Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene din 18 mai 2021 nu vine in contradictie cu Ordonanta de Urgenta nr. 77/2018, prin care guvernul Viorica Dancila i-a prelungit judecatorului Lucian Netejoru (foto 4) interimatul la conducerea Inspectiei Judiciare. Este ceea ce au stabilit 13 judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. 15 din 14 martie 2022, pronuntata in dosarul nr. 2990/1/2021, prin care au dezlegat chestiunea de drept de mai sus, ridicata de catre judecatorii Ioan Fundatureanu – autointitulat „Jean Corectu” (foto 1) – de la Curtea de Apel Pitesti si Alexandru-Cristian Balasanu (foto 2) de la Judecatoria Botosani (click aici pentru a citi). Hotararea prealabila nr. 15/2022 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 499 de vineri, 20 mai 2022.

---

Subliniem ca atat Ioan Fundatureanu, cat si Alexandru Balasanu sunt vizati de un dosar disciplinar dupa ce in spatiul public au aparut discutiile purtate de Dragos Calin pe un forum al magistratilor de pe Facebook cu mai multi colegi de-ai sai, discutii in care erau atacati politicieni, magistrati si ziaristi (click aici pentru a citi). De altfel, in dosarul de fata, ei insisi si-au argumentat interesul personal prin calitatea de magistrati trimis in judecata disciplinar.

Revenind la Inalta Curte, trebuie sa spunem ca alt argument adus de catre instanta suprema in motivarea hotararii prealabile de mai sus se refera la faptul ca desi putem vorbi despre o aparenta a imixtiunii factorului politic in prelungirea mandatului lui Netejoru la conducerea IJ (prin OUG 77/2018), in realitate acea ordonanta de urgenta pune intregul mecanism al numirii conducerii Inspectiei Judiciare in sarcina Consiliului Superior al Magistraturii – deci departe de orice imixtiune politica propriu-zisa.

In plus, completul de 13 judecatori condusi de magistrata Denisa-Angelica Stanisor (foto 3) – presedinta Sectiei de contencios administrativ si fiscal a ICCJ – le-a explicat reclamantilor faptul ca insasi CJUE, in Hotararea din 18 mai 2021, a pornit de la premisa existentei in dreptul romanesc a unei proceduri ordinare de numire a conducerii Inspectiei. Or, tocmai asta e: respectiva procedura lipsa la momentul adoptarii OUG 77/2018 si tocmai de aceea Executivul a emis acea ordonanta de urgenta, puncteaza judecatorii supremi.

Jean Corectu si colegul si-au mai furat-o de doua ori

Dosarul de HP nr. 2990/1/2021 s-a format dupa ce judecatorii Ioan Fundatureanu si Alexandru Balasanu au atacat la Curtea de Apel Suceava Ordinul sefului IJ nr. 134/2018 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Inspectiei Judiciare. Acolo, la fond, judecatorul Gabriel Iulian Florariu le-a respins actiunea, in data de 14 iulie 2021.

Iata minuta sentintei nr. 59/2021 din cauza nr. 391/39/2021:

„Respinge ca nefondata exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a semnatarului intampinarii, invocata de reclamanti. Respinge actiunea ca nefondata. Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se va depune la Curtea de Apel Suceava. Pronuntata in sedinta publica”.

La Inalta Curte, urmatorul termen al recursului va avea loc in 9 iunie 2022.

Tot la CA Suceava, tandemul Fundatureanu-Balasanu a pierdut alt proces, unde a contestat Ordinul inspectorului-sef nr. 136/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind normele de efectuare a lucrarilor de inspectie. Este vorba despre dosarul nr. 390/39/2021, solutionat in prima instanta de catre judecatoarea Narcisa Vintila.

Redam minuta sentintei nr. 73/2021 din 4 octombrie 2021:

„Respinge ca nefondata exceptia lipsei calitatii de reprezentant al semnatarului intampinarii, invocata de reclamanti. Respinge ca nefondate exceptiile invocate de parata Inspectia Judiciara. Respinge actiunea ca nefondata. Cu recurs in 5 zile de la comunicare in ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii si in 15 zile de a comunicare in ceea ce priveste cererea de anulare act administrativ. Recursul se depune la Curtea de Apel Suceava sub sanctiunea nulitatii. Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin intermediul grefei instantei”.

La recurs, la ICCJ, aceasta cauza va avea primul termen in data de 9 februarie 2023.

Prezentam principalele pasaje din HP nr. 15/2022

„1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit potrivit dispozitiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedura civila si ale art. 36 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu completarile ulterioare (Regulamentul).

2. Sedinta este prezidata de doamna judecator Denisa-Angelica Stanisor, presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

3. La sedinta de judecata participa magistratul-asistent Bogdan Georgescu, desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 38 din Regulament.

4. Inalta Curte de Casatie si Justitie — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat in examinare sesizarea formulata de Inalta Curte de Casatie si Justitie — Sectia de contencios administrativ si fiscal in Dosarul nr. 391/39/2021.

5. Magistratul-asistent prezinta referatul cauzei, aratand ca recurentul din dosarul in care a fost formulata sesizarea a formulat punct de vedere cu privire la chestiunea de drept si a depus la dosar cerere de suspendare a judecarii sesizarii, in temeiul art. 413 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedura civila, pana la data solutionarii definitive de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a trimiterii adresate de Curtea de Apel Alba Iulia — Sectia de contencios administrativ si fiscal, prin Incheierea din 10 martie 2022, pronuntata in Dosarul nr. 793/46/2021, in temeiul art. 267 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (TFUE), avand ca obiect urmatoarea intrebare preliminara:

„Avand in vedere dispozitiile art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, care prevad initierea unei procedurii disciplinare si sanctionarea disciplinara a judecatorului pentru nerespectarea unei decizii a Curtii Constitutionale, este necesar sa se considere ca art. 19 alin. (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE) cu referire la art. 2 din TUE si art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind independenta judecatorilor, precum si principiul colaborarii loiale, prevazut de art. 4 din TUE, trebuie interpretat ca opunandu-se dispozitiilor nationale ale unui stat membru UE, care ii inlatura judecatorului national posibilitatea de a aplica Decizia Comisiei Europene 2006/928/CE din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare si de verificare a progresului realizat de Romania in vederea atingerii anumitor obiective de referinta specifice in domeniul reformei sistemului judiciar si al luptei impotriva coruptiei, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 354 din 14 decembrie 2006 (Decizia 2006/928), si rapoartele intocmite de Comisie pe baza deciziei, asa cum a interpretat Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 390/2021, in conditiile in care judecatorul este chemat sa lase neaplicate din oficiu prevederile nationale daca vin in contradictie cu dreptul european si sa stabileasca prioritatea de aplicare a dreptului Uniunii Europene, iar considerentele unei decizii a Curtii Constitutionale inlatura judecatorului national posibilitatea de a aplica hotararea CJUE pe care o considera prioritara?”

6. In urma deliberarii, cu unanimitate, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept respinge cererea de suspendare a judecatii, retinand ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 413 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedura civila, intrucat prezenta sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este, in sensul dispozitiilor mentionate, o cauza similara celei aflate pe rolul Curtii de Apel Alba Iulia in care a fost sesizata Curtea de Justitie a Uniunii Europene cu o cerere de decizie preliminara.

7. Nefiind invocate alte chestiuni prealabile, presedintele completului declara dezbaterile inchise, iar completul ramane in pronuntare asupra sesizarii.

