Lumea Justitiei prezinta motivarea sentintei ICCJ din dosarul "Microsoft 3". O sentinta care dezvaluie ca un inculpat poate fi salvat de o condamnare intr-un dosar nu doar datorita unei achitari sau a unei clasari anterioare, ci si ca urmare a unei condamnari primite in trecut. Este vorba despre principiul „ne bis in idem”, care interzice condamnarea sau urmarirea penala de doua ori pentru aceeasi fapta.

---

Acest principiu a stat la baza incetarii procesului penal in dosarul Microsoft 3 in cazul fostului ministru al Comunicatiilor Gabriel Sandu (foto 1) si a oamenilor de afaceri Claudiu Florica (foto 2), Dinu Pescariu (foto 3) si Calin Tatomir (foto 4).

Amintim ca la 15 noiembrie 2021, judecatorii Stefan Pistol, Alexandra Rus si Oana Burnel au dispus aceasta solutie fata de Sandu, aparat de avocatul Dan Chitic, pentru presupusa fapta de abuz in serviciu in legatura cu care procurorul DNA George Adrian Matei l-a trimis in judecata (click aici pentru a citi).

 

De asemenea, completul Pistol-Rus-Burnel a hotarat incetarea procesului fata de Florica, Pescariu si Tatomir cu privire la acuzatiile de instigare la abuz in serviciu. Toate solutiile au fost fundamentate pe principiul „ne bis in idem”, continut in articolul 6 din Codul de procedura penala, coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. i CPP: „exista autoritate de lucru judecat”. Pe cale de consecinta, nemaiputand fi vorba despre o infractiune de abuz in serviciu, este exclusa orice discutie legata de o eventuala spalare a banilor negri rezultati din acest eventual abuz in serviciu. Tocmai de aceea, ICCJ i-a achitat pe Claudiu Florica, Dinu Pescariu si Calin Tatomir si pentru acuzatia de spalare de bani.

Tot incetarea procesului penal cu privire la acuzatia de abuz in serviciu i-a determinat pe magistratii supremi sa pronunte achitarea lui Calin Tatomir pentru acuzatia de complicitate la abuz in serviciu.

Oana Burnel s-a impotrivit doar la Gabriel Sandu

In esenta, dupa cum veti citi mai jos, completul de la Inalta Curte a aplicat principiul „ne bis in idem” tinand cont de faptul ca fostul ministru Gabriel Sandu a primit in 2016 o condamnare in alt dosar Microsoft in legatura cu aceleasi fapte de abuz in serviciu judecate acum. Pe de alta parte, tot in 2016, in aceeasi cauza, Claudiu Florica, Dinu Pescariu si Calin Tatomir au primit clasare din partea DNA pentru instigare la abuz in serviciu.

Amintim ca aproape toate solutiile din aceasta speta au fost pronuntate in unanimitate, mai putin incetarea procesului fata de fostul ministru al Comunicatiilor in legatura cu presupusul abuz in serviciu. In acest punct, judecatoarea Oana Burnel a facut opinie separata, pronuntandu-se pentru continuarea procesului, cu motivarea ca nu este vorba despre aceleasi fapte pentru care Sandu a fost condamnat in 2016. Magistrata subliniaza ca opinia ei separata vizeaza doar continuarea procesului si nu are nicio legatura cu existenta sau inexistenta vreunei vinovatii a fostului demnitar.

Prezentam principalele pasaje din motivarea ICCJ (documentul integral este anexat la finalul articolului):

„Inculpatii PESCARIU DINU MIHAIL, FLORICA CLAUDIU IONUT si SANDU GABRIEL au solicitat incetarea procesului penal prin aplicarea principiului „ne bis in idem”, prev. de art.6 C.pr.pen., cu privire la infractiunea de abuz in serviciu (in participatia penala mentionata in actul de acuzare), motivele fiind mentionate in incheierea de dezbateri, precum si in concluziile scrise.

Prealabil, Inalta Curte constata urmatoarele cu privire la aceasta aparare:

„ART. 16 C.pr.pen. Cazurile care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale

(1) Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca:

a) fapta nu exista;

b) fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege;

c) nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea;

d) exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate;

e) lipseste plangerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale;

f) a intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoana juridica;

g) a fost retrasa plangerea prealabila, in cazul infractiunilor pentru care retragerea acesteia inlatura raspunderea penala, a intervenit impacarea ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii;

h) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;

i) exista autoritate de lucru judecat;

j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

(2) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. e) si j), actiunea penala poate fi pusa in miscare ulterior, in conditiile prevazute de lege”.

Potrivit Codului de procedura penala, principiul ne bis in idem are in prezent o consfintire legala expresa in dreptul roman. Astfel, art. 6 din C.pr.pen. cu titlul marginal „Ne bis in idem”, prevede ca „Nicio persoana nu poate fi urmarita sau judecata pentru savarsirea unei infractiuni atunci cand fata de acea persoana s-a pronuntat anterior o hotarare penala definitiva cu privire la aceeasi fapta, chiar si sub alta incadrare juridica”.

