Primarul Capitalei Nicusor Dan (foto) si-a amanat pana dupa alegerile prezidentiale solutionarea definitiva a celor 38 de dosare in care a incasat infrangeri pe linie la Tribunalul Bucuresti. Ne referim la cauzele in care „Plicusor Ban” a cerut fara succes anularea a 39 de autorizatii de construire emise de catre fostul edil al Sectorului 2 Radu Mihaiu – spete pe care Lumea Justitiei le-a prezentat in serialul „Avalansa peste Nicusor”.

Amintim ca, din cauza acelor infrangeri judiciare, Nicusor Dan trebuie sa achite cheltuieli de judecata de peste 385.000 de lei. Problema este ca instantele l-au obligat pe politician sa plateasca acea suma in solidar cu primaria pe care o conduce. Asadar, sansele sunt extrem de mari ca acei bani sa vina nu din buzunarele edilului, ci din conturile PMB – asadar, din taxele si impozitele bucurestenilor (click aici pentru a citi).

Si astfel ajungem in prezent: pentru a evita ca vreuna dintre cele 38 de infrangeri judiciare sa ramana definitiva inainte de alegerile prezidentiale in care candideaza, Nicusor Dan a inceput sa le tergiverseze, cerand sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru dezlegarea unor probleme de drept.

Lumea Justitiei prezinta prima astfel de sesizare a ICCJ, admisa la 10 martie 2025 de catre judecatoarele Carmen-Andreea Necula, Oana-Elena Pelin si Valentina Gherasim-Proca de la Curtea de Apel Bucuresti.

Este vorba despre patru chestiuni de drept pe care „Plicusor Ban” le cere dezlegate in dosarul nr. 31581/3/2023, in care la fond, in 19 februarie 2024, magistrata Cristina Ilina de la Tribunalul Bucuresti a respins actiunea lui Nicusor Dan, obligand primarul si primaria sa plateasca in solidar cheltuieli de judecata de 6.000 de lei (click aici pentru a citi).

CAB inca n-a trimis dosarul la ICCJ

Inainte de a va lasa sa cititi minuta si motivarea Curtii de Apel Bucuresti, mentionam ca nici acum, la mai bine de o luna de la admiterea sesizarii Inaltei Curti, CAB nu a trimis cauza la ICCJ. Asadar, Nicusor Dan isi poate duce linistit la capat campania prezidentiala, fara riscul ca ar putea fi umilit definitiv in instanta in vreunul dintre cele 38 de dosare.

Redam minuta Curtii de Apel Bucuresti de sesizare a Inaltei Curti:

„Admite cererea de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. In temeiul art. 520 din Codul de procedura civila sesizeaza Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarele chestiuni de drept:

1. Actiunea in contencios administrativ introdusa de orice subiect de drept public in temeiul art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004 poate fi intemeiata exclusiv pe incalcarea unui interes legitim public, astfel cum acesta este definit in art. 2 lit. r) din Legea nr. 554/2004, sau invocarea interesului legitim public trebuie sa fie subsidiara invocarii unui drept sau interes legitim privat?

2. In interpretarea art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004, un subiect de drept public (in cazul de fata Municipiul Bucuresti si Primarul General al Municipiului Bucuresti) are dreptul de a formula actiuni in contencios administrativ numai in conditiile unei prevederi exprese in acest sens sau acest drept la actiune poate decurge logic din satisfacerea nevoilor comunitare pentru care a fost constituita persoana de drept public, respectiv din realizarea competentelor autoritatii publice prevazute de lege in materia respectiva?

3. Art.27 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 si art. 27^1 alin.1 lit. d) din Legea nr. 350/2001 recunosc Primarului General al Municipiului Bucuresti dreptul de a introduce actiunea in contencios administrativ in temeiul art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004 avand ca obiect legalitatea unei autorizatii de construire emise de primarul unui sector-subdiviziune administrativ-teritoriala a Mun. Bucuresti?

4. Principiul autonomiei locale si principiul cooperarii in raporturile dintre autoritatile administratiei publice din municipiul Bucuresti si de la nivelul sectoarelor, consacrate de art. 84 si art. 85 din OUG nr. 57/2019, se opun recunoasterii dreptului Primarului General al mun. Bucuresti de a ataca in fata instantei de contencios administrativ actele administrative cu caracter individual emise de primarul unui sector-subdiviziune administrativ-teritoriala a Mun. Bucuresti?