INALTA CURTE,

deliberand asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizarii, constata urmatoarele:

I. Titularul si obiectul sesizarii

8. Prin Incheierea din 24 noiembrie 2021, pronuntata in Dosarul nr. 391/39/2021, Inalta Curte de Casatie si Justitie — Sectia de contencios administrativ si fiscal a dispus, in temeiul art. 519 din Codul de procedura civila, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, prin care sa se dea o rezolvare de principiu cu privire la urmatoarele chestiuni de drept:

a. In interpretarea art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018), se poate aprecia ca aceasta procedura este de natura sa confere Guvernului o competenta directa de numire in aceste functii si sa dea nastere unor indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor Inspectiei Judiciare ca instrument de presiune asupra activitatii judecatorilor si a procurorilor sau de control politic al acestei activitati?

b. In situatia in care raspunsul la prima intrebare este afirmativ, aceasta reglementare este de natura sa afecteze legalitatea actelor emise in perioada interimatului?

II. Expunerea succinta a procesului

A. Cererea de chemare in judecata

9. Prin actiunea inregistrata la 26 mai 2021, pe rolul Curtii de Apel Suceava — Sectia de contencios administrativ si fiscal, reclamantii AB (n.r. Fundatureanu Ioan) si CD (n.r. Balasanu Alexandru-Cristian), in contradictoriu cu paratii Inspectia Judiciara si EF (n.r. Netejoru Lucian) — inspector-sef al Inspectiei Judiciare, au solicitat anularea Ordinului inspectorului-sef al Inspectiei Judiciare nr. 134/2018 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Inspectiei Judiciare (Ordinul IJ nr. 134/2018), iar, in temeiul art. 15 raportat la art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 554/2004), au solicitat suspendarea executarii actului administrativ ce formeaza obiectul actiunii in anulare.

10. In sensul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, in justificarea vatamarii si interesului legitim de promovare a actiunii in anulare, reclamantii au aratat ca interesul legitim pentru promovarea actiunii in anulare este justificat de faptul ca, prin Rezolutia din 14 aprilie 2021, s-a dispus inceperea cercetarii disciplinare fata de ei pentru savarsirea abaterilor disciplinare prevazute de art. 99 lit. a), b) si d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 303/2004), actele de cercetare disciplinara fiind indeplinite in temeiul dispozitiilor Ordinului IJ nr. 134/2018, iar vatamarea consta in faptul ca sanctiunile prevazute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 pentru abaterile prevazute de art. 99 lit. b) si d) din aceeasi lege sunt extrem de grave, respectiv „retrogradarea” sau „excluderea din magistratura”.

11. In sustinerea actiunii in anulare si a cererii de suspendare a executarii, reclamantii au expus, in esenta, argumentele aratate in continuare:

(i) Ordinul IJ nr. 134/2018 este emis de o persoana care nu avea calitatea ceruta de lege, aceea de inspector-sef al Inspectiei Judiciare, legal numit in functie, fiind emis cu incalcarea normelor de competenta functionala.

(ii) Raportat la considerentele de la paragrafele 177, 200 si 205 din Hotararea CJUE din 18 mai 2021, pronuntata in cauzele conexate C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 si C-397/19 (Hotararea CJUE din 18 mai 2021), in mod constant, in anii 2018 si 2019, rapoartele intocmite de Comisie au subliniat deficienta sistemului judiciar din Romania, constand in actiunea Guvernului de a face numiri in functiile de conducere ale organului care are misiunea de a efectua cercetarile disciplinare si de a exercita actiunea disciplinara impotriva judecatorilor si procurorilor cu incalcarea procedurii ordinare de numire prevazute de dreptul national.

(iii) Paratul EF (n.r. Netejoru Lucian a ocupat functia de inspector-sef interimar in perioada 1 septembrie 2018—15 mai 2019, in baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2018, si a semnat Ordinul IJ nr. 134/2018 in perioada in care mandatul sau nu era valid, conform principiului suprematiei dreptului Uniunii Europene si caracterului obligatoriu al hotararilor CJUE.

(iv) In considerarea caracterului obligatoriu al Hotararii CJUE din 18 mai 2021, prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 nu se mai aplica, fiind contrare dreptului Uniunii Europene, astfel ca toate actele emise in perioada interimatului de inspectorul-sef, printre care si Ordinul IJ nr. 134/2018 ori actele de numire in functie a unor inspectori selectati in acest temei, inclusiv inspectorul-sef, sunt nule.

(v) La 19 mai 2021, Sectia pentru procurori in materie disciplinara a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a constatat nulitatea actiunii disciplinare formulate de Inspectia Judiciara impotriva unui magistrat (n.r. procurorul Lucian Onea – click aici pentru a citi), retinand, in esenta, ca toate actele emise de EF (n.r. Lucian Netejoru), in exercitarea functiei de inspector-sef al Inspectiei Judiciare, in perioada 1 septembrie 2018—14 mai 2019, sunt nule absolut, ca efect al Hotararii CJUE din 18 mai 2021.

B. Apararile intimatei Inspectia Judiciara

12. Pe fondul actiunii in anularea Ordinului IJ nr. 134/2018, parata Inspectia Judiciara a formulat urmatoarele aparari in sustinerea netemeiniciei:

(i) Prin Hotararea din 18 mai 2021, CJUE nu a statuat asupra nelegalitatii actelor administrative emise de inspectorul-sef al Inspectiei Judiciare in perioada 1 septembrie 2018—14 mai 2019, actul normativ vizat de intrebarea adresata CJUE fiind Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018.

(ii) CJUE nu a constatat neconcordanta Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 cu dreptul Uniunii Europene, ci, in mod generic, a subliniat ca normele europene se opun unei reglementari nationale adoptate de guvernul unui stat membru care ii permite acestuia din urma sa faca numiri interimare in functiile de conducere ale organului judiciar insarcinat cu efectuarea cercetarilor disciplinare si cu exercitarea actiunii disciplinare impotriva judecatorilor si a procurorilor fara respectarea procedurii ordinare de numire prevazute de dreptul national, atunci cand aceasta reglementare este de natura sa dea nastere unor indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor acestui organ ca instrument de presiune asupra activitatii respectivilor judecatori si procurori sau de control politic al acestei activitati.

(iii) Din analiza de ansamblu a considerentelor hotararii CJUE, cu precadere a celor de la paragrafele 205 si 206, rezulta ca instanta europeana a retinut ca ii revine instantei nationale in fata careia se invoca dreptul Uniunii Europene sa analizeze daca, in mod concret, legislatia nationala in discutie respecta standardele impuse de normele europene prin prisma elementelor de interpretare oferite de CJUE.

(iv) In cauza dedusa judecatii, in raport cu ansamblul elementelor de fapt si de drept, actul normativ a carui anulare se cere nu este de natura sa dea nastere la indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiei inspectorului-sef ca instrument de presiune asupra activitatii judecatorilor si procurorilor sau de control politic al acestei activitati.

(v) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 nu contine dispozitii propriu-zise de numire a unor persoane determinate in functiile de conducere ale Inspectiei Judiciare, ci completeaza Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 317/2004), cu norme cu aplicabilitate permanenta, iar nu doar la acel moment, acoperind un vid legislativ.

(vi) Solutia normativa adoptata prevede ca functia de conducere sa fie exercitata de aceeasi persoana care ocupase functia pana la acel moment, in urma numirii sale conform procedurii ordinare prevazute de dreptul national, astfel ca nu a fost incalcata procedura ordinara de numire a inspectorului-sef, atat timp cat, la momentul adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2018, legislatia interna nu reglementa situatia in care mandatele functiilor de inspector-sef si inspector-sef adjunct din cadrul Inspectiei Judiciare expirau inainte de finalizarea concursurilor pentru ocuparea acestor functii si nici posibilitatea exercitarii cu titlu interimar a respectivelor functii de conducere in situatia in care acestea devin vacante din alte motive.

(vii) Persoana care a asigurat conducerea interimara a Inspectiei Judiciare, respectiv inspectorul-sef al carui mandat expirase, a fost numita ulterior in aceeasi functie, in baza procedurii ordinare prevazute de lege.

C. Hotararea primei instante

13. Prin Sentinta civila nr. 59 din 14 iulie 2021, Curtea de Apel Suceava — Sectia de contencios administrativ si fiscal a respins, ca nefondata, actiunea formulata de reclamantii [Ioan Fundatureanu si Alexandru-Cristian Balasanu], in contradictoriu cu paratii Inspectia Judiciara si [Lucian Netejoru] — inspector-sef al Inspectiei Judiciare, pentru urmatoarele considerente:

(i) Singurul motiv de nelegalitate a actului contestat este reprezentat de faptul ca paratul [Lucian Netejoru], inspector-sef in cadrul Inspectiei Judiciare si semnatar al Ordinului IJ nr. 134/2018, nu avea calitatea ceruta de lege pentru a emite un astfel de act, intrucat era interimar la conducerea Inspectiei, iar aceasta modalitate de asigurare a conducerii institutiei este in dezacord cu dreptul Uniunii Europene, astfel cum a fost acesta explicitat prin Hotararea CJUE din 18 mai 2021.

(ii) Intr-adevar, la data emiterii Ordinului IJ nr. 134/2018, mandatul paratului [Lucian Netejoru] la conducerea Inspectiei Judiciare incetase, insa acesta continua sa ocupe functia in baza prevederilor art. I si II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018.

(iii) Raportat la considerentele de la pct. 201 si 206 din Hotararea CJUE din 18 mai 2021, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 nu este de natura nici de a conferi Guvernului o competenta directa de numire in functia de inspector-sef al Inspectiei Judiciare, si nici nu poate genera indoieli cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor Inspectiei Judiciare ca instrument de presiune asupra activitatii judecatorilor si a procurorilor sau de control politic al acestei activitati.

(iv) Asigurarea interimatului in functii de conducere este o procedura uzuala in sistemul functiei publice, raspunzand cerintelor de asigurare a coordonarii institutiei in ipoteza vacantarii, din diverse motive, a functiei respective, chiar CJUE retinand ca interimatul, in situatii de felul celei in cauza, este o procedura acceptabila, neputand genera, per se, indoieli de felul celor anterior amintite (paragraful 203 din hotarare).

(v) In ceea ce il priveste pe ocupantul provizoriu al functiei:

a) persoana respectiva are calitatea de judecator, iar dispozitiile art. 124 alin. (3) din Constitutie si ansamblul reglementarilor nationale ofera suficiente garantii pentru protejarea independentei magistratilor de orice ingerinte, inclusiv, cu caracter politic;

b) persoana respectiva a fost numita in urma unui concurs organizat de CSM, in functia de inspector judiciar, si, ulterior participarii la un alt concurs organizat tot de CSM, a fost numita in functia de inspector-sef, ceea ce exclude influenta unor factori cu caracter politic;

c) ulterior epuizarii primului mandat la conducerea Inspectiei Judiciare, a fost adoptata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018, care reglementa asigurarea interimatului functiei de conducere, fara insa a nominaliza o anumita persoana, ci stabilind ca functia va fi exercitata provizoriu, pana la ocuparea in conditiile legii, de catre inspectorul-sef, fiind, in mod evident, de preferat ca situatia de provizorat sa fie gestionata de fostul conducator, care este la curent cu sarcinile ce ii revin in aceasta calitate;

d) de vreme ce atat statutul de judecator al persoanei in cauza, cat si procedura de numire in functie prezentau garantii privitoare la lipsa oricaror ingerinte externe, nu sunt relevate elemente care sa genereze indoieli in ceea ce priveste ingerinta factorului politic in procedura de numire analizata. In plus, prin Hotararea CSM nr. 82/2019, aceeasi persoana a fost numita pentru un nou mandat in functia de inspector-sef, incepand cu 15 septembrie 2019.

(vi) Prin urmare, modalitatea de asigurare a interimatului functiei de inspector-sef este una care corespunde exigentelor legate de garantiile de independenta si impartialitate ce trebuie asigurate judecatorilor, astfel cum au fost acestea conturate de jurisprudenta CJUE.

D. Recursul declarat impotriva hotararii primei instante

14. Impotriva sentintei mentionate la pct. II lit. C, au declarat recurs reclamantii [Ioan Fundatureanu si Alexandru Balasanu], solicitand admiterea recursului, casarea sentintei recurate si, in rejudecare, admiterea cererii de chemare in judecata, reiterand, in esenta, sustinerile din cererea de chemare in judecata. Recursul a fost inregistrat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie — Sectia de contencios administrativ si fiscal sub nr. 391/39/2021.

E. Cererea de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile

15. In Dosarul nr. 391/39/2021, aflat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie — Sectia de contencios administrativ si fiscal, a fost inregistrata la 21 septembrie 2021 cererea formulata de intimata-parata Inspectia Judiciara privind sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, in temeiul dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila.

III. Prevederile normative supuse interpretarii

16. Prevederile din dreptul intern ce formeaza obiectul sesizarii sunt cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care prevede urmatoarele:

„Art. I. — La articolul 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificarile ulterioare, dupa alineatul (6) se introduc doua noi alineate, alineatele (7) si (8), cu urmatorul cuprins:

'(7) In situatia vacantarii functiei de inspector-sef sau, dupa caz, de inspector-sef adjunct al Inspectiei Judiciare ca urmare a expirarii mandatului, interimatul functiei se asigura de inspectorul-sef sau, dupa caz, de inspectorul-sef adjunct ale caror mandate au expirat, pana la data ocuparii acestor functii in conditiile legii.

(8) In caz de incetare a mandatului de inspector-sef ca urmare a altor situatii decat expirarea mandatului, interimatul functiei se asigura de catre inspectorul-sef adjunct pana la data ocuparii acestei functii in conditiile legii, iar in caz de incetare a mandatului de inspector-sef adjunct ca urmare a altor situatii decat expirarea mandatului, interimatul functiei se asigura de catre un inspector judiciar numit de inspectorul-sef pana la data ocuparii acestei functii in conditiile legii'.

Art. II. — Prevederile art. 67 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cu completarile aduse prin prezenta ordonanta de urgenta, se aplica si situatiilor in care functia de inspector-sef sau, dupa caz, de inspector-sef adjunct al Inspectiei Judiciare este vacanta la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta”.

IV. Punctul de vedere al partilor cu privire la chestiunea de drept

17. Recurentul-reclamant [Alexandru-Cristian Balasanu] si-a exprimat punctul de vedere in sensul ca problemele de drept cu privire la care este formulata sesizarea au fost suficient de clar lamurite prin Hotararea CJUE din 18 mai 2021, motiv pentru care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu ar putea decat sa statueze daca hotararea CJUE si, implicit, dreptul Uniunii Europene au caracter obligatoriu si se aplica cu prioritate fata de dispozitiile contrare din legislatia nationala, prin prisma art. 148 alin. (2) din Constitutie.

18. Intimata-parata Inspectia Judiciara si-a exprimat punctul de vedere in sensul ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 nu este de natura sa dea nastere unei indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiei Inspectiei Judiciare, ca instrument de presiune asupra judecatorilor si procurorilor, fiind reiterate argumentele din intampinarea prezentata la pct. II lit. B din prezenta decizie.

V. Punctul de vedere al instantei de trimitere

19. Instanta de trimitere a argumentat ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate in raport cu dispozitiile art. 519 din Codul de procedura civila si a apreciat ca se impune reformularea chestiunii de drept cu care urmeaza sa fie sesizata Inalta Curte de Casatie si Justitie — Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, in sensul celor aratate la paragraful 8 din prezenta decizie.

