Inalta Curte de Casatie si Justitie a publicat in Monitorul Oficial din 8 octombrie 2024 Decizia nr. 46 din 16 septembrie 2024, prin care a dat o dezlegare de drept in legatura cu infractiunea de la art. 24 lit. b din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii.

Este vorba despre „continuarea executarii lucrarilor dupa dispunerea opririi acestora de catre organele de control competente, potrivit legii” – fapta pedepsibila cu inchisoarea de la 3 luni la un an sau cu amenda.

Concret, instanta suprema a stabilit ca fapta de mai sus nu are in vedere si situatia in care lucrarile continua dupa ce oprirea a fost dispusa de catre organele de urmarire penala (procuror, politisti judiciari, organe de cercetare penala speciale). Aceasta dezlegare de drept face distinctia intre organele de urmarire penala si organele de control de la articolele 27 si 28 ale Legii nr. 50/1991.

Iata minuta din dosarul nr. 1318/1/2024:

„Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Brasov – Sectia penala in Dosarul nr. 7.387/197/2021 prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarelor chestiuni de drept:

'Daca infractiunea prevazuta in art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, constand in continuarea executarii lucrarilor, dupa dispunerea opririi acestora de catre organele de control competente potrivit legii, vizeaza deopotriva aceeasi conduita interzisa, incriminata ca infractiune si in cazul in care lucrarile nu se opresc, dar sistarea lor este dispusa de catre organele de urmarire penala?'

si stabileste ca:

Infractiunea prevazuta in art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, constand in continuarea executarii lucrarilor dupa dispunerea opririi acestora de catre organele de control competente potrivit legii, nu vizeaza si situatia in care lucrarile continua dupa dispunerea opririi acestora de catre organele de urmarire penala.

Obligatorie de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 16 septembrie 2024”.

Problema, ridicata in dosarul unui dentist

ICCJ a fost sesizata la 8 februarie 2024 de catre judecatoarele Anca Codreanu si Gabriela-Nicoleta Chihaia de la Curtea de Apel Brasov in dosarul nr. 7387/197/2021, la solicitarea avocatului Vladimir Ciolacu (foto). Maestrul Ciolacu il apara pe medicul stomatolog Mircea Vladau din Brasov, trimis in judecata pentru ca ar fi demolat o cladire situata intr-o zona protejata a orasului si ar fi construit in locul ei un imobil care nu respecta fatada celui vechi.

In drept, Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov il acuza pe Vladau de urmatoarele fapte de la art. 24 al Legii 50/1991:

- lit. a): „executarea fara autorizatie de construire sau de desfiintare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrarilor prevazute la art. 3 alin. (1) lit. b), cu exceptiile prevazute de lege”;

- lit. b): „continuarea executarii lucrarilor dupa dispunerea opririi acestora de catre organele de control competente, potrivit legii”.

Potrivit art. 3 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991: „Constructiile civile, industriale, agricole, cele pentru sustinerea instalatiilor si utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizatiei de construire, precum si a reglementarilor privind proiectarea si executarea constructiilor, pentru: (...) lucrari de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum si orice alte lucrari, indiferent de valoarea lor, care urmeaza sa fie efectuate la toate categoriile de monumente istorice prevazute de lege – monumente, ansambluri, situri – inclusiv la anexele acestora, identificate in acelasi imobil – teren si/sau constructii, la constructii amplasate in zone de protectie a monumentelor si in zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la constructii cu valoare arhitecturala sau istorica deosebita, stabilite prin documentatii de urbanism aprobate”.

La fond, in 11 septembrie 2023, judecatorul Andrei Soare de la Judecatoria Brasov l-a achitat pe dentist pentru al doilea capat de acuzare, in temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza I CPP: „fapta nu este prevazuta de legea penala”. Cu privire la primul, magistratul a dispus renuntarea la aplicarea pedepsei, aplicandu-i inculpatului doar un avertisment.