Totodata, dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori este prevazut in mod expres de art.4 din Protocolul nr. 7 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

De asemenea, aceasta garantie mai este prevazuta de art. 54 din Conventia de Aplicare a Acordului Schengen (CAAS) precum si de art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (cele 3 documente juridice europene fiind ratificate de Romania).

Art. 4 din Protocolul nr. 7 – Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori:

„1. Nimeni nu poate fi urmarit sau pedepsit penal de catre jurisdictiile aceluiasi stat pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotarare definitiva, conform legii si procedurii penale ale acestui stat.

2. Dispozitiile paragrafului precedent nu impiedica redeschiderea procesului, conform legii si procedurii penale a statului respectiv, daca fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental in cadrul procedurii precedente sunt de natura sa afecteze hotararea pronuntata.

3. Nicio derogare de la prezentul articol nu este ingaduita in temeiul art. 15 din Conventie”.

Articolul 54 din Conventia de Aplicare a Acordului Schengen (C.A.A.S.):

„O persoana impotriva careia a fost pronuntata o hotarare definitiva intr- un proces pe teritoriul unei parti contractante nu poate face obiectul urmaririi penale de catre o alta parte contractanta pentru aceleasi fapte, cu conditia ca, in situatia in care a fost pronuntata o pedeapsa, aceasta sa fi fost executata, sa fie in curs de executare sau sa nu mai poata fi executata conform legilor partii contractante care a pronuntat sentinta”.

Articolul 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (C.D.F.U.E.): Dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de doua ori pentru aceeasi infractiune:

„Nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infractiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat in cadrul Uniunii, prin hotarare judecatoreasca definitiva, in conformitate cu legea”.

De asemenea, se constata ca, in legatura cu interpretarea si aplicarea principiului „ne bis in idem”, Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost sesizata prin procedura reglementata de art. 475 C.pr.pen. „pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept”.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 8/2016 (dosar nr. 558/1/2016), publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 430 din 08/06/2016, a respins, ca inadmisibila, sesizarea formulata de Curtea de Apel Brasov – Sectia penala in Dosarul nr. 74/119/2014, prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: daca sintagma "cand fata de acea persoana s-a pronuntat anterior o hotarare penala definitiva cu privire la aceeasi fapta, chiar si sub alta incadrare juridica" folosita de legiuitor in cuprinsul art. 6 din Codul de procedura penala, care consfinteste principiul "ne bis in idem", are in vedere doar hotararile pronuntate in materie penala fata de o persoana pentru aceeasi fapta – indiferent de incadrarea juridica data faptei – sau notiunea de "hotarare penala" este folosita de legiuitor in sens larg, prin ea intelegandu-se orice fel de hotarare indiferent de materia in care se pronunta si de procedura dupa care s-a judecat cauza, daca aceasta ar putea fi apreciata, prin prisma jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului cu privire la art. 4 al Protocolului nr. 7 al Conventiei europene a drepturilor omului, ca are un caracter penal si reprezinta o hotarare prin care s-a produs "condamnarea" penala, civila, fiscala sau contraventionala a persoanei, trimisa mai apoi in judecata intr-un proces penal pentru aceeasi fapta?

In sinteza, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a constatat, printre altele, ca „un alt motiv de respingere ca inadmisibila a sesizarii deriva din practica constanta si clara a celor doua instante europene, jurisprudenta pentru care nu este nevoie de "dezlegarea" ori de "lamurirea" Inaltei Curti de Casatie si Justitie”.

Instanta, in cursul deliberarii, a retinut urmatoarele aspecte referitoare la principiul „ne bis in idem” rezultate din jurisprudenta C.J.U.E. si C.E.D.O.:

Principiile enuntate de cele 3 instrumente juridice europene au fost examinate, de-a lungul timpului, atat de C.E.D.O., cat si de C.J.U.E., jurisprudenta evoluand permanent in sensul celor ce se vor mentiona in continuare.

Avand in vedere, pe de o parte, notorietatea juridica a acestor hotarari, iar pe de alta parte, publicarea oficiala a acestora, dar – in unele hotarari – si argumentarea deosebit de ampla a solutiilor dispuse, Inalta Curte, in principal, va face trimitere la paragrafele esentiale, iar in secundar, va reda numai unele dintre aceste paragrafe, argumente si concluzii mentionate in aceste hotarari.

C.E.D.O. a statuat ca analiza care trebuie efectuata pentru stabilirea incidentei principiului „ne bis in idem” prin raportare la criteriul fapte identice sau fapte care sunt in mod substantial aceleasi, trebuie sa vizeze acele fapte care constituie un set de imprejurari factuale concrete privind acelati acuzat si care sunt indisolubil legate in timp si spatiu.

Conform jurisprudentei C.E.D.O. si C.J.U.E., notiunea de „hotarare definitiva” are un sens autonom in structura „ne bis in idem”, nefiind limitata numai la sentintele si deciziile pronuntate de instantele de judecata.

