UPDATE - Luni 19 februarie 2018, la orele 14.00, Redactia Lumea Justitiei a depus la registratura Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii petitia impotriva Presedintelui Romaniei si procurorului sef DNA, care a fost inregistrata sub nr. 930/19.02.2018 - (vezi foto 1)

----------

Redactia Lumea Justitiei a redactat petitia impotriva Presedintelui Romaniei Klaus Werner Iohannis si sefei DNA Laura Codruta Kovesi, pe care o vom depune luni dimineata la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii. Potrivit legii, in situatia in care Consiliul va retine ca cei doi au comis fapte de discriminare impotriva categoriei de persoane aflate in proceduri judiciare, prin supunerea acestora unor tratamente degradante, cu incalcarea prezumtiei de nevinovatiei, acestia pot fi sanctionati de la avertisment pana la amenda contraventionala in cuantum de 100.000 lei.

In sustinerea sesizarii de la CNCD am invocat chiar jurisprudenta Consiliului, respectiv Hotararea nr. 400 din 09.09.2015 a Consiliului care a sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 3000 lei o persoana care a proferat afirmatii discriminatorii la adresa persoanelor homosexuale. Consideram ca asa cum homosexualii au dreptul sa nu fie discriminati prin etichete de natura sa ii supuna unor tratamente degradante, tot asa si persoanele aflate in diferite proceduri judiciare au dreptul la demnitate umana si la respectarea prezumtiei de nevinovatie.

Cititi in continuare sesizarea Lumea Justitiei care va fi depusa maine la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii:

PETITIE

privind faptele de discriminare care intra sub incidenta art. 2 si art. 15 din OUG 137/2000, republicata, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare pe care consideram ca le-au savarsit:

- KLAUS WERNER IOHANNIS - Presedintele Romaniei;

- LAURA CODRUTA KOVESI – procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie;

despre care nu detinem datele de identificare, intrucat acestea nu fac parte din categoria informatilor publice, dar pe care rugam sa ii citati la locul de munca, respectiv la sediile Administratiei Prezidentiale si Directiei Nationale Anticoruptie.

I - INCADRAREA FAPTELOR

Potrivit art. 2 din OUG 137/2000: “prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala... precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice... (3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonante, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute la alin. (1), fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare. (4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le genereaza, favorizeaza sau defavorizeaza nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoana, un grup de persoane sau o comunitate fata de alte persoane, grupuri de persoane sau comunitati atrage raspunderea contraventionala conform prezentei ordonante”

Potrivit art. 15 din OUG 137/2000: “Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, daca fapta nu intra sub incidenta legii penale, orice comportament manifestat in public, avand caracter de propaganda nationalist sovina, de instigare la ura rasiala sau nationala, ori acel comportament care are ca scop sau vizeaza atingerea demnitatii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, indreptat impotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitati si legat de apartenenta acestora la o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau la o categorie defavorizata ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuala a acestuia.”

Consideram ca faptele sunt savarsite sub forma discriminarii directe si indirecte, dar si prin forma hartuirii, definite de art. 2, pct. (5) din OUG 137/2000, ca fiind: “orice comportament care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, pe criteriu de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, gen, orientare sexuala, apartenenta la o categorie defavorizata, varsta, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu.”

Consideram ca faptele celor doi constituie forme de discriminare savarsite in scopul:

- incalcarii demnitatii umane prin supunerea unor tratamente degradante;

- incalcarii prezumtiei de nevinovatie;

Jurisprudenta CEDO a statuat ca tratamentele degradante au in vedere incalcarea grava a demnitatii umane, de natura sa coboare statutul social al unei persoane, situatia sau reputatia ei... Potrivit jurisprudentei CEDO, tratamentul a fost calificat ca fiind "degradant" daca a cauzat victimelor sentimente de teama, de neliniste si de inferioritate, de natura a le umili si a le injosi (vezi cauza Kudla vs. Polonia - Cererea nr. 30.210/96, paragraful 92, ECHR 2000-XI);

