Dupa repunerea cauzei pe rol in vederea examinarii in complet de divergenta, judecatorul care urmeaza sa incline balanta are obligatia de a face o cercetare judecatoreasca, inclusiv de a-l audia nemijlocit pe inculpat, sau joaca un simplu rol de arbitru intre doi judecatori care au adoptat verdicte diametral opuse, unul in sensul condamnarii la inchisoare, altul in sensul achitarii? Problema de drept ne-a fost semnalata de avocatul Alexandru Morarescu din Baroul Bucuresti, care s-a confruntat cu aceasta dilema intr-un dosar solutionat recent la Curtea de Apel Galati.

Prin decizia nr. 230/A din 20 februarie 2015, instanta de control judiciar a respins apelul declarat de un inculpat (C.G.) impotriva sentintei prin care acesta fusese condamnat la 6 luni inchisoare cu suspendare pentru luare de mita, hotararea definitiva fiind pronuntata, cu majoritate, de judecatorii Liviu Herghelegiu, Dumitru Petrus si Daniela Liliana Constantinescu. Intrucat judecatorii Liviu Herghelegiu si Dumitru Petrus nu au ajuns la un consens in privinta solutiei, cel de-al doilea magistrat opinand ca inculpatul trebuie achitat in temeiul art. 16 lit. c) Cpp - "nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea" -, decizia in dosarul nr. 2103/113/2013 a apartinut, practic, noului judecator desemnat in completul de divergenta, si anume, Daniela Liliana Constantinescu. Solutia de condamnare a fost pronuntata exact in ziua in care acest al treilea magistrat a luat contact cu dosarul si fara ca inculpatul sa fi fost audiat de instanta nou-investita. Acest din urma aspect, care, asa cum vom arata, in viziunea instantelor romanesti nici macar nu a constituit un temei suficient pentru admiterea in principiu a unei contestatii in anulare, ridica serioase probleme pe terenul rigorilor Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care a condamnat Romania, nu o data, pentru incalcarea principiului nemijlocirii - unul dintre pilonii care sustin conceptul fundamental de proces echitabil.

CEDO: "Principiul nemijlocirii este o garantie importanta in procesul penal" (Beraru c. Romaniei)

CEDO: "Curtea reaminteste ca, in conformitate cu principiul nemijlocirii, intr-o cauza penala hotararea trebuie pronuntata de judecatorii care au fost prezenti pe tot parcursul procedurii si administrarii probelor" (Cutean c. Romaniei)

CEDO: "Disponibilitatea transcrierilor declaratiilor nu poate compensa atingerea adusa principiului nemijlocirii probelor" (Beraru c. Romaniei; Cutean c. Romaniei)

Curtea de Apel Galati a apreciat ca reluarea judecatii cauzei in complet de divergenta trebuie sa se faca „numai asupra reluarii dezbaterilor”

Repunerea cauzei pe rol pentru reluarea judecatii apelului in complet de divergenta a fost dispusa prin Incheierea din 30 ianuarie 2015 a judecatorilor Liviu Herghelegiu si Dumitru Petrus, de la Curtea de Apel Galati. Ulterior, la 20 februarie 2015 - data pronuntarii deciziei definitive si data la care a fost nominalizat, prin proces-verbal, judecatorul care urma sa incline balanta -, fata de solicitarea instantei ca reluarea judecatii cauzei in complet de divergenta sa se poarte numai asupra dezbaterilor, avocatul Alexandru Morarescu, aparatorul lui C.G., a solicitat audierea clientului sau, acesta fiind prezent in sala de judecata, asteptandu-se ca cel de-al treilea judecator, Daniela Liliana Constantinescu, dand dovada de minima preocupare pentru formarea propriei convingeri, sa manifeste interes in cunoasterea si stabilirea imprejurarilor de fapt si a faptelor retinute in rechizitoriu si in hotararea instantei de fond. Desi a sustinut ca reluarea judecatii cauzei in complet de divergenta atrage aplicabilitatea dispozitiilor privind judecata apelului (reaprecierea asupra administrarii probelor, ascultarea inculpatului etc.), judecatorul care a intregit completul de divergenta trebuind la randul sau sa isi asume rolul de judecator al cauzei, instanta de control judiciar, deliberand, in unanimitate, a apreciat ca reluarea judecatii cauzei in complet de divergenta sa se faca numai asupra reluarii dezbaterilor:

