Cel putin 75 de judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au avut dosare la DNA in timpul Laurei Kovesi (foto). Adica, doua treimi din judecatorii de la ICCJ, unde activeaza putin peste 100 de magistrati, au fost vizati de dosare fabricate de DNA, multi dintre ei fiind interceptati si supravegheati.

Cifrele terorii DNA sunt prezentate in hotararea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, publicata joi, 9 ianuarie 2019, prin care s-a aprobat Raportul Inspectiei Judiciare privind dosarele fabricate de DNA impotriva a aproape 3.000 de judecatori si procurori in perioada 1.01.2014 – 31.07.2018. Este vorba mai exact despre Raportul Inspectiei Judiciare privind “Respectarea principiilor generale care guverneaza activitatea Autoritatii Judecatoresti in cauzele de competenta Directiei Nationale Anticoruptie vizand magistratii sau in legatura cu acestea”. Un raport care a fost prezentat de Lumea Justitiei defalcat, pe fiecare structura DNA in parte, in serialul intitulat “Magistratura sub cizma DNA” (click aici pentru a citi).

Hotararea Plenului CSM nr. 225 din 15 octombrie 2019 – care trebuie spus ca a fost adoptata fara votul boicotistilor din Consiliu, ci doar de tabara sanatoasa a Consiliului – prezinta o statistica infioratoare cu mari instante din Romania unde majoritatea judecatorilor au devenit tinte pentru DNA. Fapt ce poate explica foarte multe aspecte, inclusiv cum anumiti judecatori au ajuns sa dea pe banda rulanta solutii pe placul DNA, santajati si presati fiind de dosarele fabricate la parchetul anticoruptie.

Concret, in perioada 2014-2018, DNA a deschis dosare impotriva a 1.900 de judecatori. Hotararea CSM ofera si exemple privind amploarea fenomenului, cu date de judecatori de la cateva mari instante care au fost vizati de parchetul anticoruptie:

-Inalta Curte de Casatie si Justitie: peste 75 de judecatori au avut dosare la DNA;

-Curtea de Apel Bucuresti: aproximativ 100 de judecatori au avut dosare la DNA;

-Curtea de Apel Oradea: aproximativ 35 de judecatori, au avut dosare la DNA;

-Curtea de Apel Ploiesti: aproximativ 30 de judecatori, au avut dosare la DNA;

-Curtea de Apel Brasov: aproximativ 25 de judecatori au avut dosare la DNA;

-Curtea de Apel Iasi: aproximativ 20 de judecatori au avut dosare la DNA;

-Curtea de Apel Constanta: peste 15 judecatori au avut dosare la DNA;

-Tribunalul Bucuresti: peste 85 de judecatori au avut dosare la DNA;

-Tribunalul Arges: peste 25 de judecatori au avut dosare la DNA;

-Tribunalul Dolj: peste 25 de judecatori au avut dosare la DNA.

Supraveghere in masa

Un aspect foarte important trebuie subliniat. Acela ca din cele 1900 de dosare deschise de DNA impotriva judecatorilor, un numar infim a fost trimis in instanta. In realitate, dosarele au reprezentat doar un instrument de santaj si de presiune la adresa judecatorilor, asa cum insasi asociatiile traditionale si serioase ale magistratilor au acuzat, dar si o modalitate de supraveghere a acestora. Caci in foarte multe dosare fabricate impotriva judecatorilor, DNA a dispus masuri de interceptare si supraveghere. Ceea ce inseamna ca aveau acces inclusiv la discutiile judecatorilor din dosarele in care DNA avea interes. De altfel, Hotararea CSM observa ca dosare in care au fost dispuse interceptarea si filarea judecatorilor au fost inchise in bloc de DNA dupa infiintarea SIIJ.

Totusi, CSM mai trebuie sa faca un lucru. Si anume sa publice lista nominala a judecatorilor cu dosare fabricate de DNA, care au fost monitorizati de parchetul anticoruptie. Suntem convinsi ca printre ei vom regasi inclusiv judecatori care astazi protesteaza impotriva SIIJ - si care poate doar asa se vor convinge ca prin desfiintarea SIIJ exista riscul ca teroarea DNA sa se intoarca -, dar si judecatori care erau considerati ca fiind oameni de casa ai parchetului anticoruptie.

