Avocatii Razvan Doseanu (foto stanga) si Cosmin Buta (foto dreapta) explica efectele deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei din 26 mai 2022, prin care art. 155 alin. 1 din Codul penal - “Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza” - a fost declarat neconstitutional (click aici pentru a citi).

Amintind ca solutia CCR este urmarea fireasca a Deciziei CCR 297/2018, prin care (la sesizarea avocatului Razvan Doseanu) fusese declarata neconstitutionala sintagma “oricarui act de procedura in cauza” din art. 155 alin. 1 Cod Penal (click aici pentru a citi), astfel ca articolul 155 alin. 1 CPP ramasese incomplet si imposibil de aplicat, avand forma “Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea”, avocatii Razvan Doseanu si Cosmin Buta arata ca in urma deciziei CCR din 26 mai 2022, in conditiile in care prescriptia speciala practic nu mai exista, toate dosarele in care s-a implinit termenul general de prescriptie trebuie inchise. Iar acest lucru se va intampla fie printr-o solutie de clasare, daca dosarul se afla in faza de urmarire penala, fie prin dispunerea unei solutii de incetare a procesului penal, daca dosarul se afla in curs de judecata.

De asemenea, in ampla lor analiza, avocatii Razvan Doseanu si Cosmin Buta ofera raspunsul si la problema vizand ce se va intampla in cazul adoptarii unei legi care sa stabileasca un mecanims de intrerupere a prescriptiei. Astfel, noua lege nu va avea efecte decat pentru viitor, pentru faptele savarsite ulterior intrarii in vigoare a legii.

Redam analiza avocatilor Razvan Doseanu si Cosmin Buta:

“Recent, la data de 26 mai 2022, Curtea Constitutionala a Romaniei a admis o noua exceptie de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 155 alin. (1) din Codul Penal, referitoare la prescriptia speciala a raspunderii penale.

Initial, pe site-ul Curtii Constitutionale, la sectiunea dedicata comunicatelor de presa, era mentionat doar faptul ca art. 155 alin. (1) a fost declarat neconstitutional, admitandu-se la data de 26 mai 2022 o noua exceptie asupra aceluiasi text de lege.

In acest context, a existat o avalansa a opiniilor juridice privind actualul regim al prescriptiei speciale a raspunderii penale. Cu alte cuvinte, s-a incercat sa se raspunda la soarta dosarelor de urmarire penala, daca acestea se vor inchide la implinirea termenului general de prescriptie, sau nu. Credem ca interpretarea corecta este data de prima varianta, in sensul ca la acest moment procesual, prescriptia speciala a raspunderii penale nu mai exista, astfel incat toate dosarele in care s-a implinit termenul general de prescriptie trebuie inchise, fie prin clasare daca dosarul se afla in cursul urmaririi penale, fie prin dispunerea unei solutii de incetare a procesului penal, daca dosarul se afla in curs de judecata.

Au existat opinii, izolate de altfel, care ilustrau faptul ca infractorii s-au bucurat degeaba, intrucat decizia Curtii Constitutionale din 26 mai 2022 este suspendata pentru 45 de zile, timp in care legiuitorul va fi extrem de activ si va pune textul art. 155 alin. (1) Cod penal in gratie cu principiile constitutionale, astfel ca nu va fi nicio problema.

In primul rand, deciziile Curtii Constitutionale nu se suspenda, se suspenda eventual textul de lege declarat neconstitutional, situatie juridica care, intr-adevar, genereaza o obligatie procedural pozitiva din partea legiuitorului de a interveni in sensul punerii in acord a textului declarat neconstitutional cu criticile de neconstitutionalitate aduse acestuia.

Intrucat aceasta decizie are o implicatie decisiva in soarta dosarelor penale in care avem implinit termenul general de prescriptie, Curtea Constitutionala a revenit cu o completare a comunicatului la data de 27 mai 2022, aratand in esenta ca actuala decizie de neconstitutionalitate nu este altceva decat o confirmare a modului in care trebuia abordata decizia din 297/2018 din 26.04.2018 si o confirmare a faptului ca este necesara o mai buna aprofundare a dreptului constitutional de catre cei care 'lucra cu legea'.

