Lumea Justitiei a intrat in posesia unor documente bomba, cu stampila Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Sunt documente pe care le prezentam in exclusivitate si care dezvaluie cum un procuror din judetul Alba, pe numele sau Augustin Lazar, a refuzat in doua randuri sa elibereze un dizident anticomunist. S-a intamplat la mijlocul anilor '80, in plina teroare a regimului Ceausescu.

Coincidenta face ca numele procurorului din acest caz sa fie identic cu cel al actualului Procuror General al Romaniei. Tot coincidenta, cazul se petrece la Penitenciarul Aiud din judetul Alba, judet din care provine si actualul Procuror General al Romaniei. Nu in ultimul rand, in anii in care dizidentul anticomunist era tinut in puscarie de catre procurorul Augustin Lazar pentru actiuni impotriva regimului comunist, actualul Procuror General al Romaniei Augustin Lazar (foto) isi desfasura activitatea, conform propriului CV, la Procuratura Alba. Sa fie procurorul Augustin Lazar care l-a tinut in puscarie pe dizidentul Iulius Filip acelasi cu actualul Procuror General al Romaniei Augustin Lazar? Nu stim. Tocmai de accea, Lumea Justitiei a trimis o solicitare oficiala catre Parchetul General prin care i-am cerut lui Augustin Lazar sa isi exprime un punct de vedere cu privire la implicarea sa in acest caz, astfel incat sa publicam si pozitia acestuia. Desi am indicat o ora pana la care pozitia Procurorului General sa ne fie transmisa, pentru a putea fi inclusa in articol, din pacate, pana la momentul publicarii materialului, nu am primit niciun raspuns din partea PICCJ. Vom prezenta punctul de vedere al lui Lazar in momentul in care acesta ni-l va trimite.

Astfel, numele unui procuror Augustin Lazar apare in cazul unuia dintre cei mai cunoscuti dizidenti anticomunisti si detinuti politici. Ne referim la maistrul militar Iulius Filip. Pe scurt, in anii '80, dupa ce i-a trimis un pamflet lui Nicolae Ceausescu si si-a exprimat printr-o scrisoare sprijinul fata de miscarea anticomunista “Solidaritatea” din Polonia, Iulius Filip a fost anchetat si arestat in mai multe randuri, fiind inchis in beciurile Securitatii, in celule mortii de la Penitenciarului Rahova si internat la sectia de nebuni din spitalul inchisorii Jilava. In final, acesta fost condamnat la o pedeapsa de 5 ani si 4 luni inchisoare cu executare pentru “propaganda impotriva orandurii socialiste”.

“A redactat mai multe materiale, scrisori si memorii cu continut dusmanos pe care le-a difuzat, atat cunoscutilor cat si unor organe oficiale”

Executarea pedepsei a inceput la 14 decembrie 1981, data expirarii fiind 13 aprilie 1987. In aceasta perioada, Iulius Filip a incercat insa de doua ori sa fie liberat conditionat. Tot de e doua ori a fost refuzat, iar printre cei care au decis sa il tina in continuare in puscarie s-a numarat procurorul Augustin Lazar.

Astfel, in 9 iulie 1985, situatia lui Iulius Filip a fost discutata in cadrul Comisiei de propuneri pentru punerea in libertate conditionata a Penitenciarului Aiud. Comisia era formata din lt. colonel Vasile Rus (comandant al Penitenciarului Aiud), lt. major Petru Silaghi (loctiitor pentru paza si regim al Penitenciarului Aiud - ofiter prim-serviciu), pmc Gheorghe Liga (seful compartimentului prestari servicii a Penitenciarului Aiud), cpt. Cornel Burz (educator al Penitenciarului Aiud), pmc Ioan Emanoil (seful evidentei condamnatilor din Penitenciarul Aiud) si era condusa de procurorul Augustin Lazar.

Comisia a stabilit ca pentru a deveni propozabil in vederea liberarii conditionate, Iulius Filip trebuia sa excute 2/3 din pedeapsa, adica 1299 de zile, iar in cazul in care ar fi muncit, 325 de zile considerate ca fiind executate pe baza muncii prestate si 974 de zile efectiv executate. Comisia condusa de Augustin Lazar a constatat ca Iulius Filip executase deja 1304 zile, de la 14 decembrie 1981 pana la 9 iulie 1985, fara sa fi fost folosit la munca pe motiv de boala. Asadar, deizidentul anticomunist indeplinea toate conditiile pentru liberarea conditionata.