Pentru a decide daca un anumit tratament este sau nu degradant in sensul art. 3 al Conventiei, Curtea examineaza daca scopul aplicarii lui este acela de a umili sau injosi victima si daca, prin efectele produse, a fost adusa o atingere personalitatii acesteia, intr-o maniera incompatibila cu art. 3 (vezi cauza Raninen vs. Finlanda, Decizia din 16.12.1997, Reports 1997-VIII, pag. 2.821-22, paragraful 55). Cu toate acestea, absenta unui asemenea scop nu ar putea exclude intr-o maniera definitiva constatarea unei incalcari a art. 3 (vezi cauza Peers vs. Grecia, Cererea nr. 28.524/95, paragraful 74, CEDO 2001-III). Or, in cazurile de incalcarea a demnitatii umane prin discriminare nu este relevanta existenta unei intentii si nici a unei victime in concret.

* * *

II - DESCRIEREA FAPTELOR

1 - KLAUS WERNER IOHANNIS

Conferinta de presa de la Palatul Cotroceni din data de 15.02.2018:

„Niste penali fac o incercare disperata sa atace si sa discrediteze DNA si conducerea acestei directii. Aceasta incercare este una jalnica si neconvingatoare, iar opinia mea despre munca DNA o cunoasteti, dar imi face placere sa o repet. Dupa parerea mea DNA si conducerea fac o treaba foarte buna, iar aceasta incercare de atac din partea unor penali e de natura sa-mi confirme ca DNA face o treaba buna.”

“Nu ma vad chemat sa mediez intre DNA si persoane inculpate”

“Asta cu penalii am explicat-o de suficiente ori. Nu revin” - refuzand sa explice jurnalistilor ce intelege prin termen de “penal”

2 - LAURA CODRUTA KOVESI

Conferinta de presa de la sediul DNA din data de 14.02.2018

“Acesti inculpati care fac acuzatii nereale au invocat in fata judecatorilor cereri si exceptii, care au fost respinse”

“Nu cred ca acest atac e intamplator. Asistam in ultima perioada la un festival disperat al inculpatilor, care spun neadevaruri, parti de adevar”

“Nu e vorba de Kovesi aici, e vorba de asaltul asupra justitiei, de festivalul inculpatilor care vor sa umileasca societatea, romanii.”

“Aici eu nu am iesit sa-i raspund inculpatului Vlad Cosma, ci sa va spun ca nu falsificam probe, sa raspund cetatenilor cinstiti din Romania care se intreaba daca in Romania se administreaza corect probe”

“Eu raspund oamenilor cinstiti din Romania, care cred sau nu in DNA”

“Cand vedem un festival disperat al inculpatilor care ne ataca, inregistrari trunchiate, e normal sa iesim sa dam explicatii, ce am facut sau ce nu am facut”

“Daca cineva a inteles ca am iesit sa raspund inculpatilor se insala, eu nu raspund inculpatilor”

“Daca esti condamnat azi pentru o fapta de coruptie pare ca nu e atat de grav in opinia unor inculpati”

“Daca ne uitam cine ataca vedem inculpati condamnati, trimisi in judecata”

“Aici vorbim de Justitie si de asaltul asupra Justitiei...”

“Pentru ce acest asalt? Pentru ca s-au pronuntat anumite condamnari. Cine ataca? Inculpatii disperati”

“Imi rezerva dreptul de a nu comenta declaratiile inculpatilor. Am raspuns ziaristilor, potrivit codului de procedura...”

despre acuzatiile lui Sebastian Ghita ca a fost la el acasa: "Nu comentez afirmatiile nereale ale inculpatilor”

Raspuns acordat agentiei de presa AGERPRES la data de 6.02.2018

"Nu a existat nicio discutie cu vreun procuror din DNA sau cu inculpata Mihaiela Moraru Iorga despre un dosar referitor la vreun ministru care putea sa ajunga premier. Nu am facut niciodata presiuni sau acte de imixtiune in activitatea vreunui procuror. Nu comentez afirmatiile nereale ale inculpatilor", a precizat Kovesi, intr-un raspuns catre AGERPRES.