In sinteza, se retine din jurisprudenta celor doua Curti ca s-a statuat atat cu privire la incidenta principiului „ne bis in idem” in raport cu elementul prim existenta unei „hotarari/decizii judecatoresti definitive”, cat si cu privire la elementul prim existenta unei „decizii definitive” emise de procurori ori chiar emise de alte autoritati (organe fiscale ale statului, jurisdictii de contencios administrative, etc.).

Astfel, s-a statuat ca principiul „ne bis in idem” se aplica si in privinta solutiilor de netrimitere in judecata prin care Ministerul Public, pronuntandu-se asupra fondului cauzei, pune capat – chiar fara interventia instantei – procedurii judiciare, astfel ca daca sunt indeplinite celelalte cerinte, printre care eadem personae si idem factum, se considera ca actiunea penala a fost stinsa in mod definitiv, iar acest caracter definitiv al stingerii nu este afectat de posibilitatea redeschiderii urmaririi penale ca urmare a descoperirii unor fapte sau imprejurari noi ori de posibilitatea anularii ulterioare a acesteia. (...)

Examinarea de catre Inalta Curte a incidentei principiului „ne bis in idem” in prezenta cauza penala, cu privire la inculpatii PESCARIU DINU MIHAIL si FLORICA CLAUDIU IONUT, cu referire la infractiunea de abuz in serviciu, in participatia penala mentionata in rechizitoriu (SOLUTIE CU UNANIMITATE):

Din examinarea sentintei penale nr.258/24.03.2016, pronuntata de Sectia penala de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, completul de 3 judecatori, precum si din examinarea deciziei penale nr.162/3.10.2016, pronuntata in apel de completul de 5 judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, rezulta ca acestia au fost „cumparatori de influenta” in cauza dedusa judecatii prin rechizitoriul nr.187/P/2013 din 23.03.2015 emis de Sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie din Directia Nationala Anticoruptie.

In cauza penala in care au fost pronuntate sentinta nr.258/24.03.2016 si decizia nr.162/3.10.2016, ambele mentionate anterior, numitii PESCARIU DINU MIHAI si FLORICA CLAUDIU IONUT au fost audiati in calitate de martori.

Aceasta calitate procesuala a fost atrasa de solutia dispusa de procurorul din cadrul D.N.A., in sensul „clasarii cauzei” cu privire la PESCARIU DINU MIHAI si FLORICA CLAUDIU IONUT.

Conform Codului de procedura penala si practicii judiciare existente la nivelul Ministerului Public, solutia de clasare a cauzei poate fi dispusa, la aprecierea procurorului de caz, fie printr-o ordonanta separata, anterior emiterii rechizitoriului, fie printr-o dispozitie separata inserata chiar in rechizitoriu.

Indiferent de modalitatea formei actului procedural (ordonanta sau dispozitie in rechizitoriu), valoarea juridica a actului procesual al procurorului (dispozitia dispunerii solutiei clasarii cauzei) este aceeasi.

Din rechizitoriul nr.187/P/2013, emis la data de 23.03.2015, rezulta (...) ca FLORICA CLAUDIU si PESCARIU DINU au fost considerati „martori-cumparatori de influenta”, ca au savarsit faptele expuse anterior, insa nu poate fi atrasa raspunderea lor penala, intrucat au formulat denunturi.

Intr-adevar, atat pentru darea de mita, cat si pentru cumpararea de influenta, legea prevede consecintele juridice ale denuntului (art.290 alin.3 si art.292 alin.2 C.pen.).

Fata de cele constatate, Inalta Curte retine ca, in legatura cu faptele savarsite de numitii FLORICA CLAUDIU si PESCARIU DINU, apreciate de procuror sub incadrarea juridica ca infractiuni de coruptie (dare de mita / cumparare de influenta), a fost dispusa o „decizie” / solutie pe fondul acuzatiilor (dupa examinarea faptelor, probelor si raspunderii penale), printr-o dispozitie de clasare a cauzei penale, solutie „definitiva” atat din perspectiva dreptului national, cat si din perspectiva jurisprudentei CEDO si CJUE. (...)

Chiar daca este dispusa prin rechizitoriu, solutia de clasare are valoarea unei „ordonante de clasare” a cauzei, aceasta fiind motivata atat prin trimitere la textul de lege incident, cat si prin argumentare de fapt si de drept: „faptele au fost denuntate de martorii Florica Claudiu, Pescariu Dinu Mihail”.

Aceasta „decizie definitiva” a procurorului constituie „elementul prim” pentru „ne bis in idem”, astfel ca pronuntarea unei solutii pe fondul acuzatiilor din prezenta cauza penala (prin sesizarea Inaltei Curti cu rechizitoriul nr.766/P/2017 din 27.09.2017 emis de Directia Nationala Anticoruptie – Sectia de Combatere a Infractiunilor Asimilate Infractiunilor de Coruptie) nu este posibila prin efectul principiului „ne bis in idem”, indiferent de noua modalitate de expunere a faptelor ori de incadrare juridica a acestora.

