In urma cu 10 ani, mai precis la 10 aprilie 2002, intreaga Magistratura a fost socata de vestea mortii tanarului procuror Cristian Nicusor Panait (foto) din Parchetul General, gasit zdrobit pe caldaramul strazii Logofat Stroici nr. 35 din Bucuresti, sub terasa propriei locuinte, de unde se aruncase in gol. Manevrele de resuscitare ale medicilor Spitalului de Urgenta au fost inutile, iar la ora 20.30 s-a inregistrat decesul. Tanarul procuror a luat decizia sa-si ia viata, dupa ce asupra lui s-au facut presiuni infernale de catre sefii ierarhici, pentru ca el sa-l inculpe pe procurorul oradean Alexandru Lele, care a tulburat interesele mafiei politico-judiciare ale regimului PSD din acele zile. De atunci, numele de Panait a fost asociat cu un model de independenta reala a unui magistrat, cu regretul ca deznodamantul a fost unul tragic. Sambata, la Cimitirul Ghencea Militar, unde se odihneste Cristian Panait, familia si fostii sai prieteni vor cinsti memoria magistratului, despre care s-au scris sute de articole, care au lasat o umbra de incertitudine cu privire la circumstantele mortii sale, chiar si dupa un deceniu. Este vorba de umbra autorilor morali, care nu au fost trasi niciodata la raspundere. Publicam in continuare un Recviem pentru Cristian Panait, scris de fosta noastra colega Dora Vulcan, care l-a cunoscut indeaproape, cu mentiunea ca in curand vom deschide din nou aceasta Cutie a Pandorei ramasa secreta dupa ce Parchetul General a dat o solutie de neincepere a urmaririi penale in dosarul deschis dupa moartea magistratului.

RECVIEM

<Azi ar fi fost ziua de nastere a lui Cristian-Nicusor Panait. Procurorul "sinucis" in urma cu zece ani. Din Parchetul General, actualmente al inaltei Curti. Ar fi implinit 39 de ani. Cristian – pentru colegi, Nicusor – pentru familie. tinea la imaginea lui moderna si prefera “Cristian”. Era, inca, un copil. Unul extrem de bun, de serios si de cuminte. si care se lua in serios.

Unic intretinator al mamei si matusii sale. Care traiesc in mizerie dar cu foarte, foarte, foarte multa demnitate si fara nicio speranta ca cineva, vreodata, le-ar mai putea face dreptate. (Nu mi-ar ierta termenul “mizerie”, s-ar supara de moarte. Tocmai pentru ca au demnitate.)

Ceva demersuri a mai facut procurorul Lele. Atat cat i s-a permis accesul la dosar. Alexandru-Florian Lele, suspendat din magistratura timp de opt ani, aflat si acum in proces cu statul roman si impotriva caruia Panait a refuzat sa emita mandat de arestare. Ba, Cristian a mai dat si SUP (scoaterea de sub urmarire penala), afirmand, dupa descinderea la Oradea, ca "altii sunt procurorii mafiei". in urma acestei solutii, prin care a refuzat sa-si inculpe un coleg nevinovat dar care a deranjat cumplit sistemul, i-au fost confiscate toate dosarele aflate in lucru si a fost bagat fortat in concediu de odihna. Confiscarea dosarelor este un abuz, unul fara precedent si care probeaza intentia vadita de a-l scoate din sistem; nici unui procuror nu i se confisca dosarele doar pentru ca intra in concediu!

Precizare: cotizanta la PDSR, mafia petrolului era bine aparata de chiar procurorii care ar fi trebuit sa o ancheteze iar peste procurorul Lele de la Oradea a dat ghinionul cand a ajuns la el un dosar al mafiei, pentru ca tinea locul unui coleg; niste surse de la Iasi mi-au spus ca insasi numirea procurorului general de la acea vreme ar fi fost facuta la propunerea, contra cost, a mafiei si nimic din ce s-a intamplat dupa nu a putut infirma halucinanta informatie.

Revin: dupa care au urmat eforturi fantastice de a o determina pe matusa cu care locuia in Bucuresti (el era din Targoviste) sa o convinga sa-l interneze la nebuni.

Dupa care, tanarul care se pregatea de nunta s-a... sinucis. Uite-asa. Dupa cum stim cu totii ca se intampla atunci cand te pregatesti de nunta si cand iubesti viata atat de intens si te pregatesti zilnic sa o traiesti cu atata fervoare. Precizare: Cristian - Nicusor nu consuma alcool, facea foarte mult sport, avea o dieta de sportiv de performanta, cumpara citrice cu ladita, avea o rigoare si o disciplina de performer, era foarte, foarte credincios si iubea enorm necuvantatoarele si copiii, isi dorea cat mai multi. Mai presus de toate, insa, isi iubea profesia, pentru care optase in cunostinta de cauza. Spunea ca-si iubeste meseria ca pe o... mireasa. Acum, desigur, toate aceste cuvinte au conotatii atat de tragice.