„Aparatorul apelantului-inculpat G.C., avocat Morarescu Alexandru, apreciaza ca formarea completului de divergenta s-a constituit ca urmare a faptului ca magistratii investiti cu judecarea apelului nu au ajuns la un acord cu privire la hotararea ce umeaza sa fie pronuntata. Pe de alta parte, arata ca, studiind art. 420 Cpp, a constatat ca ne aflam in prezenta a doua institutii diferite si ca premize si ca efect solicita a se constata urmatoarele:

Ambii magistrati, atunci cand au avut actul deliberativ, au ajuns totusi la o concluzie comuna, in sensul ca cercetarea judecatoreasca a fost finalizata si ca nu mai trebuie administrate probe, nu mai trebuie pusa in discutie o eventuala schimbare a incadrarii juridice a faptelor, astfel ca, altfel ar fi fost institutia juridica de care s-ar fi prevalat, respectiv, repunerea cauzei pe rol. Fata de aceasta imprejurare si fata de faptul ca textul de lege impune 'reluarea judecatii' in complet de divergenta considera ca este util sa se constate, in acest moment procesual si fata de cel de-al treilea magistrat, daca isi insuseste in totalitate punctul de vedere exprimat de magistratii investiti cu solutionarea apelului, cu privire la terminarea cercetarii judecatoresti, cu privire la incidenta disp. art. 420 Cpp, cu privire la readministrarea de probe noi, vis a vis de imprejurarea ca inculpatul, prin aparator ales, prin apelul formulat si motivele de apel aratate, a solicitat administrarea unor probe noi, probe care au fost respinse ca neintrunind exigentele prevazute de Codul de procedura penala pentru a fi administrate. Arata in continuare ca, daca cel de-al treilea membru al completului de judecata va ajunge la aceeasi concluzie, in sensul ca cercetarea judecatoreasca este finalizata, considera ca se impune ascultarea inculpatilor, intrucat dispozitiile legale fac referire la 'judecarea cauzei care se reia in complet de divergenta'. Articolul care reglementeaza judecarea apelului face trimitere la faptul ca ascultarea inculpatului este obligatorie ori de cate ori este posibil. Intrebat fiind, arata ca din interpretarea textelor de lege rezulta ca reluarea judecatii in complet de divergenta, datorita intrunirii acordului magistratilor si repunerea cauzei pe rol sunt diferente majore, este clar ca in acest moment, doi dintre magistrati, respectiv, cei investiti cu judecarea apelului, au ajuns la concluzia ca cercetarea judecatoreasca este completa, finalizata. Pe de alta parte, confuzia este generata si de neclaritatea textului de lege care prevede 'judecarea cauzei' care face trimitere la judecarea apelului, cu toate etapele care trebuie respectate, sau doar 'deliberarea cauzei' in complet de divergenta. Arata ca, in opinia sa, ar trebui sa se procedeze potrivit disp. art. 420 Cpp, cu toate aspectele de procedura, pentru ca altfel ar fi o reluare a dezbaterilor. Arata in final ca lasa la aprecierea instantei cu privire la aspectele invederate mai sus.

Reprezentantul Parchetului arata ca, avand in vedere ca in Codul de procedura penal exista texte distincte cu privire la aspectele invederate de aparatorul inculpatului G.C., disp. art. 394 Cpp reglementand modalitatea in care se procedeaza atunci cand nu se intruneste majoritatea, in cazul reluarii judecarii cauzei in complet de divergenta, art. 395 Cpp reglementand o alta situatie, aceea in care instanta dispune repunerea cauzei pe rol, dorind sa suplimenteze probatoriul, apreciaza ca interpretarea, plecand de la contextul si modul de reglementare dispus de legiuitor, este aceea ca instanta reia dezbaterile, in aceasta faza procedurala, doar in vederea pronuntarii unei solutii unitare, probele fiind legal administrate si castigate.

Curtea, deliberand in unanimitate, apreciaza ca reluarea judecarii cauzei in complet de divergenta se va face numai asupra reluarii dezbaterilor”.

Era suficienta doar reluarea dezbaterilor asupra fondului cauzei pentru ca un judecator/ o instanta sa-si formeze propria convingere? Era obligatorie macar ascultarea inculpatului prezent? Fata de cauza generatoare de divergenta era obligatorie administrarea/ readministrarea de probe? Existenta probelor la dosarul cauzei fara insa ca niciuna dintre acestea sa fi fost administrate nemijlocit in fata celui de-al treilea judecator constituie o garantie a unui proces echitabil? Cauzele Beraru contra Romaniei si Cutean contra Romaniei sunt incidente si relevante? Acestea sunt doar cateva intrebari ridicate in mod legitim de avocatul Alexandru Morarescu.

