UPDATE, 20.01.2016, ora 17 - CCR a respins ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate.

De mai bine de jumatate de an, Inalta Curte de Casatie si Justitie amana examinarea recursului in casatie declarat de fostul senator PNL Sorin Rosca Stanescu impotriva deciziei de condamnare in dosarul Rompetrol. Motivul tergiversarii ar putea fi o solutie - de larg interes, indiferent care va fi verdictul - pe care judecatorii supremi o asteapta de la Curtea Constitutionala, chemata inca din 28 aprilie 2015 sa se pronunte pe exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor din noul Cod de procedura penala prin care este reglementata competenta instantei supreme in materia infractiunilor savarsite de parlamentari. Exceptia – ridicata de avocatul Dan Chitic (foto) din Baroul Bucuresti, aparatorul lui Sorin Rosca Stanescu – vizeaza in concret dispozitiile art. 40 alin. (1) si (2) si art. 48 alin. (2) din noul Cod de procedura penala:

Art. 40 - Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie

"(1) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in prima instanta infractiunile de inalta tradare, infractiunile savarsite de senatori, deputati si membri din Romania in Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si de procurorii de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

(2) Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de curtile de apel, de curtile militare de apel si de Sectia penala a inaltei Curti de Casatie si Justitie".

Art. 48 – Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului

"(2) Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute la art. 40 alin. (1)".

In esenta, avocatul Dan Chitic a solicitat Curtii conduse de Augustin Zegrean sa admita exceptia de neconstitutionalitate si sa constate ca "dispozitiile art. 40 alin. (1) si (2) si 48 alin. (2) din noul Cod de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care sunt intelese si aplicate in sensul ca senatorii si deputatii vor fi judecati de alte instante decat Inalta Curte de Casatie si Justitie in cazurile in care dobandirea mandatului de parlamentar intervine in cursul unui ciclu procesual (intre doua grade de jurisdictie)".

Inainte de a prezenta concluziile depuse la CCR de avocatul lui Sorin Rosca Stanescu, trebuie sa mai precizam ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. (1) si (2) si 48 alin. (2) Cpp a fost examinata de judecatorii CCR in sedinta de marti, 19 ianuarie 2016, adica exact in ziua in care la Inalta Curte de Casatie si Justitie a avut loc un nou termen in dosarul (*nr. 2280/1/2015) in care a fost disjuns recursul in casatie formulat de fostul senator impotriva deciziei nr. 1156/A/07.10.2014 pronuntate de judecatoarele Cristina Carmen Craiu si Mihaela Nitu, de la Sectia a I-a a Curtii de Apel Bucuresti, in dosarul Rompetrol.

Prezentam in continuare pasaje din notele-concluzii depuse la CCR de avocatul Dan Chitic, cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a art. 40 alin. (1) si (2) si art. 48 alin. (2) Cpp (documentul integral la finalul articolului):

"I. Plecand de la dispozitiile art. 1 al. 5 din Constitutie - 'In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie', suntem tinuti sa constatam ca aplicarea si interpretarea tuturor normelor legale in vigoare in Romania sunt reglementate de catre regulile si principiile prevazute in Constitutia Romaniei.

Fata de aceasta situatie incontestabila se impune concluzia ca nicio norma legala de drept material sau procedural nu poate nici incalca, nici adauga si nici modifica dispozitiile Constitutionale, atata vreme cat nicio modificare nu poate fi adusa Constitutiei fara a fi parcurse in prealabil in mod exhaustiv procedurile expres mentionate de art. 151 din Constitutie, orice revizuire urmand a fi aprobata finalmente prin referendum, asa cum in mod expres se mentioneaza in alineatul final al articolului mentionat.

