In premiera, magistratii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in judecarea recursului pe care un procuror l-a intentat Consiliului Superior al Magistraturii, solicitand anularea unei hotarari prin care i-a fost respinsa cererea de transfer la un parchet militar, au dat castig de cauza procurorului si au motivat, printre altele, ca ”CSM a emis hotararea de respingere a cererii de transfer a procuroarei Dorina Danilescu la un parchet militar ”CU EXCES DE PUTERE”. In esenta, e vorba de razboiul dus de procurorul Dorina Danielescu (n.red. - fost sef al comisiei care a verificat si a descoperit, in perioada in care a fost ministru al Apararii Corneliu Dobritoiu, gradele acordate cu incalcarea legii unor militari, politicieni, procurori si chiar ziaristi) cu CSM-ul condus de procuroarea Oana Haineala, institutie care s-a opus, prin motivatii aberante, transferului Dorinei Danielescu la Parchetul Militar de pe langa Curtea Militara de Apel. Intrebarea care se pune este: cine raspunde pentru acest exces de putere? Acesta este identic cu abuzul de putere, pentru ca excesul de putere a produs si efecte juridice. Recent, in Cehia, sefa de cabinet a premierului Petr Necas a fost inculpata fix pentru acest tip de infractiune: abuz de putere!

Lumeajustitiei.ro publica motivarea Deciziei nr.4682/27 martie 2013, prin care completul Sectiei de contencios a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, format din Corina Alina Corbu (foto), Viorica Lungeanu si Gheorghita Lutac, a admis recursul declarat de magistrat impotriva hotararilor date de Sectia pentru Procurori condusa de Oana Schmidt-Haineala si, ulterior, cea data de Plenul CSM. Hotararea ICCJ, din 27 martie 2013, este irevocabila si a fost deja pusa in aplicare. In acest caz, consideram de apreciat corectitudinea si impartialitatea cu care cei trei magistrati ai ICCJ au judecat aceasta cauza, in conditiile in care unul dintre ei, Corina Corbu provine chiar din CSM, unde a lucrat o mare perioada de timp, dar acest aspect nu a facut-o sa judece stramb si sa faca fornt comun cu institutia unde a fost angajata pana la promovarea la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

ICCJ nu s-a lasat dusa de nas de argumentele subtiri ale „intimatului„ CSM

Cea mai explicita si importanta afirmatie a magistratilor ICCJ, care se regaseste in Decizia nr.4682/2013 suna asa: “Inalta Curte constata ca hotararea atacata este emisa cu exces de putere, asa cum s-a explicat mai sus, ceea ce conduce la nelegalitatea acesteia, avand ca si consecinta vatamarea dreptului la cariera al recurentei.

Raportat la argumentele astfel expuse, Inalta Curte, raportat la continutul textelor de legfe incidente in cauza, respectiv prevederile art. 60 din Legea 303/2004, coroborate cu prevederile art. 3 din Regulament constata ca motivarea solutiilor adoptate, prin hotararile contestate, este deficitara si neconvingatoare, aspect ce conduce nemijlocit la conturarea excesului de putere, in sensul art.2 lit.n) teza a II-a din Legea 554/2004, si ca atare generator al caracterului nelegal al celor doua acte supuse cenzurii instantei”.

Iata alte fragmente din Decizia nr.4682 din 27 martie 2013:

“In acest context, Inalta Curte reaminteste in acord cu jurisprudenta sa constanta, ca analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevazute in art.3 din Regulament, nu trebuie sa fie formala ci trebuie sa asigure luarea unei decizii obiective, in conditii de transparenta, legalitate si oportunitate, in raport de circumstantele concrete ale fiecarei cereri de transfer, cu mentinerea unui echilibru intre interesul public pe care CSM are obligatia sa-l ocroteasca in exercitarea rolului sau de garant al independentei justitiei si interesului legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Totodata, astfel cum Inalta Curte a statuat deja in practica sa in aceasta materie, imprejurarea ca intimatul CSM beneficiaza de o marja larga de apreciere in emiterea unor astfel de acte cum sunt cele atacate in cauza nu poate conduce la concluzia ca puterea decizionala a institutiei se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate, intrucat o astfel de hotarare ar avea un caracter arbitrar.

Astfel, analizand hotararea atacata, in limitele aduse prin cererea de recurs, asa cum a fost precizata, in sedinta publica din 27 martie 2013, Inalta Curte constata ca intimatul, fara a tine cont ca, niciunul dintre criteriile prevazute de dispozitiile art. 3 din Regulament, nu are un caracter absolut, a analizat in mod selectiv respectivele criterii, in conditiile in care, motivele pentru care s-a apreciat, in concret, ca se impune respingerea contestatiei si implicit a cererii recurentei Danielescu Dorina de transfer de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti la Parchetul Militar de pe langa Curtea Militara de Apel, se rezuma, practic la doua aspecte, respectiv volumul de activitate al unitatilor de parchet implicate, reflectat in incarcatura dosare/procuror precum si avizul aparent conditionat al Parchetului Militar de pe langa Curtea Militara de Apel.

Asadar, un prim motiv de nelegalitate al hotararii recurate il reprezinta incalcarea dispozitiilor art.3 din Regulament sub aspectul solutionarii cererii de transfer prin raportarea selectiva doar la o parte dintre criteriile reglementate in conditiile in care respectiva norma juridica impune fara echivoc, in analiza unei cereri de transfer, prin sintagma vor fi avute in vedere urmatoarele criterii, mentinerea unui just echilibru intre criteriile de ordin obiectiv referitoare la situatia instantelor/parchetelor implicate intr-o procedura de transfer ci criteriile de ordin personal ale solicitantului, ceea ce impun, ca si premisa, analiza tuturor motivelorinvocate in sustinerea unei cereri de transfer.

Totodata, Inalta Curte constata ca Plenul CSM prin hotararea contestata nu a realizat, chiar prin raportare la criteriile retinute, o motivare convingatoare, in argumentarea solutiei de respingere a cererii de transfer formulate de recurenta. Astfel, analizand hotararea atacata, Inalta Curte constata ca intimatul, in motivarea hotararii, s-a limitat, in principal, la analiza comparativa a unor date statistice referitoare la volumul de activitate al parchetelor implicate (incarcatura dosare/procuror) fara a analiza, in concret respectivele date statistice, prin prisma impactului admiterii cererii formulate de recurenta asupra activitatii Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti, direct afectat prin eventuala admitere a cererii recurentei, cu atat mai mult cu cat la momentul pronuntarii hotararii recurate recurenta nu isi desfasura activitatea la respectiva unitate de parchet, fiind detasata prin Hotararea Sectiei pentru Procurori a CSM nr.171/07.06.2012 la Ministerul Apararii Nationale.

Prin urmare, in conditiile in care dispunerea detasarii recurentei de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti la Ministerul Apararii Nationale, masura ce a determinat vacantarea temporara a postului ocupat de recurenta, nu a fost de natura a afecta activitatea respectivei unitati de parchet prin prisma acelorasi date statistice care reflectau o incarcatura de dosare/procuror superioara mediei nationale (86 fata de 76) este greu de inteles cum, in opinia aceluiasi intimat, admiterea unei cereri de transfer, cateva luni mai tarziu, prin raportare la aceleasi date statistice aferente anului 2011, ar putea afecta activitatea respectivei unitati de parchet (care la prima vedere ar putea mai facil sa-si ocupe postul astfel vacantat), de asa natura incat sa se justifice prevalenta interesului general fata de interesul personal al recurentei care prin raportare la notiunea de cariera nu trebuie redus la o chestiune de ordin personal cum in mod gresit procedeaza intimatul.

Faptul ca recurenta, dupa eventuala admitere a cererii de transfer la parchetul militar, ar intentiona sa exercite o functie in afara sistemului judiciar nu poate justifica respingerea cererii de transfer, cu atat mai mult cu cat o astfel de functie nu poate fi ocupata decat cu acordul intimatului, singurul in masura a aproba o eventuala cerere de detasare.

Totodata, Inalta Curte constata ca intimatul CSM nu a dat eficienta, in solutionarea cererii de transfer a recurentei, nici altor criterii la care a facut referire in cuprinsul hotararii contestate, respectiv existenta unor posturi vacante la unitatea de parchet unde s-a solicitat transferul, avizul pozitiv emis de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti imprejurare a conduce la retinerea caracterului arbitrar al actului administrativ contestat.

Asadar, solutia de respingere a cererii recurentului nu este sustinuta nici prin prisma referirii exprese a intimatului la faptul ca avizul parchetului militar a fost in sensul ca gradul de ocupare efectiva a posturilor este corespunzator, iar transferul ar putea fi oportun in momentul intrarii in vigoare a noilor coduri, si ca se impune cu prioritate completarea schemelor la parchetele militare de pe langa tribunalele militare, in conditiile in care respectiva unitate a avizat, in final, pozitiv cererea de transfer iar dezideratul ocuparii posturilor vacante la alte unitati de parchet nu poate afecta dreptul la cariera al recurentei.

Intimatul nu poate sa justifice respingerea cererii de transfer doar prin prisma unui singur criteriu, chiar nefavorabil prima facia recurentei (cum ar fi volumul de activitate ridicat al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti) ci trebuie ca prin prisma volumului de activitate, al gradului de ocupare a schemelor de personal la ambele unitati de parchet, al punctelor de vedere exprimate de unitatile de parchet implicate, sa faca o analiza de ansamblu singura in masura sa contureze impactul admiterii unei cereri de transfer asupra activitatii concrete a ambelor unitati de parchet implicate.

Hotararea contestata nu demonstreaza, asadar, care este consecinta eventualei aprobari a cererii recurentei de transfer, dezechilibru, ce s-ar putea produce asupra politicii de resurse umane in domeniul justitiei si de ce in acest caz trebuie sa prevaleze interesul general in detrimentul celui personal, in conditiile in care autoritatile judiciare implicate in procedura, respectiv Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti, respectiv Parchetul de pe langa Curtea Militara de Apel, si-au exprimat acordul cu privire la transfer.

Asadar, interesul public invocat de intimat (n.red.-CSM) nu este sustinut de probele cauzei, in conditiile in care la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti, unitate la care-si desfasoara activitatea recurenta, si care, totodata, a si avizat pozitiv cererea, toate cele 14 posturi de procuror prevazute in schema sunt ocupate, fata de situatia Parchetului de pe langa Curtea Militara de Apel unde din 11 posturi prevazute in schema erau ocupate numai 9, iar volumul de activitate reflectat in incarcatura de dosare/procuror chiar superior (86 fata de 30 de dosare la o medie nationala de 76 dosare) nu este de natura a justifica solutionarea nefavorabila a cererii recurentei, in conditiile in care acest ultim criteriu nu are un caracter absolut.

In aceste circumstante, respectiv existenta unor posturi vacante la Parchetul de pe langa Curtea Militara de Apel, avizul favorabil atat al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti cat si al Parchetului Militar de pe langa Curtea Militara de Apel, ca si circumstantele personale si profesionale ale recurentei, demonstreaza ca intimatul a exercitat dreptul de apreciere cu incalcarea dreptului recurentei”.

In final, mai ramane de adaugat faptul ca, din motive sau interese necunoscute noua, presedinta CSMului, Oana Haineala a avut o actiune in forta fata de colega procuror Dorina Danielescu, intrucat pe propria ei semnatura a sesizat Agentia Nationala de Integritate, dupa ce a aflat de Ordinul Ministrului Apararii Nationale nr. 334 din 16.07.2012 de avansare in gradul de colonel al procuroarei Danielescu. Motivul invocat de Haineala a fost de-a dreptul ridicol: „functia de procuror nu este compatibila cu nicio alta functie publica sau privata, cu exceptia celei de cadru didactic din invatamantul superior” . Dupa Haineala, functia e acelasi lucru cu gradul, iar toti procurorii militari, carora conform legii li s-a activat mai intai gradul si apoi au devenit procurori militari, ar trebui sa fie incompatibili! Lumeajustitiei.ro a explicat in ce a constat ridicolul in care s-a pus Oana Haineala cand a sesizat ANI intr-un articol pe care il regasiti in arhiva (cititi aici articolul).

* Cititi aici Decizia 4682/27 martie 2013 a ICCJ