Judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, de la Sectia de contencios administrativ si fiscal, Doina Duican, Rodica Voicu si Luiza Maria Paun, nu au fost de acord cu apararea senatorului PNL Mircea Diaconu, potrivit caruia, „managerul Teatrului Nottara este un simplu prestator de servicii si ca functia de conducere la Teatrul Nottara de director sau manager - nu este la o institutie publica in sensul art. 81 alin. 2 din Legea nr. 161/2003”. Instanta suprema a aratat in motivarea Deciziei nr. 3104 din 19 iunie 2012, ca prin institutii publice de cultura si arta de sub autoritatea consiliilor locale, municipale, orasenesti,se intelege: „institutii profesioniste de spectacole si concerte care isi desfasoara activitatea pe stagiuni, pe baza unui repertoriu , din aceasta categorie facand parte si teatrele.” „Prin urmare, institutia publica in sensul art. 81 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 este si teatrul ca institutie publica de cultura si arta” . Magistratii Duican Voicu si Paun au apreciat ca Mircea Diaconu a fost de buna credinta atunci cand si-a derulat cele doua activitati, de senator si de director, vina apartinand Senatului care „s-a aflat in eroare si l-a determinat si pe recurent sa se afle in stare de incompatibilitate in acesti ani”.

Presedinta CSM, Alina Ghica a sesizat CCR in cazul Mircea Diaconu

Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Alina Ghica (foto) a decis, miercuri, 31.10.2012, sa sesizeze Curtea Constitutionala privind un conflict de natura constitutionala intre puterile statului, respectiv intre Parlament si puterea judecatoreasca, dupa ce Senatul a decis sa nu intrerupa mandatul liberalului Mircea Diaconu, care are o decizie definitiva in instanta de incompatibilitate."Astazi, 31 octombrie 2012, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii, judecator Alina Nicoleta Ghica, in temeiul dispozitiilor art. 146 lit. e) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 34 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale art. 24 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata, a sesizat Curtea Constitutionala in vederea solutionarii conflictului juridic de natura constitutionala constatat in legatura cu refuzul Senatului Romaniei de a pune in executare hotararea Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care s-a confirmat, irevocabil, starea de incompatibilitate a domnului Mircea Diaconu, senator PNL", se arata intr-un comunicat de presa al CSM transmis miercuri.

ICCJ: „Sentinta CAB este legala si temeinica”

In motivarea Deciziei nr. 3104 din 19 iunie 2012, judecatorii ICCJ, Doiana Duican, Rodica Voicu si Luiza Maria Paun, au apreciat ca sentinta nr.5153 din 16 septembrie 2011 data de instanta Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, este legala si temeinica in conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila. Senatorul Mircea Diaconu a invocat nulitatea raportului de evaluare intocmit de Agentia Nationala de Integritate la data de 26.01.2011, prin care s-a constatat „situatia de incompatibilitate a senatorului Mircea Diaconu din data de 19.12.2008 pana in prezent, acesta detinand in acelasi timp cu functia de senator si functia de director al Teatrului Nottara din Bucuresti, incalcand astfel prevederile art. 71 alin.(2) din Constitutie, art. 81 alin. (2) si art. 82 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 161/19.04.2003”. Referitor la acest aspect Inalta Curte a fost de acord cu prima instanta: „Cu privire la nulitatea raportului de evaluare invocata de reclamant, pentru ca nu a fost convocat in mod legal, prima instanta a apreciat ca totusi acesta beneficiaza de un control de legalitate al actului atacat, adica isi poate exercita dreptul de aparare in fata instantei, nulitatea invocata nefiind expresa”.

CAB: „Reclamantul nu este responsabil din punct de vedere contraventional, civil sau disciplinar”

Potrivit considerentelor Deciziei Inaltei Curti, „prima instanta a retinut ca senatorul Mircea Diaconu a fost de buna-credinta si a procedat legal cand a solicitat si obtinut de la Comisia Juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari o verificare privind situatia sa de incompatibilitate: prin raportul respectiv din data de 23.12.2008 s-a constatat ca acesta si ceilalti senatori nu se afla in stare de incompatibilitate, reclamantul cumuland cele doua functii, cu permisiunea Senatului. Asa fiind, prima instanta a considerat ca, dat fiind avizul oferit de Senat, reclamantul nu este responsabil din punct de vedere contraventional, civil sau disciplinar pentru situatia constatata. Concluzionand, judecatorul fondului a retinut ca, in speta, incontestabil, exista incompatibilitate obiectiva intre functia de senator si cea de director de institutie publica de cultura, avand in vedere si prevederile H.G nr.442/1994, republicata, apreciind ca, desi reclamantul nu are nicio culpa in situatia data, in mod obiectiv, raportul de evaluare a constatat corect o stare de incompatibilitate prevazuta de normele legale in ceea ce il priveste”.

Motivele de recurs invocate de Mircea Diaconu

Motivele de recurs invocate de Mircea Diaconu au fost urmatoarele: „Instanta de fond in mod gresit nu a constatat nulitatea raportului de evaluare pentru motivul ca petentul nu a fost convocat in mod legal si nu si-a putut exercita dreptul la aparare in fata Agentiei Nationale de Integritate; nici una din dispozitiile legale retinute de instanta de fond nu prevede existenta unei incompatibilitati intre calitatea de senator si cea de manager al unei institutii publice de cultura; a mai aratat recurentul ca a fost de buna credinta in ceea ce priveste presupusa stare de incompatibilitate prin aceea ca a efectuat demersuri si s-a adresat senatului Romaniei - Comisiei juridice pentru a face verificari si raspunsul a fost acela de inexistenta a incompatibilitatii”

ICCJ: „Se apreciaza ca instanta de fond a dat o interpretare corecta dispozitiilor legale privind dreptul la aparare”

Inalta Curte a constatat ca cererea de recurs formulata de Mircea Diaconu este nefondata din urmatoarele motive: „Potrivit art. 81 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, „prin functii publice de autoritate, incompatibile cu calitatea de deputat sau de senator, se intelege functiile din administratia publica asimilate celor de ministru, functiile de secretar de stat, subsecretar de stat si functiile asimilate celor de secretar de stat si subsecretar de stat din cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, functiile din Administratia Prezidentiala, din aparatul de lucru al Parlamentului si al Guvernului, functiile de conducere specifice ministerelor, celorlalte autoritati si institutii publice, functiile de consilieri locali si consilieri judeteni, de prefecti si subprefecti si celelalte functii de conducere din aparatul propriu al prefecturilor, functiile de primar, viceprimar si secretar ai unitatilor administrativ-teritoriale, functiile de conducere si executie din serviciile publice descentralizate ale ministerelor si celorlalte organe din unitatile administrativ-teritoriale si din aparatul propriu si serviciile publice ale consiliilor judetene si consiliilor locale, precum si functiile care, potrivit legii, nu permit persoanelor care le detin sa

candideze in alegeri”. Potrivit art. 82 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 161/2003 Titlul IV, Cap.III, Sectiunea a 2-a „Calitatea de deputat si senator este, de asemenea, incompatibila cu: a) functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administratie sau cenzor la societatile comerciale, inclusiv bancile sau alte institutii de credit, societatile de asigurare si cele financiare, precum si la institutiile publice (...) Motivul de recurs privind incalcarea dreptului de aparare al recurentului prin faptul ca procedura de comunicare la domiciliul recurentului s-a intors la institutia ANI cu mentiunea „destinatar lipsa domiciliu”. Inalta Curte constata ca potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 „Principiile dupa care se desfasoara activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidentialitatea, impartialitatea, independenta operationala, celeritatea, buna administrare, dreptul la aparare, precum si prezumtia dobandirii licite a averii”. Se apreciaza ca instanta de fond a dat o interpretare corecta dispozitiilor legale incidente in cauza, privind dreptul la aparare invocat de recurent si indeplinirea formalitatilor de informare a recurentului”.

ICCJ: „Raportul de evaluare al ANI nu este nul”

Instanta suprema a apreciat ca raportul de evaluare al ANI nu poate fi considerat nul pentru motivul convocarii si neprezentarii recurentului: „Aceasta convocare a fost facuta potrivit dispozitiilor legale iar aceasta situatie nu a fost in masura sa-l vatame pe recurentul – reclamant in asa fel incat vatamarea nu ar fi putut fi inlaturata decat prin anularea actului, (art. 105 alin. 2 Cod procedura civila).

Recurentul – reclamant si-a putut face apararile in fata instantei de contencios, fiind deci respectat dreptul la aparare – fiind respectat unul din principiile dupa care se desfasoara activitatea de evaluare. Recurentul invoca imprejurarea ca nu a fost citat, informat despre procedura de evaluare la Senat sau la sediul Teatrului C.I. Nottara deoarece nu locuieste in fapt la domiciliul sau. Este adevarat ca intimata - parata Agentia Nationala de Integritate putea sa trimita incunostiintarea reclamantului recurent la Senat sau la Teatrul Nottara insa este de asemenea adevarat ca si recurentul - reclamant era obligat sa-si verifice corespondenta de la domiciliul legal chiar daca nu mai locuia in fapt acolo”.

ICCJ: „Senatul s-a aflat in eroare”

Cat priveste fondul cererii de recurs, Inalta Curte a apreciat ca instanta de fond a aratat in mod judicios ca „recurentul – reclamant a detinut in acelasi timp functia de senator si functia de director manager al Teatrului Nottara din data de 19.12.2008 pana in prezent incalcand art. 71 alin. 2 Constitutia Romaniei, art. 81 alin. 2 si art.82 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Nu pot fi primite, apararile recurentului – reclamant potrivit caruia: prevederile art. 82 alin. 1 lit. b) se refera la manager al regiilor autonome, companii nationale iar managerul Teatrului Nottara este un simplu prestator de servicii si ca functia de conducere la Teatrul Nottara de director/manager - nu este la o institutie publica in sensul art. 81 alin. 2 din Legea nr. 161/2003. Potrivit art. 2 si 5 alin. 2 din H.G. nr. 442/22 iulie 1994, institutiile publice de cultura si arta de sub autoritatea consiliilor locale, municipale, orasenesti, sunt intre altele: „institutii profesioniste de spectacole si concerte care isi desfasoara activitatea pe stagiuni, pe baza unui repertoriu , din aceasta categorie facand parte si teatrele. Prin urmare, institutia publica in sensul art. 81 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 este si teatrul ca institutie publica de cultura si arta (...) Referitor la buna credinta a recurentului in derularea activitatii de senator cumulata cu cea de director /manager la Teatrul Nottara, in mod judicios a retinut si instanta fondului ca angajatorul acestuia – si anume Senatul s-a aflat in eroare si l-a determinat si pe recurent sa se afle in stare de incompatibilitate in acesti ani, desigur neexistand astfel nici o culpa a recurentului. Acesta de buna credinta a solicitat de la Comisia juridica, avizul privind cumulul de functii si aceasta a constatat la acea data ca nu exista incompatibilitate, validand mandatul acestuia de senator”.

*Cititi aici Decizia ICCJ nr. 3104 din 19 iunie 2012