Contestatia in anulare, cererea de sesizare a CCR cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 431 alin. (1) Cpp si cerererea de sesizare a ICCJ in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept au fost respinse, toate, ca inadmisibile

In temeiul disp. art. 426 alin. (1) lit. h) Cpp ('cand instanta nu a procedat la audierea inculpatului prezent, daca audierea era legal posibila'), inculpatul C.G. a formulat cerere de contestatie in anulare impotriva deciziei penale pronuntate in complet de divergenta, cu opinie separata in sensul achitarii, cerere care a primit termen de judecata la 10.04.2015.

Avand in vedere ca procedura de judecata a admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare inca se face fara citarea partilor dar cu participarea procurorului (modificare adusa prin Decizia ICCJ nr. 3 data in dosarul nr. 12/2014 Complet specializat RIL), inculpatul a solicitat in plus sesizarea Curtii Constitutionale cu privire la dispozitiile art. 431 alin. (1) Cpp. Este vorba despre aceeasi exceptie de neconstitutionalitate inaintata la CCR, in toamna anului trecut, de judecatorii Dan Lupascu si Viorica Costiniu de la CAB, in dosarul avand ca obiect contestatia in anulare formulata de Dan Voiculescu impotriva deciziei de condamnare pronuntata in controversatul dosar "Telepatia".

In al treilea rand, C.G. a adresat Curtii de Apel Galati, in baza art. 475 Cpp, o solicitare de sesizare a ICCJ in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, pentru ca instanta suprema sa decida „daca audierea inculpatului prezent era legal posibila la reluarea judecatii cauzei in complet de divergenta” si „daca neascultarea inculpatului prezent, cand aceasta era posibila, la judecata cauzei reluata in complet de divergenta, se inscrie in cazul prevazut de art. 426 alin. (1) lit. h) din Cpp”.

De partea cealalta, reprezentantul Ministerului Public a aratat ca cererea de sesizare a Curtii Constitutionale este inadmisibila fiind formulata intr-o cale extraordinara de atac, sesizarea ICCJ nu se impune, iar contestatia in anulare este inadmisibila pe fond „deoarece nu se invoca si nu se prezinta probe noi”.

Prin Decizia penala 477/A din 10.04.2015 Curtea de Apel Galati a respins toate cele 3 cereri: „Respinge, ca inadmisibila, contestatia in anulare impotriva Deciziei penale nr.230/A/20.02.2015 a Curtii de Apel Galati, formulata de contestatorul condamnat G.C. Respinge, ca inadmisibila, cererea de sesizare a Curtii Constitutionale formulata de contestatorul condamnat G.C. privind exceptia de neconstitutionalitate a disp. art. 431 alin.1 c.p.p., constatand ca respectiva exceptie este inadmisibila. Respinge cererea de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formulata de catre contestatorul condamnat G.C. Obliga pe contestatorul condamnat la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitiva. Cu drept de contestatie in 48 ore de la pronuntare in ceea ce priveste dispozitia referitoare la sesizarea Curtii Constitutionale”.

In aceste conditii, se nasc alte cateva intrebari:

1. Care este rolul si scopul cailor extraordinare de atac, daca posibilitatea corectarii unor erori judiciare cu privire la hotararile definitive este blocata din fasa prin respingerea unor cereri si exceptii pertinente si legitim formulate?

2. Procedura de judecata a admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare poate fi sustrasa controlului constitutional? Depinde de soarta admisibilitatii in principiu sesizarea Curtii Constitutionale atata vreme cat obiectul exceptiei de neconstitutionalitate vizeaza tocmai procedura admisibilitatii in principiu? In acest sens, opinia avocatului Morarescu este aceea ca atat timp cat teza „sa aiba legatura cu fondul cauzei” este caduca, trebuie respectata prevederea din art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992: „...care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia”, prevedere care vizeaza nu numai norme de drept substantial, dar si norme de drept procedural. Nu poate fi primita bariera procedurala a „instantei legal investite” conditionata de admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare.

3. Cine trebuie sa puna in deplin acord tezele diferite (Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti face referire la reluarea numai a dezbaterilor in complet de divergenta, Legea privind organizarea judiciara face trimitere la faptul ca „procesul se judeca din nou in complet de divergenta”, iar Codul de procedura penala arata ca judecarea cauzei se reia in complet de divergenta), astfel incat interpretarea si aplicarea sa fie unitare?

*Cititi aici opinia separata in sensul achitarii, formulata de judecatorul Dumitru Petrus in decizia nr. 230/A/20.02.2015 a Curtii de Apel Galati

*Cititi aici cererea adresata Curtii de Apel Galati in vederea sesizarii ICCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept