Lumeajustitiei.ro va prezinta cazul unei femei care a fost arestata pe nedrept 30 de zile din cauza unei erori judiciare si care a fost tarata 12 ani prin procese, pentru ca in final sa fie achitata. Este vorba despre cazul Mirelei Botezatu care a fost arestata preventiv pentru 30 de zile sub acuzatia de abuz in serviciu contra intereselor persoanei, timp in care si-a lasat singur un copil in varsta de sapte ani, si-a pierdut jobul, si s-a ales si cu o depresie pe care nici pana in zile de astazi nu a reusit sa o trateze. Dupa 12 ani de procese, Mirela Botezatu a fost achitata de magistratii Curtii de Apel Ploiesti in baza art.11 pct.2 lit a) raportat la art.10 li d) Cod de procedura penala. Pentru aceasta suferinta cauzata prin privarea de libertate care s-a facut in mod nelegal, Mirela Botezatu a dat statul roman in judecata si a cerut despagubiri in valoare de 10.000 de euro. Hotararea a ramas irevocabila la completul de trei judecatori al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, format din: presedinte Viorica Trestianu, judecator Aurelia Motea, judecator Nela Petrisor si magistrat asistent Mihaela Marin, care a respins ca nefondate recursurile declarate de Statul Roman si de Ministerul Public impotriva deciziei civile pronuntata de instanta de apel.

Statul Roman, aparat de Ministerul Public, a considerat ca suma de 10.000 de euro este prea mare pentru doar 30 de zile pe care Mirela Botezatu le-a stat in arest

Greselile colosale ale unor magistrati care nu au fost niciodata trasi la raspundere pentru ca au ferecat libertatea unor oameni nevinovati, sunt numite oficial, in termeni foarte indulgenti „erori judiciare”. Culmea tupeului este ca atunci cand se comit astfel de erori, procurorii si statul roman vin si spun in fata instantelor de judecata ca despagubirile cerute de victime ar fi prea mare comparativ cu prejudiciul cauzat. Asa s-a intamplat si in cazul Mirelei Botezatu care s-a ales cu o depresie complicata dupa ce a stat pe nedrept in inchisoare 30 de zile, iar dupa inca 12 ani de procese, a fost achitata, si careia, in final, i s-au acordat daune morale de 10.000 de euro, bani ce reprezinta prejudiciul care i-a fost cauzat. Prea mult nu-i asa...?

Statul Roman si Ministerul Public, au cerut, in motivele de recurs pe care instanta suprema la respins din start ca nefondate, diminuarea cuantumului daunelor morale solicitate de reclamanta, pe motiv ca „faptul ca s-a dispus punerea in libertate nu schimba imprejurarile cauzei si nu conduc la ideea ca arestarea preventiva a inculpatului, pana la data punerii in libertate ar fi ilegala” (...) „In continuare recurentul a sustinut ca nu sunt indeplinite conditiile art.504 alin 3. Cod procedura penala, intrucat prin decizia penala s-a dispus achitarea inculpatei in baza prevederilor art.11 pct 2 lit a) Cod procedura penala si nu in temeiul art 10 alin 1 lit j), conditie ceruta in mod expres de prevederile mai sus mentionate, pentru a putea beneficia de masuri reparatorii.”

Un alt motiv care a fost invocat de Statul Roman a fost „in ceea ce priveste cuantumul despagubirilor morale acordate”: „Recurentul apreciaza ca acestea sunt mult prea mari, deoarece instanta nu a avut in vedere imprejurarea care particularizeaza cauza, iar legea nu ofera criterii clare de cuantificare a daunelor morale, criteriul de apreciere fiind unul aproximativ. Factorul prejudiciabil se refera la durata arestarii, insa un criteriu oferit de doctrina si jurisprudenta este echitatea”

Parchetul: „Instantele nu au avut in vedere durata arestarii... ceea ce conduce la imbogatirea fara just temei a reclamantei”

In recursul declarat de Ministerul Public au existat mai multe critici, prima vizand interpretarea eronata a textului art.504 alin.2 din Codul de procedura penala, „in sensul ca legiuitorul a instituit ca o conditie a admisibilitatii cererii in reparatia pagubei, stabilirea caracterului nelegal al privarii de libertate prin actele procedurale sau hotararile aratate in mod expres si limitativ de alin 3 al art.504 Cod procedura penala. Or din cuprinsul deciziei penale nr.570 din 20 iunie 2008 a Curtii de Apel Ploiesti nu rezulta ca instanta ar fi stabilit si nelegalitatea masurii arestarii preventive luate pe parcursul derularii procesului penal impotriva reclamantei.” A doua critica adusa deciziei atacate se refera la cuantumul sumei acordate cu titlu de despagubiri „care este nejustificat de mare in raport cu criteriile de apreciere impuse de art. 505 alin.1 din Codul de procedura penala si de particularitatile spetei. In concret, recurenta a avut in vedere ca instantele nu au avut in vedere durata arestarii si nici principiul echitatii, ceea ce conduce la imbogatirea fara just temei a reclamantei”

Inalta Curte apreciaza ca suma de 10.000 de euro reprezinta o reperatie echitabila

Inalta Curte a argumentat de ce mentine si considera justificate, atat hotararea data de instanta de fond, cat si de cea data de instanta apel, in cazul despagubirilor acordate Mirelei Botezatu. Prin Decizia ICCJ nr. 1074 din 29 februarie 2012, magistratii instantei supreme au aratat ca Statul Roman este cel care raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale. „Scopul legii este asadar, de a permite repararea prejudiciilor cauzate atat prin condamnare pe nedrept, cat si prin nelegala privare sau restrangere de libertate din cursul procesului penal finalizat fie prin achitarea inculpatului, fie prin incetarea procesului penal... Legat de stabilirea cuantumului despagubirii echivalente unui prejudiciu nepatrimonial trebuie evaluat prin raportare la despagubire, nefiind evaluat prejudiciul ca atare, fiind necesar a se face o corelare cu importanta prejudiciului moral sub aspectul importantei valorii morale lezate. Din acest punct de vedere, instanta de apel a statuat in mod corect ca situatia arestarii nelegale a reclamantei a cauzat suspendarea contractului de munca al reclamantei, iar din alt punct de vedere aceasta a suferit stari depresive care se adauga la lipsirea de libertate a reclamantei pe o perioada de 30 de zile... Inalta Curte apreciaza ca suma de 10.000 de euro reprezinta o indemnizatie echitabila”.

*Cititi aici decizia Inaltei Curti in cazul Botezatu