20. Cu privire la chestiunea de drept supusa dezlegarii, instanta de trimitere si-a exprimat opinia in sensul ca procedura reglementata de art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 nu este de natura sa confere Guvernului o competenta directa de numire in aceste functii si sa dea nastere unor indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor Inspectiei Judiciare, ca instrument de presiune asupra activitatii judecatorilor si a procurorilor sau de control politic al acestei activitati.

VI. Jurisprudenta si punctele de vedere teoretice ale instantelor nationale

21. In jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu au fost identificate repere de practica judiciara cu privire la chestiunea de drept supusa dezlegarii.

22. Curtile de apel Bacau, Brasov, Cluj, Bucuresti, Constanta, Craiova, Galati, Iasi, Oradea, Pitesti, Ploiesti, Targu Mures si Timisoara au comunicat faptul ca, in raza lor teritoriala de competenta, nu a fost identificata practica judiciara cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegarii.

23. Curtea de Apel Suceava a comunicat Sentinta civila nr. 59 din 14 iulie 2021, pronuntata in Dosarul nr. 391/39/2021 (prezentata la pct. II lit. C din prezenta decizie) si Sentinta civila nr. 73 din 4 octombrie 2021, pronuntata in Dosarul nr. 390/39/2021, care contine considerente similare primei sentinte mentionate.

24. Unele instante au comunicat puncte de vedere teoretice, nesustinute de practica judiciara, in sensul ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 nu este de natura sa confere Guvernului o competenta directa de numire in functiile de conducere vacante de inspector-sef sau, dupa caz, de inspector-sef adjunct al Inspectiei Judiciare si sa dea nastere unor indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor Inspectiei Judiciare, ca instrument de presiune sau de control politic asupra activitatii judecatorilor si procurorilor, fiind expuse argumente similare celor prezentate la pct. II lit. C din prezenta decizie.

25. Alte instante au exprimat puncte de vedere teoretice in sensul ca se poate aprecia ca procedura prevazuta de art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 este de natura ca confere Guvernului o competenta directa de numire in functiile de conducere de la Inspectia Judiciara si sa dea nastere unor indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor Inspectiei Judiciare, deoarece Guvernul, in calitate de emitent al actului normativ, a preluat o functie data in competenta exclusiva a CSM, si anume desemnarea conducerii Inspectiei Judiciare.

26. In Dosarul nr. 4/P2019 (n.r. al procurorului Lucian Gabriel Onea), prin Hotararea nr. 3P din 19 mai 2021, Sectia pentru procurori in materie disciplinara a CSM a constatat nulitatea actiunii disciplinare formulate de Inspectia Judiciara, ca efect al Hotararii CJUE din 18 mai 2021, retinand, in esenta, ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018, care a permis Guvernului sa faca numiri interimare in functiile de conducere ale organului judiciar insarcinat cu efectuarea cercetarilor disciplinare si cu exercitarea actiunii disciplinare impotriva judecatorilor si a procurorilor, respectiv Inspectia Judiciara, fara respectarea procedurii ordinare de numire prevazute de dreptul national, incalca articolul 2 si articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din TUE, precum si Decizia 2006/928, aceasta reglementare fiind de natura sa dea nastere unor indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor acestui organ ca instrument de presiune asupra activitatii respectivilor judecatori si procurori si de control politic al acestei activitati. Hotararea Sectiei pentru procurori in materie disciplinara a CSM formeaza obiectul recursului in Dosarul nr. 2.782/1/2021, aflat pe rolul Completului de 5 judecatori al Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

VII. Raspunsul Ministerului Public — Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

27. Prin Adresa nr. 2.187/C/5731/III-5/2021 din 30 decembrie 2021, Ministerul Public — Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca, la momentul respectiv, nu se verifica practica judiciara in vederea promovarii unui recurs in interesul legii cu privire la chestiunile de drept ce formeaza obiectul sesizarii. (...)

IX. Raportul asupra chestiunii de drept

31. Prin raportul intocmit in cauza, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedura civila, s-a apreciat ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate prevazute de art. 519 din acelasi cod si s-a propus solutia de admitere a sesizarii si pronuntarea unei hotarari prealabile prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept ce formeaza obiectul sesizarii.

X. Inalta Curte de Casatie si Justitie

A. Cu privire la admisibilitatea sesizarii

32. Din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedura civila, care reglementeaza procedura de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, rezulta urmatoarele conditii de admisibilitate a sesizarii, necesar a fi indeplinite cumulativ: (i) existenta unei cauze aflate in curs de judecata; (ii) cauza care face obiectul judecatii sa se afle in competenta legala a unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit sa solutioneze cauza; (iii) instanta care sesizeaza Inalta Curte de Casatie si Justitie sa judece cauza in ultima instanta; (iv) ivirea unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile sa dea nastere unor interpretari diferite, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata; (v) chestiunea de drept a carei lamurire se solicita sa fie noua; (vi) asupra chestiunii de drept Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.

33. Sunt indeplinite primele trei si a sasea dintre conditiile de admisibilitate, intrucat sesizarea a fost formulata in cadrul unui litigiu in materia contenciosului administrativ aflat in stadiul de recurs pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instanta care a formulat sesizarea si care judeca litigiul in ultima instanta, iar instanta suprema nu a statuat asupra chestiunilor de drept supuse dezlegarii, care nici nu fac obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.

34. In ceea ce priveste a patra conditie de admisibilitate, vizand existenta unei „chestiuni de drept veritabile”, in jurisprudenta Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a retinut ca scopul mecanismului procedural reglementat de art. 519—521 din Codul de procedura civila este de a contribui la transformarea practicii judiciare intr-una predictibila (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, paragrafele 34 si 36), iar premisele declansarii acestei proceduri constau in iminenta aparitie a unei practici judiciare neunitare (Decizia nr. 79 din 12 noiembrie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 117 din 14 februarie 2019, paragrafele 90—91) si in potentialul chestiunii de drept de a suscita interpretari diferite, fie ele doar prefigurate sau deja afirmate (Decizia nr. 32 din 30 martie 2020, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 553 din 26 iunie 2020, paragraful 47).

35. In cauza, cel putin aparent, exista riscul iminent al aparitiei unei practici judiciare neunitare, intrucat ne aflam in prezenta a doua orientari jurisprudentiale divergente, si anume: pe de o parte, Sentinta civila nr. 59 din 14 iulie 2021 a Curtii de Apel Suceava — Sectia de contencios administrativ si fiscal (prezentata la pct. II lit. C din prezenta decizie), ce formeaza obiectul recursului in Dosarul nr. 391/39/2021, aflat pe rolul Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie; pe de alta parte, Hotararea Sectiei pentru procurori in materie disciplinara a CSM nr. 3P din 19 mai 2021, pronuntata in Dosarul nr. 4/P/2019 (mentionata la paragraful 26 din prezenta decizie), ce formeaza obiectul recursului in Dosarul nr. 2.782/1/2021, aflat pe rolul Completului de 5 judecatori al Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

36. Dificultatea si incertitudinea de interpretare a dispozitiilor in discutie rezulta din interpretarile diferite date prin hotararile mentionate in paragraful anterior, aflandu-ne in prezenta unei reale si veritabile chestiuni de drept, apta sa genereze divergente de jurisprudenta, fiind indeplinita si a patra conditie de admisibilitate a sesizarii.

37. In ceea ce priveste a cincea conditie de admisibilitate, referitoare la caracterul de noutate, aceasta este cu evidenta indeplinita, intrucat chestiunile de drept in discutie sunt de data recenta si au fost generate de Hotararea CJUE din 18 mai 2021, pronuntata in cauzele conexate C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 si C-397/19, astfel ca, abia in prezent, precum si in viitorul apropiat, instantele se vor confrunta cu litigii in care se va ridica aceeasi problema de drept, existand, asa cum s-a aratat anterior, riscul aparitiei unor divergente de jurisprudenta.