In apel, la 8 februarie 2024, magistratele Anca Codreanu si Gabriela Chihaia de la CA Brasov au sesizat ICCJ pentru dezlegarea problemei de drept de mai sus (vizand infractiunea de la art. 24 lit. a din Legea 50/1991).

In esenta, dupa cum spuneam, completul Codreanu-Chihaia explica faptul ca organele de control la care se refera art. 24 din Legea 50/1991 sunt explicit enumerate in art. 27 si art. 28 ale aceluiasi act normativ. Asadar, definitia lor nu poate fi extinsa asupra organelor de cercetare penala, intrucat in acest fel s-ar adauga la lege.

Lumea Justitiei prezinta acum motivarea hotararii prealabile nr. 46/2024, urmand ca in anexa sa gasiti cele doua incheieri de la Curtea de Apel Brasov privind sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie. In episodul viitor, veti vedea atat motivarea sentintei de la Judecatoria Brasov, cat si numele procurorului de caz, devenit vedeta nationala prin participarea la un protest #rezist organizat de catre fostul judecator Cristi Vasilica Danilet de la Tribunalul Cluj.

Iata principalul pasaj din HP 46/2024:

„Cu privire la fondul chestiunilor de drept

121. Problema de drept ridicata de instanta de trimitere vizeaza stabilirea conditiilor de tipicitate ale infractiunii prevazute de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii in situatia in care lucrarile de construire continua dupa dispunerea opririi lor temporare, pe parcursul procesului penal, de catre procuror, in cazul imobilelor prevazute la art. 3 alin. (1) lit. b) din acelasi act normativ.

122. Dispozitiile art. 24 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii incrimineaza doua conduite distincte la lit. a) si b). Astfel, la lit. a) este incriminata executarea fara autorizatie de construire ori cu nerespectarea acesteia a lucrarilor prevazute la art. 3 alin. (1) lit. b) din lege, cu exceptiile prevazute. In acest caz este vorba despre o serie de lucrari realizate la toate categoriile de monumente istorice prevazute de lege, la constructii amplasate in zone de protectie a monumentelor si in zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la constructii cu valoare arhitecturala sau istorica deosebita, stabilite prin documentatii de urbanism aprobate.

123. Realizarea acestor categorii de lucrari la imobilele mentionate, datorita importantei lor deosebite in considerarea valorii istorice, arhitecturale, a fost prevazuta de legiuitor ca atragand direct cea mai grava forma de raspundere: raspunderea penala.

124. Cea de-a doua infractiune prevazuta in Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, respectiv cea mentionata la lit. b) a art. 24, consta in continuarea executarii lucrarilor dupa dispunerea opririi acestora de catre organele de control competente, potrivit legii.

125. In ceea ce priveste semnificatia sintagmei 'organe de control' din continutul infractiunii prevazute de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, analizand textele legii, gramatical, dar si sistematic, se constata ca legiuitorul a realizat o distinctie clara, pe de o parte, intre organele judiciare (procuror si instanta) care desfasoara activitati in cadrul unui proces penal cu privire la infractiunile prevazute de acest act normativ, iar, pe de alta parte, fata de organele de control cu atributii in ceea ce priveste disciplina in constructii, atributiile fiecarei categorii de organe fiind explicit mentionate, iar competenta lor fiind, astfel, strict delimitata prin lege.

126. Dispozitiile art. 27 si 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii individualizeaza organele de control cu atributii in ceea ce priveste disciplina in executarea lucrarilor de constructii si stabilesc sfera de competente ale acestora, respectiv:

- organele de control din cadrul autoritatilor administratiei publice locale si judetene care au obligatia de a urmari respectarea disciplinei in domeniul autorizarii executarii lucrarilor in constructii in cadrul unitatilor lor administrativ-teritoriale si, in functie de incalcarea prevederilor legale, sa aplice sanctiuni sau sa se adreseze instantelor judecatoresti si organelor de urmarire penala, dupa caz;

- organele de control desemnate din cadrul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii care au obligatia sa urmareasca respectarea disciplinei in domeniul autorizarii executarii lucrarilor in constructii si, in functie de incalcarea prevederilor legale, sa aplice sanctiuni sau sa se adreseze instantelor judecatoresti si organelor de urmarire penala, dupa caz;

- organele de control ale Inspectoratului de Stat in Constructii.

127. Aceste organe de control au competenta de a constata savarsirea contraventiilor mentionate la art. 26 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii si, totodata, de a dispune odata cu aplicarea amenzii contraventionale si masura opririi executarii lucrarilor, insotita de luarea fie a masurilor de incadrare a lucrarilor in prevederile autorizatiei, fie a masurilor de desfiintare a lucrarilor executate fara autorizatie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia.

128. Din dispozitiile art. 241, art. 27, art. 28 si ale art. 32 alin. (4) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, reiese ca organele de control, in functie de incalcarea legii constatata, fie aplica amenda contraventionala si dispun masurile complementare, fie sesizeaza instantele judecatoresti civile atunci cand incalcarea reprezinta o contraventie, fie pot cere organelor de urmarire penala sesizate si, dupa caz, instantei sa dispuna oprirea temporara a executarii lucrarilor, pe tot parcursul procesului penal, in situatia constatarii infractiunilor prevazute de art. 24 din lege.

129. Din aceste dispozitii se poate concluziona faptul ca legiuitorul a realizat o distinctie clara, pe de o parte, intre organele de control cu atributii in asigurarea respectarii disciplinei in constructii care pot aplica amenda contraventionala concomitent cu dispunerea masurii complementare a opririi executarii lucrarilor, iar, pe de alta parte, intre organele de urmarire penala sau instanta de judecata care pot / poate dispune oprirea temporara a lucrarilor in cadrul procesului penal.

130. Din formularea textelor anterior citate, rezulta ca legiuitorul nu a dorit sa includa in sfera organelor de control competente si organul de urmarire penala. In situatia in care intentia legiuitorului ar fi fost in acest sens, acesta nu ar mai fi facut diferenta in cadrul aceluiasi text de lege intre organul de control si organul de urmarire penala, acest aspect rezultand din dispozitiile art. 32 alin. (4) din Legea nr. 50/1991:

'In situatiile prevazute la art. 24, organele de control vor putea cere organelor judiciare sa dispuna masurile mentionate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmarire penala sesizate si, dupa caz, instantei sa dispuna oprirea temporara a executarii lucrarilor, pe tot parcursul procesului penal'.

131. Rationamentul conform caruia organul de urmarire penala ar fi asimilat unui organ de control, intrucat are atributii in ceea ce priveste supravegherea urmarii penale, nu este aplicabil si ar constitui o analogie in defavoarea inculpatului, avand in vedere ca, din interpretarea coroborata a tuturor textelor de lege citate anterior, se desprinde concluzia ca activitatea de control la care se refera legiuitorul are in vedere respectarea disciplinei in domeniul autorizarii executarii lucrarilor in constructii sau a lucrarilor aferente infrastructurii de transport de interes national. Asadar, asimilarea activitatii de supraveghere a urmaririi penale cu cea de control al executarii lucrarilor prevazute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii ar constitui o veritabila adaugare la lege.

132. Totodata, in continutul infractiunii prevazute de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii legiuitorul face referire la continuarea executarii lucrarilor dupa dispunerea opririi acestora, pe cand in continutul art. 241 si art. 32 alin. (4) din acelasi act normativ indica drept atributie a procurorului, respectiv a instantei dispunerea opririi temporare a executarii lucrarilor pe parcursul procesului penal.

133. Folosirea unor termeni diferiti in cadrul unor dispozitii legale succesive, in cadrul aceluiasi capitol, atesta viziunea dihotomica a legiuitorului in ceea ce priveste raspunderea stabilita prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, pentru protejarea regimului constructiilor, a calitatii si disciplinei in constructii, respectiv prin mijloace specifice de combatere a ilicitului contraventional si a ilicitului penal.