Cu toate acestea, Iulius Filip nu a fost lasat liber. Iar asta intrucat Comisia in fruntea careia se afla Augustin Lazar a decis ca Filip nu a dat dovezi temeinice de indreptare si ca a continuat actiunile subversive impotriva orandurii socialiste, a regimului comunist si a Republicii Socialiste Romania. Mai exact, Comisia condusa de procurorul Augustin Lazar a hotarat urmatoarele:

“Starea de fapt: In ultima perioada a purtat discutii dusmanoase la adresa RSR si a redactat mai multe materiale, scrisori si memorii cu continut dusmanos pe care le-a difuzat, atat cunoscutilor cat si unor organe oficiale.

A fost pedepsit de 5 ori cu izolare, totalizand 42 de zile de izolare, pentru abateri ca: injurii la adresa organelor de partid si de stat, nerespectarea regulilor de ordine interioara, atitudine necuviincioasa fata de cadre, incalcarea regulilor cu privire la scrierea corespondentelor. Pentru comportarea necorespunzatoare pe care a avut-o, conducerea DGP a aprobat ca detinutul sa execute 12 luni din pedeapsa in regim restrictiv. (…) Nu a dat dovezi temeinice de indreptare”.

In cele din urma, prin procesul verbal nr. 28 din 09.07.1985 (vezi facsimil 1), Comisia lui Augustin Lazar a decis ca: “Detinutul Filip Iulius nu poate fi liberat conditionat, se amana 1 an, pentru ca a fost pedepsit disciplinar, iar timpul executat nu prezinta garantia reeducarii”.

1986, acelasi verdict

Situatia dizidentului anticomunist Iulius Filip a fost rediscutata anul urmator, in 8 iulie 1986. Si de aceasta data Comisia de propuneri pentru punerea in libertate conditionata l-a avut ca presedinte pe Augustin Lazar, ceilalti membri fiind lt. colonel Vasile Rus (comandant al Penitenciarului Aiud), mr. Marius Coldea Rusu (loctiitor pentru paza si regim al Penitenciarului Aiud - ofiter prim-serviciu), pmc Gheorghe Liga (seful compartimentului prestari servicii a Penitenciarului Aiud), cpt. Cornel Burz (educator al Penitenciarului Aiud) si pmc Ioan Emanoil (seful evidentei condamnatilor al Penitenciarului Aiud – ca secretar).

Intre timp, dizidentul anticomunist Iulius Filp ajunsese la 1669 de zile executate, indeplinind deci conditiile pentru liberarea conditionata, care prevedeau 1299 zile executate. Si de aceasta data insa Comisia condusa de Augustin Lazar a refuzat sa-l elibereze pe Iulius Filip. Au fost invocate aceleasi motive ca in 1985, mai precis ca Iulius Filip nu a dat dovezi temeinice de indreptare si a continuat actiunile impotriva regimului comunist si a Republicii Socialiste Romania.

Iata ce a retinut Comisia condusa de Augustin Lazar in 1986:

“Starea de fapt: In ultima perioada a purtat discutii dusmanoase la adresa RSR si a redactat mai multe materiale, scrisori si memorii cu continut dusmanos pe care le-a difuzat, atat cunoscutilor cat si unor organe oficiale.

A fost pedepsit de 5 ori cu izolare, totalizand 42 de zile de izolare, pentru abateri ca: injurii la adresa organelor de partid si de stat, nerespectarea regulilor de ordine interioara, atitudine necuviincioasa fata de cadre, incalcarea regulilor cu privire la scrierea corespondentelor. Pentru comportarea necorespunzatoare pe care a avut-o, conducerea DGP a aprobat ca detinutul sa execute 12 luni din pedeapsa in regim restrictiv. Ultima data a fost pedepsit in august 1985. De atunci a avut comportare corespunzatoare. (…) Nu a dat dovezi temeinice de indreptare”.

Drept urmare, prin procesul verbal nr. 28 din 08.07.1986 (vezi facsimil 2), Comisia prezidata de Augustin Lazar a hotarat: “Detinutul Filip Iulius nu poate fi liberat conditionat, se amana la termen, respectiv 13.04.1987, pentru ca timpul executat nu prezinta garantia unei depline reeducari”.

Practic, din cauza refuzurilor Comisiei lui Augustin Lazar de a-l elibera conditionat, dizidentul anticomunist Iulius Filip si-a efectuat in totalitate pedeapsa.

Cine este Iulius Filip

In final, iata mai multe informatii despre detinutul Iulius Filip, pe care procurorul Augustin Lazar l-a tinut in puscarie, asa cum au fost ele prezentate pe site-ul Wikipedia:

“Iulius Filip este un dizident anticomunist si fost detinut politic roman.

Primul act public de disidenta manifestata de maistrul militar Iulius Filip, s-a petrecut atunci cand s-a declarat net de partea minerilor participanti la Greva minerilor din Valea Jiului din 1977. Masura luata a fost interdictia de a mai lucra cu armament.