Unele dintre solutiile dispuse in faza urmaririi penale cu privire la persoanele cercetate, mai ales cele dispuse in urma cercetarii fondului cauzei penale (examinarea faptelor, probelor si raspunderii penale), dar si solutiile de disjungere a cauzei penale ori de reunire / conexare a unor cauze penale sunt de natura a atrage consecinte juridice ulterioare in orice cauza cu care, ulterior, este sesizata instanta de judecata. (...)

Asa cum releva jurisprudenta CEDO si CJUE, dar si jurisprudenta nationala, pentru stabilirea incidentei principiului „ne bis in idem”, este nerelevanta incadrarea juridica a faptelor, unicul criteriu relevant fiind identitatea faptelor materiale, inteles ca existenta unui ansamblu de circumstante concrete care sunt indisolubil legate intre ele in timp, spatiu si prin obiectul lor independent de incadrarea juridica a acestor fapte sau de interesul juridic protejat. (...)

Aceeasi abordare, cu referire la unicul criteriu relevant – identitatea faptelor materiale, inteles ca existenta unui ansamblu de circumstante concrete care sunt indisolubil legate intre ele in timp, spatiu si prin obiectul lor, independent de incadrarea juridica a acestor fapte sau de interesul juridic protejat – este relevata si de jurisprudenta CJUE. (...)

Titlul V din Codul penal are denumirea „Infractiuni de coruptie si de serviciu” si include infractiunile de coruptie si infractiunile de serviciu. In cazul functionarului public, infractiunile de coruptie reprezinta o forma speciala a infractiunilor de serviciu.

Luarea de mita si traficul de influenta reprezinta comportamente abuzive ale functionarului public in exercitarea atributiilor de serviciu, fiind fapte de natura sa afecteze grav buna functionare a autoritatii publice ori institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, iar in unele cazuri chiar lezarea grava a intereselor patrimoniale ale respectivei autoritatii publice ori institutiei publice.

Faptele de trafic de influenta savarsite de inculpatul SANDU GABRIEL sunt consecinta unor fapte corelative de cumparare de influenta (savarsite de catre cei 2 martori-cumparatori de influenta FLORICA CLAUDIU si PESCARIU DINU MIHAI – prin rechizitoriul anterior fata de acestia fiind dispusa solutia clasarii cauzei ca urmare a denunturilor formulate) sau altor fapte de trafic de influenta (pentru care s-au dispus condamnari prin sentinta aratata), potrivit situatiei de fapt retinuta de instanta.

Pentru motivele aratate, cu unanimitate, in temeiul art.396 alin.1 si 6 C.pr.pen. cu ref. la art.16 alin.1 lit. i comb. cu art.6 (ne bis in idem) C.pr.pen. se va dispune incetarea procesului penal fata de inculpatii PESCARIU DINU MIHAIL si FLORICA CLAUDIU IONUT.

Examinarea de catre Inalta Curte a incidentei principiului „ne bis in idem” in prezenta cauza penala, cu privire la inculpatul SANDU GABRIEL cu referire la infractiunea de abuz in serviciu, in participatia penala mentionata in rechizitoriu (SOLUTIE CU MAJORITATE): (...)

Toate aspectele anterior aratate cu privire la interpretarea si aplicarea principiului „ne bis in idem”, astfel cum s-a statuat in jurisprudenta C.E.D.O. si C.J.U.E., cu referire la inculpatii Florica Claudiu si Pescariu Dinu, se regasesc si cu privire la inculpatul SANDU GABRIEL, nefiind necesara reluarea acestora.

Instigarea ministrului SANDU GABRIEL de catre persoanele aratate (in urma careia acesta a desfasurat o serie de actiuni, toate in scopul initierii si finalizarii „afacerii Microsoft”, denumire folosita de unii dintre inculpati, adica de castigare a licitatiei de catre consortiul D.CON.NET, cu impartirea profitului catre toti cei implicati), a avut loc atat pentru emiterea actului normativ, cat si – astfel cum se arata in actualul rechizitoriu – in principal, pentru a fi favorizati in cadrul procedurii de licitatie ce urma a se organiza ca urmare a adoptarii hotararii de guvern, prin trucarea procedurii de licitatie.

In concret, potrivit probatoriului administrat, inculpatul SANDU GABRIEL si-a exercitat influenta asupra functionarilor din MCSI (care aveau atributii de serviciu legate de organizarea si desfasurarea licitatiei) de o maniera care a facut posibila existenta unui singur participant/ofertant, in conditii de achizitie stabilite de acest unic participant, cunoscand inca de la inceput despre „necesitatea trucarii licitatiei”, in modalitatea mentionata de probatoriul administrat.

Titlul V din Codul penal are denumirea „Infractiuni de coruptie si de serviciu”, si include infractiunile de coruptie si infractiunile de serviciu. In cazul functionarului public (ministrul SANDU GABRIEL), infractiunile de coruptie reprezinta o forma speciala din categoria infractiunilor de serviciu.

Luarea de mita si traficul de influenta reprezinta comportamente abuzive ale functionarului public in exercitarea atributiilor de serviciu, fiind fapte de natura sa afecteze grav buna functionare a autoritatii publice ori institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.