In temeiul art. 520 alin 2 din Codul de procedura civila, suspenda judecata recursului pana la pronuntarea hotararii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept. Fara cale de atac. Pronuntata astazi, 10.03.2025, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei”.

Prezentam punctul de vedere al CAB pe cele patru chestiuni de drept:

„IV. Punctul de vedere motivat al completului de judecata

Avand in vedere sustinerile partilor cu privire la conditiile de admisibilitate ale prezentei cereri de sesizare, Curtea apreciaza necesara reformularea intrebarilor propuse de recurentii-reclamanti, pastrand esenta chestiunilor de drept a caror dezlegare se solicita.

1. Intrebarile formulate urmaresc sa stabileasca, pe de o parte, natura juridica a actiunii in contencios administrativ introduse de orice subiect de drept public in temeiul art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004, respectiv daca aceasta se circumscrie, ca regula, contenciosului obiectiv, urmarind exclusiv apararea unui interes legitim public vatamat, sau daca este subsumata contenciosului subiectiv, in cadrul caruia invocarea interesului legitim public trebuie sa fie subsidiara invocarii unui drept sau interes legitim privat.

Art. 1 alin. 8 din Legea nr. 554/2004 prevede ca:

'(8) Prefectul, Agentia Nationala a Functionarilor Publici si orice subiect de drept public pot introduce actiuni in contencios administrativ, in conditiile prezentei legi si ale legilor speciale'.

Pentru actiunea introdusa de organismele sociale interesate s-a statuat ca, in vederea exercitarii controlului de legalitate, invocarea interesului public trebuie sa fie subsidiara invocarii unui interes legitim privat, iar acesta din urma trebuie sa decurga din legatura directa dintre actul administrativ supus controlului de legalitate si scopul direct si obiectivele asociatiei, potrivit statutului (Decizia nr. 8/2020 pronuntata de ICCJ, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept). Chiar daca aceasta decizie a fundamentat ulterior solutii de respingere ca inadmisibile a unor sesizari similare (de exemplu, Decizia nr. 65/2022) titularul actiunii din prezenta cauza nu este un organism social interesat sau un partid politic, precum in Decizia nr.65/2022, ci un subiect de drept public.

Problema de drept a primit solutii diferite in practica instantelor si, dat fiind numarul mare de litigii similare cu cel de fata, aflate in curs de solutionare pe rolul acestei instante, crearea unei practici neunitare este previzibila. De exemplu, in cauza nr. 32191/3/2022, Curtea de Apel Bucuresti a apreciat ca Primarul Sectorului 2 Bucuresti, pentru a solicita anularea unei autorizatii de construire emise de Primarul General al Municipiului Bucuresti, trebuie sa invoce un drept propriu si un interes legitim propriu, pretins vatamat, nefiind titularul unei actiuni in contencios obiectiv.

Pe de alta parte, in interpretarea aceleiasi dispozitii legale, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal – a apreciat ca art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004 consfinteste cadrul general pentru exercitarea contenciosului obiectiv si a recunoscut constant exercitarea dreptului la actiune de persoanele de drept public impotriva actelor care vatama starea de legalitate obiectiva (deciziile nr. 1811/2018, nr. 6208/2019, 2466/2022).

Opinia completului de judecata este in sensul ca textul legal al art. 1 alin. 8 din Legea nr. 554/2004 a urmarit sa reglementeze, in primul rand, situatia in care autoritatea publica exercita tutela administrativa. In acest caz, textul trebuie interpretat in sens restrictiv, adica restrange posibilitatea exercitarii tutelei administrative la cazurile prevazute de lege (atat sub aspectul subiectelor de drept care pot exercita tutela, cat si sub aspectul obiectului si cauzei actiunii). Tutela trebuie sa rezulte expres din lege.

In al doilea rand, textul a primit o interpretare extensiva, in sensul ca art. 1 alin. 8 reglementeaza, in principiu, posibilitatea oricaror autoritati administrative sa acceada la instanta de contencios administrativ. Aceasta interpretare extensiva a aparut ca urmare a imprejurarii ca art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu reglementeaza in mod expres dreptul autoritatii publice, in general, de a se adresa instantei de contencios administrativ si conditiile in care o poate face.