38. De altfel, riscul aparitiei unei jurisprudente neunitare, reliefata deja in paragraful 35 din prezenta decizie, rezulta implicit chiar din solutia si considerentele de la paragrafele

200—203 din Hotararea CJUE din 18 mai 2021, sintetizate in par. 206 al hotararii, in care se afirma expres ca, finalmente,

„Revine instantei de trimitere sarcina de a verifica, tinand seama de ansamblul elementelor pertinente ale contextului de fapt si de drept national, daca reglementarea nationala in discutie in litigiul principal a avut ca efect sa confere guvernului national o competenta directa de numire in aceste functii si daca a putut da nastere unor indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor Inspectiei Judiciare ca instrument de presiune asupra activitatii judecatorilor si a procurorilor sau de control politic al acestei activitati”.

39. Asadar, pentru ca revine oricareia dintre instantele nationale in fata carora se invoca dreptul Uniunii sa analizeze daca, in concret, legislatia nationala in discutie respecta standardele impuse de normele europene prin prisma elementelor de interpretare oferite de CJUE, devine inevitabila pronuntarea unor hotarari contradictorii, in functie de aprecierea fiecarei instante.

40. Or, in acest context si in prezenta interpretarilor deja divergente mentionate in paragraful 35 din prezenta decizie, rezulta cu evidenta ca suntem in prezenta unei iminente aparitii a unei practici judiciare neunitare care ar avea un impact negativ semnificativ asupra sistemului judiciar atat timp cat ar da nastere unor indoieli asupra legalitatii exercitarii functiilor de conducere de inspector-sef si inspector-sef adjunct ale Inspectiei Judiciare, cu consecinte asupra procedurilor disciplinare derulate in perioada asigurarii interimatului acestor functii in temeiul dispozitiilor art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018.

41. In aceste conditii, functia mecanismului hotararii prealabile de a preintampina aparitia unei practici neunitare (control a priori) se poate realiza in acest stadiu, neexistand niciun exemplu de jurisprudenta definitiva prin care sa se fi statuat cu privire la chestiunile de drept in discutie si care sa permita deci conturarea unei practici stabile a instantelor de judecata, fiind indeplinite atat conditia „noutatii”, cat si „scopul” mecanismului procedural.

42. Pentru toate argumentele expuse, se apreciaza ca sunt indeplinite cumulativ conditiile de admisibilitate a sesizarii, prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, astfel incat se impune a se da eficienta mecanismului de asigurare a unei practici judiciare unitare reprezentat de pronuntarea unei hotarari prealabile.

B. Cu privire la chestiunea de drept supusa dezlegarii

43. Chestiunea de drept a carei dezlegare o solicita instanta de trimitere este aceea de a stabili daca procedura reglementata de art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 este de natura sa confere Guvernului o competenta directa de numire a conducerii interimare a Inspectiei Judiciare si sa dea nastere unor indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor Inspectiei Judiciare ca instrument de presiune asupra activitatii judecatorilor si a procurorilor sau de control politic al acestei activitati.

44. Cu titlu prealabil, este de observat faptul ca, desi sesizarea vizeaza interpretarea dispozitiilor art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018, analiza efectuata de Inalta Curte de Casatie si Justitie este strans legata si de dispozitiile art. I din ordonanta de urgenta.

45. Astfel, analizand continutul acestui act normativ, se constata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 contine in art. I o dispozitie de principiu, care reglementeaza situatia vacantarii functiilor de conducere ale Inspectiei Judiciare, ca urmare a expirarii mandatelor, dispunand ca interimatul sa fie asigurat, pana la data ocuparii acestora in conditiile legii, de catre inspectorul-sef sau, dupa caz, de inspectorul-sef adjunct ale caror mandate au expirat. Art. II introduce o dispozitie tranzitorie, prevazand expres ca, pentru situatia juridica expusa la art. I care se afla in curs la data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2018, se va aplica aceeasi solutie legislativa, respectiv exercitarea interimatului sa fie asigurata de catre cei ale caror mandate pe functiile de conducere au expirat.

46. Problematica interpretarii dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 a fost generata de faptul ca acestea au facut obiectul cererilor preliminare in cauzele conexate C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 si C-397/19. Prin Hotararea din 18 mai 2021, CJUE, analizand insa in mod generic compatibilitatea dreptului Uniunii Europene cu o reglementare nationala plasata in contextul invocat in sesizare, a statuat ca dreptul Uniunii Europene „se opune unei reglementari nationale adoptate de guvernul unui stat membru care ii permite acestuia din urma sa faca numiri interimare in functiile de conducere ale organului judiciar insarcinat cu efectuarea cercetarilor disciplinare si cu exercitarea actiunii disciplinare impotriva judecatorilor si a procurorilor fara respectarea procedurii ordinare de numire prevazute de dreptul national atunci cand aceasta reglementare este de natura sa dea nastere unor indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor acestui organ ca instrument de presiune asupra activitatii respectivilor judecatori si procurori sau de control politic al acestei activitati”.

47. In considerentele Hotararii din 18 mai 2021, CJUE a retinut, referitor la normele care guverneaza regimul disciplinar, ca cerinta de independenta impune ca acest regim sa prezinte garantiile necesare pentru a evita orice risc de utilizare a unui astfel de regim ca sistem de control politic al continutului deciziilor judiciare (paragraful 198 din hotarare). Intrucat perspectiva initierii unei cercetari disciplinare este in sine susceptibila sa exercite o presiune asupra celor care au sarcina de a judeca, este esential ca organul competent sa efectueze cercetarile, sa exercite actiunea disciplinara si sa actioneze in cadrul exercitarii misiunilor sale in mod obiectiv si impartial si in acest scop sa fie la adapost de orice influenta exterioara (paragraful 199 din hotarare). Prin urmare, dat fiind ca persoanele care ocupa functiile de conducere in cadrul unui astfel de organ pot exercita o influenta determinanta asupra activitatii acestuia, normele care guverneaza procedura de numire in aceste functii trebuie sa fie concepute astfel incat sa nu poata da nastere niciunei indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor organului mentionat ca instrument de presiune asupra activitatii judiciare sau de control politic al acestei activitati (paragraful 200 din hotarare).

48. Asadar, fara a constata neconcordanta Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 cu dreptul Uniunii Europene, CJUE a decis ca, in cele din urma, „revine instantei de trimitere sarcina de a verifica, tinand seama de ansamblul elementelor pertinente ale contextului de fapt si de drept national, daca reglementarea nationala in discutie in litigiul principal a avut ca efect sa confere guvernului national o competenta directa de numire in aceste functii si daca a putut da nastere unor indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor Inspectiei Judiciare ca instrument de presiune asupra activitatii judecatorilor si a procurorilor sau de control politic al acestei activitati” (paragraful 206 din Hotararea CJUE din 18 mai 2021).

49. In analiza prezentei sesizari se porneste de la urmatoarele realitati juridice acceptate si statuate inclusiv in jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013):

„Principiul aplicarii cu prioritate a dreptului Uniunii Europene este consacrat de art. 148 alin. (2) din Constitutie, iar garantarea aducerii la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii la Uniunea Europeana si din aplicarea acestui principiu revine, in ordine, potrivit alin. (4) al aceluiasi articol, Parlamentului, Presedintelui Romaniei, Guvernului si autoritatii judecatoresti.

(...) Curtea de Justitie a Uniunii Europene, avand competenta de interpretare a dreptului Uniunii Europene (...), hotararile sale preliminare sunt obligatorii erga omnes, la nivelul tuturor statelor membre, sub rezerva solicitarii la un moment ulterior, de catre instantele judecatoresti nationale, a unor lamuriri suplimentare asupra respectivei interpretari a Curtii”.

50. Pe calea mecanismului hotararii prealabile, in demersul de rezolvare de principiu a chestiunii de drept cu care a fost sesizata, Inalta Curte de Casatie si Justitie, analizand dispozitiile supuse interpretarii prin prisma conditionalitatilor stabilite de CJUE, apreciaza ca, pentru argumentele ce vor fi expuse in continuare, dispozitiile art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 nu sunt de natura sa confere Guvernului o competenta directa de numire in aceste functii si nici sa dea nastere unor indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor Inspectiei Judiciare ca instrument de presiune asupra activitatii judecatorilor si a procurorilor sau de control politic al acestei activitati.

51. Mai trebuie amintit si faptul ca art. 267 din TFUE nu abiliteaza CJUE sa aplice normele dreptului Uniunii Europene la o speta determinata, ci numai sa se pronunte cu privire la interpretarea tratatelor si a actelor adoptate de institutiile Uniunii, insa, conform unei jurisprudente constante, in cadrul cooperarii judiciare create prin articolul respectiv, CJUE, plecand de la elementele dosarului, poate furniza instantei nationale elementele de interpretare a dreptului Uniunii care ar putea sa ii fie utile in aprecierea efectelor uneia sau ale alteia dintre dispozitiile acestuia (paragraful 201 din Hotararea CJUE din 18 mai 2021).

52. Astfel, CJUE a subliniat ca „o reglementare nationala poate genera indoieli precum cele mentionate la punctul 200 din prezenta hotarare atunci cand are ca efect, fie si cu titlu provizoriu, sa permita guvernului statului membru in cauza sa faca numiri in functiile de conducere ale organului care are misiunea de a efectua cercetarile disciplinare si de a exercita actiunea disciplinara impotriva judecatorilor si a procurorilor cu incalcarea procedurii ordinare de numire prevazute de dreptul national” (paragraful 205 din Hotararea CJUE din 18 mai 2021).

53. Or, se impune a fi observat faptul ca, in reperele indicate de CJUE, instanta europeana a plecat de la premisa existentei in ordinea juridica interna a unei proceduri ordinare de numire a interimatului conducerii Inspectiei Judiciare, in timp ce, dupa cum se va arata in continuare, ratiunea adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 a fost tocmai aceea a lipsei acestei proceduri si a imposibilitatii asigurarii conducerii curente a Inspectiei Judiciare, ca urmare a expirarii mandatelor functiilor de conducere.

54. Asadar, elementul esential de la care porneste analiza dispozitiilor art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 consta in faptul ca acestea nu au caracter derogatoriu de la eventuale norme legale cu caracter general care sa reglementeze modul de asigurare a interimatului conducerii Inspectiei Judiciare, fiind adoptate nu pentru eludarea, ci tocmai in considerarea inexistentei acestora din urma.

55. Un prim argument in sustinerea acestei observatii este unul care rezulta chiar din titlul si din obiectul reglementarii. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii prevede in art. I alin. (1): „La articolul 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, (...) dupa alineatul (6) se introduc doua noi alineate, alineatele (7) si (8), cu urmatorul cuprins: (...)”. Ca urmare, este evident ca scopul legiuitorului delegat a fost acela de a acoperi absenta normarii in privinta situatiilor expuse in continutul dispozitiilor de completare.

56. Din perspectiva tehnicii legislative, dispozitiile prevazute in Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 24/2000), reglementeaza completarea unui act normativ ca fiind un eveniment legislativ care consta in introducerea unor dispozitii noi, ce cuprind solutii legislative si ipoteze suplimentare care nu afecteaza insa conceptia generala ori caracterul unitar al acelui act.

57. In al doilea rand, relevante sunt si motivele care au stat la baza emiterii ordonantei de urgenta, astfel cum sunt prezentate de catre Guvern in preambulul acestui act normativ, retinandu-se, printre altele, urmatoarele:

„Avand in vedere ca, potrivit prevederilor art. 65 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata, cu modificarile ulterioare, Inspectia Judiciara este condusa de un inspector-sef, care exercita functia de conducere si organizare a activitatii Inspectiei Judiciare, ajutat de un inspector-sef adjunct, numiti prin concurs organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, luand in considerare ca, potrivit prevederilor art. 67 din Legea nr. 317/2004, republicata, cu modificarile ulterioare, mandatul inspectorului-sef si al inspectorului-sef adjunct este de 3 ani, putand fi reinnoit o singura data, in conditiile legii,

intrucat dispozitiile Legii nr. 317/2004, republicate, cu modificarile ulterioare, nu reglementeaza situatia in care mandatele functiilor de inspector-sef si inspector-sef adjunct al Inspectiei Judiciare expira inainte de finalizarea concursurilor pentru ocuparea acestor functii si nici posibilitatea exercitarii cu titlu interimar a functiilor de inspector-sef si inspector-sef adjunct, in situatia in care acestea devin vacante din alte motive, (...)

fata de faptul ca mandatul conducerii Inspectiei Judiciare a expirat la data de 1 septembrie 2018 si nu exista o dispozitie legala care sa reglementeze expres modul de asigurare a interimatului pentru aceste functii, (...)

considerand ca situatia prezentata mai sus este una extraordinara a carei reglementare nu poate fi amanata, fiind necesara o interventie urgenta de natura legislativa care sa acopere lacuna legislativa in aceasta materie”.

58. Prin urmare, contextul situatiilor de fapt si de drept care au condus la adoptarea ordonantei de urgenta releva, pe de o parte, existenta unui vid legislativ in privinta interimatului functiilor de inspector-sef si inspector-sef adjunct din cadrul Inspectiei Judiciare, iar, pe de alta parte, o ipoteza particulara fara corespondent legal, in care vacantarea celor doua functii de conducere la 1 septembrie 2018, generata de imposibilitatea de finalizare a concursului pentru ocuparea functiilor in termenul legal din cauza unor proceduri judiciare referitoare la regulamentul de concurs, nu isi gasea rezolvare normativa.

59. Totodata, spre deosebire de situatia altor functii de conducere din sistemul judiciar cu privire la care legiuitorul reglementase posibilitatea delegarii in ipoteza vacantei functiei, pana la ocuparea acesteia prin concurs sau numire, in cazul conducerii Inspectiei Judiciare nu exista o astfel de prevedere. Astfel, pot fi identificate in legislatia specifica sistemului judiciar dispozitiile art. 57 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care prevad ca:

„Art. 57. — (...)

(4) Delegarea in functii de conducere a judecatorilor de la curtile de apel, tribunale, tribunale specializate si judecatorii se dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii — Sectia pentru judecatori, pana la ocuparea functiei prin numire in conditiile prezentei legi.

(5) Delegarea in functiile de conducere de la Inalta Curte de Casatie si Justitie a judecatorilor de la aceasta instanta se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii — Sectia pentru judecatori, cu acordul scris al acestora, la propunerea presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie”.

60. Normele legale citate, care permit delegarea pe functii de conducere vacante la instante si parchete, nu pot fi insa aplicate prin analogie si cu atat mai putin in mod direct in situatia vacantei functiilor de conducere de la nivelul Inspectiei Judiciare.

61. Prin urmare, o prima concluzie este aceea ca ipoteza „incalcarii procedurii ordinare de numire prevazute de dreptul national”, la care a facut trimitere CJUE atunci cand a furnizat elementele de interpretare a dreptului Uniunii Europene in raport cu care sa fie evaluate efectele Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2018, nu se regaseste in contextul legislativ existent la momentul adoptarii acestui act normativ.

62. Data fiind corelatia expusa de CJUE (paragraful 52 din prezenta decizie), inexistenta acestei premise ar face, ab initio, inutila analiza indeplinirii celor doua conditii referitoare la aptitudinea ordonantei de urgenta de a conferi Guvernului o competenta directa de numire a interimatului conducerii Inspectiei Judiciare si de a da nastere unor indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor Inspectiei Judiciare, ca instrument de presiune asupra activitatii judecatorilor si a procurorilor sau de control politic al acestei activitati.

63. Totusi, din ratiuni ce tin de necesitatea lamuririi tuturor aspectelor ce ar putea genera interpretari contradictorii, Inalta Curte de Casatie si Justitie va analiza in continuare reperele indicate de CJUE pentru verificarea efectelor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2018, respectiv: numirea directa si indoiala legitima.

64. Cu privire la conditia ca norma in discutie sa confere Executivului competenta directa de numire a conducerii Inspectiei Judiciare, asa cum s-a aratat anterior, circumstantele in care a fost promovata ordonanta de urgenta releva intentia Guvernului de a reglementa, in virtutea delegarii legislative ce ii este acordata de art. 115 alin. (4) din Constitutie, situatia de vacantare a functiilor de conducere cu care se confrunta Inspectia Judiciara din cauze obiective, neimputabile nici acestei institutii, nici Consiliului Superior al Magistraturii si cu atat mai putin Executivului.

65. De altfel, in considerentele Hotararii CJUE din 18 mai 2021 s-a retinut ca „simplul fapt ca membrii cu functii de conducere ai organului care are misiunea de a efectua cercetari disciplinare si de a exercita actiunea disciplinara in privinta judecatorilor si a procurorilor sunt numiti de guvernul unui stat membru nu este de natura sa dea nastere unor indoieli precum cele mentionate la punctul 200 din prezenta hotarare. Situatia este aceeasi in ceea ce priveste dispozitiile nationale care prevad ca interimatul unei functii de conducere din cadrul unui astfel de organ este asigurat, in situatia vacantarii acestei functii ca urmare a expirarii mandatului in cauza, de conducatorul al carui mandat a expirat, pana la data ocuparii acestei functii in conditiile legii. Cu toate acestea, conditiile de fond si modalitatile procedurale aplicabile la adoptarea deciziilor de numire a acestor conducatori trebuie sa fie concepute astfel incat sa indeplineasca cerintele amintite la punctul 199 din prezenta hotarare” (paragrafele 202—204 din hotarare).

66. Asadar, atat in Hotararea CJUE din 18 mai 2021, cat si in jurisprudenta sa din cauze similare [Hotararea din 19 noiembrie 2019, A. K. si altii (Independenta Camerei Disciplinare a Curtii Supreme), C-585/18, C-624/18 si C-625/18, EU:C:2019:982], CJUE accepta, de principiu, ca interimatul, in situatii de felul celei in cauza, nu este de natura sa genereze, per se, indoieli precum cele la care se raporteaza instanta europeana (paragraful 203 din hotarare), fiind necesara verificarea conditiilor de fond si de procedura in care se realizeaza numirile respective.

67. Insa, chiar si in aceste conditii, se impune a fi subliniat faptul ca, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018, Guvernul nu a procedat la numirea directa a persoanelor care au exercitat cu caracter interimar functiile de inspector-sef si inspector-sef adjunct din cadrul Inspectiei Judiciare. Acest act normativ nu contine dispozitii propriu-zise de numire a unor persoane determinate in functiile de conducere respective, neavand, prin urmare, caracter intuitu personae.

68. Examinand dispozitiile art. I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018, prin care se introduc, in cuprinsul art. 67 din Legea nr. 317/2004, alin. (7) si (8), care reglementeaza procedura de asigurare a interimatului in situatia vacantarii functiilor de inspector-sef si inspector-sef adjunct din cadrul Inspectiei Judiciare, ca urmare a expirarii mandatului ori a altor situatii, se constata ca acestea reprezinta un eveniment legislativ menit a asigura solutionarea unei ipoteze neacoperite de dispozitiile in vigoare.

69. In aceste conditii, este evident ca legiuitorul delegat a urmarit completarea cadrului normativ existent cu norme cu aplicabilitate generala si permanenta, iar nu doar la acel moment. Drept urmare, solutia normativa introdusa prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 se regaseste in prezent in fondul activ al legislatiei, constituind forma actuala a art. 67 din Legea nr. 317/2004.

70. Deopotriva, nu poate fi asimilat unei numiri directe nici faptul ca dispozitiile art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 vizeaza situatia particulara a vacantei functiilor de conducere la data intrarii sale in vigoare, ipoteza in privinta careia Executivul a dispus aplicarea aceleiasi solutii legislative, respectiv ca interimatul sa fie asigurat de inspectorii aflati in functie ale caror mandate expirasera la acel moment.

71. Din perspectiva tehnicii de reglementare, prin modul de redactare si masurile instituite cu privire la derularea situatiilor juridice aflate in curs la data intrarii in vigoare, dispozitiile art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 prezinta caracteristicile unor norme tranzitorii in sensul art. 54 din Legea nr. 24/2000, articol care prevede obligatia emitentului de a reglementa expres si in privinta raporturilor juridice nascute anterior, dar ale caror efecte continua sa se produca si dupa adoptarea actului normativ, nefiind asadar epuizate la intrarea in vigoare a acestuia.

72. In plus, conform art. 115 alin. (5) din Constitutie, „Ordonanta de urgenta intra in vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere in procedura de urgenta la Camera competenta sa fie sesizata si dupa publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei. Camerele, daca nu se afla in sesiune, se convoaca in mod obligatoriu in 5 zile de la depunere sau, dupa caz, de la trimitere”. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 5 septembrie 2018 si a fost depusa spre dezbatere in procedura de urgenta la Camera Deputatilor cu nr. 616 din 5.09.2018 [conform mentiunilor din fisa proiectului de Lege privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 (PL-x nr. 449/2018), care poate fi consultata in sectiunea „Urmarirea procesului legislativ” pe pagina de internet a Camerei Deputatilor, www.cdep.ro].

73. Rezulta ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 a intrat in vigoare la 5 septembrie 2018, astfel ca, potrivit principiului aplicarii in timp a legii civile, reglementat de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, se aplica raporturilor juridice existente la momentul respectiv, inclusiv vacantei functiilor de inspector-sef si inspector-sef adjunct intervenite la 1 septembrie 2018.

74. In aceste conditii, se poate concluziona ca dispozitiile art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 nu produc un alt efect decat cel pe care l-ar fi produs, in absenta lor, dispozitiile art. I din ordonanta de urgenta, context in care este superfluu a se discuta despre potentialul risc de a conferi Guvernului competenta de numire directa in functiile de conducere vacante la data intrarii lor in vigoare.

75. Asadar, prin prisma argumentelor expuse anterior, nu pot fi identificate elemente care sa conduca la concluzia ca dispozitiile art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 ar conferi sau ar fi conferit la momentul respectiv Guvernului competenta directa de numire in functiile de inspector-sef si inspector-sef adjunct din cadrul Inspectiei Judiciare.

76. In privinta celui de-al doilea standard probatoriu instituit de CJUE referitor la indoiala legitima, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca imprejurarile in care au fost adoptate prevederile art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 reprezinta situatii obiective exceptionale, ce nu pot fi privite ca elemente care sa poata reliefa conduita sau intentia Guvernului de a-si aroga, prin adoptarea ordonantei de urgenta, competenta de numire directa in functiile de inspector-sef si inspector-sef adjunct din cadrul Inspectiei Judiciare de o maniera care „sa dea nastere unor indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor Inspectiei Judiciare ca instrument de presiune asupra activitatii judecatorilor si a procurorilor sau de control politic al acestei activitati” (paragraful 200 din Hotararea CJUE din 18 mai 2021).

77. Astfel, in preambulul ordonantei de urgenta sunt reflectate, asa cum s-a aratat anterior (paragraful 57 din prezenta decizie), circumstantele exceptionale care au reclamat interventia normativa a Guvernului la acel moment.

78. Se observa ca, plecand de la premisa ca legea in vigoare nu reglementa, de principiu, situatia obiectiva in care vacanta functiilor de conducere din cadrul Inspectiei Judiciare intervenea ca urmare a expirarii mandatelor inainte de finalizarea concursurilor pentru ocuparea acestora sau din alte motive obiective, Guvernul a aratat in preambulul ordonantei de urgenta ca: „tinand seama de importanta institutiei Inspectiei Judiciare pentru mentinerea unui corp al magistraturii integru si care sa se bucure de toate garantiile de independenta si impartialitate, activitatea desfasurata de aceasta institutie urmarind imbunatatirea calitatii actului de justitie, a eficientei si eficacitatii sistemului judiciar, prin intermediul verificarilor si evaluarilor realizate potrivit legii, si luand in considerare ca vacantarea functiei de inspector-sef al Inspectiei Judiciare are repercusiuni negative asupra desfasurarii activitatii acestei institutii si asupra procedurilor de cercetare disciplinara a magistratilor, in conditiile in care inspectorul-sef are atributii concrete in procedura disciplinara, confirmand rezolutiile inspectorului judiciar (...)”, apreciind astfel ca are obligatia constitutionala de a edicta in acest domeniu.

79. Date fiind conditiile de constitutionalitate in care se realizeaza delegarea legislativa a Guvernului, astfel cum sunt prevazute de art. 115 alin. (4) din Constitutie, ordonanta de urgenta nu poate fi apreciata ca fiind o alternativa aflata la discretia Executivului care ar avea astfel libertatea de a adopta oricand, in regim de urgenta, acte normative cu caracter de lege. Asadar, este exclusa de plano o interventie subiectiva a Executivului prin intermediul ordonantei de urgenta.

80. Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale referitoare la art. 115 alin. (4) din Constitutie (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Guvernul poate adopta ordonante de urgenta in urmatoarele conditii, intrunite in mod cumulativ: existenta unei situatii extraordinare, reglementarea sa nu poata fi amanata si motivarea urgentei in cuprinsul ordonantei.

81. „Situatiile extraordinare exprima un grad mare de abatere de la obisnuit sau comun si au un caracter obiectiv, in sensul ca existenta lor nu depinde de vointa Guvernului, care, in asemenea imprejurari, este constrans sa reactioneze prompt pentru apararea unui interes public pe calea ordonantei de urgenta” (a se vedea Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998). Curtea Constitutionala observa, asadar, ca elementele invocate drept situatii extraordinare, care sa necesite remediere in regim de urgenta, reprezinta stari de fapt obiective, cuantificabile, independente de vointa Guvernului, care pun in pericol un interes public si, prin urmare, intrunesc exigentele prevazute de art. 115 alin. (4) din Constitutie (Decizia nr. 731 din 4 noiembrie 2021, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.239 din 28 decembrie 2021).

82. Prin urmare, cadrul constitutional care ii permite Guvernului sa legifereze exclude orice posibilitate de utilizare de catre acesta a atributelor de legiuitor delegat, astfel incat sa dea nastere unor indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor Inspectiei Judiciare ca instrument de presiune asupra activitatii judecatorilor si a procurorilor sau de control politic al acestei activitati.

83. In al doilea rand, un asemenea potential risc nu poate fi luat in discutie in conditiile in care aceeasi persoana (n.r. Lucian Netejoru), numita initial de CSM, a exercitat functia de conducere pana la momentul vacantarii (1 septembrie 2018) si a fost numita ulterior in functie de CSM in urma concursului organizat si desfasurat in temeiul art. 67 alin. (1)—(3) din Legea nr. 317/2004. Asadar, solutia normativa adoptata a urmarit ca interimatul sa fie asigurat de catre persoane care au dat dovada competentei profesionale si manageriale, exercitand deja functiile respective, avand o cunoastere aprofundata a activitatii Inspectiei Judiciare si sustinand un concurs, atat la momentul numirii initiale, cat si la momentul reinvestirii pentru un nou mandat, in conditiile legii.

84. In fapt, in conditiile expuse, in temeiul art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018, functia de conducere de inspector-sef a fost exercitata cu caracter interimar, in perioada 1 septembrie 2018—14 mai 2019, de aceeasi persoana care atat anterior interimatului, cat si ulterior interimatului (in baza Hotararii Plenului CSM nr. 82 din 15 mai 2019), a fost numita de CSM, potrivit procedurii prevazute de art. 67 din Legea nr. 317/2004, in urma concursului, ceea ce exclude, de plano, orice minima interventie a Guvernului in desemnarea persoanelor care exercita functiile de inspector-sef si inspector-sef adjunct in cadrul Inspectiei Judiciare.

85. Mai mult, solutia legislativa adoptata prevede ca interimatul functiilor de conducere respective sa fie asigurat de persoane in privinta carora CSM derulase anterior procedura de numire in urma concursului organizat potrivit legii, solutie menita sa asigure si continuitatea actului managerial pentru o perioada determinata, pana la ocuparea postului in conditiile legii.

86. Nu poate fi ignorat nici faptul ca, in prezent, in privinta institutiei delegarii pe functii de conducere la instante si parchete, se poate constata prefigurarea unei practici administrative care reflecta aceasta solutie normativa, in sensul ca, de regula, se dispune delegarea pe o functie de conducere vacanta a aceluiasi magistrat care exercitase anterior mandatul de conducere, tocmai in considerarea argumentelor expuse mai sus.

87. In plus, se cuvine a fi luat in considerare si faptul ca, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, in functia de inspector-sef al Inspectiei Judiciare nu poate fi numit decat un judecator, a carui intreaga cariera profesionala este girata de CSM, garantul independentei justitiei, conform art. 133 alin. (1) din Constitutie, si singura institutie cu competente in numirea, promovarea, transferul si sanctionarea judecatorilor, potrivit art. 125 alin. (2) din Constitutie, ceea ce inseamna ca persoana respectiva raspunde exigentelor specifice corpului magistratilor, prezentand garantiile de impartialitate si independenta in exercitarea functiei.

88. Astfel, desi este necontestat faptul ca interimatul celor doua functii de conducere a fost exercitat in temeiul dispozitiilor art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018, Executivul nu a avut nicio implicare in selectarea sau numirea persoanelor care au asigurat interimatul, motiv pentru care nu se poate retine incidenta ipotezei avute in vedere de CJUE la paragraful 202 din Hotararea din 18 mai 2021.

89. Ca urmare, nu se poate vorbi despre o numire intr-o functie de conducere efectuata direct de puterea executiva, cu incalcarea procedurii ordinare de numire prevazute de lege, ci de adoptarea unui act normativ, in baza unei abilitari constitutionale, in considerarea unor situatii extraordinare, a caror reglementare nu putea fi amanata.

90. In concluzie, se apreciaza ca dispozitiile art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2018 nu sunt de natura sa confere Guvernului o competenta directa de numire in functiile de conducere din cadrul Inspectiei Judiciare si nici sa dea nastere unor indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor Inspectiei Judiciare ca instrument de presiune asupra activitatii judecatorilor si a procurorilor sau de control politic al acestei activitati.

91. Avand in vedere ca, pentru argumentele aratate, raspunsul la prima intrebare este negativ, este superflua analiza celei de-a doua intrebari ce formeaza obiectul sesizarii, intrebare ce are caracter subsidiar unui raspuns pozitiv la prima intrebare”.

* Cititi aici intreaga hotarare prealabila (la paginile 21-31 ale PDF-ului)