In acest sens, redam pasajul complementar al CCR:

'Prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, Curtea Constitutionala a constatat ca solutia legislativa care prevede intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale prin indeplinirea 'oricarui act de procedura in cauza' din cuprinsul dispozitiilor art.155 alin.(1) din Codul penal este neconstitutionala, intrucat este neclara, imprevizibila, incoerenta si lipsita de previzibilitate, de natura a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situatie juridica incerta referitoare la conditiile tragerii sale la raspundere penala pentru faptele savarsite.

La pronuntarea deciziei de fata, Curtea a observat ca, dupa publicarea Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, legiuitorul nu a intervenit, potrivit art. 147 alin. (1) din Legea fundamentala, in sensul punerii de acord a prevederilor constatate ca fiind neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei si nu a luat masuri pentru inlocuirea acestei sintagme si stabilirea unor conditii clare prin care sa se poata dispune intreruperea prescriptiei raspunderii penale, prin introducerea unor termeni univoci cu privire la conditiile si termenul intreruperii prescriptiei. Asadar, din anul 2018 si pana in prezent, legiuitorul a ignorat efectele obligatorii ale Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018, generand astfel un viciu de neconstitutionalitate mai grav, intrucat textul de lege ramas in vigoare – 'cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea' – este un text incomplet si, prin urmare, inaplicabil. Mai mult, din cauza lipsei interventiei active a legiuitorului, in aceasta perioada instantele de judecata au interpretat si aplicat in mod diferit/neunitar aceasta norma juridica.

In aceste conditii, prin decizia prezenta, s-a declarat neconstitutional textul ramas in vigoare, urmand ca legiuitorul sa ia imediat masurile necesare pentru punerea in aplicare a Deciziei nr. 297 din 2018, fara a mai fi necesar sa astepte publicarea prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei.'

Primul cuvant din comunicatul completat de catre Curtea Constitutionala este 'decizia 297/2018', respectiv admiterea exceptiei de neconstitutionalitate asupra aceluiasi text de lege (art. 155 alin. (1) Cod penal) ridicata de catre Secara Nela si Secara Coriolan in dosarul cu nr. 2.635/111/2014 al Curtii de Apel Oradea – Sectia penala si pentru cauze cu minori, care a format obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.162D/2017.

Curtea Constitutionala este cat se poate de transanta in comunicatul mai sus expus, stabilind in esenta urmatoarele:

1. A stabilit inca din anul 2018 ca solutia legislativa din cuprinsul art. 155 alin. (1) Cod penal este neconstitutionala, generand astfel obligatia in sarcina legiuitorului de gasi o solutie in acord de criticile de neconstitutionalitate statuate in cele 45 de zile de la publica in monitorul oficial a deciziei.

2. A stabilit ca legiuitorul pur si simplu nu si-a indeplinit aceasta obligatie in cele 45 de zile.

3. A stabilit ca legiuitorul, neindeplinindu-si aceasta obligatie a generat un viciu de neconstitutionalitate mai grav.

4. A stabilit ca inca din anul 2018 legiuitorul a ignorat efectele obligatorii ale deciziei nr. 297/2018 (cum de altfel a facut-o intreg sistemul judiciar, existand in practica judiciara initial, niste solutii timide de aplicare a acestei decizii a CCR).

5, A stabilit ca lipsa de interpretare corecta a efectelor deciziei nr. 297/2018 a facut ca timp de 4 ani (din 2018 – prezent) sa nu avem o solutie legislativa in baza careia sa opereze institutia intreruperii cursului prescriptiei raspunderii penale.

6. Probabil cel mai important aspect al deciziei, se regaseste la finalul comunicatului, unde Curtea Constitutionala este cat se poate de transanta si spune ca legiuitorul nici macar nu trebuie sa tina cont de aceste 45 de zile de publicarea in monitorul oficial al prezentei decizii din 26 mai 2022, intrucat obligatia sa de a reglementa institutia intreruperii prescriptiei raspunderii penale, este in vigoare de la momentul publicarii deciziei 297/2018 (asadar confirma ca decizia din 26 mai 2022 are doar un rol confirmativ al deciziei amintite).

