Asistam la o negare crasa a Justitiei, aidoma celor constatate de Inalta Curte a Regatului Unit in dosarul Puiu Popoviciu. Ba chiar mai grav de atat! In dosarele in care fostii presedinti ai Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS) Lucian Duta si Irinel Popescu au fost trimisi in judecata pentru pretinse fraude legate de un contract de informatizare perfectat cu firma americana Hewlett Packard (HP) s-a invocat la instanta (in faza de apel de la Curtea de Apel Bucuresti) faptul ca procuroarea DNA Ana Dana a omis sa ceara ridicarea imunitatii ministeriale pentru functia de presedinte al CNAS, in conditiile in care art. 290 alin. 2) din Legea nr. 95/2006 prevede ca "presedintelui CNAS ii sunt aplicabile prevederile legii responsabilitatii ministeriale", raportat la 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala (vezi facsimil).

Lucrurile sunt foarte simple! Chiar daca prima lege din punct de vedere cronologic, Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, prevede ca imunitatea ministeriala se aplica membrilor Guvernului, cea de-a doua lege, nr. 95/2006, a adaugat legii raspunderii ministeriale si persoana presedintelui CNAS, neavand importanta ca in aceasta lege se stipuleaza ca presedintele CNAS are rang de secretar de stat. Prin formularea legiuitorului "presedintelui CNAS ii sunt aplicabile prevederile legii responsabilitatii ministeriale", devine evident faptul ca DNA trebuia sa parcurga procedura privind raspunderea ministeriala, chiar daca acesta presupunea ridicarea imunitatii de catre una din Camerele Parlamentului sau presedintele Romaniei, sau poate chiar de catre premier, tinand cont de faptul ca acesta a fost cel care a numit presedintele CNAS, indiferent daca este neclara in privinta persoanei care ar ridica imunitatea presedintelui CNAS.

In fapt, DNA, prin procurorul de caz Ana Dana (foto), cea care a instrumentat dosarul lui Lucian Duta, nu a verificat niciodata acest aspect, si nu a cerut in faza urmaririi penale clarificarea aplicarii legii raspunderii ministeriale in cazul presedintelui CNAS. Daca ar fi facut-o ar fi existat documente in acest sens...

Mai grav este ca inclusiv in prezent, probabil pentru a fi salvate aceste dosare, se incearca ca la nivel de instanta de judecata sa se treaca cu vederea aceasta neajuns imens, consideram noi, printr-o flagranta negare a justitiei.

Judecatoarele Daniela Panioglu si Alina Nadia Gulutanu de la CAB au citit legea cum au vrut ele

Spre exemplu, in cazul fostului presedinte CNAS Lucian Duta, inca din faza judecarii fondului la Tribunalul Bucuresti, s-a respins ca nefondata cererea formulata de Duta de a se dispune incetarea procesului penal motivat de faptul ca lipseste cererea de urmarire penala, ceruta de Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, care este aplicabila conform dispozitiilor art. 290 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si presedintelui CNAS.

La acea data, Tribunalul Bucuresti a respins cererea pe motiv ca presedintele CNAS nu este membru al Guvernului, ca prin trimiterea la Legea 115/1999 prin Legea 95/2006 nu inseamna ca presedintele CNAS dobandeste calitatea de membru al Guvernului, dar si ca Legea 95/2006 nu contine vreo norma de modificare a Legii 115/1999.

In faza de apel insa, fostul presedinte CNAS Lucian Duta a cerut completului format din judecatoarele Daniela Panioglu si Alina Nadia Gulutanu care judeca dosarul nr. 45188/3/2018 sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie Justitie, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, in interpretarea dispozitiilor art.290, alin.2 din Legea nr.95/2006, privind reforma in domeniul sanatatii, respectiv daca presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate ii sunt aplicabile normele speciale privitoare la procedura de urmarire penala si de judecare, prevazute de art.12-art.13 din Legea nr.115/1999, privind responsabilitatea ministeriala.

In fata instantei, Lucian Duta a aratat ca intre problema de drept invocata si speta sa este o legatura indisolubila, intrucat "dispozitiile art.290, alin.2 din Legea nr.95/2006 fac o trimitere, cu caracter general, la prevederile legii responsabilitatii ministeriale, si nu o trimitere de natura individuala, prin indicarea unui titlu, a unei sectiuni sau a unui articol concret, astfel ca aplicabilitatea legii responsabilitatii ministeriale fata de presedintele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate nu este limitata la anumite dispozitii, ci este aplicabila, in intregul legislatiei".

Curtea de Apel Bucuresti a constatat astfel, prin incheierea din 5 mai 2021 ca intr-adevar, dispozitiile art.290, alin.2 din Legea nr.95/2006, potrivit carora presedintelui Casei Nationale de Asigurari Sociale ii sunt aplicabile prevederile legii responsabilitatii ministeriale, constituie o norma de trimitere insa, atentie, "nu la parte din legislatie, ci la intregul legislatiei in materie".