In aceasta ultima interpretare, art. 1 alin. 8 este o norma de trimitere, facand referire in mod general la prevederile Legii nr. 554/2004, cat si la prevederile legii speciale.

Facand referire generala la prevederile Legii nr. 554/2004, reglementarea nu poate fi restransa in sensul ca autoritatea publica poate formula numai actiuni in contencios obiectiv sau numai actiuni in contencios subiectiv, ci ea poate formula ambele tipuri de actiuni, cu respectarea prevederilor legii.

Dificultatea de interpretare a legii apare atunci cand calificam tipul de actiune, pentru ca autoritatea insasi, ca purtatoare de putere publica, actioneaza tot timpul in exercitarea unor interese publice atunci cand o face in scopul exercitarii propriilor competente stabilite de norma juridica administrativa. In aceste cazuri, vatamarea (in sensul de interes propriu urmarit / drept propriu urmarit) se suprapune interesului public. Pentru ca vatamarea este una publica, cata vreme autoritatea urmareste realizarea propriilor competente de ordine publica.

De asemenea, exista si situatii in care autoritatea publica nu participa la raporturi juridice ca purtator al puterii publice. In aceste cazuri, in conditiile in care interesele / drepturile sale sunt afectate de acte administrative ale altei autoritati, putem vorbi de o situatie in care se poate face clar distinctie intre contencios obiectiv si subiectiv.

2. Din cuprinsul art. 1 alin. 8 din Legea nr. 554/2004, nu rezulta daca aceasta competenta a subiectului de drept public de a sesiza instanta cu o actiune in anularea unui act administrativ vatamator trebuie prevazuta expres intr-un act normativ sau acest drept se subintelege atat timp cat actioneaza in realizarea competentelor prevazute de lege in materia respectiva.

Astfel, se impune a se lamuri daca sintagma 'in conditiile prezentei legi si ale legilor speciale' din cuprinsul art. 1 alin.8 din Legea nr. 554/2004 trebuie interpretata in sensul ca este necesara existenta unei norme legale speciale care sa prevada un atare drept la actiune sau art. 1 alin. 8 este suficient pentru legitimarea procesuala activa a unui subiect de drept public intr-un litigiu precum cel de fata, in care o autoritate executiva a administratiei publice locale – atat in nume propriu, cat si in reprezentarea unitatii administrativ teritoriale – solicita instantei de contencios cercetarea legalitatii unui act administrativ individual emis de o alta autoritate executiva a aceleiasi administratii publice locale.

Opinia completului de judecata este in sensul ca un subiect de drept public poate actiona exclusiv in temeiul art. 1 alin.8 din Legea nr. 554/2004 pentru protejarea interesului public in raza sa de competenta chiar in lipsa unei dispozitii legale exprese in acest sens (cum este art. 403 din C.adm. pentru Agentia Nationala a Functionarilor Publici ori art. 1 alin. 4 si 5 din Legea nr. 554/2004 pentru Ministerul Public), insa numai daca exista o legatura directa intre actul administrativ supus controlului de legalitate si competentele prevazute de lege in materia respectiva.

In acest sens, prezinta relevanta jurisprudenta constanta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care se recunoaste legitimare procesuala activa demersului Agentiei Nationale pentru Integritate in a contesta ordonanta de clasare emisa de Comisia de verificare a averilor in baza art. 104 lit. b din Legea nr. 115/1996. Astfel, prin decizia nr. 1811/2018 pronuntata de ICCJ- Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal s-au retinut urmatoarele: 'Chiar daca nu se poate vorbi despre un interes legitim privat vatamat sau despre un drept subiectiv incalcat in cazul unei institutii publice care actioneaza exclusiv in exercitarea atributiilor sale legale, dispozitiile art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004 consfintesc cadrul general pentru exercitarea contenciosului obiectiv, destinat a apara legalitatea obiectiva. Asa fiind, exercitarea dreptului la actiune a persoanelor de drept public impotriva actelor care vatama starea de legalitate obiectiva nu presupune justificarea vatamarii unui drept subiectiv ori a unui interes legitim privat'.

3. In masura in care dezlegarea celei din urma probleme de drept este in sensul ca primarul, ca reprezentant al unei unitati administrativ-teritoriale, poate promova o actiune in fata instantei de contencios administrativ doar in prezenta unei norme legale speciale, trebuie stabilit daca aceasta este reprezentata de dispozitiile art.27 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 si art. 27^1 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 350/2001.