II. 'Prevederile art. 69 alin. (1) - in prezent art. 72 alin. (2) - din Constitutia Romaniei, privind competenta Curtii Supreme de Justitie, constituie norme de procedura penala cu statut constitutional. Pozitia suprema a Constitutiei in ierarhia actelor normative are drept consecinta si faptul ca legile si celelalte acte cu caracter normativ nu trebuie sa contravina Legii fundamentale.' (Decizia CCR 67/2003)

Pentru acest motiv dispozitiile art. 72 alin. (2) teza finala din Constitutie nu pot fi sub nicio forma sau modalitate modificate in sensul limitarii sau circumstantierii drepturilor prevazute de acesta de nicio dispozitie legala atata vreme cat modificarea nu se va fi produs cu respectarea art. 151 din Constitutie.

Amintim pe aceasta cale ca art. 72 alin. (2) din Constitutie prevede, fara a distinge, ca 'Deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului (…). Competenta de judecata apartine inaltei Curti de Casatie si Justitie.'

1. Din aceasta perspectiva articolul 40 alin. (1) C.pr.pen. respecta doar in parte imperativul Constitutional atata vreme cat prevede ca 'Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in prima instanta infractiunile de inalta tradare, infractiunile savarsite de senatori, deputati (...)', stabilind o conditionare straina de litera si spiritul Constitutiei – in mod exclusiv in functie de stadiul procesual al cauzei care il are ca subiect pe beneficiarul protectiei constitutionale prevazute de art. 72 alin. (2).

Dispozitia procedurala lasa astfel deschisa posibilitatea interpretarii acestei norme in sensul ca persoanele enumerate in acest articol (inclusiv deputatii si senatorii) ar putea fi judecate si de alte instante in siuatia in care acesti cetateni sunt deja cercetati in orice alta faza procesuala in afara de cea expres mentionata - 'in prima instanta'.

2. Neconstitutionala limitare a protectiei oferite de Constitutie parlamentarilor este confirmata si intarita de dispozitia procedurala prev. de alin. (2) al aceluiasi articol 40 C.pr.pen. care limiteaza competenta ICCJ de a judeca apeluri exclusiv pentru hotararile 'pronuntate in prima instanta de curtile de apel, de curtile militare de apel si de Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.' Aceasta situatie echivaleaza cu restrangerea explicita a dreptului constitutional de a fi judecat de Inalta Curte de Casatie si Justitie de care trebuie sa beneficieze orice parlamentar (fara vreo limitare prevazuta expres de Constitutie) in orice situatie in care deputatii sau senatorii ar fi fost judecati anterior in fond de catre o instanta inferioara Curtii de Apel, fapt care constituie o limitare a drepturilor garantate de Constitutie prin adaugarea unor conditii suplimentare neprevazute in mod expres de aceasta.

Interpretarea si aplicarea coroborata a primelor doua alineate ale art. 40 C.pr.pen. exclude astfel de plano posibilitatea ca un senator deja judecat in fond intr-o pricina penala de o instanta inferioara Curtii de apel sa fie judecat in apel de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, fapt care incalca flagrant art. 72 alin. (2) din Constitutie.

3. Deasemenea, si dispozitia art. 48 alin. (2) C.pr.pen. intra in conflict constitutional cu art. 72 alin. (2) teza finala din Constitutie atata vreme cat, prin trimiterea expresa la 'art. 40 alin (1)' C.p.p. facuta in alin. (2), aceasta este aplicata si interpretata in sensul ca dobandirea calitatii (de deputat sau senator - n.n.) dupa savarsirea infractiunii determina schimbarea competentei exclusiv pentru senatorii si deputatii care sunt in curs de judecata in prima instanta - si doar in aceasta situatie, a judecatii in prima instanta - are ca efect declinarea competentei in favoarea ICCJ, fapt care incalca odata in plus dispozitiile Constitutionale amintite mai sus.

III. Fata de cele anterior mentionate este evident ca toate normele procedurale criticate incalca nu doar dispozitia expresa a art. 72 din Constitutie, ci, prin crearea unui statut diferentiat intre persoanele enumerate de art. 40 C.p.p. in functie de un element aleatoriu alogen dispozitiilor constitutionale - respectiv pronuntarea unei hotarari in prima instanta anterior dobandirii mandatului de parlamentar - incalca in mod implicit si dispozitiile art. Art. 16 alin. (1) din Constitutie, privind egalitatea cetatenilor in fata legii: 'Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.