In 1981 Iulius Filip a trimis pe adresa Comitetului Central al PCR un pamflet, adresat lui Nicolae Ceausescu, intitulat „Vis si speranta” care se incheia cu versurile: „Laude, minciuni si vorbe, cu ele mereu ne-ati dus/ Dar acum sosit-a clipa pentru-al lor sfarsit si-apus!”. A fost arestat in 3-5 martie 1981 si anchetat, iar in 15 martie 1981, ministrul de atunci la Apararii, Constantin Olteanu, l-a trecut in rezerva prin Ordinul 51/ 1981 „pentru fapte incompatibile cu statutul de cadru militar”.

Securitatea i-a oferit un post de maistru la o institutie civila, cu conditia sa devina informator. Deoarece a refuzat, nu i s-a oferit nici un loc de munca. Pentru a-si intretine familia, a fost nevoit sa faca munci necalificate, spaland scari de bloc, geamuri etc. Dupa 3 luni a reusit sa se angajeze la atelierele de reparatii ale CFR, la uzina “16 Februarie” din Cluj ca simplu muncitor, fara sa i se recunoasca nici o calificare.

In 1981, Iulius Filip a trimis in Polonia o scrisoare de sprijin catre Congresul sindicatului Solidaritatea cu mesajul „Dorim succes deplin primului congres al unui sindicat liber din tarile socialiste”, semnand „muncitorul roman Iulius Filip, Atelierele CFR 16 Februarie Cluj”. Conducerea sindicatului Solidaritatea a primit scrisoarea care a fost citita in plenul congresului la 28 septembrie 1981. Ulterior, scrisoarea a fost difuzata de marile agentii de presa.

Ca urmare, Departamentul Securitatii Statului, cunoscut sub denumirea de „Securitatea”, a initiat o ancheta in urma careia a fost acuzat de „pactizare cu fortele contrarevolutionare din Polonia”. Dupa ce scrisoarea a fost difuzata si de postul Radio Europa Libera, ajungand sa fie cunoscuta de populatia Romaniei, Iulius Filip a fost deferit tribunalului militar din Cluj si apoi celui din Bucuresti, pentru ca ar fi comis infractiunea de propaganda impotriva oranduirii socialiste. A fost condamnat la pedeapsa privativa de libertate de cinci ani si patru luni, pedeapsa pe care a executat-o in inchisorile din Cluj, Bucuresti, Jilava si Aiud.

A fost inchis in subsolul Securitatii (14-19 decembrie 1981), Bucuresti, strada Rahovei 37-39 (19 decembrie 1981- 8 februarie 1982), celulele condamnatilor la moarte de la Rahova, inchisoarea-spital de nebuni cronici de la Jilava (20.07.82 – 15.10.82) si apoi inchisoarea de la Aiud pana in 1987.

A fost eliberat din inchisoare in 1987. Pentru ca a refuzat sa semneze o declaratie prin care sa se angajeze ca nu va mai intreprinde actiuni impotriva oranduirii socialiste, Iulius Filip a fost mutat pe santierul Zlatna, din judetul Alba, unde a muncit timp de un an si doua luni.

Impreuna cu alti detinuti politici a formulat o scrisoare, in care se cerea inlaturarea de la putere a lui Nicolae Ceausescu si democratizarea Romaniei, pe care a trimis-o, in mai 1988, participantilor reuniti la Viena pentru Conferinta privind Securitatea si Cooperarea in Europa. Ca urmare, a fost anchetat si torturat timp de cinci zile de catre Securitate.

Lui Iulius Filip si altor opozanti ai regimului li s-a impus sa paraseasca tara in 10 zile. Acestia isi depusesera de mai multa vreme actele de emigrare la Ambasada Americana din Bucuresti, mai mult formal, ca sa nu poata fi ucisi si facuti disparuti. Iulius Filip a parasit Romania si a petrecut opt ani exilat in Statele Unite ale Americii, langa Seattle, statul Washington. in 1997 s-a intors in Romania pentru a-si ingriji mama bolnava.

Presedintele Republicii Polone Bronisław Komorowski i-a acordat lui Iulius Filip Crucea de Comandor a Ordinului de Merit al Republicii Polone, „pentru contributia si devotamentul sau in sprijinirea schimbarilor democratice din Polonia”. Acesta i-a fost inmanata de ambasadorul Poloniei in Romania, Marek Szczygiel, in cadrul unei ceremonii oficiale desfasurata in Sala de Sticla a Primariei Cluj-Napoca, in ziua de 7 noiembrie 2014”.

* Cititi aici varianta in limba engleza a articolului