Trecand in revista pricipala decizie a CCR, respectiv decizia 297/2018, constatam urmatoarele:

Dispozitivul acestei decizii de neconstitutionalitate este unul cat se poate de previzibil si accesibil, in sensul ca solutia legislativa prin care legiuitorul a inteles sa dea expresie institutiei intreruperii prescriptiei raspunderii penale, este profund neconstitutionala.

Nefiind de acord cu aceasta interpretare, unii practicieni au considerat – iar acum avem confirmarea ca au facut-o in mod eronat (cu buna sau rea-credinta, difera de la caz la caz) – ca aceasta decizie a fost una, interpretativa.

Pentru a obtinute o proba solida a aceste interpretari, practicienii dreptului au apelat la diverse instrumente juridice in vederea obtinerii unor linii directoare privind aplicabilitatea acestei decizii de neconstitutionalitate. In acest sens amintim sesizarea inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a unor chestiuni de drept, ce a facut obiectul dosarului cu nr. 41/1/2019.

Totodata, procurorul general al Romaniei, a promovat un recurs in interesul legii, pentru a unifica practica judiciara reliefata in aplicabilitatea deciziei nr. 297/2018 a Curtii Constitutionale, prin sesizarea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nr. 6462/1496/III-5/2019 din 09.08.2019.

Toate aceste demersuri juridice au fost sortite esecului in esenta, intrucat Inalta Curte de Casatie si Justitie le-a respins ca inadmisibile, insa a dat o dezlegare indirecta efectelor acestei decizii, stabilind ca forul constitutional a facut trimitere in considerente la faptul ca in vechiul cod penal exista o solutie legislativa corecta din punct de vedere constitutional, astfel ca ar trebui sa ne raportam la acel text de lege care era abrogat inca de la 1 februarie 2014. Aceasta linie directoare se pare ca nu a dus in final la directia corecta.

In acest sens, s-a facut trimitere la paragraful nr. 34 al deciziei, care arata ca 'Curtea constata ca solutia legislativa anterioara, prevazuta la art. 123 alin. (1) din Codul penal 1969, indeplinea conditiile de previzibilitate impuse prin dispozitiile constitutionale analizate in prezenta cauza, intrucat prevedea intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale doar prin indeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, in cauza in care persoana vizata avea calitatea de invinuit sau inculpat'.

Astfel, intr-o interpretare eronata, sa atribuit caracter interpretativ prezentei decizii de neconstitutionalitate, in pofida considerentelor si dispozitivului ei categoric.

In acest context, la nivelul practicii judiciare s-a conturat aceasta problematica, intrucat instantele au inceput sa aplice aceasta decizie nr. 297/2018 in mod discretionar, in sensul ca unele instante au pronuntat solutii de condamnare ale inculpatilor socotind ca avem totusi o solutie legislativa, respectiv cea de la paragraf. 34 al prezentei decizii (practic au transformat forul constitutional in autoritate legiuitoare), iar altele au dispus solutii de incetare a procesului penal, intrucat art. 155 alin. (1) si dispozitivul deciziei nr. 297/2018 nu ofera o alta solutie legislativa pentru intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale, socotind paragraful 34 al deciziei doar ca un aspect de recomandare juridica din partea forului constitutional pentru autoritatea legiuitoare.

In alta ordine de idei, nu exista nicio ratiune pentru a califica aceasta decizie 297/2018 a Curtii Constitutionale ca fiind o decizie interpretativa, intrucat interpretarea unor texte de lege se face doar in baza unui drept pozitiv, aflat in vigoare. Nu se putea sustine ca decizia 297/2018 este una de interpretare, in sensul ca solutia legislativa – prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza, este constitutionala in masura in care actul interurptiv trebuie comunicat suspectului sau inculpatului astfel cum prev. art. 123 alin. (1) din Codul penal 1969, intrucat, in acest context se face o interpretare a unei solutii legislative in acord cu dispozitii legale iesite din vigoare, care nu fac parte din dreptul pozitiv, fiind un veritabil rationament eronat.