Inculpatul SANDU GABRIEL, in calitatea sa de ministru al MCSI, a fost condamnat prin sentinta penala nr.258/24.03.2016 pronuntata de Sectia penala a ICCJ, in temeiul art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 alin. 1 Cod penal anterior si art. 5 Cod penal cu aplicarea art. 3201 C.pr.pen. anterior si art. 19 din OUG nr. 43/2002 pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta la pedeapsa inchisorii in cuantum de 2(doi) ani si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza Ii-a si lit. b Cod penal anterior pe o durata de 2 ani, dupa executarea pedepsei inchisorii.

Faptele de trafic de influenta savarsite de inculpatul SANDU GABRIEL sunt consecinta unor fapte corelative de cumparare de influenta (savarsite de catre cei 2 martori-cumparatori de influenta – prin rechizitoriul anterior fata de acestia fiind dispusa solutia clasarii cauzei ca urmare a denunturilor formulate) sau altor fapte de trafic de influenta (pentru care s-au dispus condamnari prin sentinta aratata), potrivit situatiei de fapt retinuta de instanta.

Din modul de savarsire a faptelor deduse judecatii, se poate concluziona ca prin faptele de cumparare de influenta (convergent cu faptele de trafic de influenta a celorlalte persoane aratate in sentinta anterioara), a fost „instigat” inculpatul Sandu Gabriel (functionar public, ministrul MCSI), sa desfasoare toate actiunile/activitatile legate de initierea, organizarea si finalizarea licitatiei cu scopul precis orientat catre castigarea acesteia de catre un anumit participant (de fapt, chiar sa fie unicul participant) si, in final, cu incheierea contractului in conditiile acestui unic participant, rezolutia infractionala fiind luata anterior, de comun acord cu toti „beneficiarii” implicati, evident, dupa stabilirea „cuantumului profitului” si, mai ales, dupa stabilirea „cotelor din profit” pe care fiecare urma sa o primeasca.

Aceasta „instigare”, pe de o parte, precum si persoanele si modul de instigare, pe de alta parte, au format obiectul cauzei penale anterioare, finalizata cu condamnarea, printre altii, si a inculpatului SANDU GABRIEL, respectiv, prin dispunerea de catre procuror a solutiei de clasare pentru martorii- cumparatori de influenta PESCARIU DINU si FLORICA CLAUDIU.

Aceasta modalitate de stabilire a persoanelor implicate, a faptelor / infractiunilor savarsite de catre acestea, a raspunderii penale a unora dintre persoane etc. – rezultata din rechizitoriul si hotararile judecatoresti anterioare – este de natura sa produca consecinte juridice in prezenta cauza penala.

Asa cum releva jurisprudenta CEDO si CJUE, dar si jurisprudenta nationala, pentru stabilirea incidentei principiului „ne bis in idem”, este nerelevanta incadrarea juridica a faptelor, unicul criteriu relevant fiind identitatea faptelor materiale, inteles ca existenta unui ansamblu de circumstante concrete care sunt indisolubil legate intre ele in timp, spatiu si prin obiectul lor, independent de incadrarea juridica a acestor fapte sau de interesul juridic protejat. (...)

Aceeasi abordare, cu referire la unicul criteriu relevant – identitatea faptelor materiale, inteles ca existenta unui ansamblu de circumstante concrete care sunt indisolubil legate intre ele in timp, spatiu si prin obiectul lor, independent de incadrarea juridica a acestor fapte sau de interesul juridic protejat – este relevata si de jurisprudenta CJUE in cauzele mentionate anterior.

Or, din perspectiva jurisprudentei CEDO si CJUE, se constata ca exista identitatea faptelor materiale in cele doua cauze penale cu privire la inculpatul SANDU GABRIEL, astfel cum reiese din prezentarea comparativa a faptelor in documentele mentionate (rechizitorii, sentinta si decizia pronuntate in cauza penala anterioara).

Pentru motivele aratate, cu majoritate, in temeiul art.396 alin.1 si 6 C.pr.pen. cu ref. la art.16 alin.1 lit. i comb. cu art.6 (ne bis in idem) C.pr.pen. se va dispune incetarea procesului penal fata de inculpatul SANDU GABRIEL.

Inalta Curte apreciaza ca nu poate examina apararile inculpatilor pentru care s-a dispus incetarea procesului penale pe temeiul art.6 C.pr.pen. ne bis in idem prin care se solicita solutii de achitare pentru urmatoarele motive:

Spre deosebire de alte temeiuri de incetare a procesului penal, cel prev. de art.6 C.pr.pen., are o natura speciala, incidenta acestuia fiind una „de drept”, imediata, fara posibilitatea examinarii unor aspecte care ar atrage o solutie de achitare.

Cazurile in care inculpatul poate cere continuarea procesului penal, atunci cand intervin situatii ce ar atrage incetarea procesului penal, sunt expres si limitativ prevazute de art.18 C.pr.pen., printre acestea nefiind si cel prev. de art.16 alin.1 lit.i comb. cu art.6 C.pr.pen.