* * *

III – CONTEXTUL GENERAL SI PARTICULAR AL FAPTELOR DE DISCRIMINARE

Presedintele Romaniei Klaus Werner Iohannis si procurorul sef al DNA Laura Codruta Kovesi au facut afirmatiile mai sus inventariate in contextul unor ample dezvaluiri, insotite de probe de netagaduit, facute in ultima perioada de diverse persoane cu statut social inalt (deputati, fosti deputati, procurori, oameni de afaceri, avocati, politicieni) cu privire la grave abuzuri savarsite in cursul anchetelor de procurori ai DNA.

Impactul deosebit al dezvaluirilor, multitudinea de probe de netagaduit (inregistrari audio care relevau comportament de interlopi si infractional al unor procurori si fosti procurori ai DNA) valul de plangeri penale si disciplinare adresate de victimele procedurilor judiciare la PICCJ si Inspectia Judiciara/ CSM, autosesizarea Inspectiei Judiciare, si a presedintelui CSM, precum si valul de reactii sociale, politice si din sistemul judiciar de condamnare a practicilor unor procurori DNA au determinat iesirea in conferinte de presa a numitilor Klaus Werner Iohannis si Laura Codruta Kovesi.

Confruntati cu oprobriul public incontestabil din partea unei parti importante a societatii, cei doi au folosit in discursurile lor - in incercarea de a minimaliza importanta si impactul dezvaluirilor, reactiile la acestea, precum si de a-i supune oprobriului public pe cei care au venit in spatiul public cu asemenea dezvaluiri - termeni de: “PENALI” sau “INCULPATI” care reprezinta un abuz verbal – o forma de violenta psihologica, care reprezinta o discriminare vadita, extrem de periculoasa ca efecte asupra celor aflati in proceduri judiciare.

Definitia termenilor potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane:

PENAL - “Referitor la infractiuni și la urmarirea și pedepsirea infractorilor/ actiune in justitie pornita impotriva unui infractor cu scopul de a obtine pedepsirea lui potrivit legilor in vigoare/ pedeapsa prevazuta de Codul penal/ Care are un caracter represiv, care se ocupa de infractiuni și prevede pedepsele care trebuie aplicate”

Se observa ca termenul de “penal” atribuit unei persoane/ grup de persoane are intelesul savarsirii unei infractiuni, care trebuie pedepsita si exclude nevinovatia. Ca atare, atribuirea lui se refera la o persoana vinovata si exclude prezumtia de nevinovatie.

INCULPAT - “Persoana acuzata de o culpa; parat, acuzat, invinuit/ Cel care este acuzat de o infractiune, de o crima etc”

Cu referire la termenul de “inculpat” trebuie precizat ca potrivit legii penale, acesta este folosit in procesul penal pentru a defini calitatea procesuala a unei persoane – acea de persoana aflata in culpa/ acuzata. Astfel, “inculpat” este persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala, el numindu-se astfel pana la finalizarea procesului penal in instanta. Potrivit legii, un inculpat se poate afla in urmatoarele situatii procesuale: trimis in judecata/ retinut/ arestat. Potrivit perceptiei publice, un inculpat este vazut si ca o persoana careia i s-au pus catusele, au fost retinuta sau arestata printr-o hotarare judecatoreasca care l-a declarat un pericol public. In toate cazurile, un inculpat este perceput la modul general ca o persoana intr-o situatie profund negativa, cu probleme de nedorit, care a comis o fapta penala grava.

Cele doua cuvinte - penal si inculpat - nu trebuie interpretate doar prin prisma definitiei din DEX sau din legislatia penala, ci si prin prisma expresiei PEIORATIVE. Etimologia cuvantului “peiorativ”: vine din limba franceza si inseamna a face rau. Potrivit DEX: PEIORATIV - (Despre cuvinte, expresii, afirmatii etc.) “Care are sens defavorabil; depreciativ, dispretuitor.”