Absolut intamplator si fara nicio legatura cu eforturile sefilor sai de-a o convinge pe matusa ca ar fi nebun, brusc nebun, expertiza psihiatrica POST MORTEM (unica in analele psihiatriei mondiale pentru ca nici un individ MORT nu poate fi expertizat PSIHIATRIC; pentru asta un pacient trebuie sa indeplineasca o conditie elementara: sa fie viu) il declara a fi avut probleme cu “copingul”. Pe care l-ar fi "administrat gresit". si atunci, s-a "sinucis". Din cauza de coping.

Procurorul sef care a incercat sa o convinga pe matusa ca nepotul ei ar fi brusc nebun nu este altcineva decat procurorul comunist care a semnat prelungirea mandatului de arestare pentru un mort: inginerul Ursu, care zacea mort de o luna in beciurile Securitatii. El nu avea probleme cu copingul ci doar cu spitul lui Clita, pus sa-l omoare in bataie. Procurorul sef e acelasi procuror care, prietenos cu mine, grijuliu, direct sau prin intermediari, imi spunea mereu ca sunt pe un drum gresit, pentru ca scriu in acesti termeni. in care am fost lasata timp de noua luni sa scriu de conducerea propriului ziar. Dupa care a aparut un interviu de doua pagini, la mijlocul ziarului, cu prim-ministrul de la acea vreme, actualul inculpat Adrian Nastase. Despre care scriam ca e beneficiarul sponsorizarilor mafiei petrolului. Ca presedinte al partidului. Si vinovat moral. Si care s-a exprimat la lumina zilei, in fata Parlamentului, impotriva procurorului care dispusese arestarea capului mafiei. Adica exact impotriva colegului pe care Panait a refuzat sa-l aresteze. Atunci si-a semnat, probabil, Cristian – Nicusor condamnarea la moarte. Absolut intamplator, pe o alee paralela cu cea pe care era dus la groapa Cristian-Nicusor, familia Nastase in intregul ei avea niste treaba pe la un mormant din zona. Asa a fost justificata strania intersectare.

De zece ani, matusa lui Panait, adevarat personaj de tragedie antica, bantuie in fiecare zi prin locurile prin care Nicusor a trecut inainte de a sfarsi pe caldaram: pe banca din parc, unde Nicusor dadea mancare porumbeilor, pe strada unde se afla constructia arhitectului Berindei pe care grozavii zilei vor sa o distruga pentru a face loc unui monstru de sticla, la biserica unde preotul depune oricand marturie despre credinta extrem de curata si de puternica pe care o avea Panait, despre iubirea sa de Dumnezeu care nu i-ar fi permis, lucid si in cunostinta de cauza, sa-si “administreze copingul” intr-un mod neplacut lui Dumnezeu. De-atunci a intrat in post continuu. isi reproseaza, pe nedrept as spune, ca nu a inteles si mai bine grozavia prin care a trecut nepotul ei.. Podeaua din sufragerie pastreaza, inca, impregnata de ulei, strania urma de pantof a procurorului sef venit sa o convinga ca baiatul trebuie internat brusc la nebuni, nicidecum trimis la odihna, la rude in Grecia, dupa cum vroia ea.

Un regizor vestit si-a afirmat de ceva ani intentia de-a face un film. Pe vremea cand acest caz era in derulare el era presedinte director general al unei institutii de presa. si el pare sa fi renuntat sau cel putin sa fi amanat proiectul sine die. A facut la un moment dat o declaratie stranie despre unul din personajele cazului, de care s-a aratat fascinat, precum Nicusor candva. Iar apoi despre ceva ce duce cu gandul la presiuni. Sau doar... cine stie.

In general, acesta a ramas un subiect bun pentru aplicat upercuturi adversarilor politici, de a arata pisica neagra celor aflati intr-o, de altfel previzibila, ascensiune si care i-au fost colegi tanarului procuror. Sau, si mai dureros pentru familie, de a face rating. 

In final, la Ghencea Militari zace ingropat un copil. Cu dispensa de la Patriarhie, aprobata suspect de repede pentru un sinucigas. Fost student al ministrului de Justitie de la acea vreme. Unul foarte bun, care a terminat cu peste noua. Aceeasi doamna care a refuzat sa-i raspunda la telefon cand baiatul a sunat-o (vreo zece apeluri, unii spun chiar de zeci de apeluri, probabil ca fostul ministru si criminalii sai stiu cel mai bine) pentru a-i face cunoscute abuzurile. Era atat de increzator in oameni incat nici cu gandul nu-i putea suspecta a fi in vreo complicitate si nici nu avea cum banui ca madama facuse deja jocurile fix in ancheta pentru care el daduse solutie scoatere de sub urmarire penala.

Un copil care iubea viata, pe Dumnezeu, copiii, necuvantatoarele, care-si iubea atat de mult profesia, identificata cu dreptul penal in special, incat era in stare sa si moara pentru ea.

Ceea ce s-a si intamplat! >>