Lumea Justitiei continua prezentarea magistratilor care au fost demascati ca fiind fosti informatori, colaboratori sau lucratori ai Securitatii dinainte de 1990, dar care isi vad linistiti de treaba activand ca procurori sau judecatori in Romania democrata a anului 2019. Dupa cazul procuroarei DNA Mihaela Drexler (click aici pentru a citi), in editia de astazi va oferim detalii despre trecutul judecatoarei Zinica Trandafirescu de la Tribunalul Prahova, in prezent delegata la Penitenciarul Ploiesti. Este un caz despre care Lumea Justitiei a mai scris inca din 2014, dar care - la fel ca celelate cazuri de magistrati care au avut legaturi cu Securitatea - merita readus in atentia romanilor dupa dezvaluirile privind implicarea lui Augustin Lazar in tinerea dizidentilor anticomunisti si a detinutilor politici in infernul de la puscaria din Aiud.

Judecatoarea Zinica Trandafirescu a fost declarata lucratoare a Securitatii in 26 februarie 2014, prin decizia 955 pronuntata de judecatorii ICCJ Cezar Hincu, Zoita Milasan si Viorica Trestianu in dosarul 6506/2/2012, care au admis recursul Consiliului National pentru Studierea Dosarelor Securitatii impotriva sentintei Curtii de Apel Bucuresti din 24 mai 2013. Asa cum reiese din decizia ICCJ, inainte de a deveni judecatoare, Zinica Trandafirescu a absolvit Scoala Militara de Ofiteri Activi a Ministerului de Interne in anul 1985, cu specializarea contrainformatii economice. Cu grad de locotenent in cadrul Inspectoratului Judetean de Securitate Prahova, Serviciul II – A, Trandafirescu s-a ocupat de urmarirea informativa a unei muncitoare de la Intreprinderea Dorobantul din Ploiesti, despre care ar fi existat informatii ca are legaturi cu un cetatean german, banuit la randul sau ca desfasoara activitati de spionaj cu referire la anumite utilaje neomologate, folosite in productia de textile.

Dirijarea surselor, interceptarea corespondentei, ascultarea telefoanelor

In decizia Inaltei Curti este prezentata succint activitatea pe care actuala judecatoare Zinica Trandafirescu de la Tribunalul Prahova a desfasurat-o in legatura cu muncitoarea din Ploiesti. Astfel, Trandafirescu s-a ocupat de dirijarea surselor implicate in acest caz, dar si de interceptarea corespondentei si a convorbirilor telefonice ale muncitoarei si ale tatalui adoptiv al acesteia. De asemenea, aceeasi Zinica Trandafirescu a propus sanctionarea cu avertisment a muncitoarei care intrase in atentia Securitatii. Toate aceste actiuni au fost considerate de catre Inalta Curte ca fiind unele care au afectat drepturile muncitoarei la viata privata, libertate de opinie si de constiinta.

De partea cealalta, Zinica Trandafirescu a pretins ca nu a fost decat un simplu ofiter al Securitatii, care a incercat sa apere interesele economice ale Intreprinderii Dorobantul, munca sa incadrandu-se in atributiile de serviciu. A fost o aparare pe care Inalta Curte a respins-o, stabilind ca actiunile Zinicai Trandafirescu nu aveau legatura cu interesele economice ale intreprinderii, notele-raport oferite de aceasta vizand in realitate viata personala si libertatea de opinie si de exprimare, fara vreo legatura cu contraspionajul econimic.

Iata un fragment din decizia Inaltei Curti care a consfintit calitatea de lucratoare a Securitatii pentru judecatoarea Zinica Trandafirescu:

“In speta, intimata TZ a avut gradul de locotenent in cadrul Inspectoratului Judetean de Securitate Prahova, Serviciul II – A, specializare contraspionaj economic fiind absolvent, al Scolii Militare de Ofiteri Activi din cadrul Ministerului de Interne. In calitatea sa de ofiter de contrainformatii economice a participat activ la urmarirea informativa a doamnei NMM, angajata a Intreprinderii Dorobantul Ploiesti. Masurile operativ informative dispuse de intimata TZ, in calitate de ofiter de Securitate, in instrumentarea dosarului de urmarire informativa a lui N.M.M. (cota Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii nr. I 4359) respectiv dirijarea surselor: 'A.', 'V.', 'G.', 'K.' si 'I.', pentru a obtine informatii, interceptarea corespondentei si a convorbirilor telefonice a persoanei urmarite si a tatalui adoptiv al acesteia precum si propunerea de sanctionare sunt fapte ce au dus la ingradirea dreptului la viata privata si a dreptului la corespondenta.

Intimata TZ nu a negat calitatea sa de ofiter al Securitatii si nici activitatea desfasurata in instrumentarea dosarului I 4359(cota CNSAS), insa a incercat sa minimalizeze activitatea desfasurata prin apararea in sensul ca 'scopul legitim era apararea intereselor economice ale intreprinderii' activitatile desfasurate incadrandu-se in atributiile de serviciu in calitate de ofiter al Securitatii.

Apararea intimatei nu poate fi retinuta avand in vedere ca masurile informativ – operative pe care intimata le-a dispus in calitate de ofiter de Securitate, in instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 4359 al lui NMM nu aveau legatura cu apararea intereselor nationale sau interesele economice ale intreprinderii. In referatele si notele – raport, intocmite de intimata (filele 42 – 48, 55) se face referire la aspecte vizand viata personala, libertatea de opinie si exprimare, fara legatura cu contraspionajul economic.

Relatiile pe care NMM le-a avut cu un cetatean de nationalitate germana cu care dorea sa se casatoreasca si opiniile vizand oranduirea comunista nu sunt activitati care sa justifice masurile informativ operative, pe care intimata le-a dispus, in calitate de ofiter de Securitate, respectiv: dirijarea surselor de informatori, audierea colegilor de munca si a persoanei urmarite, sanctionarea cu avertisment a numitei NMM la propunerea intimatei TZ, interceptarea la data de 16 februarie 1987 a doua scrisori apartinand tatalui adoptiv al persoanei urmarite si interceptarea convorbirilor telefonice.

Probatoriul administrat in primul ciclu procesual, demonstreaza cu prisosinta ca actiunile dispuse de intimata TZ, in instrumentarea dosarului fond informativ I 4359 al d-lui NMM, au fost de natura a-i ingradi accesul acesteia la viata privata, libertate de opinie si de constiinta, drepturi fundamentale protejate si in perioada anterioara anului 1989, cel putin la nivel formal, respectiv prin Constitutia Romaniei din 1965 si Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice, ratificat de Romania prin Decretul nr. 212/1974”.

* Cititi aici integral decizia ICCJ care a constatat calitatea de lucrator al Securitatii pentru judecatoarea Zinica Trandafirescu