Aplicarea unei diferentieri in functie de momentul pronuntarii unei hotarari judecatoresti raportat la momentul alegerii/ desemnarii in functie sunt de natura a determina discriminari nejustificate intre persoane care au aceeasi demnitate, fara nicio justificare Constitutionala, creand premizele unor posibile abuzuri.

Pentru a fi mai clar cu privire la caracterul discriminatoriu al normelor procedurale indicate va rog sa primiti spre analiza un ipotetic exemplu in care doua persoane, viitori candidati pentru un fotoliu de parlamentar, comit separat unul de celalalt, dar aproximativ in aceeasi perioada, fapte pentru care sunt trimisi in judecata in fata instantelor penale.

Cu toate acestea, potrivit normelor procedurale penale a caror neconstitutionalitate o invocam, simplul fapt ca una dintre instantele (de fond) sesizate concomitent cu judecata faptei unuia dintre viitorii parlamentari a terminat cercetarea judecatoreasca mai repede, anterior ca inculpatul sa dobandeasca mandatul de parlamentar, este un 'motiv suficient' pentru ca acesta sa nu mai beneficieze in apel de protectia oferita de art. 72 alin. (2) din Constitutie.

Potrivit acelorasi norme procedurale, persoana judecata de catre instanta de fond care a 'zabovit asupra spetei' pana la un moment ulterior dobandirii calitatii de parlamentar de catre acesta este in drept a solicita schimbarea competentei, competenta determinata in ceea ce-l priveste pe acesta din urma de noua calitate a incuplatului.

In mod evident intre cele doua ipotetice persoane exista o diferenta de tratament nejustificata si absolut arbitrara contrara atat literei cat si spiritului Constitutiei Romaniei.

Pentru acest motiv NU poate fi primita teza avuta in vedere de catre legiuitor in Codul de procedura penala potrivit careia celeritatea cu care fiecare dintre instante judeca in prima instanta faptele fiecarui inculpat (viitor parlamentar) poate constitui un element de stabilire a competentei materiale a instantei 'dupa calitatea persoanei'.

Fata de toate cele mentionate mai sus, subliniem si pe aceasta cale incidenta in prezenta speta a argumentelor si motivelor retinute de catre Curtea Constitutionala a Romaniei in Decizia nr. 67 din 13 februarie 2003, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. (2) din Codul de procedura penala, (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.178 din 21 martie 2003), decizie care, desi a transat un conflict constitutional cu o norma procedurala anterioara, a avut ca temei acelasi articol din Constitutie - articolul 69 devenit 72 in urma reactualizarii denumirilor si renumerotarilor din republicarea in M.Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003.

Mai mult, se poate observa ca exista o reala similitudine intre dispozitiile din noul Cod de procedura penala aflate in disonanta constitutionala si cele din anteriorul Cod de procedura penala, astfel incat ubi eadem est ratio, ibi eadem solution esse debet!

Pentru toate aceste motive va rugam sa primiti odata in plus argumentele retinute de Curtea Constitutionale in Decizia nr. 67/2003, argumente care isi mentin validitatea si actualitatea si in prezent, in conditiile in care dispozitiile relevante din Constitutia Romaniei nu au suferit modificari cat priveste formularea textelor fundamentale invocate (mai putin renumerotarea, art. 69 devenind art. 72):

'Curtea constata ca prin art. 69 alin. (1) din Constitutie, sub titulatura de Imunitatea parlamentara, au fost reglementate doua categorii de masuri de protectie a deputatilor si senatorilor, pe durata exercitarii mandatului, impotriva eventualelor abuzuri sau sicane de ordin judiciar, de natura sa le stirbeasca independenta in indeplinirea misiunii cu care au fost investiti de electorat si sa submineze prestigiul Parlamentului. (…)

Cea de a doua masura de protectie consta in stabilirea competentei de judecata a Curtii Supreme de Justitie, in cazul deputatului sau senatorului trimis in judecata penala.

