Judecatoarele Corina Ciobanu (foto) si Mariana Constantinescu de la Curtea de Apel Bucuresti au mentinut condamnarea lui Sorin Ovidiu Vintu la 2 ani de inchisoare, dispusa de Tribunalul Bucuresti, pentru favorizarea infractorului, constantand ca probele administrate in cauza, atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii in fond si apel fac dovada ca omul de afaceri impreuna cu Ovidiu Turcan si Octavian Turcan l-au ajutat pe fostul director al Fondului National de Investitii, Nicolae Popa, transferandu-i constant sume de bani, pentru a nu fi prins de autoritatile indoneziene si repatriat in Romania pentru a-si ispasi pedeaspa de 15 ani de inchisoare. Odata cu mentinerea condamnarii lui Sorin Ovidiu Vintu, CAB a respins motivul de recurs formulat de omul de afaceri, care a acuzat ca a fost condamnat in baza unor interceptari ilegale. Judecatoarele Ciobanu si Constantinescu au stabilit insa ca "interceptarile au fost incuviintate prin autorizatiile instantei de judecata, potrivit legii, or, exact convorbirile telefonice efectuate de la posturile telefonice utilizate de inculpatul Vintu si PN. sunt relevante in cauza, neexistand nici un motiv legal pentru a inlatura relevanta penala a unei convorbiri telefonice in ce-l priveste pe interlocutorul persoanei cu privire la care exista autorizatie de interceptare, chiar daca referitor la acel interlocutor nu exista autorizare".

Sorin Ovidiu Vintu: "S-a savarsit un abuz al organelor de urmarire penala, care au solicitat inregistrari in cauza, fara a exista un dosar penal, invocandu-se doua legi ce nu erau aplicabile in speta". Este vorba despre Legea sigurantei nationale si Legea combaterii terorismului!

Concret, omul de afaceri Sorin Ovidiu Vintu a solicitat inlaturarea unor mijloace de proba existente la dosar, acuzand ca au fost efectuate in mod nelegal de catre Parchet, care a dispus efecutarea unor inregistrari in faza actelor premergatoare, inainte de inceperea urmaririi penale. Vintu a aratat ca, in mare parte, mentinerea condamnarii sale s-a bazat pe inregistrarile obtinute nelegal. Totodata, omul de afaceri a acuzat organele de urmarire penala ca au savarsit un abuz, intrucat au solicitat inregistrari in cauza, fara a exista un dosar penal, incalcand astfel dispozitiile Legii nr. 51/1991 si a Legii nr. 535/2004, care preved ca nu pot fi efectuate inregistrari, ci doar interceptari si asta numai in cazul persoanelor cercetate pentru infractiuni la legea sigurantei nationale sau pentru terorism, caz in care se presupune ca nu s-ar fi aflat nicio persoana din acest dosar:

"Al doilea motiv de apel vizeaza gresita respingere a cererii de inlaturare a mijloacelor de proba administrate in mod nelegal, o parte din mijloacele de proba au fost administrate inainte de existenta unui dosar penal, cu 2 luni inainte de sesizarea din oficiu de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Or, mijloacele de proba se administreaza numai intr-un cadru legal, ceea ce presupune existenta unui dosar penal. S-a invocat faptul ca in luna septembrie 2009, cand s-a solicitat Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa autorizeze inregistrarile audio in dosar, pe rolul parchetului exista numai o lucrare si nu un dosar penal si au fost efectuate inregistrarile in faza actelor premergatoare. Contrar majoritatii hotararilor din jurisprudenta romana, in faza actelor premergatoare nu se pot administra decat mijloace de proba, administrarea probelor presupunand inceperea urmaririi penale, iar inregistrarile audio sunt mijloace de proba, astfel ca parchetul a ignorat aceasta situatie si a dispus efectuarea unor inregistrari in faza actelor premergatoare. Pe de alta parte, inregistrarile ce servesc in cea mai mare masura cauzei de fata au fost solicitate in temeiul Legii nr. 51/1991 si Legii nr. 535/2004. Din examinarea dispozitiilor Legii nr. 51/1991 rezulta ca in temeiul acestei legi nu pot fi efectuate decat interceptari si nu inregistrari si nici una dintre persoanele implicate in acest dosar nu a fost cercetata pentru infractiuni la legea sigurantei nationale si nici la legea combaterii terorismului astfel incat s-a savarsit un abuz al organelor de urmarire penala, care au solicitat inregistrari in cauza, fara a exista un dosar penal, invocandu-se doua legi ce nu erau aplicabile in speta, infractiunea de favorizare a infractorului nu poate fi asimilata nici infractiunilor la care face trimitere Legea nr. 51/1991 si nici celor cuprinse in Legea nr. 535/2004. Pe de alta parte, desi existau autorizatiile emise de inalta Curte de Casatie si Justitie, procurorul a dispus cu titlu provizoriu inregistrarea unor convorbiri telefonice, care nu au fost depuse iar declasificarea s-a facut partial si nu integral, asa cum se cere prin textul de lege.

Prin urmare, s-a solicitat in baza art. 64 alin. 2 Cod procedura penala inlaturarea acestor mijloace de proba, ca fiind obtinute in mod nelegal. Urmatorul motiv de apel vizeaza gresita condamnare a inculpatului pentru infractiunea de favorizare a infractorului invocandu-se faptul ca in motivarea sentintei, instanta de fond a avut in vedere numai inregistrarile obtinute nelegal. S-au retinut trei acte materiale, solicitandu-se sa se tine cont de faptul ca PN locuia in Indonezia cu toate formele legale cerute de legea locului, era inregistrat la Ambasada, unde solicitase schimbarea pasaportului si in toata perioada de cand se afla acolo a calatorit cu avionul in mai multe localitati din acea tara iar daca apelantul inculpat ar fi vrut sa-l favorizeze pe PN, nu i-ar fi trimis o suma de bani, pentru ca trimiterea unei sume de bani cu un destinatar cunoscut insemna ca aduce la cunostinta autoritatilor localizarea persoanei respective, solicitarea lui PN fiind facuta inculpatului pentru a-i remite o suma de bani in scopul de a-si acoperi cheltuielile necesitate de asigurarea asistentei juridice, dar inculpatul Sorin Ovidiu Vintu nu a reusit sa-i trimita suma respectiva, plecarea lui PN a fost anterioara instiintarii ca este invinuit, nu a avut legatura cu vreo sugestie facuta sau vreo determinare din partea inculpatului PN pentru ca acesta sa paraseasca Romania, astfel ca nu se regaseste nici un element al infractiunii de favorizare a infractorului".

CAB: "Este adevarat ca nu putem admite ca urmarirea penala in integralitatea sa sa se bazeze exclusiv pe interceptari telefonice, insa, contrar sustinerilor aparatorilor in cauza de fata, asa cum Curtea de altfel a analizat anterior, interceptarile din cauza se coroboreaza cu celelalte probe administrate, si in mod deosebit, cu activitatile in sine efectuate de inculpati si de PN"

In ceea ce priveste motivul de recurs formulat de Sorin Ovidiu Vintu cu privire la nelegalitatea interceptarilor efectuate inainte de inceperea urmaririi penale, judecatoarele Corina Ciobanu si Mariana Constantinescu de la Curtea de Apel Bucuresti au statuat in motivarea deciziei penale nr.170/A din dosarul nr.4902/3/2010 ca, intrucat acest aspect a fost analizat in mai multe randuri, si dat fiind ca Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat deja in multe decizii, legalitatea interceptarilor si inregistrarilor audio sau video nu este legata de inceperea urmaririi penale, ci de existenta unor indicii privind pregatirea sau savarsirea unor infractiuni, ceea ce inseamna ca nu a fost incalcata nicio dispozitie legala:

"In ceea ce priveste sustinerea ca probele administrate in faza actelor premergatoare nu pot constitui probe de care sa se tina seama, Curtea arata ca inclusiv Instanta suprema s-a pronuntat in mai multe randuri in sens contrar.

Curtea retine ca interceptarile au fost incuviintate prin autorizatiile instantei de judecata, potrivit legii, or, exact convorbirile telefonice efectuate de la posturile telefonice utilizate de inculpatul Vintu si PN. sunt relevante in cauza, neexistand nici un motiv legal pentru a inlatura relevanta penala a unei convorbiri telefonice in ce-l priveste pe interlocutorul persoanei cu privire la care exista autorizatie de interceptare, chiar daca referitor la acel interlocutor nu exista autorizare.

Retinand considerentele I.C.C.J.din cuprinsul deciziilor prin care aceasta si-a exprimat opinia, concordanta cu a Curtii, in sensul retinerii probelor administrate in faza de acte premergatoare, Curtea arata ca ceea ce a urmarit legiuitorul prin introducerea art. 911 C. proc. pen. a fost reglementarea conditiilor in care interceptarile si inregistrarile audio sau video pot deveni probe si in masura in care exista autorizare legala pentru interceptarea convorbirilor de la unul din posturile telefonice de la care se poarta convorbirea, inregistrarea convorbirii este legala, convorbirea telefonica fiind exact un element de fapt care poate servi la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanelor si la cunoasterea imprejurarilor.

Este adevarat ca nu putem admite ca urmarirea penala in integralitatea sa sa se bazeze exclusiv pe interceptari telefonice, insa, contrar sustinerilor aparatorilor in cauza de fata, asa cum Curtea de altfel a analizat anterior, interceptarile din cauza se coroboreaza cu celelalte probe administrate, si in mod deosebit, cu activitatile in sine efectuate de inculpati si de PN. In prezenta cauza interceptarile si inregistrarile telefonice se coroboreaza cu declaratiile lui Popa Nicoale, cu inscrisurile depuse, cu declaratiile inculpatilor insisi, doar elementul care determina caracterul penal fiind negat de acestia.

Curtea apreciaza ca aceasta chestiune, analizata in multe randuri si cu privire la care Instanta suprema s-a pronuntat deja in multe decizii, este transata de practica, legalitatea interceptarilor si inregistrarilor audio sau video nefiind legata de inceperea urmaririi penale, ci de respectarea conditiilor prevazute in art. 911 C. proc. pen., respectiv existenta unor indicii privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni; infractiunile sa faca parte din cele enumerate la alin. (2) al articolului; sa fie necesare pentru stabilirea situatiei de fapt ori pentru identificarea sau localizarea participantilor care nu ar fi posibila prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata; ultima conditie fiind aceea a autorizarii de catre judecator iar in cauza de fata, aceste conditii pentru interceptare si inregistrare au fost indeplinite. Referitor la imprejurarea ca nici unul dintre inculpati nu a fost trimis in judecata pentru vreo infractiune de terorism, pentru care se dispusese interceptarea, Curtea apreciaza ca nerelevanta aceasta imprejurare, pe parcursul intregului proces penal putandu-se dispune schimbarea incadrarii juridice a faptelor pentru care s-a inceput initial urmarirea penala, in functie de eventuale schimbari ale situatiei de fapt avute in vedere initial, astfel incat, faptul ca in final s-a dispus trimiterea in judecata pentru infractiuni diferite de cele care au fost avute in vedere la momentul solicitarii interceptarilor este legala, nefiind incalcata nici o dispozitie".

CAB: "Sustinerea referitoare la declasificarea partiala a unora dintre aceste inregistrari a fost determinata de faptul ca este posibil ca si alte persoane sa fi fost urmarite in baza acelui mandatelor de interceptare emise legal de judecator si vizeaza securitatea nationala, iar acele persoane sa nu fie parti in prezentul dosar"

Curtea a mai subliniat si ca atat timp cat a existat autorizatia emisa de ICCJ au fost respectate toate conditiile legale pentru efectuarea inregistrarii, precizand ca s-a procedat la declasificarea partiala a unora dintre intregistrari intrucat exista posibiliatea ca si alte persoane sa fi fost urmarite in baza aceluiasi mandat de interceptare:

"Sub aspectul criticilor aduse legalitatii ordonantei provizorii de inregistrare emise de procuror in pofida existentei unei autorizatii emise de I.C.C.J. Curtea retine ca, din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 911 si urm. C.p.p. rezulta ca procurorul nu se afla in imposibilitate de a emite astfel de ordonante provizorii de interceptare conform art. 912 alin. 2 C.p.p., in cazurile de urgenta temeinic justificate, nefiind incalcata nici o dispozitie legala si de altfel, de vreme ce exista chiar autorizatia necesara emisa de instanta nu se intelege care este critica in fapt, fiind respectate toate conditiile legale pentru efectuarea inregistrarii, iar sustinerea referitoare la declasificarea partiala a unora dintre aceste inregistrari a fost determinata de faptul ca este posibil ca si alte persoane sa fi fost urmarite in baza acelui mandatelor de interceptare emise legal de judecator si vizeaza securitatea nationala, iar acele persoane sa nu fie parti in prezentul dosar, este firesc sa nu fie furnizate informatii cu privire la acestea, Curtea constatand ca de fapt apararea a invocat nelegalitatea tuturor actelor efectuate de procuror in cursul urmaririi penale, aparare de care Curtea insa nu poate tine seama fata de toate considerentele mentionate".

CAB: "Curtea apreciaza ca scopul transmiterii sumei de bani a fost dovedit, reamintind ca probele indirecte, coroborate intre acestea si cu probe directe, fac dovada, dincolo de orice indoiala, a ceea ce rezulta din intreg ansamblul, probele indirecte si indiciile de savarsire a faptelor convertindu-se, prin coroborare, in probe directe"

In acelasi timp, Curtea a stabilit ca infractiunea de favorizarea infractorului a fost dovedita, retinand ca transmiterea efectiva de catre Sorin Ovidiu Vintu a doua transe de bani, de 50.000 euro, respectiv 200.000 euro, catre fostul sef al FNI, Nicoale Popa, aflat in Indonezia, era reprezentata de intreresul omului de afaceri de a-l mentine pe Popa in afara tarii. De altfel, judecatoarele Corina Ciobanu si Mariana Constantinescu au apreciat ca dovada vinovatiei inculpatilor reiese si din coroborarea probelor indirecte si indiciilor de savarsire a faptelor cu probele directe, care se convertesc prin coroborare, in probe directe:

"Pe de alta parte, Curtea reaminteste ca inculpatul Vintu era direct interesat de mentinerea in afara tarii a lui PN fata de imprejurarea ca, urmare disjungerii cauzei, urmarirea penala continua asadar in ceea ce il privea, astfel incat prezenta lui PN si eventuala sa audiere in acea cauza putea fi in defavoarea sa. Acest aspect este cu atat mai evident cu cat s-a constatat ca dupa extradarea catre Romania a lui PN, inculpatul Vintu a si fost trimis in judecata pentru infractiunile din acea cauza, in care a fost condamnat Popa si care s-a disjuns fata de inculpatul Vintu, interesul direct al inculpatului Vantu in favorizarea lui Popa de a ramane in afara tarii fiind astfel dovedit.

Sustinerile inculpatului Vintu in sensul ca la momentul parasirii tarii de catre PN acesta nu fusese condamnat nu au nici o relevanta in raport de datele la care s-au realizat transferurile bancare in sprijinul lui PN, date la care acesta era deja condamnat, aspect pe care inculpatul Vintu il cunostea, esential sub aspectul intrunirii laturii obiective a infractiunii de favorizare a infractorului fiind cunoasterea de catre inculpat a faptului ca Popa a fost condamnat la data favorizarii prin trimiterea sumelor de bani, iar cunoasterea este dovedita prin cele anterior aratate. (...)

Astfel, Curtea apreciaza ca fiind dovedit primul act material infractional (de favorizare) de ajutor care a fost realizat prin transmiterea efectiva a transei de 50.000 euro, care in luna noiembrie 2009 a intrat in contul bancar al societatii comerciale P.T. C. I. T. deschis in Indonezia, la care PN este director si de unde acesta a ridicat banii, actul de favorizare fiind savarsit de catre inculpatii Vintu Sorin Ovidiu si turcan Octavian.

Referitor la cel de-al doilea act material, constand in transmiterea sumei de 20.000 de euro catre PN, suma predata la data de 11.11.2009 de catre inculpatul Vintu prin intermediul inculpatului Stoian lui Popa Virgil, fratele lui PN, si al carei scop era acelasi cu scopul sumei transferate anterior prin conturile bancare, respectiv impiedicarea prinderii lui PN si extradarii sale catre Romania pentru executarea pedepsei de 15 ani inchisoare, Curtea retine ca la data de 11.11.2009, Popa Virgil s-a deplasat la resedinta lui Vintu si a preluat de la inculpatul Stoian atat suma de bani, cat si doua bilete de avion pe numele parintilor lui PN, acestia urmand sa se deplaseze in Indonezia in perioada 6.12.2009 -7.01.2010, activitatea de predare a sumei de bani catre PN nerealizandu-se ca urmare a surprinderii lui Popa Virgil si ridicarii sumei de bani de la acesta de organele judiciare la data de 3.12.2009, acestea fiind gasite asupra sa la perchezitia corporala efectuata.

In pofida sustinerilor aparatorilor inculpatilor, Curtea apreciaza ca faptele sunt dovedite, Curtea retinand de altfel ca inculpatii nu neaga nici un moment predarea sumei de bani in modul anterior aratat, dar neaga scopul in care se realiza predarea, respectiv sustragerea lui PN de la executare pedepsei, prin asigurarea financiara a conditiilor sederii sale in Indonezia.

Curtea apreciaza ca scopul transmiterii sumei de bani a fost dovedit, reamintind ca probele indirecte, coroborate intre acestea si cu probe directe, fac dovada, dincolo de orice indoiala, a ceea ce rezulta din intreg ansamblul, probele indirecte si indiciile de savarsire a faptelor convertindu-se, prin coroborare, in probe directe".

*Cititi aici decizia penala nr.170/A din dosarul in care Sorin Ovidiu Vantu a fost condamnat la 2 ani de inchisoare pentru favorizarea infractorului