Curtea de Apel Bucuresti are ocazia sa creeze o jurisprudenta de referinta in dreptul romanesc in ceea ce priveste constatarea nelegala a detentiei unei persoane. Asta in cazul in care CAB va admite apelul formulat de catre fostul presedinte al PSD Liviu Dragnea (foto 1) impotriva sentintei prin care Tribunalul Bucuresti i-a respins actiunea de habeas corpus. Cazul este unul cat se poate de interesant sub aspect teoretic, intrucat nu exista jurisprudenta relevanta in urma deciziei Curtii Constitutionale privind completurile specializate si – mai important decat atat – se pune in discutie insasi competenta CCR in raport cu principiile Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Amintim ca in ianuarie 2020 fostul sef al Camerei Deputatilor a introdus actiunea la Tribunalul Bucuresti, cerand ca instanta sa constate nelegalitatea detentiei lui, in raport cu Decizia nr. 417/2019, prin care Curtea Constitutionala a Romaniei a stabilit ca dosarele de coruptie trebuie judecate de catre completuri specializate in aceasta materie. Sintetic spus: Dragnea a argumentat ca se afla ilegal in inchisoare, avand in vedere ca la fond fusese condamnat de catre un complet nespecializat in judecarea faptelor de coruptie. De altfel, amintim ca solutia definitiva de condamnare nu a fost pronuntata in unanimitate, judecatoarea ICCJ Alexandra Rus facand opinie separata in sensul trimiterii cauzei la rejudecare.

Revenind la dosarul de habeas corpus al lui Liviu Dragnea, trebuie sa spunem ca dupa o declinare de competenta la Inalta Curte de Casatie si Justitie si dupa ce ICCJ a intors dosarul, judecatoarea TMB Maria Manuela Orzata a respins actiunea. Motivele le veti putea citi mai jos, combatute de Dragnea prin cererea de apel.

Iata mai intai minuta sentintei nr. 490/2020 din 9 iunie 2020 (dosar nr. 65/3/2020*):

„Respinge cererea intitulata 'habeas corpus', formulata de petentul condamnat DRAGNEA NICOLAE LIVIU, ca nefondata. In baza art. 275 alin. (2) din Codul de procedura penala, obliga petentul condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Cu drept de contestatie in termen de 3 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica, azi, 09.06.2020”.

Dragnea nu a renuntat la lupta, formuland contestatie, primul termen fiind stabilit de catre judecatoarele CAB Mihaela Raluca Andras si Cristina Grecu pentru ziua de joi, 20 august 2020. Fostul lider social-democrat este aparat de catre avocatii Corneliu-Liviu Popescu (foto 2 dreapta) si Flavia Teodosiu (foto 2 stanga).

Avocatii Popescu si Teodosiu pot deveni deschizatori de drumuri

Spuneam la inceput ca actiunea lui Liviu Dragnea este deosebit de importanta din punct de vedere juridic, intrucat, daca va fi admisa, ea va constitui o jurisprudenta extrem de relevanta pentru romanii care se afla in inchisoare, condamnati cu incalcarea unei decizii a Curtii Constitutionale. Este vorba despre Decizia nr. 417/2019, prin care CCR a constatat conflictul juridic de natura constitutionala aparut intre Parlament si ICCJ, din cauza ca instanta suprema incalcase Legea nr. 78/2000 si nu constituise completuri specializate pentru judecarea in prima instanta a dosarelor de coruptie. Foarte important insa este al doilea paragraf al minutei (dispozitivului) deciziei, unde Curtea Constitutionala impune rejudecarea dosarelor solutionate in prima instanta de catre complete ICCJ nespecializate, in masura in care sentintele nu au devenit definitive (vezi facsimil).

Or, aici este cheia: Liviu Dragnea nu contesta legalitatea condamnarii primite la fond, din partea unui complet de trei magistrati supremi (intrucat ea a devenit definitiva), ci starea propriu-zisa de detentie, care nu s-a consumat, politicianul aflandu-se inca in inchisoare. Aceasta detentie vine ca urmare a condamnarii de la fond, pronuntate de catre un complet de 3 ICCJ nespecializat in judecarea spetelor de coruptie, puncteaza avocatii lui Dragnea. Repetam: fostul lider PSD nu solicita anularea condamnarii primite in dosarul DGASPC Teleorman.

CCR versus CEDO in materie de habeas corpus

Alt motiv pentru care speta de fata ar putea marca o premiera in jurisprudenta romaneasca este faptul ca ea critica prezumtia pe care s-a bazat instanta de fond (respectiv judecatoarea Manuela Orzata) – si anume: prezumtia ca deciziile CCR sunt automat conforme cu normele Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Or, asa ceva este gresit din punct de vedere tehnic (argumenteaza avocatii Flavia Teodosiu si Corneliu-Liviu Popescu), intrucat Curtea Constitutionala este competenta sa interpreteze si sa aplice doar Constitutia Romaniei, nu si Conventia EDO. In acest din urma caz, competenta ii apartine doar Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Inainte sa trecem la urmatorul paragraf, trebuie sa spunem ca habeas corpus este o cale de atac prin care o persoana arestata sau detinuta poate raporta in instanta nelegalitatea masurii privative de libertate si poate cere aducerea sa in fata completului de judecata, pentru ca acesta sa determine daca

Problema antitezei CCR-CEDO rezida in faptul ca legea fundamentala din Romania trateaza explicit calea de atac habeas corpus doar in ceea ce priveste arestarea preventiva, nu si detentia.

Iata ce prevede art. 23 din Constitutie:

„Libertatea individuala

(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile.

(2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege.

(3) Retinerea nu poate depasi 24 de ore.

(4) Arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal.

(5) In cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune pentru cel mult 30 de zile si se poate prelungi cu cate cel mult 30 de zile, fara ca durata totala sa depaseasca un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile.

(6) In faza de judecata instanta este obligata, in conditiile legii, sa verifice periodic, si nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive si sa dispuna, de indata, punerea in libertate a inculpatului, daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau daca instanta constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de libertate.

(7) Incheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege.

(8) Celui retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(9) Punerea in libertate a celui retinut sau arestat este obligatorie, daca motivele acestor masuri au disparut, precum si in alte situatii prevazute de lege.

(10) Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.

(11) Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.

(12) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii.

(13) Sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decat de natura penala”.

Pe de alta parte, Conventia EDO extinde posibilitatea actiunii de tip habeas corpus si asupra detentiei, nu doar a arestarii.

Redam dispozitiile art. 5 alin. 4 din Conventie:

„Dreptul la libertate si siguranta (...)

Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detentie are dreptul sa introduca recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detentiei sale si sa dispuna eliberarea sa daca detentia este ilegala”.

* Cititi aici sentinta judecatoarei TMB Maria Manuela Orzata

* Cititi aici apelul introdus de catre fostul lider PSD Liviu Dragnea