Pe cale de consecinta, judecatoarele Panioglu si Gulutanu au interepretat ca presedintelui CNAS i se aplica inclusiv prevederile dispozitiilor art.3, alin.1 si alin.2 din Legea nr.90/2001, privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei, (care prevad ca"(1) Guvernul este alcatuit din primul-ministru si ministri" si ca "(2) Din Guvern pot face parte: viceprim-ministri, ministri de stat, precum si ministri delegati, cu insarcinari speciale pe langa prim-ministru, prevazuti in lista Guvernului prezentata Parlamentului pentru acordarea votului de incredere") astfel incat au decis sa respinga ca neintemeiata solicitarea de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile.

Solutia Curtii de Apel Bucuresti este, in opinia noastra nefireasca, daca tinem cont ca prin natura ei (legea 95/2006), art. 290 alin 2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii este o norma de trimitere la Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala. Or, mecanismul juridic al normei de trimitere inseamna ca si pentru ipoteza normei de trimitere se aplica solutii juridice din norma la care se face trimitere. Practic, prin prevederile Legii nr. 95/2006 a fost largita sfera de aplicare a normei prevazute in Legea 115/1999, ceea ce inseamna ca prin legea 95/2006 s-a dispus ca prevederile Legii nr. 115/1999 sa fie aplicabile si presedintelui CNAS.

Pe de alta parte, deloc de omis sunt prevederile art. 50 alin. 3) din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative care conduc, prin interpretarea fireasca, la concluzia ca norma de trimitere din art. 290 alin. 2) din Legea nr 95/2006 vizeaza Legea nr 115/1999 in ansamblul ei, inclusiv dispozitiile procesuale penale (Capitolul 2 – raspunderea penala si Capitolul 3 – procedura de urmarire penala si de judecare).

Daca intentia legiuitorul ar fi fost alta, si s-ar fi dorit ca legea sa nu fie aplicabila presedintelui CNAS ar fi insemnat ca la modificarile facute asupra Legii nr. 115/1999 in anul 2007, deci un an mai tarziu dupa ce intrase in vigoare Legea nr. 95/2006, s-ar fi procedat la modificarea acestor prevederi, astfel incat Legea nr. 115/1999 sa nu se aplice si presedintelui CNAS.

Raspunderea ministeriala trimite dosarul la Inalta Curte

Important de precizat este si faptul ca daca instanta de fond, precum si cea de apel ar fi admis cererea formulata de fostul presedinte CNAS Lucian Duta, ar fi insemnat ca dosarul se intorcea la parchet si mai apoi, la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Sustinem aceasta intrucat, potrivit art. 12 corelat cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 115/1999, aplicabile conform art. 290 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 presedintelui CNAS, interpretate in lumina art. 50 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normativ, corelat cu art. 16 alin. (1) lit. e) NCPP, urmarirea penala in personam nu putea fi efectuata, iar actiunea penala nu putea fi pusa in miscare si nici exercitata pentru pretinse fapte de luare de mita in calitate de presedinte al CNAS fara ca in prealabil sa existe o cerere de urmarire penala provenita de la Senat, Camera Deputatilor sau de la Presedintele Romaniei. Cerere care nu a existat!

In continuare, in situatia in care aceasta cerere ar fi existat, competenta solutionarii cauzei in prima instanta revenea Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penala, nicidecum Tribunalului Bucuresti!

Aceasta este concluzia fireasca daca tinem cont de prevederile art. 19 corelat cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 115/1999, aplicabile conform art. 290 alin. (2) din Legea nr. 95/2005 si presedintelui CNAS.

In atare situatii, in baza art. 421 pct. 2, lit. b) din Codul de procedura penala, instanta ar fi trebuit sa admita apelul si sa trimita dosarul la Inalta Curte.

Aceste rationamente nu au fost insa la indemana completului de judecata de la Curtea de Apel Bucuresti format din judecatoarele Daniela Panioglu si Alina Nadia Gulutanu care solutioneaza apelul dosarului nr. 45188/3/2018 si care au inteles sa respinga cererea formulata de fostul presedinte CNAS, Lucian Duta, fara sa tina cont de normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative care statueaza practica, ca norma de trimitere reprezentata de art. 290 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 este o norma de trimitere de drept comun, cu caracter general, lipsita de orice restrangere, iar aplicarea trebuie facuta in integralitatea sa, fara a se intelege in mod absurd ca trimiterea la lege atrage calitatea de membru al Guvernului presedintelui CNAS (si din acest considerent nu ar trebui aplicate respectivele dispozitii). Doamne fereste!

Cititi in continuare integral incheierea Curtii de Apel Bucuresti in care a fost respinsa sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie Justitie cu pronuntarea unei hotarari prealabile: