceasta fapta nefiind consecinta vreunui viciu de neconstitutionalitate. Cu toate acestea, precizeaza CCR, nu poate sanctiona in cadrul acestui control de constitutionalitate din prezenta speta normele legale criticate de Avocatul Poporului: "Asa fiind, intrucat nicio dispozitie a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/1999 nu il indrituieste pe Presedinte sa actioneze dincolo de competentele sale constitutionale, instanta constitutionala nu poate sanctiona, in cadrul controlului de constitutionalitate pe care il efectueaza in procedura instituita de art.146 lit.d) din Constitutie referitoare la solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate, normele legale criticate de autorul exceptiei".

Iata ce prevede comunicatul CCR:

III.De asemenea, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,a luat in dezbatere:

A.Exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.36/2020 pentru modificarea si completarea unor acte normative, precum si pentru adoptarea unor masuri pe timpul starii de urgenta instituite prin Decretul nr.195/2020 privind instituirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei, exceptie ridicata direct de Avocatul Poporului;

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.36/2020 pentru modificarea si completarea unor acte normative, precum si pentru adoptarea unor masuri pe timpul starii de urgenta instituite prin Decretulnr.195/2020 privind instituirea starii de urgenta pe teritoriul Romanieisunt constitutionale in raport de criticile formulate.

Curtea nu a putut retine critica de neconstitutionalitate referitoare la lipsa solicitarii avizului Consiliului Economic si Social in procedura de adoptare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.36/2020 deoarece acest act normativ a fost emis cu respectarea prevederilor art.I pct.5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.34/2020, text prin care, pe perioada existentei starii destarii de asediu sau a starii de urgenta, se instituie o derogare de la regimul juridic al transparentei decizionale si al dialogului social, iar acest text se bucura, la momentul adoptarii actului normativ criticat, de prezumtia de constitutionalitate.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica Avocatului Poporului.

B.Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.9, art.14 lit.c1)-f) si art.28 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta, precum si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta, in ansamblul sau.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi, a decis:

1.A respins exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.14 lit.c1) -f) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta, precum si ordonanta de urgenta, in ansamblul sau, sunt constitutionale in raport de criticile formulate.

2.A admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.28 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta sunt neconstitutionale.

3.A admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea si completarea Ordonanteide urgenta a Guvernului nr.1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta este neconstitutionala, in ansamblul sau.

1.Din analiza cadrului normativ constitutional si legal, Curtea a constatat ca, in domeniul instituirii starii de urgenta, autoritatile statului exercita competente partajate:

Parlamentul are competenta de legiferare, prin lege organica, a regimului starii de urgenta, in vreme ce Presedintele are atributia constitutionala de a institui starea de urgenta si de a pune in executare dispozitiile legale ale regimului starii de urgenta, astfel cum acestea au fost stabilite de legiuitor. Legea organica, transpunand art.93 din Constitutie, da in competenta Presedintelui instituirea, prin decret prezidential, a starii de urgenta,care presupune inclusiv stabilirea masurilor concrete de prima urgenta care urmeaza a fi luate si identificarea drepturilor si libertatilor fundamentale al caror exercitiu va fi restrans.

Decretul Presedintelui nu este decat un act administrativ normativ, deci un act de reglementare secundara, care pune in executare un act de reglementare primara. Restrangerea exercitiului unor drepturi nu se realizeaza prin decretul Presedintelui, dispozitiile art.14 lit.d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/1999 constituind norma prin care legiuitorul primar abiliteaza autoritatea administrativa (Presedintele Romaniei) sa dispuna executarea legii, respectiv a dispozitiilor art.4 din acelasi act normativ care prevad expres posibilitatea restrangerii exercitiului drepturilor fundamentale.

In speta, Presedintele, actionand in limitele competentelor sale legale, a identificat drepturile si libertatile al caror exercitiu urma sa fie restrans. In schimb, masurile pe care Presedintele le-a apreciat drept ”de prima urgenta cu aplicabilitate directa” (achizitionarea directa de bunuri de catre autoritatile publice, suspendarea din functiile de conducere a unor functionari publici, neinceperea cursului prescriptiilor si termenelor de decadere, suspendarea prescriptiilor si termenelor de decadere, suspendarea de plin drept a cauzelor civile si penale, intreruperea termenele de exercitare a cailor de atac etc.) constituie, in mod expres sau implicit, derogari de la legislatia in vigoare la momentul instituirii starii de urgenta.

Presedintele a dispus, pe de o parte, suspendarea sau neaplicarea unor dispozitii legale, sau, pe de alta parte, modificarea si completarea unor legi, dispozitiile sale avand impact asupra unor drepturi si libertati fundamentale (dreptul la munca, libertatea economica, accesul liber la justitie etc.).