134. Astfel, in cazul executarii sau desfiintarii, totale ori partiale, fara autorizatie a lucrarilor prevazute la art. 3, cu exceptia celor mentionate la alin. (1) lit. b), de catre investitor si executant, si in cazul executarii sau desfiintarii, cu nerespectarea prevederilor autorizatiei si a proiectului tehnic, a lucrarilor prevazute la art. 3, cu exceptia celor mentionate la alin. (1) lit. b), este atrasa raspunderea contraventionala, iar organele de control specifice, odata cu aplicarea amenzii contraventionale, vor dispune, in mod obligatoriu, si masura complementara a opririi executarii lucrarilor, concomitent cu dispunerea luarii masurilor de incadrare in prevederile autorizatiei sau a masurilor de desfiintare a lucrarilor, potrivit art. 28 alin. (1).

135. In cazul realizarii in aceeasi modalitate (fara autorizatie sau cu nerespectarea prevederilor acesteia) a lucrarilor mentionate la litera b) a alin. (1) al art. 3 este atrasa insa raspunderea penala, fiind initiat un proces penal in care sunt efectuate cercetari, ulterior fiind sesizata instanta de judecata.

136. Masura pe care, potrivit dispozitiilor legii, o poate dispune procurorul sau instanta, in cursul procesului penal, este oprirea temporara a executarii lucrarilor, pe parcursul realizarii cercetarilor, pana la clarificarea tuturor aspectelor cauzei si pana la stabilirea daca in cauza este atrasa sau nu raspunderea penala.

137. Cele doua masuri au scop si caracter diferit, sunt dispuse de organe diferite si in cadrul unor proceduri de tragere la raspundere diferite (contraventionala, respectiv penala), cele doua masuri fiind asemanatoare doar din perspectiva faptului ca ambele presupun oprirea executarii altor lucrari la imobile.

138. Prin incriminarea faptei de continuare a executarii lucrarilor dupa dispunerea opririi acestora de catre organele de control competente, legiuitorul a avut in vedere situatia in care atragerea raspunderii contraventionale s-a dovedit insuficienta pentru realizarea obiectivului urmarit prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, respectiv aceea de a asigura disciplina in constructii, intrucat contravenientul a perseverat in conduita sa ilicita, continuand executarea lucrarilor in ciuda sanctiunii amenzii si a masurii complementare a opririi executarii lucrarilor.

139. Infractiunea de continuare a executarii lucrarilor dupa dispunerea opririi a prevazut in continutul sau conditia ca executarea lucrarilor sa continue dupa dispunerea opririi lor de catre organele care au aplicat amenda contraventionala.

140. Aceasta conditie a fost pastrata de legiuitor chiar si ulterior introducerii, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 231/2000, a posibilitatii ca procurorul sau instanta, in cursul procesului penal, sa dispuna oprirea temporara, ca masura provizorie, a executarii lucrarilor.

141. Existenta, in acelasi timp, a infractiunii in configuratia mentionata cu prevederea separata referitoare la masura opririi temporare, ca masura provizorie, a executarii lucrarilor dispusa de procuror sau instanta denota intentia legiuitorului de a incrimina ca infractiune [cea prevazuta in art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii] doar acea conduita constand in nerespectarea masurii opririi lucrarilor dispuse de organele de control (administrative) subsecvent parcurgerii procedurii raspunderii contraventionale, iar nu fapta de nerespectare a masurii opririi temporare dispuse de procuror sau instanta in cursul procesului penal.

142. In consecinta, in raport cu aspectele expuse, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala va admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Brasov – Sectia penala in Dosarul nr. 7.387/197/2021 si va stabili ca infractiunea prevazuta in art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, constand in continuarea executarii lucrarilor dupa dispunerea opririi acestora de catre organele de control competente potrivit legii, nu vizeaza si situatia in care lucrarile continua dupa dispunerea opririi acestora de catre organele de urmarire penala”.

* Cititi aici intreaga decizie a ICCJ

* Cititi aici cele doua incheieri de la CA Brasov