De altfel, in jurisprudenta CEDO si CJUE (cele mai relevante cauze fiind mentionate in prezenta sentinta), s-au mentionat constant urmatoarele principii:

- art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie trebuie sa fie inteles ca interzicand punerea in miscare a actiunii penale sau judecarea unei persoane pentru o a doua „infractiune" in masura in care aceasta are la baza fapte identice sau fapte care sunt in esenta aceleasi (Serguei Zolotoukhine, pct. 82)

- garantia consacrata la art. 4 sus-mentionata se activeaza la momentul punerii in miscare a unei noi actiuni penale si cand decizia anterioara de achitare sau de condamnare dobandeste deja autoritate de lucru judecat. In acest stadiu, elementele dosarului includ obligatoriu decizia prin care prima procedura „penala" in sensul Conventiei s-a terminat si lista acuzatiilor formulate impotriva persoanei vizate de noua procedura. In mod normal, aceste elemente vor include o expunere a faptelor referitoare la infractiunea pentru care respectiva persoana a fost deja judecata si o alta expunere referitoare la a doua infractiune de care este acuzata. Aceste expuneri constituie un util punct de pornire pentru examinarea si clarificarea aspectului daca faptele celor doua proceduri sunt identice sau sunt in esenta aceleasi. (...)

- prezinta o importanta redusa care parti ale noilor acuzatii sunt in cele din urma retinute sau respinse in procedura ulterioara deoarece art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie enunta o garantie impotriva noii actiuni penale sau riscului unei noi actiuni penale, iar nu interdictia unei a doua condamnari sau a unei a doua achitari (...).

- art. 4 din Protocolul nr. 7 la Conventie are ca obiect sa interzica repetarea procedurilor penale definitiv inchise. (...) Rezulta asadar o interdictie privind procedurile penale consecutive.

 

Solutia instantei cu privire la inculpatul TATOMIR CALIN, trimis in judecata, printre altele, pentru complicitate la abuz in serviciu daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art.48 C.pen. rap. la art.13/2 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.pen. si art.309 C.pen. (SOLUTIE CU MAJORITATE):

Prealabil, instanta constata ca potrivit mentiunilor din rechizitoriul nr. 187/P/2013 (cauza penala anterioara), cu trimitere la vol. nr.47 si 53, a fost efectuata o perchezitie la domiciliul lui CALIN TATOMIR (filele 414-420) si s- au ridicat documente cu ocazia perchezitiei (filele 1 – 323). Nu rezulta daca in cauza penala anterioara TATOMIR CALIN a fost audiat in calitate de martor, acesta nefigurand printre persoanele propuse pentru audiere.

Aceasta situatie este de natura sa releve ca organele judiciare nu au constatat existenta unor probe din care sa reiasa implicarea lui TATOMIR CALIN in actele de coruptie legate de licitatia si contractul incheiat intre MCSI si D.CON.NET care au format obiectul cauzei penale anterioare. (...)

In raport de aceste acuzatii aduse inculpatului TATOMIR CALIN, s-a constatat ca pentru inculpatii FLORICA CLAUDIU si PESCARIU DINU MIHAI (persoane care au activat in mediul privat si cumparatorii de influenta care, potrivit cauzei anterioare, au declansat mecanismul de cumparare a influentei in vederea castigarii licitatiei si incheierii contractului in urma caruia urmau sa obtina un „beneficiu” care, ulterior, sa fie „distribuit” conform unei intelegeri bazata pe importanta fiecarei contributii a celor implicati) si pentru inculpatul SANDU GABRIEL (autorul infractiunii de abuz in serviciu, conform rechizitoriului) s-a dispus – in unanimitate, respectiv, in majoritate – solutia incetarii procesului penal prin aplicarea principiului „ne bis in idem” cu referire la infractiunea de abuz in serviciu (in participatia penala mentionata in rechizitoriu).

In acest context, instanta a apreciat, in opinia majoritara, ca nu se pot examina acuzatiile de complicitate („inlesneste sau ajuta”) aduse inculpatului TATOMIR CALIN sub o alta incadrare juridica care ar fi de natura sa atraga schimbarea naturii si cauzei acestor acuzatii si care, in acelasi timp, ar impune o reevaluare/reexaminare corelata a faptelor pentru care inculpatul TATOMIR CALIN a fost trimis in judecata in prezenta cauza (inclusiv sub aspectul incadrarii juridice), cu faptele si incadrarea juridica a acestora pentru care exista solutii definitive dispuse in cauza anterioara fata de cei 3 inculpati – FLORICA CLAUDIU, PESCARIU DINU si SANDU GABRIEL, prin solutia de clasare definitiva, respectiv, prin sentinta definitiva), reexaminare care nu este permisa de art.6 C.pr.pen., astfel cum principiul ne bis in idem a fost interpretat in jurisprudenta CEDO in cauzele mentionate anterior (cu titlu de exemplu, cauza Butnaru si Bejan c. Romania, paragrafele 31 si 33).

In consecinta, cu majoritate, pentru motivele aratate, cu referire la inculpatul TATOMIR CALIN urmeaza a se dispune solutia achitarii in temeiul art.16 alin.1 lit.b teza I C.pen.

Examinarea actiunii civile si solutia Inaltei Curti cu privire la aceasta (SOLUTIA IN MAJORITATE):

In cauza, MCSI s-a constituit parte civila, solicitand obligarea, in solidar a inculpatilor, la plata sumei de 51.396.344,76 euro.

In temeiul disp. art.11 alin.2 si art.12 din OUG nr.68/2019, OUG nr.4/2020 si a art.14 din HG nr.89/2020, a intervenit o subrogare de drept („ope legis”) a A.D.R. atat in drepturile si obligatiile MCSI, cat si in litigiile MCSI aflate pe rolul instantelor in curs de solutionare (in acest sens, fiind depuse la dosar documentele interne incheiate ulterior).

Avand in vedere solutia de incetare a procesului penal pentru infractiunea de abuz in serviciu pentru inculpatii Pescariu Dinu, Claudiu Florica si Sandu Gabriel (sub forma participatiei penale aratata in rechizitoriu), respectiv, solutia de achitare a inculpatului Tatomir Calin, in conformitate cu art.25 alin.5 si art.397 alin.5 C.pr.pen. instanta va lasa nesolutionata actiunea civila, cu mentinerea masurilor asiguratorii dispuse in cursul urmaririi penale pentru repararea prejudiciului.

In temeiul art.397 alin.5 C.pr.pen. se va atrage atentia A.D.R. ca masurile asiguratorii inceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce actiune in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a hotararii.

Solutia cu privire la infractiunile de spalarea banilor pentru care au fost trimisi in judecata inculpatii PESCARIU DINU MIHAI, FLORICA CLAUDIU si TATOMIR CALIN: (...)

Cu privire la faptele de spalarea banilor pentru care inculpatii au fost trimisi in judecata, se retine incidenta deciziei nr.418/2018, pronuntata de Curtea Constitutionala, prin care a fost declarat neconstitutional art.29 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002, in sinteza, constatandu-se ca autorul infractiunii-predicat nu poate fi si subiect al infractiunii de spalarea banilor in sensul art.29 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002.

Aplicarea deciziei nr.418/2018, pronuntata de Curtea Constitutionala, pentru actiunile enumerate in cuprinsul art.29 alin.1 lit. c din Legea nr.656/2002, astfel cum acestea sunt expuse in acuzatiile aduse inculpatilor Florica Claudiu si Pescariu Dinu Mihai, are caracter prioritar fata de orice alte considerente juridice ale instantei.

In consecinta, Inalta Curte (CU UNANIMITATE), cu referire la actiunile enumerate in cuprinsul art.29 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002, astfel cum au fost mentionate in rechizitoriu ca acuzatii de spalarea banilor, va dispune achitarea inculpatului FLORICA CLAUDIU in temeiul art.16 alin.1 lit.b teza I C.pr.pen. (...)

Revenind la celelalte acuzatii de spalarea banilor (prev. de art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002), instanta (CU MAJORITATE) constata urmatoarele:

Conform rechizitoriului, suma de 51.396.344,76 euro reprezinta „folosul patrimonial necuvenit obtinut din infractiunea de abuz in serviciu de catre D.Con-Net AG in urma castigarii licitatiei publice organizata de Ministerul Comunicatiilor si Societatii Informationale privind licentele Microsoft” iar sumele de 18.153.058 euro, 7.820.872,41 lei si 4.109.224,57 lei, care au fost supuse operatiunilor de spalarea banilor, sunt o parte din acest folos patrimonial necuvenit obtinut din infractiunea de abuz in serviciu (in participatia penala mentionata in rechizitoriu).

Potrivit art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002:

„(1) Constituie infractiunea de spalare a banilor si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei”.

Conform deciziei HP nr.16/2016 a Inaltei Curti – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit ca „3.Infractiunea de spalare a banilor este o infractiune autonoma, nefiind conditionata de existenta unei solutii de condamnare pentru infractiunea din care provin bunurile”.

In toate situatiile, chiar in conditiile caracterului autonom al infractiunii de spalarea banilor, pentru situatia in care nu exista o solutie de condamnare pentru

„infractiunea predicat din care provin bunurile”, in decizia HP nr.16/20216 se

arata urmatoarele: „Este evident insa ca in situatia in care nu exista o condamnare pentru infractiunea din care provin bunurile, instanta investita cu solutionarea cauzei privind infractiunea de spalare de bani nu trebuie doar sa suspecteze ca bunurile provin din activitate infractionala, ci si sa aiba certitudini in acest sens”.

In prezenta cauza, lipsa unei solutii de condamnare pentru infractiunea-predicat (infractiunea de abuz in serviciu prev. de art.13/2 din Legea nr.78/2000, rap. la art.297 alin.1 C.pen. si art.309 C.pen., savarsita in participatie penala, infractiune de rezultat din care au fost obtinute sumele de bani care au fost supuse operatiunii de spalarea banilor), este consecinta incetarii procesului penal pe temeiul art.6 din C.pr.pen. pentru infractiunea predicat mentionata in rechizitoriu, nefiind posibila examinarea pe fond a caracterului de „activitate infractionala” (in sensul deciziei HP nr.16/20216) a faptelor care, potrivit acuzarii, au generat sumele de bani care au intrat in circuitul financiar mentionat in rechizitoriu.

Acest temei al incetarii procesului penal (art.16 alin.1 lit.i comb. cu art.6

C.pr.pen. – „ne bis in idem”) are un caracter specific, diferit de celelalte temeiuri de incetare a procesului penal prev. de art. 396 alin. 6 cu ref. la art.16 alin.1 lit.e, f, g, h si j C.pr.pen. sau de achitare prev. de art.396 alin. 5 cu ref. la art.16 alin.1 lit. a-d din C.pr.pen.

Natura si cauza acuzatiilor de spalarea banilor in modalitatea normativa prev. de art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002, in prezenta cauza penala, este raportata conform actului de acuzare la o infractiune predicat – abuz in serviciu prev. de art.13/2 din Legea nr.78/2000, rap. la art.297 alin.1 C.pen. si art.309

C.pen.- infractiune-predicat ca infractiune de rezultat – pentru care s-a dispus incetarea procesului penal conform art.16 alin.1 lit.i C.pr.pen. – „ne bis in idem”.

In raport cu solutia de incetare a procesului penal cu referire la acuzatiile de abuz in serviciu (in participatia penala expusa in rechizitoriu) ca o consecinta a incidentei art.6 C.pr.pen., dupa caz, fie conform opiniei unanime (pentru inculpatii PESCARIU DINU si FLORICA CLAUDIU), fie opiniei majoritare (pentru inculpatul SANDU GABRIEL) si, respectiv, cu solutia de achitare, cu majoritate, pentru inculpatul TATOMIR CALIN, se constata pentru infractiunile de spalarea banilor prev. de art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002, pentru care inculpatii au fost trimisi in judecata, incidenta disp. art. 16 alin.1 lit.b teza I C.pr.pen.

Asa cum s-a aratat anterior, cu privire la faptele de spalarea banilor se retine incidenta deciziei nr.418/2018, pronuntata de Curtea Constitutionala, prin care a fost declarat neconstitutional art.29 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002, in sinteza, constatandu-se ca autorul infractiunii-predicat nu poate fi si subiect al infractiunii de spalarea banilor in sensul art.29 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002. Aplicarea deciziei nr.418/2018, pronuntata de Curtea Constitutionala, pentru actiunile enumerate in cuprinsul art.29 alin.1 lit. c din Legea nr.656/2002, astfel cum acestea sunt expuse in acuzatiile aduse inculpatului Pescariu Dinu Mihai, are caracter prioritar fata de orice alte considerente juridice ale instantei.

Astfel, cu privire la inculpatul PESCARIU DINU MIHAI, intrucat acesta a fost trimis in judecata pentru o singura infractiune de spalarea banilor, in doua modalitati ale elementului material (art.29 alin. 1 lit.a si c din Legea nr.656/2002), modalitatea prevazuta de lit.c intra sub incidenta art.16 alin.1 lit.b teza I C.pr.pen. ca solutie dispusa pentru infractiunea de spalarea banilor mentionata in rechizitoriu.

In consecinta, pentru motivele aratate, cu majoritate, in temeiul art.396 alin.5 C.pr.pen. cu ref. la art.16 alin.1 lit.b teza I C.pr.pen., se va dispune solutia de achitare a inculpatilor: PESCARIU DINU MIHAI pentru infractiunea de spalarea banilor prev. de art.29 alin.1 lit.a si c din Legea nr.656/2002, FLORICA CLAUDIU IONUT pentru infractiunea de spalarea banilor prev. de art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002, si TATOMIR CALIN pentru infractiunea de spalarea banilor prev. de art. 29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002.

Avand in vedere ca pentru infractiunea de abuz in serviciu (in coparticiparea penala mentionata in rechizitoriu) – infractiune de rezultat din care, potrivit acuzatiilor, au rezultat sumele de bani supuse spalarii banilor – s-a dispus solutia incetarii procesului penal pe temeiul art.6 C.pr.pen., instanta (in opinia majoritara) a apreciat ca nu se mai impune examinarea altor aspecte invocate in aparare, cum ar fi: in ce masura inculpatului TATOMIR CALIN i se poate retine o vinovatie cu relevanta penala pentru faptul ca a solicitat factorilor de decizie MS externi acordarea acestui discount de 63 %, iar acestia i-au aprobat solicitarea (o diferenta in raport cu discount-ul uzual de 17 %), ca nu a informat transparent beneficiarul final MCSI despre acest discount de 63% ori ca nu a transferat o parte din acest discount primit de la MS catre beneficiarul final MCSI”.

* Cititi aici intreaga motivare, inclusiv opinia separata

sursa foto: Mediafax