Mai sunt doua zile pana la termenul – posibil ultimul – de la Tribunalul Bucuresti in care se va judeca in fond cazul lui Mario Gino Iorgulescu (fiul presedintelui Ligii Profesioniste de Fotbal Gino Iorgulescu), acuzat de procurorul PTB Alexandru Anghel de omor cu intentie indirecta, pentru accidentul produs in noaptea de 8 septembrie 2019, soldat cu moartea unui barbat care venea de pe contrasens. Ca va fi condamnat la inchisoare sau – putin probabil – va fi expertizat din dispozitia instantei de judecata pentru a se vedea daca are sau nu discernamant si daca nu cumva trebuie internat intr-o clinica psihiatrica de specialitate, deznodamantul in cazul lui Mario Gino Iorgulescu risca sa creeze o noua disputa intre justitia romana si cea italiana, apta sa conduca la o noua constatare a incalcarii drepturilor omului de catre Romania. Asta intrucat, in pofida acuzatiilor formulate de procurorii romani, Italia a refuzat sa accepte extradarea lui Mario Iorgulescu, pe motiv ca acesta este grav bolnav, cu handicap grav, incapabil sa se reprezinte pe el si in instanta, eliberandu-i certificat de handicap in acest sens – (vezi facsimil)

In expertizele medicale efectuate de medicii din Italia, din dispozitia instantelor de judecata din Italia, s-a retinut ca Mario Gino Iorgulescu are leziuni grave si ireversibile ale lobilor frontali ai creierului, care nu au putut fi identificate inainte de fatidicul accident, intrucat examenele uzuale din Romania de tip RMN nu pot evidentia asemenea leziuni, acestea putand fi depistate doar prin examene de tip Pet-Scan (o tehnologie de ultima generatie). Asemenea leziuni – care in cazul lui Mario au debutat inca din copilarie din cauza unor traumatisme - fac ca o persoana cu astfel de afectiuni sa manifeste impulsivitate si agresiune, sa nu se poata controla in momente de criza, practic sa nu poata avea discernamant, chiar daca pentru anumite perioade de timp poate arata si comporta aparent normal. Este si motivul pentru care comportamentul extrem al lui Mario Gino Iorgulescu a scandalizat pe multi in trecut, aproape nimeni nedorind sa creada si accepte ca acesta este cu adevarat bolnav psihofizic.

Problema care se pune in cazul lui Mario Gino Iorgulescu este una care frizeaza componenta represiva a justitiei din Romania, care a refuzat pana in prezent, in pofida probelor medicale din Italia depuse la dosar, si a protestelor avocatilor, sa dispuna o expertiza medicala de specialitate. Practic, justitia romana este pe cale sa condamne la inchisoare un bolnav psihic, cu grad de handicap grav, declarat ca atare de statul italian, doar pentru a se da satisfactie unei propagande mediatice a urii. Daca Mario Gino Iorgulescu ar fi fost un nimeni – si nu fiul presedintelui LPF - evident nimeni nu l-ar fi demonizat. Accidente mortale cu bauti la volan se intampla zilnic in Romania, dar nimeni nu a fost supus unui linsaj mediatic atat de infernal, care a mers pana la a se sustine in mod fals ca acesta a fugit din tara (desi in realitate acesta a fost dus in Italia cu avionul, in coma profunda, iar medicii romani nu-i mai dadeau nicio speranta).

Nu pledam pentru nevinovatia lui Mario Gino Iorgulescu, care s-a suit baut la volan si a comis un grav accident, dar solutia care se preconizeaza in cazul sau, in conditiile in care cercetarea judecatoreasca a refuzat sa administreze orice expertiza medicala de specialitate, va face ca un handicapat mintal sa poata fi aruncat intr-o puscarie unde acesta nu poate fi in niciun fel reeducat, ci poate doar condamnat la moarte, caci un bolnav cu afectiuni ireversibile ale lobilor frontali poate fi capabil oricand de orice, inclusiv sa atace detinuti care pot riposta si ii pot face de petrecanie. Intrucat Italia a refuzat extradarea, justitia romana risca sa emita ca si in cazul altor nume sonore, hotarari judecatoresti care nu doar ca nu vor fi executate, dar vor da ocazia sa fim acuzati ca stat ca bagam bolnavi in inchisoare, fapt care in lumea europeana civilizata nu este admis.