Art.27 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 prevede ca:

'(1) Presedintii consiliilor judetene, primarii si organele de control din cadrul autoritatilor administratiei publice locale si judetene au obligatia sa urmareasca respectarea disciplinei in domeniul autorizarii executarii lucrarilor in constructii in cadrul unitatilor lor administrativ-teritoriale si, in functie de incalcarea prevederilor legale, sa aplice sanctiuni sau sa se adreseze instantelor judecatoresti si organelor de urmarire penala, dupa caz'.

Pozitia procesuala exprimata de partile intimate a fost in sensul ca art.27 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 prevede competenta primarilor de a urmari respectarea disciplinei in domeniul autorizarii constructiilor sau de a se adresa instantelor judecatoresti doar in ceea ce priveste actele emise de acestia, limitat la teritoriul administrativ in care respectivii titulari actioneaza. Cu alte cuvinte, intimatii sustin ca Primarul General ar putea actiona pe acest temei legal doar in ceea ce priveste controlul propriilor autorizatii de construire.

Curtea constata ca aceasta interpretare a normei, care limiteaza controlul disciplinei in domeniul autorizarii executarii lucrarilor in constructii de catre Primarul general doar la propriile autorizatii emise, determina o necorelare cu art. 155 alin.5 lit. f) din Codul administrativ si cu art. 27^1 alin.1 lit. d) din Legea nr. 350/2001, care prevede urmatoarele: (1) Primarul/Primarul general al municipiului Bucuresti, prin structura responsabila cu urbanismul condusa de arhitectul-sef din cadrul aparatului de specialitate, are urmatoarele atributii in domeniul urbanismului: (...) d) actioneaza pentru respectarea si punerea in practica a prevederilor documentatiilor de urbanism aprobate.

Aceste prevederi legale stabilesc competenta Primarului general al mun. Bucuresti de a actiona pentru respectarea prevederilor planurilor urbanistice prevazute de lege, in situatia de fata a planului urbanistic general, ceea ce genereaza dificultati de interpretare si o practica neunitara a instantelor. Totodata, art. 27 alin.1 din Legea nr. 50/1991 nu are in vedere nici organizarea teritoriala a mun. Bucuresti, iar sintagma 'in cadrul unitatilor lor administrativ-teritoriale' poate fi interpretata in sensul ca exclude sectorul, care este subdiviziune a UAT.

Legea nr. 350/2001 nu contine alte prevederi legale care sa stabileasca modalitatea efectiva in care primarul general al mun. Bucuresti actioneaza pentru respectarea si punerea in practica a prevederilor documentatiilor de urbanism aprobate si daca una dintre aceste modalitati poate fi introducerea unei actiuni in anularea unei autorizatii de construire emise de primarul unui sector in conditiile in care planul urbanistic zonal aprobat pentru respectivul sector era suspendat la data emiterii autorizatiei de construire contestate, norma enuntata avand un caracter general.

Opinia completului de judecata este in sensul ca cel putin art. 271 alin.1 lit. d) din Legea nr. 350/2001 prevede competenta Primarului general (este adevarat ca nu in nume propriu si nici ca reprezentant al UAT, ci prin structura responsabila cu urbanismul condusa de arhitectul-sef din cadrul aparatului de specialitate) de a actiona pentru respectarea si punerea in practica a prevederilor documentatiilor de urbanism aprobate inclusiv prin sesizarea instantei de judecata, insa in conditiile legii.

4. Sub acest aspect, pentru solutionarea prezentei cauze trebuie lamurita si natura raporturilor dintre primarul general al municipiului Bucuresti si primarul subdiviziunii administrativ teritoriale-sectorul, respectiv daca sunt autoritati publice executive in cadrul aceleiasi autoritati publice locale (municipiul Bucuresti) si daca relatiile dintre acestia sunt guvernate de principiul autonomiei locale si de principiul cooperarii in raporturile dintre autoritatile administratiei publice.

Dispozitiile relevante din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ sunt urmatoarele:

-articolul 84:

'Dispozitii generale aplicabile autonomiei locale

(1) Autonomia locala, definita la art. 5 lit. j), se exercita de autoritatile administratiei publice locale.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu aduc atingere posibilitatii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice alta forma de participare directa a cetatenilor la treburile publice, in conditiile legii.