Caracterul protector al acestei norme se releva in aceea ca parlamentarul trimis in judecata este scos de sub jurisdictia instantei careia i-ar reveni competenta potrivit regulilor generale – fiind aparat in acest fel de presiunile si de vrajmasiile locale – si i se da posibilitatea de a fi judecat de Curtea Suprema de Justitie (in prezent Inalta Curte de Casatie si Justitie – n.n.), care, in raport cu pozitia pe care o detine in sistemul judiciar, prezinta cele mai inalte garantii de independenta si impartialitate.

Avand in vedere faptul ca art. 69 alin. (1) din Constitutie nu face nici o distinctie, rezulta ca textul se refera la toate cazurile in care un parlamentar este judecat in timpul exercitarii mandatului sau pentru o fapta penala sau contraventionala, indiferent de data la care a fost sesizata instanta – inainte sau dupa dobandirea de catre faptuitor a calitatii de deputat sau senator.

Acest inteles al prevederilor art. 69 alin. (1) din Constitutie rezulta, in egala masura, din scopul reglementarii, caci ar fi lipsit de ratiune sa se admita ca legiuitorul constituant a urmarit asigurarea unei judecati impartiale numai pentru parlamentarii trimisi in judecata in timpul exercitarii mandatului, iar nu si pentru cei ce se afla in curs de judecata in perioada exercitarii mandatului, in temeiul unor actiuni judiciare pornite anterior.

In aceste conditii, asa cum se retine si in punctul de vedere comunicat de Avocatul Poporului, prevederile art. 40 alin. (2) din Codul de procedura penala pot fi considerate constitutionale numai daca sunt aplicate in sensul ca schimbarea calitatii persoanei fizice in parlamentar atrage, in mod obligatoriu, stabilirea competentei de judecata a Curtii Supreme de Justitie .

Prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutia Romaniei, privind competenta Curtii Supreme de Justitie, constituie norme de procedura penala cu statut constitutional.

Pozitia suprema a Constitutiei in ierarhia actelor normative are drept consecinta si faptul ca legile si celelalte acte cu caracter normativ nu trebuie sa contravina Legii fundamentale.

Pe de alta parte, Curtea constata ca este intemeiata si opinia instantei de judecata care a ridicat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate, in sensul ca dispozitiile art. 40 alin. (2) din Codul de procedura penala contravin principiului egalitatii in drepturi a persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica, prevazut in art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Tot astfel cum principiul inviolabilitatii parlamentare, consacrat prin prima teza a art. 69 alin. (1) din Constitutie, apara, deopotriva, mandatul parlamentar, independenta Parlamentului, dar si persoana titularului mandatului, norma de competenta materiala stabilita prin teza a doua a aceluiasi text constitutional este menita sa apere nu numai mandatul senatorului sau deputatului judecat pentru o fapta penala, ci si persoana parlamentarului aflat in situatia de inculpat intr-un proces penal.

Or, in conditiile in care membrii Parlamentului au acelasi statut juridic, compus din aceleasi drepturi si obligatii, judecarea unora dintre acestia de catre Curtea Suprema de Justitie, iar a altora de catre instante inferioare – luand in considerare numai data trimiterii in judecata, irelevanta sub aspectul protectiei judiciare la care sunt indreptatiti in mod egal toti parlamentarii – este vadit discriminatorie si deci contrara prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata din oficiu de Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a penala in Dosarul nr. 4.733/2001 al acelei instante si constata ca dispozitiile art. 40 alin. (2) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care sunt intelese si aplicate in sensul ca senatorii si deputatii vor fi judecati de alte instante decat Curtea Suprema de Justitie in cazurile in care sesizarea instantei a avut loc anterior datei dobandirii mandatului de parlamentar.'

Fata de dispozitiile Deciziei CCR citate amintim ca art. 40 din Codul de Procedura Penala in vigoare in anul 2003 prevedea la alin. (2) ca 'Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei', fapt care prezinta evidente similitudini cu dispozitia art. 48 din actualul Cod de procedura penala - 'Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu exceptia infractiunilor savarsite de persoane prevazute la art 40 alin. (1)', in conditiile in care art. 29 v.C.p.p. (actualmente 40 C.p.p) stipula de asemenea 'Curtea Suprema de justitie: 1. judeca in prima instanta: a) infractiunile savarsite de senatori si deputati'. Or, daca tinem cont ca 'schimbarea competentei' pentru persoanele 'prevazute la art. 40 alin. (1)' in noul cod de procedura penala este conditionata strict de faza procesuala in care se afla procesul penal - judecata cauzei in prima instanta, este evident faptul ca noul cod de procedura penala nu a tinut cont de interpretarea data normelor constitutionale de catre Curtea Constitutionala prin decizia 67/2003.

Acesta este motivul pentru care similitudinea conflictului constitutional invocat in anul 2003 cu prezenta speta este evidenta, mai putin detaliul procesual 'inovat' de catre noua norma procesuala in conditiile introducerii judecarii apelurilor in competenta iCCJ, fapt care a readus in 'actualitate' problema dobandirii calitatii de parlamentar in cursul ciclului procesual intre momentul pronuntarii sentintei la fond si momentul inceperii judecatii in apel.

Cu toate acestea, este evident ca dispozitia constitutionala (si implicit si fondul motivarii Deciziei CCR 67/2003) isi mentine vigoarea si in situatia supusa judecatii Curtii Constitutionale in prezent in conditiile in care norma constituionala, art. 72 alin. (2) din Constitutie, nu distinge si nu conditioneaza competenta inaltei Curti de Casatie si Justitie de momentul procesual in care inculpatul dobandeste calitatea de deputat/senator, motiv pentru care subsemnatul ar fi trebuit sa fiu judecat de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Or, principiul 'ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus' fiind in mod evident aplicabil si in domeniul dreptului constitutional, atata vreme cat articolul 72 alin. (2) din Constitutie nu face distinctie intre beneficiarii normei in functie de momentul/faza procesuala in care inculpatul a dobandit calitatea de parlamentar, este evident ca nici legiutorul/instantele de judecata nu trebuiau sa opereze o diferenteiere straina de litera si spiritul Constitutiei Romaniei.

Pentru toate aceste motive, consider ca retinerea cauzei in vederea judecarii in apel de catre Curtea de Apel Bucuresti, dupa data la care subsemnatul am dobandit calitatea de senator (19.12.2012) s-a datorat caracterului neconstitutional al actualelor prevederi de procedura penala care, intr-o interpretare neconstitutionala, fortata dar netemeinic imbratisata de Curtea de Apel Bucuresti, conduc la concluzia ca, daca inculpatul dobandeste calitatea de senator dupa ce prima instanta s-a pronuntat in cauza, competenta de solutionare a cailor de atac nu revine Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ci instantelor ordinare, conform prevederilor generale de competenta.

O astfel de situatie atesta conflictul constitutional dintre prevederile noului Cod de procedura penala, redate mai sus, si prevederea constitutionala, expresa si fara echivoc, de la art. 72 alin. (2) teza finala.

Avand in vedere toate cele invederate mai sus, rog Onorata Curte Constitutionala sa admita exceptia de neconstitutionalitate ridicata din subsemnatul in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia Penala in Dosarul nr. 30041.01/3/2006* al acelei instante si sa constate ca dispozitiile art. 40 alin. (1) si (2) si 48 alin. (2) din noul Cod de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care sunt intelese si aplicate in sensul ca senatorii si deputatii vor fi judecati de alte instante decat Inalta Curte de Casatie si Justitie in cazurile in care dobandirea mandatului de parlamentar intervine in cursul unui ciclu procesual (intre doua grade de jurisdictie)".

*Cititi aici integral notele-concluzii formulate de Sorin Rosca Stanescu prin aparatorul sau, avocatul Dan Chitic