Potrivit psihologilor, limbajul peiorativ este o forma de violenta psihologica si de abuz verbal in relatiile inter-umane/ un mijloc de mentinere a controlului si a puterii de dominare. Spre exemplu, o serie de expresii și cuvinte romanești uzuale care sunt utilizate frecvent cu sens peiorativ și considerate ofensatoare pe motive de rasa, etnie, gen, orientare sexuala, deficiente fizice sau psihice sunt: tigan, jidan, cioara, taran, homosexual. Datorita caracterului frecvent al folosirii lor in sens peiorativ, Academia Romana a dispus in urma cu mai multi ani eliminarea din DEX a cuvintelor “tigan” si “jidan” considerandu-se ca au capatat inteles ofensator.

Ca atare, in aprecierea unor fapte publice de discriminare, nu conteaza doar definitia stricto-sensu a unui cuvant afirmat, ci si daca acesta este folosit in sens peiorativ. La stabilirea sensului peiorativ se iau in calcul contextul in care a fost folosit un cuvant, frecventa utilizarii in discurs, intonatia, dar si reglementarile in vigoare care obliga un sef de stat ori un magistrat sa se adreseze in public cu privire la situatii aflate pe rolul organelor judiciare (instante, parchete).

La presedintele Klaus Werner Iohannis se poate observa nu doar tonul, dar chiar “ranjetul arogant” cum l-au numit o serie de cetateni, precum si refuzul de a explica termenul de “penali” la intrebarile presei, frecventa utilizarii (de trei ori) si contextul folosirii prin expresiile “niste penali fac o incercare disperata sa atace si sa discrediteze DNA”... “incercare de atac din partea unor penali”, care a exclus posibilitatea ca “penalii” sa fie persoane de buna credinta care sa aiba un scop protejat de lege – cel de a sesiza acte de coruptie, chiar daca acestea sunt comise de procurori ai DNA si politisti din structura acestui parchet.

Pretextul Presedintelul Romaniei: “Nu ma vad chemat sa mediez intre DNA si persoane inculpate” este de asemenea unul in care se foloseste termenul de ïnculpati” in scop depreciativ, in sensul ca el nu se deranjeaza sa medieze o situatie care a inflamat societatea romaneasca pentru ca in cauza e vorba de “inculpati”.

Potrivit art. 80 (2) din Constitutie: “Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, Presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate”. Afirmarea de catre Presedintele Iohannis ca el nu se vede chemat la o mediere intre o institutie a statului si “persoane inculpate”, denota scopul evident de supune autorii dezvaluirilor din ultima perioada la un tratament degradant, de natura sa coboare statutul social al unei persoane, situatia sau reputatia ei. Astfel, persoana nu mai are un nume si nici prezumtia de nevinovatie ori protectia de avertizor de integritate, el devine “inculpat”, fiind anulat ca individ.

Intentia si culpa Presedintelui Romania sunt dincolo de orice banuiala rezonabila, cata vreme cazul semnalat prin dezvaluirile publice impotriva procurorilor DNA se afla in cercetare disciplinara si penala (la nivelul Inspectiei Judiciare si PICCJ), iar presedintele trebuie sa fie un mediator si nu o persoana care se antepronunte in chestiuni de justitie, care exced atributiilor lui, cu atat mai mult cu cat Constitutia Romaniei prevede la art. 23(11): “Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.”

La procurorul sef al DNA Laura Codruta Kovesi folosirea in sens peiorativ a termenului “inculpat” este si mai evidenta (folosit de 11 ori, uneori cu ton zeflemitor) si asociat unor afirmatii care exclud orice prezumtie de nevinovatie: “asaltul asupra justitiei... festivalul inculpatilor care vor sa umileasca societatea, romanii... Daca cineva a inteles ca am iesit sa raspund inculpatilor se insala, eu nu raspund inculpatilor... Eu raspund oamenilor cinstiti din Romania... inculpatul Vlad Cosma... inculpatul Sebastian Ghita... inculpata Iorga Moraru... Daca ne uitam cine ataca vedem inculpati condamnati, trimisi in judecata”...

Tinand cont ca are calitatea de magistrat, Laura Codruta Kovesi ar fi trebuit sa se cenzureze si sa aplice prevederile contitutionale privitoare la prezumtia de nevinovatie, tinand cont ca sesizarile impotriva procurorilor din subordine se afla in solutionare la Inspectia Judiciara si pe rolul PICCJ (plangerile penale au fost publicate in presa cu nr. de inregistrare). Desi avea obligatia legala sa nu comenteze cauze penale si disciplinare aflate pe rol, procurorul sef al DNA nu doar ca le-a comentat, si a divulgat date nedestinate publicitatii, dar a respins apriori ideea ca sesizarile ar fi adevarate, vorbind de un “asalt” si un “festival al inculpatilor”, atribuind termenul de “inculpat” inclusiv procurorului Iorga Moraru pe care pana nu demult o lauda ca fiind “cel mai bun procuror” din DNA. Reiese dorinta vadita a Laurei Codruta Kovesi de a supune unor tratamente degradante grupul de persoane care a indraznit sa sesizeze potentialele abuzuri ale unor anchetatori ai DNA. Acest fapt este usor de constatat si prin prisma Legii 365/2004 privind ratificarea Conventiei Natiunilor Unite Impotriva Coruptiei, care o obliga sa acorde protectie persoanelor care au sesizat fapte de coruptie.

Art. 33 din Legea 365/2004 - Protectia persoanelor care comunica informatii: “Fiecare stat parte are in vedere incorporarea in sistemul sau juridic intern a masurilor corespunzatoare pentru a asigura protectia impotriva oricarui tratament nejustificat al oricarei persoane care semnaleaza autoritatilor competente, de buna-credinta si in baza unor presupuneri rezonabile, orice fapt privind infractiunile prevazute de prezenta conventie.”

Prin prisma acestui text de lege, a eticheta un grup de persoane care sesizeaza cu probe certe coruptia unor angajati din DNA, cu apelativul “inculpat” si a le acuza ca dau un “asalt asupra justitiei” releva pe deplin faptul ca in loc sa acorde protectia conferita de lege acestor persoane, si sa astepte rezultatele cercetarilor, a cautat sa le supuna in public unui tratament umilitor si intimidant, in scopul decredibilizarii si expunerii lor unor situatii de natura sa le creeze serioase temeri, avand in vedere ca unele dintre acestea se afla in proceduri judiciare aflate in curs, care pot fi astfel influentate in sensul executarii lor judiciare.

Relevant ca element disciminatoriu sta si faptul ca in timp ce persoanele care reclama abuzuri ale procurorilor DNA devin subit necredibile, “ataca justitia” si sunt etichetate “penali” si “inculpati” neacordandu-li-se din partea autoritatilor protectia conferita de Legea 365/2004, majoritatea dosarelor penale trimise in instanta de DNA sunt bazate pe denunturi ale unor persoane inculpate, arestate sau condamnate, dar denunturilor acestora li se acorda maxima importanta, pe aceste probe fiind bazate hotaririle judecatoresti de condamnare. Or, art. 1 pct. (2) din OUG 137/2010 prevede expres: “Principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii sunt garantate in special in exercitarea urmatoarelor drepturi: a) dreptul la un tratament egal in fata instantelor judecatoresti si a oricarui alt organ jurisdictional”.

Alte texte de lege incidente in speta:

Directiva Uniunii Europene 2016/343 din 9.03.2016: “(16) Prezumtia de nevinovatie ar fi incalcata in cazul in care declaratii publice ale autoritatilor publice sau decizii judiciare, altele decat cele privind stabilirea vinovatiei, se refera la o persoana suspectata sau acuzata ca fiind vinovata, atat timp cat vinovatia persoanei respective nu a fost dovedita conform legii. Art. 3 - Prezumtia de nevinovatie Statele membre se asigura ca persoanele suspectate și acuzate beneficiaza de prezumtia de nevinovatie pana la dovedirea vinovatiei conform legii. Art. 4 Referirile publice la vinovatie (1) Statele membre iau masurile necesare pentru a garanta ca, atata vreme cat vinovatia unei persoane suspectate sau acuzate nu a fost dovedita conform legii, declaratiile publice facute de autoritatile publice și deciziile judiciare, altele decat cele referitoare la vinovatie, nu se refera la persoana respectiva ca fiind vinovata...”

Conventia EDO – Art. 14: Interzicerea discriminarii “Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta Conventie trebuie sa fie asigurata fara nicio deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.”

Protocolul 12 la Conventia EDO – Art. 1: „Interzicerea generala a discriminarii (1) Exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie sa fie asigurata fara nicio discriminare bazata, in special, pe sex, pe rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau oricare alta situatie. (2) Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publica pe baza oricaruia dintre motivele mentionate in paragraful 1.”

* * *

Relevanta in speta este si jurisprudenta Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii. Prin Hotararea nr. 400 din 09.09.2015 a CNCD avand ca obiect afirmatii discriminatorii la adresa persoanelor homosexuale:

„5.5. Cu toate acestea dreptul la libera exprimare nu este un drept absolut, iar legiuitorul a instituit in textul constitutional limitele exercitarii dreptului la libera exprimare, astfel, potrivit art. 30, alin. 6 si 7 din Constitutia Romaniei ”Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine. Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.” In aceste conditii, exercitarea libertatii de exprimare comporta si obligatii, si poate fi supusa unor conditii, restrictii ori sanctiuni, numai in masura in care acestea sunt prevazute expres de lege si sunt necesare intr-o societate democratica, pentru protectia demnitatii, reputatiei sau drepturilor altora.

5.6. Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, pentru a fi acceptata o ingerinta in dreptul de exprimare, aceasta trebuie sa fie prevazuta de lege (care la randul ei trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa fie previzibila si accesibila), sa urmareasca un scop legitim, sa fie necesara intr-o societate democratica si sa fie proportionala cu scopul urmarit (Corneliu Barsan, Conventia europeana a drepturilor omului, vol. I. Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2005, p. 769-801).

5.7. Raportat la prima cerinta, cea a existentei unei prevederi legale, care sa reglementeze ingerinta statului in exercitarea dreptului libertatii de exprimare este indeplinita de art. 2 alin. (1) si art. 15 din O.G. 137/2000. De asemenea, Constitutia Romaniei in art. 1 alin. (3) consacra garantarea demnitatii omului ca valoare suprema a legii fundamentale si a democratiei. Apreciem ca textele normative in cauza sunt previzibile si accesibile, desi protejeaza o valoare fundamentala intr-o societate democratica si sunt notiuni care au si un caracter abstract. Scopul legitim urmarit consta in protectia demnitatii umane a persoanelor care au o alta orientare sexuala.

5.9. Pe de alta parte, in contextul dreptului de a nu fi spus discriminarii si sub acest din urma aspect, corelativ unui tratament injust, ostil, umilitor sau degradant, trebuie retinut elementul de apreciere al criteriului de la care, un comportament reprobabil are a fi calificat ca ostil, injust pana la tratament degradant, astfel cum au statuat instantele de contencios european, fosta Comisie pentru Drepturile Omului si Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Acest element de apreciere este unul variabil, in functie de circumstantele cauzei si de efectele aplicarii lui, in raport cu sexul, varsta, starea de sanatate a victimei si alte asemenea elemente referitoare la situatia victimei.

5.10. Dupa cum a spus fosta Comisie, expresia „tratamente degradante” are in vedere atingeri grave ale demnitatii umane, astfel ca o masura care este de natura sa coboare statutul social al unei persoane, situatia sau reputatia ei, poate fi considerata a constitui un asemenea tratament, daca ea atinge „un anumit grad de gravitate”.

5.11. Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, tratamentul a fost calificat ca fiind "degradant" daca a cauzat victimelor sentimente de teama, de neliniste si de inferioritate, de natura a le umili si a le injosi (a se vedea, in acest sens, Kudla impotriva Poloniei [MC], Cererea nr. 30.210/96, paragraful 92, ECHR 2000-XI).

5.12. Pentru a decide daca un anumit tratament este sau nu degradant in sensul art. 3 al Conventiei, Curtea examineaza daca scopul aplicarii lui este acela de a umili sau injosi victima si daca, prin efectele produse, a fost adusa o atingere personalitatii acesteia, intr-o maniera incompatibila cu art. 3 (a se vedea, in acest sens, Raninen impotriva Finlandei, Decizia din 16 decembrie 1997, Reports 1997-VIII, pag. 2.821-22, paragraful 55). Cu toate acestea, absenta unui asemenea scop nu ar putea exclude intr-o maniera definitiva constatarea unei incalcari a art. 3 (a se vedea, in acest sens, Peers impotriva Greciei, Cererea nr. 28.524/95, paragraful 74, CEDO 2001-III). Or, in cazurile de incalcarea a demnitatii umane prin discriminare nu este relevanta existenta unei intentii si nici a unei victime in concret (…)

Colegiul este de opinie ca afirmatiile partii reclamate constituie un comportament care se plaseaza in stransa legatura cu orientarea sexuala, iar prin natura lor duc la crearea unui cadru ostil, intimidant si ofensiv ce se rasfrange, in mod particular, asupra unei comunitati de persoane, in speta persoanele cu o alta orientare decat cea heterosexuala. Din acest punct de vedere, Colegiul este de opinie ca afirmatiile partii reclamate, sub aspectul efectului creat, au fost de natura a conduce la atingerea dreptului la demnitate a persoanelor homosexuale, in sensul prevederilor art. 2 alin.5 din O.G. nr. 137/2000 republicata.”

Consideram ca motivatia folosita de CNCD pentru sanctionarea unei persoane care a creat un cadru ostil, intimidant si ofensiv asupra unor persoane de orientare homosexuala e pe deplin aplicabila si in acest caz in care un efect similar s-a creat si impotriva persoanelor aflate in proceduri judiare penale, avand sau nu calitatea de inculpat.

Un exemplu tipic al consecintelor negative al acestor afirmatii in societate este reactia in spatiul public pe reteaua Facebook a cunoscutului activist Malin Bot, care a transmis urmatorul mesaj pe care il atasam prezentei petitii: „Sustin Laura Codruta Kovesi. Infractorii nu pot avea dreptul sa afecteze cariera profesionistilor din sistemul judiciar”.

Este important de retinut ca niciunul dintre cei care au semnalat public abuzuri ale procurorilor DNA nu a fost condamnat definitiv, si chiar daca ar fi fost nu ar avea relevanta, insa perceptia unor cetateni poate fi de acest fel si poate degenera in ura sau desconsiderare, ca rezultat a discriminarilor savarsite de persoane cu importante functii in stat.

Nu se poate accepta, ca preluandu-se si perpetuandu-se asemenea mesaje, sa ne adresam cu totii in societate cu apelative de „penal”, „inculpat”, „infractor”, „puscarias”, care in lumea civilizata – in principal in spatiul UE - sunt considerate forme de discriminare, care pot naste pana la reactii de ura si violenta. Chiar si in situatia unor persoane condamnate cu inchisoarea – ceea ce nu e cazul in speta de fata - scopul unei pedepse trebuie sa fie de reeducare si nu de expunere oprobriului public sau excluderii din punct de vedere social.

IN CONCLUZIE: Va rugam sa constatati savarsirea faptelor discriminatorii semnalate si sa dispuneti sanctiunile prevazute de lege impotriva Presedintelui Romaniei si procurorului sef al DNA. Masura sanctionarii unui asemenea comportament este necesara intr-o societate democratica intrucat apararea dreptului la demnitatea umana a persoanelor cercetate penal si respectarea prezumtiei de nevinovatie sunt valori esentiale aparate de Conventia Europeana a Drepturilor Omului si legislatia Romaniei.