(3) Autonomia locala este numai administrativa si financiara, fiind exercitata pe baza si in limitele prevazute de lege.

(4) Autonomia locala priveste organizarea, functionarea, competenta si atributiile autoritatilor administratiei publice locale, precum si gestionarea resurselor care, potrivit legii. apartin comunei, orasului, municipiului sau judetului, dupa caz.

(5) Autonomia locala garanteaza autoritatilor administratiei publice locale dreptul ca, in limitele legii, sa aiba initiative in toate domeniile, cu exceptia celor date in mod expres in competenta altor autoritati publice'.

-articolul 85:

'Raporturile dintre autoritatile administratiei publice locale

(1) Raporturile dintre autoritatile administratiei publice din comune, orase, municipii si autoritatile administratiei publice de la nivelul judetului se bazeaza pe principiile autonomiei locale, legalitatii, cooperarii, solidaritatii, egalitatii de tratament si responsabilitatii.

(2) In relatiile dintre consiliul local si primar, consiliul judetean si presedintele consiliului judetean, precum si intre autoritatile administratiei publice din comune, orase, municipii si autoritatile administratiei publice de la nivel judetean nu exista raporturi de subordonare; in relatiile dintre acestea exista raporturi de colaborare'.

-articolul 164 alin. 3:

'Autoritatile administratiei publice locale din municipiul Bucuresti sunt Consiliul General al Municipiului Bucuresti si consiliile locale ale sectoarelor, ca autoritati deliberative, precum si primarul general al municipiului Bucuresti si primarii sectoarelor, ca autoritati executive, alese in conditiile legii pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale'.

Dificultatea acestei probleme de drept rezulta din reglementarea lacunara cuprinsa in art. 84 si art. 85 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care in reglementarea raporturilor dintre autoritatile administratiei publice locale nu are in vedere organizarea specifica a municipiului Bucuresti, al carui teritoriu este impartit in sase subdiviziuni administrativ-teritoriale, fiecare dintre acestea avand cate un primar. Astfel, atat primarul general, cat si primarii subdiviziunilor administrativ-teritoriale sunt deopotriva autoritati executive la nivelul aceleiasi unitati administrativ teritoriale - UAT Mun. Bucuresti, conform art. 164 alin.3 din OUG nr. 57/2019. Cu toate acestea, art. 169 alin.1 din Codul administrativ reglementeaza relatia dintre autoritatile administratiei publice din municipiul Bucuresti stabilind in alin. 1 ca hotararile Consiliului General al Municipiului Bucuresti si dispozitiile cu caracter normativ ale primarului general sunt obligatorii si pentru autoritatile administratiei publice locale organizate in sectoarele municipiului Bucuresti. Astfel, din cuprinsul dispozitiilor legale nu este clar daca intre primarii sectoarelor si primarul general se stabilesc aceleasi relatii de colaborare precum cele reglementate de art. 85 alin.2 C.adm. sau exista un nivel de subordonare a primarului de sector fata de primarul general.

Opinia completului de judecata este in sensul ca raporturile dintre primarul general si primarii sectoarelor, ca autoritati executive la nivelul autoritatii administratiei publice locale din municipiul Bucuresti, trebuie sa se bazeze pe principiile enumerate la art. 85 alin. 1 din C.adm., respectiv: autonomiei locale, legalitatii, cooperarii, solidaritatii, egalitatii de tratament si responsabilitatii. Solutia se impune atat in considerarea dispozitiilor exprese ale art. 169 alin.2 din C.adm., care stabilesc o forma de colaborare intre primarul general si primarii de sectoare, cat si tinand cont de rolul autoritatilor executive in general, acela ca in intreaga activitate desfasurata sa urmareasca preeminenta interesului public si satisfacerea nevoilor comunitatii locale.

Curtea apreciaza ca dificultatea problemelor de drept expuse impune interventia instantei supreme prin mecanismul prevazut de art. 519 si urm. C.pr.civ., inclusiv pentru a preintampina o practica judiciara neunitara in materie, avand in vedere existenta pe rolul Curtii de Apel Bucuresti a numeroase cauze cu obiect similar litigiului de fata”.

* Cititi aici intreaga incheiere CAB de sesizare a ICCJ