Ce costa oare sa dispui expertizele medicale necesare si sa asiguri un proces echitabil? Si abia dupa ce administrezi un astfel de probatoriu sa dai solutia, in deplina cunostinta de cauza? Asta face diferenta intre o justitie europeana si una de tip represiv. Indiferent pe cine judecam. Indiferent daca la noi majoritatea nu accepta ca odrasla unui om cu bani poate fi bolnava psihic. Cu astfel de preconceptii, riscam sa ne captusim din nou cu o sentinta menita sa creeze impresia ca justitia noastra e foarte dura si severa, dar care nu va fi niciodata pusa in practica de Italia sau alte state europene.

Razvan Savaliuc, senior editorul Lumea Justitiei a avut ocazia la finele anului trecut sa realizeze un interviu cu reputatul neurochirurg italian dr. Daniel Levi (foto 1 si 2) de la Clinica Le Betulle de langa Milano (Casa di Cura Privata Le Betulle), clinica in care la un anumit interval de timp a fost internat si Mario Gino Iorgulescu.

Aceasta clinica trateaza multi pacienti cu leziuni ireversibile ale lobilor frontali, exact de genul celor ale lui Mario Gino Iorgulescu. Facem precizarea ca in interviul avut cu eminentul neurochirurg Daniel Levi nu am discutat concret despre cazul lui Mario Iorgulescu, intrucat medicilor italieni le este interzis prin lege sa discute despre propriile lor cazuri in public.

Dr. Daniel Levi a acceptat insa sa ne explice cum se poate constata medical si mai ales cum se comporta si daca pot avea discernamant ori pot fi tratati vreodata pacientii cu leziuni ale lobilor frontali.

Ascultati ce spune dr. Daniel Levi! Poate face bine instanta de judecata si il audiaza ca expert in cauza pentru a se convinge.

Profesor Daniel Levi, sunteti medic specialist in neurochirurgie, va multumesc ca ati acceptat acest interviu. Ma intereseaza in cazul pe care il investighez si pentru asta vreau sa va intreb, care este modalitatea prin care depistam problemele psihofizice ale unui om cu leziuni la lobii frontali in mod special?

Un bolnav psihic vine la un medic psihiatru si la un medic psiholog care vor da diagnosticul principal, apoi intervin, eu. Fiecare pacient trebuie sa isi faca un RMN ca sa se observe daca anatomia si fiziologia creierului functioneaza, uitandu-ne de asemenea si in istoricul medical al pacientului. Cand observ si gasesc probleme si simptome ale lobului frontal examenul tipic pentru nefunctionalitatea corespunzatoare a creierului este City Pet-Scan.

Adica imagistica nucleara...

Este mai mult decat imagistica nucleara. Imagistica nucleara este RMN... Acesta este City Pet-Scan este o actiune de scanare politraumatica, este un sistem complet diferit.

Este foarte important ca oamenii sa inteleaga ca diagnosticul dumneavoastra este dat de imaginile nucleare, adica inseamna un rezultat precis, matematic

Da, explicam ca Pet Scan-ul este total diferit, este un examen sofisticat bazat pe mecanisme cuantice, dar vom vedea diferite lucruri la un RMN (anatomia creierului daca totul este functional daca nu sunt defecte, ischemii, daca nu sunt leziuni, tumouri ale creierului etc. La un Pet-Scan evaluez metabolismul creierului deci sunt doua lucruri diferite. Un pacient poate sa aiba un RMN normal, dar vedem de asemenea unele zone care nu functioneaza decat cu celalalt examen (n.n. Pet-Scan). Acesta este cazul care s-a petrecut in cateva situatii unde vezi exact ca pacientul are probleme cu lobul frontal si cum iti dai seama pentru ca prezinta simptome de nefunctionalitate ale lobului, un lucru tipic este agresivitatea, nu poate sa isi controleze emotiile nu poate sa isi evalueze si sa isi dea seama de consecintele faptelor lui. De exemplu avem aici un pacient care de mic a avut disfunctionalitati; psihiatrul mi-a arat tot istoricul medical. Era sindromul tipic al lobului frontal, pacientul nu putea sa se controleze. Acest lucru l-au vazut specialistii in primul rand psihiatrul si apoi neurochirurgul.

Am inteles ca in aceste cazuri sunt mai multe afectiuni: leziuni cerebrale, tulburare de personalitate si soc post traumatic. Puteti sa ne prezentati cum arata un creier cu disfunctionalitate a lobului frontal?

Desigur. Am aici doua exemple ale aceluiasi pacient, cum au decurs leziunile, ele nu s-au oprit, ci au evoluat. Trebuie sa spun ca City Pet-Scan nu ne da un model tipic de tulburare psihiatrica, nu este posibil. City Pet-Scan ne arata ca anumite parti ale creierului nu functioneaza, acest lucru este matematic nu este o opinie. Este metabolismul acelei zone care nu functioneaza. Deci in cele mai multe cazuri vedem ca tulburarile psihiatrice cu simptomul lobului ies la suprafata.

Leziunile creierului astfel afectat sunt operabile?

Nu, leziunile creierului sunt ireversibile. Suntem norocosi daca stau pe loc, daca stagneaza.

Din experienta medicala, in astfel de afectiuni psihofizice leziunile creierului cresc de la un an la altul, adica ireversibil, sunt proportionale cu varsta. Care este diagnosticul in aceste cazuri in timp?

Este o intrebare foarte buna. Leziunea evolueaza si este foarte greu sa se opreasca. Nu avem destule date ca sa putem spune cum evolueaza, in cele mai multe cazuri este ireversibila. Esti norocos daca stagneaza.

Bazat pe progresul stiintific o persoana cu aceasta leziune poate sa isi revina? Va ramane pe viata cu aceasta leziune?

Nu exista sansa sa isi revina. Da, va ramane cu leziunile, dar vor fi specifice: creierul este compus din circuite, cand creierul are o leziune poate daca esti norocos se va incerca o reconstruire, dar nu poti sa pui aceeasi informatie care a fost inainte deci este un nou circuit.

Unii oameni pot spune despre aceste persoane ca sunt normale la prima vedere. Puteti sa ne spuneti daca o persoana cu un asemenea diagnostic are discernamant, chiar daca aparent arata si vorbeste normal. Cum se manifesta in conditii de criza?

Leziunile lobului frontal nu sunt in contrast cu viata normala. O persoana merge, este draguta, poate fi foarte euforica, are personalitate, dar asta e patologia nu se poate controla intotdeauna, exagereaza, daca este destept este prea destept, daca vorbeste, vorbeste prea mult, toate actiunile lui nu vor avea limita.

Puteti sa imi aratati creierul unui pacient cu asemenea leziuni?

Da. Un pacient care a fost in departamentul nostru o perioada lunga si observam aici cateva leziuni ale lobului frontal cand a fost recuperat si la ani distanta cand a facut un City Pet-Scan putem sa observam o diferenta foarte mare

Va rog aratati-mi! (vedeti pe inregistrarea video explicatiile insotite de imagini ale Dr. Levi, cu mentiunea ca zonele verzi sunt zonele normale ale creierului, iar cele cu albastru sunt cele cu leziuni)

Care este opinia dumneavoastra cu privire la aceste persoane cu leziuni ale lobilor frontali si cum se pot integra in societate?

Voi fi onest cu dumneavoastra nu sunt psihiatru, dar va pot da o opinie. Cand ai aceasta leziune in special a lobului frontal, care este atat de important, va fi foarte greu sa il faci sa coopereze si sa locuiasca intr-o comunitate. Nu este imposibil, dar este foarte greu.

Locul unei asemenea persoane este in spital sau in inchisoare?

Nu sunt judecator, raspund din postura de medic, aceasta persoana trebuie sa isi revina, locul ei nu este in inchisoare, dar fiecare tara are sistemul ei si nu va pot spune mai multe decat opinia mea.

Va multumesc Dr. Levi pentru cooperare.

Vizionati mai jos intregul interviu: