Judecatorii Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal ai Inaltei Curti au admis, in 14 iulie 2011, sesizarea Procurorului General al Romaniei, si au decis ca fostului ministru Dan Ioan Popescu (foto)si sotiei sale le va fi confiscata suma de 950.000 de euro, aceasta neputand fi justificata de cei doi. Totodata, Inalta Curte a dispus caaceasta suma sa fie platita bugetului de stat in termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a sentintei, mentinand totodata sechestrul asigurator instituit in cauza. De asemenea, instanta suprema i-a obligat pe DIP si pe sotia sa sa plateasca 17.935 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul de expert suportat de Ministerul Justitiei in primul ciclu procesual. Decizia nu este definitiva, putand fi contestata cu recurs in 15 zile de la comunicare. Dosarul in care Dan Ioan Popescu a fost implicat a avut un traseu complicat si destul de mare, ca intindere in timp, la Inalta Curte de Casatie si Justitie, cazul incepand din 2007.

Traseul dosarului lui DIP, de la Comisia Speciala pentru verificarea averilor, pana la Sectia de Contencios a instantei supreme

Un complet de noua judecatori al ICCJ decidea, in 7 aprilie 2008, caprocesul privind averea dobandita de fostul ministru PSD Dan Ioan Popescu si sotia sa fie reluat de Sectia de Contencios-Administrativ si Fiscal a instantei supreme. Initial, un complet de trei judecatori al aceleiasi instante a decis inchiderea dosarului, pe motiv ca procurorul general Ilie Botos, cel care a cerut verificarea averii fostului demnitar, nu si-a intemeiat suficient solicitarea de verificare, nu a depus nici dovezi la dosar, nu a indicat macar unde pot fi acestea gasite, ci a depus numai doua articole din presa. Totodata, ICCJ a amendat si maniera solutionarii cererii procurorului Botos de catre Comisia speciala de verificare a averii demnitarilor constituita la nivelul instantei supreme, cea care a fost sesizata in prima instanta de catre fostul sef al Ministerului Public. Magistratii instantei supreme au ajuns la concluzia ca atat sursa de provenienta a averii sotilor Popescu, cat modul in care acestia au efectuat cheltuielile sunt licite,ca atare au inchis dosarul si au ridicat sechestrul asigurator pus pe mai multe bunuri ale familiei fostului demnitar. Motivarea acestei decizii a Inaltei Curti a venit la un an de la momentul deciziei, adica in 23 iunie 2009, instanta aratand ca in acest proces, initial, instanta a judecat fara sa administreze probe si s-a pronuntat doar pe raportul Comisiei Speciale de cercetare a averilor persoanelor. In motivare se arata ca: "De fapt, comisia de cercetare pronunta o ordonanta motivata, iar instanta sesizata va judeca aceasta cauza, pornind de la probele administrate, dar trebuie sa analizeze, chiar dupa administrarea unor probe noi, daca dobandirea unor bunuri, cote-parti din aceste bunuri este sau nu justificata, insa completul special al Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a comportat ca o instanta de control judiciar". Mai mult, judecatorii au opinat ca instanta trebuia sa staruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului, completul special al instantei supreme "nu a stabilit daca modificarile intervenite in actionariatul firmei SC Ital Agency s-au reflectat in declaratiile de avere ale lui Dan Ioan Popescu si Elena Popescu". Instanta a criticat faptul ca acel completul special a luat in calcul veniturile licite obtinute, reprezentand contravaloarea partilor sociale, si a inlaturat sustinerile Comisiei de cercetare, dar fara a tine seama de faptul ca si dupa cesionarea ulterioara a partilor sociale, Elena Popescu a continuat sa fie administrator al SC Ital Agency SRL, de unde a si incasat, la sfarsitul lunii decembrie 2004, peste un milion si jumatate de lei. Mai mult, judecatorii au sanctionat si faptul ca instanta speciala trebuia sa faca o esalonare a veniturilor si cheltuielilor pe anumite perioade pentru a evita situatia in care achizitionarea unor bunuri sa poata fi justificata cu venituri ce au fost dobandite ulterior. De asemenea, completul special a fost criticat si pentru ca nu a avut in vedere cheltuielile, atunci cand a luat decizia, si nici nu s-au solicitat probe noi din care sa rezulte exact care este situatia constructiei unei anexe gospodaresti. In final, judecatorii au mentionat ca activitatea de verificare a averilor a fost preluata de Legea 144/2007 privind Agentiei Nationale de Integritate, astfel ca instantele de contencios administrativ si fiscal erau competente sa judece aceste cazuri, iar in cazul ministrilor, senatorilor, deputatilor - instanta suprema. Decizia din 7 aprilie 2008 este irevocabila, prin ea admitandu-se recursul Ministerului Public impotriva deciziei din 1 octombrie 2007 si stabilindu-se casarea acesteia si trimiterea cazului D.I. Popescu Sectiei de Contencios Administrativ a ICCJ, pentru rejudecare.