CSM confirma imixtiunea SRI. Control pe mandatele de siguranta

Pe de alta parte, aceeasi hotarare a CSM confirma o alta problema extrem de grava. Mai exact, CSM devoaleaza implicarea SRI in anchetele DNA, prin efectuarea de catre ofiteri ai Serviciului a unor acte specifice activitatii de urmarire penala.

De asemenea, de bun augur credem noi, CSM propune declansarea unor verificari privind respectarea dispozitiilor legale in legatura cu mandatele pe siguranta nationala emise pentru supravegherea magistratilor.

Iata concluziile hotararii Plenului CSM pe care o atasam integral la finalul articolului:

“Plenul Consiliului Superior al Magistraturii constata o argumentare judicioasa a constatarilor faptice si a concluziilor raportului supus analizei privind activitatea de urmarire penala, dupa cum urmeaza:

Durata nejustificata a cercetarilor in numeroase dosare, datorata, in principal, lipsei de ritmicitate in efectuarea urmaririi penale, corelata cu perioade de inactivitate.

Incalcarea normelor de procedura de catre procurorii care au efectuat urmarirea penala, constand in urmatoarele:

-incalcarea normelor de procedura privind obligatia procurorului de a informa persoana interceptata/supravegheata tehnic, respectiv absenta ordonantelor de amanare a masurii, precum si necomunicarea solutiilor de clasare a magistratilor vizati de cercetari;

-inexistenta ordonantelor de urmarire penale 'in prem';

-emiterea unor ordonante de delegare a atributiilor 'in alb', respectiv efectuarea de acte de urmarire penala de organele de cercetare penala in lipsa delegarii;

-redistribuirea dosarelor fara nicio motivare/justificare a masurii;

-efectuarea unor acte specifice activitatii de urmarire penala de catre ofiterii Serviciului Roman de Informatii in cauzele privind magistratii;

-practica solicitarii de dosare aflate in curs de judecata pe rolul diferitelor instante judecatoresti in vederea evaluarii masurilor/solutiilor pronuntate de judecatori dintr-o posibila perspectiva penala;

Alte aspecte necorespunzatoare sesizate

-Solicitarea de preluare de cauze penale de catre DNA Structura Centrala in raport de modul de solutionare de catre judecator a cererii de prelungire a masurilor de supraveghere tehnica vizand alti magistrati;

-Formularea de comentarii inadecvate cu privire la solutiile pronuntate de judecatori, in acte indeplinite/intocmite de procurori DNA;

Tehnica sesizarilor din oficiu, cu precadere impotriva judecatorilor si cercetarea lor pentru solutiile dispuse in diferite cauze.

Solutionarea in bloc a cauzelor lasate in nelucrare uneori chiar o perioada foarte mare de timp, inaintea operationalizarii Sectiei de investigare a infractiunilor din justitie.

Din perspectiva respectarii garantiilor prevazute de lege pentru magistratii implicati in cauzele aflate pe rolul Directiei Nationale Anticoruptie, se poate constata existenta unor deficiente majore in ceea ce priveste efectuarea actelor de urmarire penala intr-o serie de cauze.

Astfel, caracterul echitabil al procedurii presupune, conform jurisprudentei CEDO, asigurarea unui echilibru intre apararea interesului general al societatii, de pedepsire a tuturor infractiunilor, pe de o parte, si interesul legitim al fiecarei persoane nevinovate, de a nu fi supusa constrangerii penale, pe de alta parte.

Tot astfel, echitatea presupune o preocupare permanenta de a nu se aduce nejustificat atingere drepturilor si libertatilor fundamentale consfintite in Constitutie, ceea ce presupune garantii puternice care sa impiedice orice abuz si sa inlature consecintele unor incalcari ale legii de catre organele judiciare.

Ca si componenta a echitatii, caracterul rezonabil al duratei procedurilor se apreciaza in functie de circumstantele cauzei si tinand cont de criteriile stabilite in jurisprudenta CEDO, respectiv complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului, comportamentul autoritatilor si importanta pentru reclamat a obiectului cauzei.

