Motivarea Curtii de Apel Timisoara privind decizia de achitare pentru 12 acuzatii a fostului sef al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor, procurorul Vasile Popa (foto), indoaie DNA, si arata din nou, daca mai era cazul, cum s-au fabricat dosare de catre parchetul anticoruptie condus pana recent de Laura Kovesi.

Trimis in judecata pentru luare de mita in forma continuata, abuz in serviciu, sustragere sau distrugere de inscrisuri, favorizarea faptuitorului, instigare la efectuarea unei prelevari atunci cand prin aceasta se compromite o autopsie medico-legala, trafic de influenta si santaj, fostul sef al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor a fost condamnat doar pentru ultima acuzatie la 3 ani de inchisoare cu executare, insa decizia nu este definitiva.

CA Timisoara a spulberat practic 90/% din rechizitoriul DNA, stabilind ca dosarul a fost facut in cea mai mare parte in urma denunturi fara credibilitate, iar multi dintre martori si-au schimbat declaratiile in timpul judecatii. Iar in ceea ce priveste principala acuzatie, luarea de mita, instanta a dat o lectie de drept vestitilor procurori anticoruptie. In rechizitoriu s-a retinut ca procurorul Popa a primit de la un denuntator diferite foloase necuvenite de circa 50.000 euro, si ca in schimbul acestora s-ar fi angajat sa protejeze activitatea infractionala a denuntatorului. Numai ca judecatorii retin  in motivare ca parchetul nu a adus probe pentru acuzatia de mita, motivand, printre altele, ca fostul sef al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor nu numai ca nu l-a protejat pe denuntator, ba mai mult, in cauza au fost luate masuri preventive. In plus, instanta arata ca declaratia facuta de denuntator este lipsita de credibilitate.

De noaptea mintii este si un alt aspect retinut in rechizitoriu, prin care DNA a vrut sa se asigure ca procurorul Popa va fi condamnat, chiar daca pentru 12 dintre cele 13 acuzatii nu au existat probe. Astfel, s-a invocat ca proba, in incercarea de a convinge instanta de faptul ca Vasile Popa l-ar fi protejat pe denuntator in schimbul banilor, ca procurorul i-ar fi dat acestuia un articol aparut pe un site care avea ca titlu: “Relatia ANAF – Ministerul Public ca poveste vanatoreasca”. Iata cum a desfiintat instanta si aceasta aberatie din rechizitoriu: “Era tratata problematica stabilirii prejudiciului in dosarele de evaziune fiscala in lipsa unor inspectii fiscale si a unor decizii de impunere, situatie care nu era incidenta in cazul martorului denuntator D, iar un asemenea articol care a aparut intr-un spatiu public, accesibil oricarei persoane, chiar daca ar fi existat in realitate nu poate reprezenta o actiune de protectie judiciara sau vreun ajutor dat numitului D, cu atat mai mult ca nu avea nici un fel de aplicabilitate practica”.

In incercarea disperata de a obtine condamnarea procurorului Popa, DNA l-a acuzat pe acesta si ca ar fi beneficiat din partea denuntatorului de plata unor servicii sexuale. Ghinion insa pentru parchetul anticuruptie, pentru ca nici aceasta mizerie n-a tinut in instanta. In motivare se arata ca exista o diferenta uriasa intre modul in care fiul denuntatorului a facut declaratia cu privire la plata unor servicii sexuale pentru procurorul Vasile Popa in fata organului de urmarire penala, unde a aratat ca a dus-o pe martora pentru a se intalni cu fostul sef al parchetului de pe langa Tribunalul Bihor de 11 ori, si ca de fiecare data tatal sau ii inmana bani pe care ii dadea martorei, dar ca ar mai fi dus si alte persoane la acesta. In schimb, in fata instantei a sustinut ca ar fi dus-o pe respectiva femeie doar o singura data la Vasile Popa, ca nu cunoaste aspecte legate de plata, ca nu a primit si nu a inmanat bani catre femeie, si ca nu a dus si platit alte femei pentru Vasile Popa.

Iata pasaje din sentinta Curtii de Apel Timisoara, pe care o atasam integral la finalul articolului:

“Nu a desfasurat activitate de protectie judiciara, asa cum se sustine in rechizitoriu, dosarul constituit cu privire la numitul D urmandu-si cursul firesc, in cauza luandu-se chiar masuri preventive. O asemenea acuzatie de protectie judiciara nu poate fi retinuta pe baza materialului probator administrat in cauza, intrucat acest lucru nu rezulta nici macar din declaratia martorului denuntator D, acesta initial aratand ca urmeaza ca inculpatul sa-l protejeze, iar in fata instantei a sustinut doar ca inculpatul il va anunta atunci cand vor exista controale din partea organelor fiscale. Trebuie observat faptul ca din intregul material probator, in speta declaratia martorului denuntator D si declaratia martorului E, nu a rezultat ca intre inculpatul X si martorul denuntator D ar fi existat vreo intelegere in sensul protejarii judiciare a acestuia din urma atunci cand va avea probleme penale, astfel ca aceasta sustinere nu a fost confirmata de probele dosarului, aspect esential in ceea ce priveste sustinerea acuzatiei de luare de mita. (...)

In ceea ce priveste afirmatia martorului denuntator D ca inculpatul X urmeaza sa il anunte despre controalele organelor fiscale, nici aceasta sustinere nu este probata, fiind doar afirmatia martorului D, singulara in cadrul ansamblului probatoriu, iar declaratia sa data in fata instantei a fost una care a avut un continut uneori contradictoriu fata de declaratiile anterioare, au existat o serie de inconsecvente in ceea ce priveste detaliile esentiale expuse, care au condus la aprecierea instantei ca declaratia acestuia este lipsita de credibilitate.
Trebuie precizat faptul ca efectuarea controalelor fiscale de catre ANAF nu se afla printre atributiile de serviciu ale inculpatului X si nu rezulta de unde putea cunoaste acesta detalii despre aspecte interne de functionare ale unei alte institutii, ANAF, care functioneazain cadrul Ministerului Finantelor Publice, astfel ca acest aspect nici intr-un caz nu poate fi retinut in cadrul elementelor constitutive ale infractiunii de luare de mita.
S-a mai vehiculat in cadrul acuzatiilor aduse inmanarea de catre X prin intermediul martorului E catre martorul denuntator D, a unui articol de specialitate din domeniul evaziunii fiscale, care s-a dovedit a fi articolul 'Relatia ANAF – Ministerul Public ca poveste vanatoreasca', un articol aparut pe portalul juridice.ro, in cuprinsul caruia era tratata problematica stabilirii prejudiciului in dosarele de evaziune fiscalain lipsa unor inspectii fiscale si a unor decizii de impunere, situatie care nu era incidenta in cazul martorului denuntator D, iar un asemenea articol care a aparut intr-un spatiu public, accesibil oricarei persoane, chiar daca ar fi existat in realitate nu poate reprezenta o actiune de protectie judiciara sau vreun ajutor dat numitului D, cu atat mai mult ca nu avea nici un fel de aplicabilitate practica.
In legatura cu discutiile avute de inculpatul X cu martorul denuntator D, singurul aspect dovedit prin probele dosarului, respectiv inregistrarile ambientale existente la dosar, este ca inculpatul X i-a spus martorului denuntator ca doar avocatii bine pregatiti pot sa il ajute, insa nu s-a angajat ca il va pune pe denuntator in legatura cu vreun avocat care sa-l ajute in demersurile judiciare, dar acest sfat nici intr-un caz nu poate fi interpretat ca fiind un ajutor dat martorului denuntator D, care a avut la data respectiva calitatea procesuala de inculpat. (...)

Prima acuzatie adusa inculpatului X in cadrul infractiunii de luare de mita este referitoare la actele materiale de inmanare a sumelor de bani cuprinse intre 500 si 1500 euro de catre martorul denuntator D cu o frecventa de doua-trei ori pe luna, in perioada 2011 – 2013. Aceasta acuzatie s-a bazat exclusiv pe declaratiile martorului denuntator D, neexistand nici un altfel de mijloc de proba care sa se coroboreze cu aceste declaratii care se caracterizeaza prin neconcordante inexplicabile atat cu privire la locul inmanarii sumelor de bani, cuantumul sumelor, fiind lipsite de credibilitate, motiv pentru care instanta apreciaza ca aceasta acuzatie (fiind considerate un act material toate activitatile referitoare la problematica remiterii sumelor de bani de catre denuntatorul D catre inculpatul X) este nedovedita. (...)

In concluzie, instanta constata ca infractiunea de luare de mita retinuta in sarcina inculpatului X cu cele cinci acte materiale mai sus analizate, nu a fost confirmata prin mijloacele de proba de la dosar intrucat cu ocazia administrarii probelor in fata instantei, o serie de martori importanti ai acuzarii si-au modificat consistent declaratiile, o parte din martori au facut declaratii caracterizate prin neconcordante, inconsecvente inexplicabile, explicatii fara a exista o logica elementara, motiv pentru care instanta nu le-a considerat ca fiind probe de vinovatie”.

*Cititi aici integral sentinta Curtii de Apel Timisoara