De altfel, daca aceasta ar fi fost vointa Curtii, cu siguranta s-ar fi exprimat intr-o asemenea maniera, atat in cadrul considerentelor cat si in cadrul dispozitivului deciziei, cum de altfel a facut-o, spre exemplu in decizia nr. 405/2016 privitor la infractiunea de abuz in serviciu.

La o scurta analiza a decizie Curtii Constitutionale nr. 297/2018 observam urmatoarele:

1. Pornim de la dispozitivul deciziei nr. 297/2018 a Curtii Constitutionale, trebuie observat faptul ca forul constitutional a folosit, nu intamplator, o anumita sintagma: 'solutia legislativa'.

2. Art. 155 alin. (1) Cod penal prevede faptul ca „cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza”.

3. Astfel, prin decizia nr. 297/2018 a Curtii Constitutionale, forul constitutional nu a constat neconstitutionalitatea art. 155 alin. (1) Cod penal, in intreaga sa substanta si natura juridica de mecanism al intreruperii cursului prescriptiei raspunderii penale, ci a constatat neconstitutionalitatea solutiei legislative, care prevede ca intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale se face prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza.

4. Astfel, institutia de drept substantial a 'intreruperii cursului/termenului prescriptiei raspunderii penale' este constitutionala si agreata intr-o tara democratica, insa modalitatea prin care opereaza o astfel de intrerupe, ca solutie legislativa (in speta prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza), este profund neconstitutionala si afecteaza drepturile oricarei persoane.

5. Prin urmare, doar solutia legislativa – prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza – este neconstitutionala, intrucat institutia intreruperii cursului prescriptiei raspunderii penale este in deplin acord cu normele si ordinea constitutionala.

6. Pe cale de consecinta, dupa publicarea in Monitorul Oficial echivalent al intrarii in vigoare a prezentei decizii 297/2018 (conform art. 147 alin. (4) Constitutia Romaniei), solutia legislativa – prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza, practic nu a mai existat, nefiind inlocuita cu altceva de catre legiuitor in termenul de 45 de zile. Acest aspect semnifica faptul ca art. 155 alin. (1) nu confera la momentul 2018, nicio solutia legislativa prin care institutia de drept substantial a intreruperii cursului prescriptiei raspunderii penale sa opereze.

Prin urmare, rezulta fara putinta de tagada faptul ca decizia nr. 297/2018 nu a fost o decizie interpretativa ci este o solutie simpla de constatare a neconstitutionalitatii – nu a unui text de lege in ansamblul sau (art. 155 alin. (1) cod penal) – unei solutii legislative pe care acesta o prevede.

Pe cale de consecinta, la data de 26 mai 2022 Curtea Constitutionala a declarat neconstitutional un text de lege care nu avea sens juridic, fraza din care era compusa fiind urmatoarea: 'cursul prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin.'.

Practic, noua rezonanta juridica a art. 155 alin. (1) cod penal este rezultatul deciziei de contencios constitutional, expresie a deciziei nr. 297/2018 si a omisiunii legiuitorului de a pune in acord textul legal viciat cu exigentele constitutionale remarcate, fiind in prezent un text de lege incomplet.

Caracterul incomplet al textului de lege, rezulta din interpretarea art. 147 alin. (1) din Constitutia Romaniei, intrucat 'dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.'

Astfel, conform jurisprudentei Curtii Constitutionale, o dispozitie legala trebuie sa fie precisa, neechivoca si sa instituie norme clare, previzibile si accesibile a caror aplicare sa nu permita arbitrariul sau abuzul, iar norma juridica trebuie sa reglementeze in mod unitar si uniform si sa stabileasca cerinte minimale aplicabile tuturor destinatarilor sai (a se vedea Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 34).

Legea penala, in ansamblul ei, este supusa atat exigentelor calitatii legii, impuse prin dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (5), cat si celor ale principiului legalitatii incriminarii si a pedepsei, astfel cum acesta este reglementat la art. 23 alin. (12) din Constitutie.

Ordinea constitutionala impune nu doar reglementarea clara, precisa si previzibila a faptelor care constituie infractiuni, ci si a conditiilor in care o persoana poate fi trasa la raspundere penala pentru savarsirea acestora.

Or, din ansamblul reglementarilor ce au ca scop angajarea raspunderii penale face parte si institutia intreruperii prescriptiei raspunderii penale al carei mecanism juridic este suspus acelorasi cerinte ale principiului legalitatii si ale standardelor de calitate a legii.

Avand in vedere aceste considerente, se impune a fi garantat caracterul previzibil al efectelor dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal asupra persoanei care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, inclusiv prin asigurarea posibilitatii acesteia de a cunoaste aspectul intervenirii intreruperii cursului prescriptiei raspunderii penale si al inceperii cursului unui nou termen de prescriptie.

Pentru aceste motive, Curtea a apreciat prin decizia din 26 mai 2022 faptul ca prevederile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt lipsite de previzibilitate si, totodata, contrare principiului legalitatii incriminarii, intrucat la momentul actual nu confera vreo solutie legislativa prin care institutia de drept substantial privitoare la intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale sa isi gaseasca aplicabilitate, nefiind identificata nicio alta solutie legislativa in dreptul pozitiv, iar autoritatea legiuitoare a omis sa suplineasca acest neajuns printr-o interventie legiferativa.

Efectul practic al acestei decizii este in mod evident faptul ca toate dosarele penale vor trebui inchise la implinirea termenului general de prescriptie, urmand ca o eventuala reglementare a unui mecanism intreruptiv de prescriptie sa produca efecte doar pentru faptele savarsite ulterior intrarii in vigoare a eventualelor noi dispozitii de drept substantial.

Ramane de vazut in ce masura dosarele in care au fost pronuntate decizii definitive pana la momentul pronuntarii acestei decizii, vor putea fi influentate de aceasta noua decizie a Curtii Constitutionale.

Spre exemplu, in dosarul cu nr.396/57/2013/a36 a fost ridicata o exceptie de neconstitutionalitate avand ca obiect art. 155 alin. (1) Cod penal, in modalitatea in care s-a prezentat dupa pronuntarea deciziei CCR 297/2018, exceptie a carei sesizare a CCR a fost respinsa de catre Inalta Curte (cu o opinie separata de admitere si sesizare a CCR intrucat ar fi indeplinit toate conditile de procedura). Desi erau indeplinite toate conditiile de fond si forma ale sesizarii (fiind de altfel formulata chiar de autorul celeilalte exceptiei de neconstitutionalitate care a facut obiectul deciziei 297/2018, iar pe rolul CCR erau deja suficiente dosare constituite cu acest nou obiect), totusi in mod definitiv s-a dispus respingerea sesizarii Curtii Constitutionale cu noua exceptie asupra art. 155 alin. (1).

Acum, privind in trecut, se pare ca nu doar ca erau indeplinite conditiile de forma ale noi exceptii de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 155 alin. (1), ci era chiar fondata in substanta ei.

Ramane ca practica judiciara sa dovedeasca daca o astfel de solutie de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate care ulterior a fost admisa pe fond de catre Curtea Constitutionala exact in baza argumentelor expuse de catre autor, in baza altei sesizari, reprezinta sau nu un impediment la promovarea unei revizuiri in temeiul art. 453 alin. (1) lit. 'f' cod proc.pen.

Apreciem ca raspunsul nu poate fi decat unul pozitiv, intrucat exceptia a fost ridicata in acest dosar aflat pe rolul Inaltei Curti, insa in mod profund neintemeiat s-a respins solicitarea de sesizare a Curtii cu prezenta exceptie, pe care in final Curtea a admis-o intr-un alt dosar. In acest sens, se poate observa faptul ca legiuitorul a conditionat admisibilitatea revizuirii doar de 'ridicarea exceptiei' in cauza aflata pe rolul instantei de judecata, nefiind impusa conditia suplimentara a sesizarii Curtii Constitutionale cu respectiva exceptie, astfel fiind afectate in mod grav si iremediabil drepturile inculpatului de a beneficia de un proces echitabil”.