Or, din analiza situatiilor prezentate in Raportul Inspectiei Judiciare rezulta ca modalitate de exercitare a atributiilor de catre organele de urmarire penala a iesit din sfera cerintelor stabilite de CEDO, cu consecinta incalcarii duratei rezonabile a procedurii si a echitatii acesteia.

In multe cauze, s-au constatat perioade de inactivitate nejustificata (de ordinul anilor), subsecvente disopunerii unor masuri de supraveghere tehnica, de multe ori pe durate de timp semnificative, masuri care, prin natura lor, prezinta un grad de intruziune extrem de ridicat in drepturile si libertatile magistratilor vizati.

In multe situatii, inactivitatea organelor de urmarire penala a fost dublata de masuri de amanare a incunostiintarii persoanelor vizate despre supravegherea tehnica exercitata, fapt care, fara indoiala, a amplificat consecintele negative asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale magistratilor vizati.

In acelasi timp, se constata, in cauzele expuse, un dezinteres vadit al organelor de urmarire penala pentru solutionarea cauzei, chiar in conditiile in care, asa cum s-a retinut uneori in ordonanta de clasare, nu existau indicii privind savarsirea unei infractiuni.

In raport de imprejurarile anterior expuse, se poate desprinde concluzia uinei afectari a garantiilor de independenta a magistratilor care au facut obiectul cercetarii in acest cauze, ca o consecinta directa a modului in care s-a desfasurat urmarirea penala.

In desfasurarea procesului penal, organele judiciare trebuie sa asigure respectarea stricta a legii, imperiativ care se impune atat in ceea ce priveste actiunile celorlalti participanti la procesul penal, cat, mai ales si cu precadere, actiunile organelor judiciare insele.

Dincolo de nesocotirea flagranta a unor dispozitii de procedura cu caracter imperativ, deficientele reliefate de Raportul Inspectiei Judiciare ridicia serioase indoieli in ceea ce priveste aparenta de impartialitate care ar trebui sa caracterizeze conduita organelor de urmarire penala in cursul procesului penal.

Abaterile grave de la normele procesual penale, concretizate in nerespectarea obligatiei de informare a persoanelor supuse masurii de supraveghere tehnica, lipsa ordonantei de incepere a urmaririi penale in rem, emiterea unor ordonante de delegare a atributiilor 'in alb' (masura de natura a permite intocmirea unor lucrari cu date nereale), redistribuirea dosarelor fara nicio justificare/motivare a masurii, efectuarea unor acte specifice activitatii de urmarire penala de catre ofiteri ai Serviciului Roman de Informatii in cauzele privind magistratii sau practica solicitarii de dosare aflate pe rolul instantelor, in vederea evaluarii masurilor/solutiilor judecatorilor, pe langa consecintele procedurale asupra carora se pot pronunta doar organele judiciare competente, in conditiile legii, genereaza, fara indoiala, in perceptia publica neincrederea in obiectivitatea organelor de urmarire penale sau, mai mult, temerea justificata ca activitatea acestora nu este subordonata legii.

Toate imprejurarile anterior descrise au, cumulat, si consecinta de a reprezenta un factor de presiune evidenta asupra magistratilor vizati de dosarele in cauza, constituindu-se, in acelasi timp, intr-o afectare severa a principiului legalitatii procesului penal si a prezumtiei de nevinovatie, care reprezinta fundamentele unui proces penal echitabil.

In acelasi context se inscriu si alte metode de lucru ale organelor de urmarire penala, scoase in evidenta de constatarile inspectorilor judiciari.

Astfel, relevant este numarul mare al judecatorilor vizati de activitatile de urmarire penale in cauze aflate pe rolul Directiei Nationale Anticoruptie (Structura Centrala si structurile teritoriale), privit in corelatie cu numarul total al judecatorilor din instantele respective, pe de o parte, si cu faptul ca in majoritatea covarsitoare a acestor cauze au fost dispuse solutii de neurmarire penala.

Spre exemplificare, la Inalta Curte de Casatie si Justitie au fost vizati mai mult de 75 de judecatori (9 dintre acestia fiind cercetati la serviciile teritoriale Brasov, Oradea, Constanta), la Curtea de Apel Bucuresti aproximativ 100 de judecatori, la Curtea de Apel Oradea aproximativ 35 de judecatori (din circa 40 de judecatori), la Curtea de Apel Ploiesti aproximativ 30 de judecatori (din circa 50 de judecatori), la Curtea de Apel Brasov aproximativ 25 de judecatori, la Curtea de Apel Iasi aproximativ 20 de judecatori (din circa 45 de judecatori), la Curtea de Apel Constanta mai mult de 15 judecatori (din 60 de judecatori), la Tribunalul Bucuresti mai mult de 85 de judecatori, la Tribunalul Arges mai mult de 25 de judecatori (din circa 40 de judecatori), la Tribunalul Dolj mai mult de 25 de judecatori (din peste 70 de judecatori).

In total, la nivelul Structurii Centrale si al structurii teritoriale ale Directiei Nationale Anticoruptie au fost vizati peste 1900 de judecatori.

Practicile procurorilor DNA care au instrumentat cauze cu judecatori in modalitatile mai jos mentionate au reprezentat forme de presiune asupra acestora, cu consecinte directe in ceea ce priveste infaptuirea actului de justitie.

Astfel, tehnica sesizarilor din oficiu impotriva judecatorilor si cercetarea lor pentru solutiile dispuse in cauze este un fapt inacceptabil, de o gravitate fara precedent, care, fara indoiala, reprezinta un factor de presiune nu doar asupra celor vizati, ci asupra intregului corp profesional al judecatorilor.

Suspiciunile asupra modului de lucru al procurorilor din cadrul Directiei Nationale Antiocoruptie sunt amplificate si de imprejurarea ca dosare care au fost lasate in nelucrare o perioada mare de timp, dupa ce anterior se dispusesera in acestea masuri de supraveghere tehnica pe durate semnificative, au fost solutionate in bloc, prin netrimitere in judecata, chiar inainte de operationalizartea Sectiei pentru investigarea infractiunilor din justitie.

O astfel de practica ridica serioase semne de intrebare cu privire la ratiunile care au justificat mentinerea pe rol a unor cauze pe durate de timp de ordinul anilor si determina suspiciuni legitime in privinta constituirii si, in acest mod, a unui factor de presiune asupra activitatii magistratilor si, finalmente, asupra dreptului partilor la un proces echitabil.

In aceleasi coordonate se inscrie practica solicitarii de dosare aflate in curs de judecata pe rolul diferitelor instante judecatoresti in vederea evaluarii masurilor/solutiilor pronuntate de judecatori dintr-o posibila perspectiva penala. In fapt, aceasta maniera de ancheta a reprezentat o veritabila intruziune in libertatea de apreciere a judecatorului.

Totodata, se constata ca obiectivul general al controlului, stabilit prin ordin al inspectorului-sef al Inspectiei Judiciare, a fost respectarea principiilor generale care guverneaza activitatea de urmarire penala, respectiv activitatea de judecata in cauzele de competenta Directiei Nationale Anticoruptie in care au fost cercetate/urmarite/judecate persoane avand calitatea de magistrat si in cauzele de pe rolul instantelor in care trimiterea in judecata s-a realizat prin rechizitorii emise de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie care au legatura cu dosarele in care au fost urmariti magistrati.

In legatura cu obiectivul general stabilit, a fost verificata respectarea dipsozitiilor legale in materia masurilor de supraveghere tehnica prevazute de Codul de procedura penala.

Avand in vedere concluziile Raportului Inspectiei Judiciare, pentru a asigura o deplina lamurire a modului in care au fost respectate principiile generale ale procesului penal in cauzele in care au fost urmariti magistrati sau in cauzele aflate in legatura cu acestea, referitor la aceeasi perioada avuta in vedere cu ocazia verificarilor (01.04.2014-31.07.2018), este necesara si verificarea respectarii dispozitiilor legale care privesc emiterea mandatelor de siguranta nationala, conform dispozitiilor art. 14-19 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei”.

* Cititi aici integral Hotararea CSM pe dosarele fabricate de DNA impotriva magistratilor

* Cititi aici varianta in limba engleza a articolului