Curtea a observat ca modul in care Presedintele si-a exercitat atributia legala, cu depasirea cadrului legal, nu este consecinta vreunui viciu de neconstitutionalitate a actului normativ de reglementare primara in virtutea si in limitele caruia autoritatea publica era abilitata sa actioneze. Asa fiind, intrucat nicio dispozitie a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/1999 nu il indrituieste pe Presedinte sa actioneze dincolo de competentele sale constitutionale, instanta constitutionala nu poate sanctiona, in cadrul controlului de constitutionalitate pe care il efectueaza in procedura instituita de art.146 lit.d) din Constitutie referitoare la solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate, normele legale criticate de autorul exceptiei.

Avand in vedere, insa, natura juridica a decretului Presedintelui de act administrativ normativ supus incuviintarii Parlamentului, Curtea a constatat ca forul legiuitor avea obligatia de a-l supune controlului parlamentar, iar prin hotararea adoptata sa sanctioneze exercitarea ultra vires a competentelor legale de catre Presedintele Romaniei, doar o atare hotarare fiind susceptibila de contestare la Curtea Constitutionala, in baza art.146 lit.l) din Constitutie.

2. Curtea a retinut ca dreptul contraventional, asemenea dreptului penal, are un caracter subsidiar, intervenind doar acolo unde alte mijloace juridice nu sunt suficiente pentru protejarea anumitor valori sociale. In aceste conditii, actele normative cu putere de lege si actele administrative cu caracter normativ prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii trebuie sa intruneasca toate conditiile de calitate ale normei: accesibilitate, claritate, precizie si previzibilitate. Or, Curtea constata ca dispozitiile art.28 alin.(1) prin sintagma ”nerespectarea prevederilor art.9 constituie contraventie” califica drept contraventie incalcarea obligatiei generale de a respecta si de a aplica toate masurile stabilite in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/1999, in actele normative conexe, precum si in ordonantele militare sau in ordine, specifice starii instituite, fara a distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage raspunderea contraventionala. In mod implicit, stabilirea faptelor a caror savarsire constituie contraventii este lasata, in mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fara ca legiuitorul sa fi stabilit criteriile si conditiile necesare operatiunii de constatare si sanctionare a contraventiilor.

Totodata, in lipsa unei reprezentari clare a elementelor care constituie contraventia, judecatorul insusi nu dispune de reperele necesare in aplicarea si interpretarea legii, cu prilejul solutionarii plangerii indreptate asupra procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.

Mai mult, prevederile art.28 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/1999 stabilesc in mod nediferentiat pentru toate aceste fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeasi sanctiune contraventionala principala. In ceea ce priveste sanctiunile contraventionale complementare, desi legea prevede ca acestea se aplica in functie de natura si gravitatea faptei, atata vreme cat fapta nu este circumscrisa, evident ca nu se poate determina nici natura sau gravitatea sa pentru a stabili in mod just sanctiunea complementara aplicabila. In concluzie, Curtea a constatat ca prevederile art.28 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/1999, caracterizate printr-o tehnica legislativa deficitara, nu intrunesc exigentele de claritate, precizie si previzibilitate si sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, prevazut de art.1 alin.(5) din Constitutie, precum si principiul restrangerii proportionale a exercitiului drepturilor si libertatilor fundamentale, prevazut de art.53 alin.(2) din Constitutie.3.

Actul normativ care reglementeaza regimul juridic al starii de asediu si al starii de urgenta are ca scop crearea cadrului legal al masurilor exceptionale impuse de gestionarea situatiei de criza, masuri care, prin ele insele, afecteaza drepturi si libertati ale cetatenilor. Cu alte cuvinte, ratiunea legii este tocmai aceea de a constitui temeiul legal al restrangerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale, in acord cu imperativul constitutional stabilit in art.53 alin.(1), precum sitemeiul legal al masurilor exceptionale care pot viza inclusiv atributii ale institutiilor fundamentale ale statului. Retinand ca actul normativ care restrange/afecteaza drepturi si libertati fundamentale ale cetatenilor sau institutii fundamentale ale statului cade in sfera interdictiei prevazute de art.115 alin.(6) din Constitutie, Curtea a constatat ca, in actualul cadru constitutional, un atare act nu poate fi decat o lege, ca act formal al Parlamentului, adoptata cu respectarea dispozitiilor art.73 alin.(3) lit.g) din Constitutie, in regim de lege organica. Avand in vedere ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/1999 a fost adoptata in temeiul art.114 alin.(4) din Constitutia Romaniei din 1991, deci anterior revizuirii Constitutiei prin Legea nr.429/2003 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.758 din 29 octombrie 2003) care a introdus dispozitiile art.115 alin.(6), Curtea a retinut ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/1999 a fost adoptata cu respectarea cadrului constitutional in vigoare la acea data, care nu limita prerogativa legislativa a Guvernului in sensul neafectarii regimului institutiilor fundamentale ale statului sau a drepturilor si libertatilor fundamentale.

In schimb, in ceea ce priveste Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/1999, Curtea constata ca aceasta a fost adoptata cu incalcarea art.115 alin.(6) din Constitutie, intrucat prin continutul sau normativ a vizat restrangerea exercitiului unor drepturi si libertati fundamentale (dreptul de proprietate, dreptul la munca si protectie sociala, dreptul la informare, libertatea economica). Decizia este definitiva si general obligatoriesi se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului."